Partaj judiciar. Decizia nr. 732/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 732/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 732/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.732 R
Ședința publică din data de 10.04.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți L. L. M., Z. M. și Z. P. F. împotriva deciziei civile nr.1308A/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. INTERNE și intimatul intervenient S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – DIRECȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE I., cauza având, ca obiect, „partaj judiciar; obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât M. A. Interne, prin consilier juridic V. M. F., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recursul este netimbrat, precum și faptul că intimatul pârât M. A. Interne a depus la dosar, prin poștă, întâmpinare, comunicată celorlalte părți.
Consilierul juridic al intimatului pârât depune la dosar delegație și învederează faptul că actuala denumire a instituției este M. A. Interne, conform O.U.G. nr.96/2011.
Curtea dispune rectificarea citativului și efectuarea cuvenitelor modificări în sistemul informatic Ecris cu privire la denumirea intimatului pârât, respectiv M. A. Interne în loc de M. Administrației și Internelor.
Având în vedere faptul că nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, Curtea acordă cuvântul cu privire la excepția de netimbrare și pe fondul recursului, în subsidiar.
Consilierul juridic al intimatului pârât solicită anularea recursului, ca netimbrat, iar pe fond, respingerea acestuia, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.01.2010, reclamanta Z. D., în contradictoriu cu pârâtul M. Administrației și Internelor a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul compus din teren și construcții situat în satul P., ., în sensul atribuirii cotei indivize de ½ din imobilul mai sus menționat deținută în prezent de către M. Administrației și Internelor și obligarea la plata sultei către pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 1232/10.03.2011, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea; a admis în parte cererea de arătare a titularului dreptului în persoana intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția generala a finanțelor publice a județului I., cerere formulată de pârâtul M. Administrației și Internelor; a respins acțiunea conexată, ca neîntemeiată; a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat in ., compus din teren in suprafața de 13.439 m.p. si construcții, imobil in valoare totala de 675.952,17 lei (623.382,17 lei – terenul iar 52.570 lei – Corp A si B), in varianta I – Anexa B din raportul de expertiza topografica.
Instanța de fond a atribuit reclamantei Z. D. în deplina proprietate si liniștita posesie lotul 2 in suprafața de 6.719,50 mp si construcțiile aferente (Corp A si B), valoarea totală a lotului fiind de 360.983,93 lei (308.413,93 lei – teren + 52.570 lei – construcții); a atribuit intervenientului S. R., in deplina proprietate si liniștita posesie, lotul 1 in suprafața de 6.719,50 m.p. si construcțiile aferente (anexe alcătuite din grup electrogen, garaj, grajd, cotețe – fără valoare economica), valoarea lotului fiind de 314.968,24 lei (doar teren); a obligat reclamanta sa plătească intervenientului cu titlu de sultă suma de 26.285 lei reprezentând cota de ½ din construcțiile Corp A si B; a obligat intervenientul să plătească reclamantei cu titlu de sulta suma de 3.277,16 lei, reprezentând diferența valorica a lotului de teren atribuit; a compensat in parte sumele datorata cu titlu de sulte, in limita sumei de 3.277,16 lei și, în final, a obligat reclamanta să plătească intervenientului suma de 23.007,84 lei, reprezentând sultă.
De asemenea, instanța de fond a omologat raportul de expertiza topografica si completarea acestuia, întocmite de expert M. F., cu varianta de lotizare I cuprinsa in anexa B la raportul inițial; a omologat raportul de expertiza construcții si completarea acestuia, întocmite de expert C. C.; a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, apelurile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 09.06.2011.
Prin decizia civilă nr. 1308 A/18.12.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții-reclamanți Z. M., Z. P.-F. și L. L.-M. (în calitate de moștenitori ai apelantei-reclamante defuncte Z. D.) și de apelantul-intervenient Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Județeană a Finanțelor Publice I. împotriva sentinței civile nr. 1232/10.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A. Interne.
Analizând sentința apelată prin raportare la motivele de apel invocate, Tribunalul a reținut următoarele:
Cele două documente invocate de Stat pentru dovedirea caracterului de bun proprietate publică sunt lipsite de relevanță fiindcă acestea nu probează faptul că, în prezent, imobilul ce face obiectul partajului se află în proprietatea publică.
Tribunalul a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că bunul ce face obiectul prezentului partaj are regimul unui bun proprietate publică a statului.
În ceea ce privește modalitatea efectivă de partajare a bunului, Tribunalul a reținut, în primul rând, suprafața mare a terenului - 13.439 m.p., care permite, în raport de cotele egale ale părților, formarea a două loturi ce pot fi exploatate economic. Este adevărat că, astfel cum a stabilit expertul în specialitatea topografie, posibilitățile de lotizare sunt reduse de faptul că accesul la teren nu se poate realiza decât între punctele 15-18, varianta 2 propusă de acesta stabilind chiar o servitute de trecere în favoarea lotului reclamantei, însă poziția procesuală a celor doi coproprietari (care au solicitat fiecare atribuirea bunului în integralitate), precum și suprafața fiecărui lot impun modalitatea de partajare în natură. Tribunalul a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada niciuneia dintre situațiile prev. de art. 67310 C.p.c. – împărțeala în natură nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, care să impună soluția atribuirii bunului în integralitate uneia dintre părți. Dimpotrivă, ca urmare a partajării în natură, ambele loturi au suprafețe suficient de mari, care să compenseze și eventualele dificultăți generate de exploatarea acestora - cum ar fi, spre exemplu, cele rezultând din învecinarea cu lacul Snagov. De altfel, Tribunalul a constatat că varianta I de partajare aleasă de prima instanță este preferabilă variantei 2, care presupunea, pe lângă învecinarea lotului reclamantei cu lacul Snagov, și recunoașterea unui drept de servitute al acesteia asupra lotului Statului.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a procedat la partajarea bunului în natură, inconvenientele ce rezultă din exploatarea fiecărui lot urmând să fie suportate de ambii coproprietari.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la valoarea sultei aferente construcțiilor, Tribunalul a constatat că și acesta este neîntemeiat, expertiza efectuată în apel stabilind o valoare a construcțiilor apropiată de cea stabilită de expertul care a efectuat expertiza la fond – 10.087 euro față de 52.570 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate.
Deși recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3000 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, așa cum reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, atașate în dosarul C.A.B, la filele 10-12 și 20, aceștia nu au înțeles să îndeplinească obligația legală mai sus menționată.
Astfel fiind, Curtea de Apel a anulat ca netimbrat recursul declarat conform art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții-reclamanți L. L. M., Z. M. și Z. P. F. împotriva deciziei civile nr.1308A/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. Interne și intimatul intervenient Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Direcția Județeană a Finanțelor Publice I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
15.04.2014
Jud. apel: A. I. P.
R. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 817/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 664/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
