Legea 10/2001. Decizia nr. 101/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 101/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.101 A
Ședința publică din 26.03.2014
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. D. T.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții reclamanți B. C. și B. F., împotriva sentinței civile nr.930 din 29.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. G. P. și P. M. București prin Primarul General.
Cauza are ca obiect contestație formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocatul Bardac M. în calitate de reprezentant al apelantului reclamant B. F., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar, avocatul Țucmeanu A. în calitate de reprezentant al intimatului pârât G. C. G. P., în baza delegației de substituire eliberate de Baroul București – SCA C. & C., pe care o depune la dosar și consilierul juridic I. M. în calitate de reprezentant al intimatei pârâte P. M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar; lipsește recurenta reclamantă B. C..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care Curtea în compunerea:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. D. T.
Judecător - I. A. H. P., acordă cuvântul asupra cererii de repunere a cauzei pe rol.
Avocatul intimatului pârât G. C. G. P. solicită încuviințarea cererii și repunerea cauzei pe rol, arătând că partea pe care o reprezintă, având un interes evident în soluționarea cauzei, a adus la îndeplinire obligația stabilită în sarcina părții adverse și a întocmit un raport de expertiză pentru evaluarea imobilului, depus la dosar împreună cu cererea de repunere a cauzei pe rol; depun un exemplar al raportului de expertiză ce se comunică apărătorului părții adverse.
Avocatul reclamantului B. F. precizează că s-a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, anularea dispoziției Primarului General al M. București cu privire la întreg imobilul, nu parțial cum se calculează valoarea prin raportul de expertiză întocmit la cererea părții adverse.
În replică, avocatul intimatului face precizarea că a considerat util să se facă evaluarea spațiilor restituite în natură.
Reprezentantul intimatei pârâte P. M. București solicită admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol.
După deliberare, Curtea dispune repunerea cauzei pe rol, având în vedere că a fost îndeplinită obligația de evaluare a imobilului pe care-l ocupă reclamanții, judecata putând fi reluată; instanța reține că nu are relevanță faptul că această obligație a fost îndeplinită de partea adversă decât cea căreia îi revenea în sarcină.
În continuare, Curtea acordă cuvântul asupra calificării căii de atac, indicarea valorii obiectului cererii având legătură cu această problemă ce urmează a fi rezolvată.
Avocatul recurentului B. F. apreciază că, în conformitate cu prevederile art. 282 și art.2821 C. proc. civ., calea de atac este cea a apelului, valoarea litigiului fiind peste 100.000 lei.
Reprezentanții intimaților pârâți pun aceleași concluzii cu referire la calea de atac.
După deliberare, Curtea constată că, în raport de obiectul cererii deduse judecății, de valoarea acestuia și de dispozițiile art.282 și urm. C. proc. civ., se impune recalificarea căii de atac la care este supusă hotărârea primei instanțe, aceasta fiind apelul, astfel că judecata cauzei se face într-un complet legal constituit din primii doi membri ai completului de recurs, respectiv:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. D. T.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat și nu solicită administrarea de noi probe, iar instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelantului reclamant B. F. solicită admiterea apelului, susținând că dispoziția primarului a fost emisă fără a verifica dacă mai subzistă privilegiul din contractul de vânzare cumpărare încheiat de autorul pârâtului G. cu I. Kamerling, care, în calitate de vânzător, își rezervase dreptul asupra bunului sub rezerva achitării sumei de 900.000 lei; susține că, în cazul în care suma nu a fost achitată, persoana îndreptățită la restituire, potrivit legii, nu era autorul pârâtului ci vânzătorul imobilului, I. Kamerling.
Solicită, așadar, admiterea apelului astfel cum a fost motivat în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului pârât G. C. G. P. solicită respingerea apelului ca nefondat. Reiterează problema lipsei de interes a apelanților. Este adevărat că autoarea acestora a fost chiriaș în imobilul în litigiu, calitate în care ar fi putut justifica un interes, întrucât în urma anulării dispoziției primarului ar fi putut cumpăra apartamentul. Dar moștenitorii reclamantei B. E. nu au preluat drepturile locative și, față de obiectul cererii, nu justifică un interes în cauza de față.
Dacă, totuși, instanța va aprecia că apelanții justifică un interes, solicită, pe fond, respingerea apelului având în vedere că din actele aflate în dosarul administrativ nu rezultă desființarea titlului deținut de pârâtul G. C. G. P.. Susținerile apelanților cu referire la privilegiul instituit de vânzătorul I. Kamerling nu reprezintă o problemă, atâta timp cât acesta sau urmașii săi nu au formulat notificare, demonstrând că nu li s-a plătit prețul.
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata că dispoziția ce constituie obiect al cauzei este întocmită cu fraudă la lege.
Arată că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar factura și chitanța în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Precizează, la interpelarea instanței, că înțelege să invoce lipsa de interes în declararea apelului.
Reprezentantul intimatei pârâte P. M. București, prin Primarul General, solicită respingerea cererii de apel, ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală; instanța a reținut fără echivoc faptul că reclamanții nu au dovedit frauda la lege.
Asupra excepției lipsei de interes, lasă instanța să aprecieze, dar, în opinia sa, apelanții justifică interes în declararea căii de atac, fiind partea care a pierdut la instanța de fond. Pe fond, excepția este întemeiată, deoarece reclamanții nu justifică un interes în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 23.03.2012, sub nr. de dosar_, reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâții G. C. G. P. și P. M. București solicitând să se constate nulitatea absolută a Dispozițiilor Primarului nr. 4903/27.12.2005 și nr. 8030/22.05.2007 pentru frauda la lege.
Pârâtul a invocat excepția de netimbrare a acțiunii arătând că în măsura în care justifică interes și un drept propriu, terțele persoane, cum este și reclamanta din prezenta speța, pot contesta deciziile/ dispozițiile emise în favoarea persoanelor îndreptățite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 în procedura reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților, anume în procedura reglementată prin Codul de procedură civilă.
În motivare, a arătat că reclamanta B. E. în calitate de fosta titulara a contractului de închiriere privind imobilul litigios, nu are nici calitatea și nici interesul de a formula o astfel de cerere, câtă vreme foștii proprietari, beneficiari ai dispozițiilor Legii nr. 10/2001, sunt ținuți, conform O.G. nr. 40/1999, să respecte drepturile locative ale chiriașilor, în speță ale reclamantului.
In situația formulării unei acțiuni în constatarea nulității absolute, reclamantul este ținut sa justifice interesul sau legitim, personal, născut si actual în promovarea unei astfel de acțiuni deoarece interesul este una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
Ca efect al nulității dispozițiilor de retrocedare si a nulității protocolului de predare-primire imobilul situat in Splaiul Independentei ce face obiectul dispoziției ar reintra în patrimoniul M. București, ca entitate deținătoare a acestui imobil, ca efect al principiului efectelor nulității - repunerea în situația anterioara.
Prin urmare, nulitatea dispozițiilor de retrocedare nu ar produce nici un efect în patrimoniul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 930/29.04.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes ca neîntemeiate. A respins acțiunea formulată de reclamanții B. F. și B. C. în contradictoriu cu pârâții G. C. G. P. și P. M. București, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat, că, în ceea ce privește excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, raportat la dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, reclamanții invocă frauda la lege ca temei al nulității dispozițiilor emise de P. M. București ce constituie motiv de nulitate absolută a actului juridic civil. Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, iar în cauză reclamanții, ca moștenitori ai lui B. E. invocă un drept al acesteia în calitate de chiriaș care ar fi putut cumpăra apartamentul în care locuia.
Prin urmare, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a constatat că cele invocate prin cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate.
Reclamanții nu au adus nici un argument sau probă în dovedirea fraudei la lege ca temei al nulității dispozițiilor emise de P. M. București.
Potrivit art.129 alin 1 Cod procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Reclamanții nu au respectat obligația de a-și proba pretențiile, astfel că tribunalul, având în vedere și principiul conform căruia orice afirmație făcută în fața unei instanțe trebuie dovedită, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recalificat apel, reclamanții B. F. și B. C., criticând-o pentru următoarele motive:
Arată apelanții că sunt succesorii mamei lor B. E. care a decedat după introducerea cererii de chemare in judecată si înaintea primului termen de judecata. Totodată, reclamanții au locuit împreună cu mama lor in imobilul din București, .. 2G, ., sector 3, având contract de închiriere încheiat cu P. M. București.
Mama reclamanților, B. E., a solicitat instanței de fond să dispună anularea Dispozițiilor 4903/27.12.2005 si nr.8030/22.05.2007 pentru frauda la lege având in vedere faptul că, din câte cunoștea, pârâta P. M. București nu a verificat dacă antecesorul paratului G. C. G. P. a achitat suma de 900.000 lei pentru a se ridica privilegiul vânzătorului. În situația in care, suma de 900.000 lei nu a fost achitată, persoana îndreptățită la restituire nu ar fi fost pârâtul G. C. G. P. ci vânzătorul I. Kamerling cel care își rezervase privilegiul vânzătorului. Contractul de vânzare cumpărare era un act sub condiție rezolutorie astfel încât, in situația in care condiția rezolutorie nu s-a îndeplinit actul juridic este desființat. La momentul restituirii in natură, pârâta P. M. București avea obligația să verifice pe lângă faptul că imobilul a fost preluat abuziv, dacă antecesorul pârâtului G. avea calitatea de proprietar.
Pârâta P. M. București a verificat numai faptul că a existat un imobil preluat abuziv si calitatea de succesor a pârâtului G. fără a mai verifica dacă Ia momentul preluării, privilegiul vânzătorului fusese ridicat. Deoarece mama apelanților a decedat, aceștia nu au mai avut posibilitatea de a face dovada cu înscrisuri nici a contractului de vânzare încheiat între lsac Kamerling si G. H. si nici a Dispozițiilor nr. 4903/27.12.2005 si nr.8030/22.05.2007.
Instanța, în baza rolului activ ar fi avut posibilitatea obligării pârâtei P. M. București să depună la dosarul cauzei dosarul administrativ care ar fi demonstrat cele susținute de noi.
Este adevărat că până la soluționarea cauzei reclamanții nu au găsit înscrisurile pe care mama lor dorea să le depună ladosar in susținerea afirmațiilor sale, dar având in vedere faptul că era o situație deosebită, instanța în baza rolului activ ar fi avut posibilitatea să verifice dacă cele susținute in cererea introductivă sunt reale sau nu.
Apelanții – reclamanți precizează faptul că in temeiul art.282 Cod procedură civilă, calea ce atac împotriva sentinței civile nr.930/29.04.2013 este apelul si nu recursul, așa cum in mod eronat a indicat instanța de fond.
Pe cale de consecință, apelanții – reclamanți solicită obligarea pârâtei P. M. București prin Primarul Generali să prezinte dosarul administrativ in baza căruia au fost emise Dispozițiile nr.4903/27.12.2005 si nr.8030/22.05.2007 și în situația in care cele susținute de mama acestora se confirmă, se solicită admiterea cererii.
Examinând, cu prioritate, conform art.137 Cod de procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată prin întâmpinare, Curtea constată că este nefondată.
Astfel, în fața primei instanței a fost invocată această excepție, fiind respinsă ca nefondată, soluție împotriva căreia intimatul – pârât nu a înțeles să exercite calea de atac, situație în raport de care nu poate fi reanalizată această chestiune în calea de atac a părții adverse. Pe de altă parte, susținerile din întâmpinare vizând calitatea apelanților de moștenitori ai reclamantei nu prezintă relevanță în soluționarea acestei excepții, ei fiind continuatori în acțiunea introdusă de mama lor.
Pe fondul apelului, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.4903/27.12.2005 P. M. București a restituit în natură în proprietatea intimatului G. C. G. P. imobilul situat în București, ., comun cu Splaiul Independenței nr.26, sector 3, format din construcții tip B (p, p + 1+ 2), A (p + 4) cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr.112/1995, în temeiul Legii nr.10/2001.
Apelanta – reclamantă a invocat prin acțiunea introductivă nulitatea dispoziției, motivat de faptul că P. M. București nu ar fi verificat dacă suma de 900.000 lei a fost achitată și dacă privilegiul vânzătorului a fost ridicat, aspect în raport de care imobilul ar fi fost restituit unei alte persoane decât cea îndreptățită conform Legii nr.10/2001.
Sub acest aspect, Curtea constată că sunt nefondate susținerile apelanților privind lipsa calității intimatului de persoană îndreptățită în condițiile Legii nr.10/2001, întrucât achitarea sau neachitarea sumei de bani a făcut obiectul privilegiului vânzătorului, nu are relevanță asupra calității de proprietar al imobilului, transferul dreptului de proprietate operând la momentul închirierii actului de vânzare – cumpărare, independent de achitarea integrală a prețului imobilului. Acest privilegiu reprezintă o creanță garantată în favoarea vânzătorului, care se poate îndestula cu prioritate și numai acesta are dreptul de a-l invoca în favoarea sa.
În aceste condiții, constatând că în mod temeinic și legal prima instanță a respins ca nefondată acțiunea, Curtea va respinge și apelul formulat.
Cât privește invocarea lipsei de rol activ a instanței de fond, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil, sarcina probei aparținea reclamantei, iar conform art.156 alin.4 Cod de procedură civilă, aceasta nu poate invoca, în căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu a înțeles să le administreze.
Pentru aceste motive, conform art.296 Cod de procedură civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, Curtea va obliga apelanții la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul G. C. G. P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes în formularea acțiunii ca nefondată.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții - reclamanți B. C. și B. F., moștenitorii reclamantei B. E., domiciliați în București, Splaiul Independenței nr.2 G, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.930 din 29.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. G. P., cu domiciliul ales la SCPA „C. & C.”, în București, ., . și P. M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291 – 293, sector 6.
Obligă apelanții la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul G. C. G. P..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L.
6 ex./06.05.2014
TB-S.3 – L.C.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 567/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 133/2014. Curtea de... → |
|---|
