Legea 10/2001. Decizia nr. 54/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 54/2014

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.54

Ședința publică de la 20 ianuarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - DOINIȚA M.

JUDECĂTOR - D. A. B.

JUDECĂTOR - I. B.

GREFIER - L. C.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 325 din 15.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Ș. C., Ș. N., O. C. L., C. O. P., C. G., B. C. –C. și cu intimata-pârâtă P. M. BUCUREȘTI.

Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar și avocat L. A., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți Ș. C., Ș. N., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 16.12.2013, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 5, lipsind intimații-reclamanți O. C. L., C. O. P., C. G., B. C. –C. și intimata-pârâtă P. M. București .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin registratura instanței, a unei întâmpinări formulate de intimații-reclamanți Ș. C. și Ș. N., la data de 16.12.2013.

Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare și pe fondul cauzei.

Reprezentantul recurentului-pârât solicită respingerea excepției lipsei de interes invocată de partea adversă prin întâmpinarea depusă la dosar, având în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013 care sunt în vigoare și arată că actul normativ se aplică și proceselor aflate pe rol la momentul apariției legii, chiar și în situația în care hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 15.02.2013 și s-a comunicat după apariția Legii nr.165/2013; apreciază că legea este de imediată aplicare și trebuie avută în vedere la soluționarea cauzei.

Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul de a se constata calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri compensatorii prin puncte, potrivit dispozițiilor Legii nr.165/2013 pentru terenul în suprafață de 604,06 mp, situat în București, ., sector 2, precum și pentru construcțiile edificate pe acesta.

Apărătorul intimaților-reclamanți învederează că a invocat excepția lipsei de interes a pârâtului iar cauza urmează a fi soluționată, având în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013, însă a considerat că recurentul nu poate avea interes într-un recurs care vizează o sentință prin care s-a soluționat o notificare dar nu în contradictoriu cu recurentul și nu s-a emis o decizie de către acesta. Instanța de fond în temeiul art.25 din Legea nr.10/2001și a Deciziei nr. XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii a soluționat această notificare.

Menționează că a solicitat să se constate și nulitatea recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, având în vedere că se recunoaște de către pârât calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, însă recursul nu este motivat pe acest aspect.

În ceea ce privește dispozițiile Legii nr.165/2013 și procedura instituită este admisă și de recurent prin cererea aflată la fila 2 și, în concluzie, nu există nici un motiv de recurs care să se încadreze în prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, arată că în cererea de recurs s-a reținut faptul că nu poate fi aplicată procedura prevăzută de Legea nr.247/2005, ci procedura prevăzută de Legea nr.165/2013 și Normele metodologice de aplicare, respectiv art.20, art.21 și urm. din lege; din acest motiv recursul face trimitere la o nouă procedură, însă art.4 din Legea nr.165/2013 stabilește că această lege se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Curtea acordă cuvântul reprezentantului recurentului-pârât asupra excepției nulității recursului.

Reprezentantul recurentului-pârât solicită respingerea excepției nulității recursului, ca nefondată, având în vedere că motivele de recurs au fost întemeiate în mod corect pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, respectiv greșita aplicare a legii.

Asupra excepțiilor invocate de intimații-reclamanți pe cale de întâmpinare, Curtea în temeiul dispozițiilor art.137 din Codul de procedură civilă, urmează a le respinge ca neîntemeiate.

În privința excepției lipsei de interes, având în vedere criticile dezvoltate prin memoriul de recurs, precum și dispozițiile Legii nr.165/2013, văzând și soluția pronunțată de instanța de fond, Curtea apreciază că pârâtul are interes în promovarea recursului de față.

În privința excepției nulității recursului, Curtea apreciază că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte recursul este motivat în drept criticile încadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile prevăzute de art.3041 din Codul de procedură civilă, legiuitorul suprimând, în cauză, calea de atac a apelului.

Curtea reține cauza în pronunțare pe fondul cererii de recurs.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, la data de 14.02.2012, sub nr._, reclamanții Ș. C., Ș. N., O. (născută Ș.) C. L., B. C. C., C. O. P. și C. G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. București și P. M. București prin Primar General, pronunțarea unei sentințe prin care să se soluționeze notificările înregistrate sub nr.424/31.05.2001 si sub nr. 2892/08.08.2001, obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate în forma exproprierii.

In motivare, reclamanții au arătat că prin notificările mai sus menționate au solicitat, în calitate de moștenitori ai bunicului lor, P. N., acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., colț cu ..2, compus din teren și construcție demolată în anul 1973.

Deși au anexat notificărilor actele ce dovedeau dreptul de proprietate al autorului lor asupra imobilului și calitatea de persoane îndreptățite la restituire, pârâții nu au soluționat cererile de restituire, fiind necesară intentarea prezentei acțiuni.

În drept, au invocat dispoz.art.10, 11, 21 și 25 din Legea nr.10/2001 și art.112 C.proc.civ.

Deși legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare și nu au fost reprezentați în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.

Prin sentința civilă nr.325/15.02.2013, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților Ș. C., Ș. N., O. (născută Ș.) C. L., B. C. C. și C. O. P., a constatat calitatea acestora de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 604,06 m.p., situat în București, ., sector 2 și pentru construcțiile ce au existat pe acesta, în prezent demolate, a respins cererea reclamantei C. G., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 31.05.2001 reclamanții Ș. C., Ș. N. și O. (născută Ș.) C. L. au formulat, în baza Legii nr.10/2001, notificarea nr.424, înregistrată la P. M. București sub nr.2742, prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ..

Ulterior, prin notificarea nr.2892/8.08,.2001, înregistrată sub nr._, aceeași reclamanți au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 604,06 m.p. și casa edificată pe acesta, situate în București, ., colț cu ..2, învederând că în prezent construcția nu mai există, fiind demolată.

Dosarul administrativ nr._/2001 a fost conexat la dosarul administrativ nr.2742/2001, fără a se emite până la data formulării acțiunii decizie/dispoziție prin care să se soluționeze notificările, situație în care instanța a apreciat că este competentă să soluționeze pe fond cele două notificări, în conformitate cu dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.XX/2007.

Pe fondul cererilor de restituire, instanța a reținut că terenul solicitat prin notificări s-a aflat în proprietatea numiților A. N.P. și N.P., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/24.07.1929 de Tribunalul I. – Secția notariat, în care se menționează că vânzătoarea Madeleine M. a transmis cumpărătorilor dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 604,06 m.p., situat în ..44, 45, 46 și 47. Pe acest teren, cumpărătorii au edificat, în baza autorizațiilor de construire nr.561C/01.08.1924, nr.29/04.04.1925, nr.14C/07.03.1928, nr.101C/23.05.1926, nr.7C/01.07.1933 și nr.8C/21.08.1936, o clădire cu 2 etaje, având destinația de locuință.

Prin actul dotal autentificat sub nr.4221/30.01.1937 de Tribunalul I., N.P. a donat fiicei sale, A. P. (căsătorită C.) două apartamente situate în imobilul din . (respectiv . rezultă din adresa nr.5444/14.06.2010 emisă de P. M. București – Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană), nr.72.

În baza Decretului nr.92/1950, imobilul a trecut în proprietatea statului, în anexa la acest decret fiind înscris la poziția 6369 P. N. cu 9 apartamente situate în București, . și ..2.

Potrivit relațiilor comunicate de P. M. București – Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, construcția a fost demolată în baza deciziei nr.587/7.05.1973, emisă de Consiliul Popular al M. București – Comitetul Executiv, prin care s-a aprobat casarea și s-a autorizat demolarea imobilului din ., în vederea eliberării amplasamentului necesar lucrărilor de sistematizare și modernizare a șoselei C..

Din certificatul de moștenitor nr.364/1974 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 2, instanța de fond a reținut că de pe urma defunctului P. N. au rămas ca moștenitori Ș. V. și C. A., cărora, în calitate de fiice, le-a revenit câte o cotă de ½ din masa succesorală.

Deși nu s-au administrat dovezi privind dezbaterea succesiunii defunctei P. A., din actele de stare civilă depuse la dosar, instanța a reținut că Ș. V. și Ciuca A. fac parte din clasa I de moștenitori legali, dobândind astfel și drepturile existente în patrimoniul acestei defuncte.

Ciuca A. a decedat la data de 18.01.1994, lăsând ca moștenitori pe reclamanții B. C. C. și C. O. P., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor suplimentar nr.118/11.11.1999 eliberat de B.N.P. D. D., iar Ș. V. a decedat la 09.09.1989 și a avut ca moștenitori pe reclamanții Ș. I. și Ș. O. R., conform certificatului de moștenitor nr.55/17.04.1997.

Din certificatul de moștenitor nr.25/21.03.2001 eliberat de B.N.P. D. D. și I. C., instanța a mai reținut că de pe urma defunctului Ș. O. R., au rămas ca moștenitori reclamanții Ș. N., Ș. C. și Ș. C. L..

Reclamanta C. G. este moștenitoarea defunctului C. O. I., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.385/24.02.1993, eliberat de Notariatul de Stat Sector 6, dar nu și a defunctei C. A., deoarece C. O. I., a predecedat acesteia, astfel încât C. G. nu a putut veni la moștenirea lui C. A. prin reprezentare. Prin urmare, instanța a concluzionat că reclamanta C. G. nu are calitatea de moștenitoare a foștilor proprietari ai imobilului solicitat prin cele două notificări, N. P. și A. P., acțiunea formulată de aceasta fiind neîntemeiată.

Ceilalți reclamanți sunt, însă, persoane îndreptățite la restituirea imobilului preluat abuziv de stat de la autorii lor, iar în condițiile în care imobilul este în prezent afectat în totalitate de elemente de sistematizare și lucrări de utilitate publică, restituirea nu poate fi făcută în natură, ci prin acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând în drept dispoz.art.304 pct.9 C.proc.civ.

Prin motivele de recurs, s-a susținut că potrivit actelor existente la dosar, imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950, la poziția nr.6369 din anexa la decret fiind înscris P. N. cu 9 apartamente situate în București, . și ..2, dar în prezent nu poate fi restituit în natură, urmând a se emite dispoziție de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii.

Cu privire la aceste măsuri, s-a arătat că, potrivit Legii nr.165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi, ci numai în condițiile Legii nr.165/2013, respectiv prin puncte.

Intimații reclamanți Ș. C. și Ș. N. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, constatarea nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea primei excepții, s-a susținut că recurentul pârât nu justifică un interes în formularea recursului împotriva hotărârii prin care instanța a soluționat în locul său notificările, din simplul motiv că soluționarea notificărilor era o obligație legală a recurentului pârât, iar termenul legal de soluționare a acestora fusese depășit cu câțiva ani.

În susținerea celei de-a doua excepții, s-a susținut că recursul este nul, deoarece, deși invocă nelegalitatea sentinței instanței de fond pentru interpretarea și aplicarea greșită a legii și dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., recurentul pârât nu face nicio dezvoltare a acestui motiv de nelegalitate, situație în care sunt incidente dispozițiile art.306 C.proc.civ., privind nulitatea recursului.

Pe fond, s-a susținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr.165/2013, deoarece la data intrării în vigoare a acestei legi fusese deja recunoscută de instanța de judecată calitatea intimaților reclamanți de persoane îndreptățite la restituire prin acordarea de măsuri reparatorii, printr-o sentință definitivă.

La termenul de judecată din data de 20.01.2014, instanța de recurs a respins, în temeiul dispoz.art.137 C.proc.civ., excepția lipsei de interes, invocată de intimații reclamanți Ș., având în vedere criticile dezvoltate prin memoriul de recurs, dispozițiile Legii nr.165/2013, dar și soluția pronunțată de instanța de fond, prin care acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă împotriva pârâților.

La același termen de judecată, instanța a respins și excepția nulității recursului, ca neîntemeiată, reținând că recursul este motivat în drept, iar critica dezvoltată prin motivele de recurs se încadrează în dispoz.art.304 pct.9 C.proc.civ., dar și faptul că sentința recurată nu este atacabilă cu apel, situație în care devin incidente dispoz.art.304 ind.1 C.proc.civ., motivele de recurs nemaifiind limitate de dispozițiile art.304 C.proc.civ.

Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și de critica formulată, în scris, de recurentul pârât prin motivele de recurs, Curtea va reține că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea adresată instanței de fond, reclamanții au solicitat soluționarea pe fond a notificărilor înregistrate sub nr. 424/31.05.2001 și nr. 2892/08.08.2001, prin care solicitau, în baza Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., colț cu . nr.2, invocând în drept dispozițiile Legii nr. 10/2001, refuzul pârâtului recurent de a soluționa aceste notificări prin decizie/dispoziție motivată și prevederile obligatorii ale deciziei nr. XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii.

Prin sentința apelată, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților Ș. C., Ș. N., O. (născută Ș.) C. L., B. C. C. și C. O. P., a constatat calitatea acestora de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 604,06 m.p., situat în București, ., sector 2 și pentru construcțiile ce au existat pe acesta, în prezent demolate, a respins cererea reclamantei C. G., ca neîntemeiată.

Fără a contesta calitatea reclamanților față de care s-a admis acțiunea, de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul mai sus menționat, recurentul pârât invocă în recurs, aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 165/2013, susținând că, potrivit acestei legi, reclamanții intimați sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte și nu conform Legii nr. 10/2001.

Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România a intrat în vigoare la data de 21.05.2013, iar prin art. 16 a înlocuit, practic, măsurile reparatorii prin echivalent de care puteau beneficia persoanele îndreptățite la restituire, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21alin. (6) și (7) din lege.

Potrivit art. 4 din această lege dispozițiile ei se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

La data intrării în vigoare a acestei legi, instanța de fond pronunțase, însă, în cauză, sentința civilă nr. 325/15.02.2013, prin care soluționase definitiv notificările reclamanților, recunoscând acestora calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 604,06 m.p., situat în București, ., sector 2 și pentru construcțiile ce au existat pe acesta, situație în care nu erau incidente dispozițiile art. 4 din lege.

Sentința definitivă de care beneficiau reclamanții la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2001, consfințea dreptul acestora la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu, în condițiile legii speciale de reparație în vigoare la data pronunțării sentinței - Legea nr. 10/2001,iar modificarea acesteia în recurs, în baza dispozițiilor unei legi intrată în vigoare după soluționarea definitivă a notificărilor, ar reprezenta o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 (ce fac trimitere expresă la cereri formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar și o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.

În consecință, apreciind că sentința instanței de fond este legală, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 325 din 15.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Ș. C., Ș. N., O. C. L., C. O. P., C. G., B. C.–C. și cu intimata-pârâtă P. M. BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

DOINIȚA M. D. A. B. I. B.

GREFIER

L. C.

Red.I.B.

Tehnored.B.I.

2 ex/13.02.2014

------------------------------------

T.B– Secția a V-a – S.V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 54/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI