Legea 10/2001. Decizia nr. 637/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 637/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.637R
Ședința publică de la 29 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. F.
JUDECĂTOR - M. S.
JUDECĂTOR - M. D. O.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți A. Florența, M. G.-N., M. V., Ț. A. și Z. C. împotriva sentinței civile nr.464/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, pretenții, obligație de a face, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-reclamanți A. Florența, M. G.-N., M. V., Ț. A. și Z. C., toți reprezentați de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-reclamant B. L.-V. și intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că la data de 25.03.2015, recurenții-reclamanți A. Florența, M. V., Ț. A. și Z. C. au depus cerere prin care solicită repunerea cauzei pe rol, suspendată la data de 20.11.2013 în baza art.244 (1) C.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția a III-a Civilă.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită repunerea cauzei pe rol având în vedere că nu mai subzistă motivul suspendării. Arată că a depus la dosar sentința civilă nr.732/19.06.2014 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă și decizia civilă nr.536A/12.12.2014 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, definitive conform noului cod de procedură civilă, prin care probează preluarea abuzivă a terenului în suprafață de 461,50 mp situat în București, ., actul de donație fiind nul absolut pentru lipsa cauzei ofertei de donație.
Curtea în baza art.245 C.pr.civ. repune cauza pe rol având în vedere că nu mai subzistă motivul suspendării.
Apărătorul recurenților-reclamanți invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de soluționare a notificării nr.4282/2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001, constatarea calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri compensatorii, conform Legii nr.165/2013, pentru terenul preluat abuziv de stat, în suprafață de 461,50 mp, situat în București, ., sector 5 și pentru construcția demolată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.464 din 06.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. Florența, M. G.-N., M. V., Ț. A. și Z. C. de soluționare pe fond a notificării nr.4282 din 24.10.2001 și de obligare a Municipiului București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr.17447aferent notificării nr.4282/24.10.2001 însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța. În subsidiar obligarea Municipiului București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București în vederea continuării procedurii administrative.
Pentru a dispune în acest sens, analizând probatoriul administrat, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 4282/24.10.2001, notificatorii B. P., T. A., M. G., A. V. și M. V., au solicitat restituirea imobilului situat în București, Șoseaua Giurgiului nr. 89, sector 5, compus din teren în suprafață de 362mp, sau acordarea de e măsuri reparatorii (fila 12).
Din adresa nr._/AS/04.09.2012 emisă de Primăria Municipiului București rezultă că notificarea nu a fost soluționată (fila 145), deși notificatorii au formulat în repetate rânduri cereri pentru urgentarea procedurii (ex. filele 16-18).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată.
Până în prezent nu a fost soluționată notificarea, astfel cum rezultă și din somația emisă de reclamantă prin reprezentant,
Prin Decizia nr. XX pronunțată la data de 19.03.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe potrivit art.239 alin. 3 C.proc.civ., s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificarea pe fond în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea.
Procedând la analizarea cererii de restituire pe fond, tribunalul a reținut:
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, contestatoarea trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: - imobilul să facă parte dintre „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite” (art. 1 alin. (1) din lege); - persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora ( art. 3 alin. 1 lit. (a) din lege) sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
În ceea ce privește imobilul, tribunalul a reținut următoarele:
Din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/08.12.1936 rezultă că A. A., în calitate de vânzător, le-a vândut doamnei S. S. și domnului N. S., în calitate de cumpărători, un teren în suprafață de 3000 mp situat în . Giulești S., Jud. I. (filele 63-65).
Din adresa nr. 314/20.02.2008 emisă de Consiliul Local Sector 4 – Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 4, rezultă că la nivelul anului 1942 figura A. A., impusă pentru clădire de locuință la adresa din ., iar ulterior, la nivelul anului 1952 au figurat moștenitorii acesteia, M. N. și A. V., cu teren în suprafață de 362 mp și construcție, la aceeași adresă (fila 91).
Din adresa nr. 768/_/07.03.2008 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Administrație Publică, rezultă că în evidențele acestei instituții nu figurează eliberată autorizație de construcție în perioada 1926-1929 la adresa din . (fila 92).
Din oferta de donație autentificată sub nr. 9287/19.11.1973 la notariatul de Stat sector 5, rezultă că A. V. și M. N. au oferit statului cu titlul de donație terenul în suprafață de 461,50 mp, rămas în urma demolării construcției în baza autorizației de demolare nr. 161/1973 (fila 100), fost proprietatea părinților A. G. și A. A. și având suprafața de 634mp, care le-au revenit ca moștenire în cota de ½, restul de ½ revenindu-le fraților A. I. și S. S. conform procesului verbal din 1937 (fila 96).
Oferta a fost acceptată potrivit art. 2 din Decretul nr. 478/195, fiind preluat teren în suprafață de 461 mp (filele 93-95).
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/07.12.1940 de fostul Tribunal I. – Secția Notariat, rezultă că A. Gh. A. și V. Gh. A., în calitate de vânzători, i-au vândut doamnei I. Christache P., în calitate de cumpărător, imobilul „o porțiune” din terenul viran pe care îl deținea în proprietate, cu o suprafață de aproximativ 172,50mp, identificat prin laturi și vecinătăți, situat în București, . (filele 31-35).
În ceea ce privește cea de a doua condiție, tribunalul a reținut:
Din adresa de informare adresată Tribunalului I. și înregistrată sub nr._/04.11.1940 rezultă că în urma decesului numitului A. G. a rămas ca moștenitor soția sa A. A., S. S. (născută A.), V. A., N. M. (născută A.) și I. A., iar ca vere o cotă de ½ din imobilul situat în București, . (fila 39).
Din certificatul emis de Tribunalul I. în dosarul succesoral nr. 3936/11.11.1940 rezultă că de pe urma defunctului G. A. au rămas ca moștenitori 2 copii N. și V. A., precum și soția supraviețuitoare A. G. A.. Se mai face mențiunea că au mai fost alți doi copii S. și I., care erau decedați la acea dată (fila 46).
În același dosar succesoral, din inventarul de avere rezultă că a rămas ca moștenire cota indiviză de ½ din lotul situat în București, . (fila 49).
Ca urmare, a fost întocmit Jurnalul nr._/20.11.1940 de către Tribunalul I.,constatându-se că de pe urma defunctului G. A. au rămas ca moștenitori N. și V. Gh. A. (fila 52).
Din adresa nr._/28.10.1935 rezultă că de pe urma defunctei S. S. (născută A.) a rămas ca moștenire cota de ½ din terenul în suprafață de 3000 mp situat în . Giulești S., Jud. I., iar ca moștenitori V. A., I. A., N. A., frații acesteia, și A. A. (fila 62).
Din dosarul fiscal rezultă că impozitul pentru acest teren a fost plătit potrivit cotei moștenite de fiecare (filele 79,80).
Din Jurnalul emis de Tribunalul I. sub nr._ în dosarul nr. 3937/1940 la data de 20.11.1940 rezultă că de pe urma defunctului I. G. A. nu au rămas copii, au rămas numai mama sa A., o soră N. căsătorită M. și un frate V. A. (fila 82).
Din certificatul de moștenitor nr.S.118/1970/06.03.1970,emis de Notariatul de Stat sector 5, rezultă că de pe urma defunctei A. A., decedată la data de 09.09.1969, a rămas ca bun succesoral cota de ½ din imobilul situat în București, Șoseaua Giurgiului nr. 89, sector 5, compus din teren în suprafață de 362 mp și o construcție din cărămidă, compusă din 4 camere. Se menționează că terenul a fost dobândit astfel: cota de ½ în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2994/1920, iar construcția a fost edificată cu soțul predecedat, conform autorizației nr. 276/1926. Ca moștenitori au rămas M. N. și A. V., fiecare cu o cotă de ½ (fila 83).
Din certificatul de legatar nr. 1/2007/03.05.2007 emis de BNP Muț I. A., rezultă că de pe urma defunctului A. V., decedat la data de 16.02.2007, a rămas ca moștenitor soția acestuia, A. Florența, în calitate de legatar în baza testamentului autentificat sub nr. 8622/20.10.1977 de Notariatul de Stat Bihor (fila 84).
Din certificatul de moștenitor nr. 9/15.04.2010 emis de BNP M. D., rezultă că de pe urma defunctei M. N., decedată la 25.05.1977 au rămas ca moștenitori M. C., în calitate de soț cu cota de 4/16, decedat la 25.07.1997, M. G. N., fiu, cu cota de 3/16, M. V., fiu, cu cota de 3/16, Ț. A., fiică, cota de 3/16 și B. P., fiică decedată la 17.04.2004, cu cota de 3/16 (fila 85).
Din certificatul de moștenitor nr. 57/26.04.2005 emis de BNP Z. A. R., rezultă că de pe urma defunctului M. C., decedat la 25.07.1997, a rămas ca unic moștenitor M. V., în calitate de fiu, care culege întreaga masă succesorală (fila 86).
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 32/15.12.2008, emis de BNP „Notas”, rezultă că de pe urma defunctei B. P., decedată la data de 17.04.2004, au rămas ca moștenitori Z. C., fiică și B. Ș., soț, decedat la 13.02.2006 (fila 87).
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 47/27.05.2006 emis de BNP „C. V.”, rezultă că de pe urma defunctului B. Ș., decedat la 13.02.2006, a rămas ca unic moștenitor B. L.-V., fiu, care culege întreaga masă succesorală (fila 88), respectiv certificatul de moștenitor (fila 88).
Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 511/04.04.2012 la BNP M. C.-M., M. G.-N., Z. C. și M. V., T. A. și B. L.-V., în calitate de cedenți, au cesionat către . SA un procent de 27% din drepturile care le revin potrivit Legii nr. 10/2001, asupra imobilului situat în București, Șoseaua Giurgiului nr. 89, sector 4 (filele 19-21).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că este îndeplinită și cea a doua condiție, reclamanții au făcut dovada că sunt moștenitori ai persoanei fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
Din situația de fapt reținută, rezultă fără putință de tăgadă că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, având calitatea de moștenitori ai fostului proprietar, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Au susținut reclamanții că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv.
Însă, din oferta de donație autentificată sub nr. 9287/19.11.1973 la Notariatul de Stat sector 5, rezultă că A. V. și M. N. au oferit statului cu titlul de donație terenul în suprafață de 461,50 mp, rămas în urma demolării construcției în baza autorizației de demolare nr. 161/1973 (fila 100), fost proprietatea părinților A. G. și A. A. și având suprafața de 634mp, care le-au revenit ca moștenire în cota de ½, restul de ½ revenindu-le fraților A. I. și S. S. conform procesului verbal din 1937 (fila 96).
Oferta a fost acceptată potrivit art. 2 din Decretul nr. 478/195, fiind preluat teren în suprafață de 461 mp (filele 93-95).
Potrivit art. 1 din decretul nr. 478/1954 „Donațiunile făcute statului sub orice forma, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile prevăzute de prezentul Decret.”
Prin dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a creat o prezumție că în ceea ce privește donațiile făcute de foștii proprietari potrivit Decretului nr. 478/1954 și art. 813 C.civ., ipoteză în care se înscrie și donația de față, au caracter abuziv, însă a condiționat restituirea acestor imobile de anularea sau constatarea nulității absolute a acestor donații.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din legea nr. 10/2001 „imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul Civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Ori, reclamanții nu au făcut dovada că donația privind imobilul în litigiu, teren în suprafață de 461,50 mp, a fost anulată sau constată nulă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru soluționarea în mod favorabil a notificării formulate de către aceștia.
În ceea ce privește construcția pretins a fi fost edificată pe acest teren și preluată în mod abuziv, tribunalul a constatat că din probe nu a rezultat existența acesteia la data donației.
În oferta de donație se face mențiunea că se donează „terenul”, construcția fiind deja demolată la data donației.
Concluzionând, tribunalul constată că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, însă nu își pot valorifica dreptul la restituire întrucât nu au îndeplinit condiția premisă pusă de legiuitor, anume aceea a anulării donației anterior soluționării pe fond a notificării.
Pentru toate aceste considerente, întrucât reclamanții nu au dovedit că a fost înlăturată măsura donației prin depunerea unei hotărâri irevocabilă din care să rezulte că donația a fost anulară sau constată ca fiind lovită de nulitate absolută în ceea ce privește terenul, iar existența construcției la data preluării nu a fost dovedită, tribunalul va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul a înlăturat susținerile reclamanților în sensul că nu era necesară desființarea donației anterior soluționării notificării,întrucât acceptarea donației a fost făcută potrivit Decretului 478/1954.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții A. Florența, M. G.-N., M. V., Ț. A., Z. C. și Bodileanu L. – V..
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă s-au susținut, în sinteză, următoarele critici:
Printr-un prim motiv, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă s-a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, referitor la primul capăt de cerere.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că în anul 1973 autorii au fost obligați să semneze oferta de donație autentificată sub nr.9287/1973 oferta de donație a fost acceptată de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București fără ca acceptarea să fie autentică, fiind astfel încălcate dispozițiile art.813 – 814 cod civil pentru că Decretul nr.478/1974 nu conținea o normă derogatorie de la dispozițiile art.813 – 814 Cod civil.
S-a mai arătat că chiar prin art.2 al deciziei nr.140/1974 s-a dispus ca Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București să perfecteze actele de donație pentru terenurile precizate la art.1 din decizie.
Recurenții arată că în condițiile imperative legale, în vigoare la data întocmirii actului de acceptare a donației, acceptarea trebuia urmată de încheierea actului de donație în formă autentică sau cel puțin acceptarea de a fi făcut în fața notarului de stat, singurul în măsură să autentifice acte de donație de imobile.
În concluzie se arată că donația s-a făcut nelegal și abuziv și se încadrează în dispozițiile art.2 alin.1 lit.e teza I din Legea nr.10/2001 care nu solicitata existența unei hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a donației, astfel că hotărârea primei instanțe s-a dat cu încălcarea prevederilor art.2 alin.1 lit.c teza I din Legea nr.10/2001.
Printr-un al doilea motiv .
Referitor la construcția dovedită s-a susținut că nelegal instanța a dispus respingerea notificării, apreciind că pentru construcție nu s-a făcut dovada preluării abuzive.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că demolarea construcției s-a realizat urmare cererii autorităților administrației locale de a rămâne terenul liber, acesta fiind necesar pentru realizarea unor lucrări de interes public.
S-a mai arătat că este de notorietate faptul că anterior anului 1989 s-a procedat în același mod cu mai multe imobile situate în zonă.
În faza recursului s-a depus sentința civilă nr.732 din 19.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin decizia civilă nr.536 A din 12.12.2014 a Curții de Apel București prin care s-a constatat nulitatea absolută a ofertei de donație autentificată de fostul Notariat de Stat al Sectorului 5 sub nr.9287/19.11.1973, privind imobilul situat în București, .,sector 8.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de recurs, astfel cum a fost formulat și dezvoltat critica este nefondată pentru următoarele argumente: Atât oferta de donație cât și acceptarea ofertei s-a făcut sub formă autentică motivat de faptul că oferta s-a autentificat de notar public, iar acceptarea ofertei s-a făcut, potrivit art.1171 Cod civil de către un funcționar public, are avea dreptul de a funcționa în locul în care s-a făcut actul, astfel că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001 modificată și completată.
Cu toate acestea Curtea va admite recursul, sub acest aspect, în temeiul art.3041 Cod procedură civilă motivat de faptul că în faza recursului s-a făcut dovada că s-a constatat nulitatea ofertei de donație, astfel că nu mai subzista cauza pentru care s-a respins cererea de chemare în judecată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, critica este nefondată pentru următoarele argumente. Se constată din oferte și din acceptarea ofertei, că obiectul material al acestor acte juridice a fost, imobilul teren în suprafață de 461,50 mp, situat în ., astfel că respectiva construcție nu a fost preluată niciodată de către Statul Român, situație în care construcția nu se încadrează în dispozițiile art.1 din Legea nr.10/2001 – pentru că nu a fost niciodată preluată.
Pentru toate aceste argumente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, fiind incidente art.3041 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica sentința recurată în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată și va fi obligat M. București să emită dispoziția cu propuneri de măsuri reparatorii prin puncte pentru terenul în suprafață de 461,50 mp, situat în București, ., sector 4. Se va respinge în rest cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți A. Florența, M. G.-N., M. V., Ț. A. și Z. C. împotriva sentinței civile nr.464/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București
Modifică sentința civilă nr.464/06.03.2013 în sensul că admite în parte cererea și obligă M. București prin P. G. să emită dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii prin puncte, pentru terenul de 461,5 mp.
Respinge în rest cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. S. M. D. O.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
19.06.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 579/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 662/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
