Legea 10/2001. Decizia nr. 1438/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Cauza are ca obiect – acțiune civilă în temeiul Legii nr.10/2001.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 01.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în vederea deliberării, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 C.pr.civ. Curtea a amânat pronunțarea la data de 08.10.2014, când a decis următoarele:

CURTEA

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.06.2011 pe rolul pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, reclamantul C.-C. V. a chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primar General, A. pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S., S.C. Delfincom S.A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând:

1. Obligarea pârâtului M. București la restituirea în natură a terenului situat în București, sector 2, . nr. 21, fost nr. 29 (fostă .) în suprafață totală aproximativă de 9824 m.p.;

2. În subsidiar, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, în tot sau în parte, a terenului sus-menționat, solicită obligarea pârâtului M. București la emiterea unei dispoziții motivate, în sensul art. 26 alin. l din Legea nr. 10/2001, republicată, privind propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea unei suprafețe de teren echivalent sau, în cazul în care nu va fi posibilă această măsură, acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc, ținând cont de valoarea de circulație a terenului la momentul acordării despăgubirilor. Totodată, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, solicită obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească despăgubiri reclamantului, în calitate de moștenitor al fostului proprietar al imobilului - teren situat în București, . nr. 21, sector 2, având o suprafață de 9824 m.p. și construcția demolată în suprafață de 74,35 m.p., preluat abuziv de stat și pentru care nu a primit nici un fel de despăgubire.

3. Obligarea pârâtului M. București la emiterea dispoziției reglementate de art. 26 alin. l din Legea 10/2001, pentru acordarea de despăgubiri bănești în schimbul construcției în suprafață de 74,35 m.p., demolată, imobil preluat abuziv de stat și imposibil să fie restituit în natură.

4. Tot în subsidiar, în situația în care se va stabili că o parte din teren a fost transmisă unei persoane juridice de tip societate comercială, deținute în tot sau în parte de S. R. sau o autoritate publică locală, solicită obligarea pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului sau a Municipiului București prin Primar General să emită decizie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren care a fost transmisă unor persoane juridice în procesul privatizării și pentru care nu va fi posibila restituirea în natură.

5. Obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de succesor universal al autorilor săi - Beldiceanu N. și Beldiceanu V., în temeiul Legii 10/2001 a depus notificarea nr. 1511/ 03.08.2001pentru imobilul preluat abuziv de stat, în temeiul Decretului nr. 111/1951, respectiv pentru o suprafață de teren de 8124 m.p., aflată în proprietatea privată a acestuia, imposibil să fie restituit în natură, sau a unor societăți comerciale privatizate, înființate prin hotărârea Consiliului General al Municipiului București, cât și pentru o construcție în suprafață de 74,35 m.p., existentă pe acest teren la data preluării abuzive a imobilului, demolată.

Prin această notificare, reclamantul a solicitat în temeiul art. 4.2 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură sau după caz acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, sector 2, . nr. 21, fost nr. 29, fost ., imobil preluat abuziv de stat în temeiul Decretului nr. 111/1951 de la autoarea sa, V. Beldiceanu, și pentru care nu a primit nici un fel de despăgubire.

A arătat reclamantul că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6267/1907 de Tribunalul I. - Secția notariat, autorii săi, Beldiceanu N. și Beldiceanu V., au cumpărat imobilul situat în București, ., compus din teren și construcție.

După decesul lui N. Beldiceanu, survenit în anul 1923, conform Jurnalului nr._/1942, au rămas moștenitori copiii săi, Beldiceanu N. și C. S. V. (născută Beldiceanu).

Anterior emiterii Jurnalului de succesiune, soția defunctului, V. Beldiceanu, a formulat o acțiune de ieșire din indiviziune cu privire la imobilul cumpărat împreună cu fostul soț, la acea dată situat în . nr. 87, în vederea stabilirii loturilor ce urmau să revină coproprietarilor. Conform măsurătorilor efectuate în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune, suprafața totală a terenului aferent imobilului precizat, era de 15.160 m.p.. Terenul a fost împărțit în 5 loturi, numerotate A,B,C,D,E, care aveau următoarele suprafețe: Lotul A în suprafață de 3300 m.p.; Lotul B în suprafață de 3230 m.p.; Lotul C în suprafață de 3300 m.p.; Lotul D în suprafață de 2665 m.p.; Lotul E în suprafață de 2665 m.p..

Lotul E a fost vândut de V. Beldiceanu, iar în baza deciziei Consiliului Comunal al Municipiului București din data de 13.10.1933 și a sentinței civile din data de 16.01.1934, dată de Tribunalul I. - Secția a 6-a Civilă și Comercială, s-a dispus exproprierea unei părți din terenul proprietatea autorilor săi, în suprafață de 1399,20 m.p..

După cele două înstrăinări, terenul aferent imobilului din . nr. 87 avea o suprafață de 11.095,80 m.p., pe care se găsea o construcție.

Deși conform adresei nr._/15.10.2007 a Direcției Venituri Buget Local Sector 2 București, în arhiva acestei instituții nu se găsește un dosar fiscal aferent imobilului din . nr. 21, fost nr. 29, fost ., din declarațiile pentru stabilirea impozitelor proprietăților clădite și asimilate lor, formulate de autoarea sa, V. Beldiceanu, sub nr. 384-386/27.02.1950, rezultă că autoarea sa a figurat în evidentele fiscale cu un teren în suprafață de 9824 m.p. și construcții în suprafață utilă de 74,35 m.p..

În luna martie 1950, imobilul - teren în suprafață de 9824 m.p., situat în București, . nr. 21, fost 29, a fost preluat de Gospodăria Agrozootehnică București, pentru a fi pus la dispoziția unor persoane fizice în vederea cultivării de legume, astfel cum rezultă din adeverința nr. 555/20.03.1950 emisă de Comitetul Provizoriu București - Gospodăriile Agro - Zootehnice.

În anul 1954, imobilul proprietatea autoarei sale, V. Beldiceanu, a fost preluat de stat prin procesul - verbal nr. 80/1954, în temeiul Decretului nr. 111/1951, fiind considerat abuziv drept „bun fără stăpân".

Prin Decizia nr. 15/1954 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului „1 Mai" București, a fost trecut în administrarea acestui sfat popular imobilul aflat în proprietatea autoarei sale, fără plata vreunei despăgubiri, astfel cum rezultă din adresa nr. A 147/02.03.2004, emisă de S.C. Apolodor S.A. București. Prin decizia nr. 504/1968 a Consiliului Popular al Sectorului 2 București, o suprafață de 1699 m.p. teren din imobilul situat în . nr. 21, sector 2, București, a fost dată în administrarea fostei Întreprinderi Române de P. București, devenită după anul 1990 S.C. „Romfelt S.A.", acest teren fiind inclus în proprietatea acestei societăți comerciale, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 0379, pe adresa București, sector 2, . nr. 19, astfel cum rezultă din adresa nr._/_/ 05.11.2009, emisă de Primăria Municipiului București - Serviciul Evidentă Proprietăți.

După decesul V. Beldiceanu, conform certificatului de moștenitor nr. 878/1967, singura moștenitoare a acesteia a fost mama reclamantului, C. V. S., în timp ce fiul defunctei, Beldiceanu N., a renunțat la moștenire. După decesul mamei sale, C. V. S., singurul moștenitor și persoană îndreptățită la măsurile reparatorii acordate de Legea nr. 10/2001 este reclamantul, conform certificatului de moștenitor nr. 1457/1995.

A mai arătat reclamantul că în prezent, terenul aferent fostului imobil situat în București, sector 2, . nr. 21, preluat abuziv de la autoarea sa, V. Beldiceanu, este deținut astfel:

I. 3493 m.p.. teren aferent Complexului Comercial situat în București, ., sector 2 (fostă .. 12), se află parțial în domeniul privat al Municipiului București și în administrarea Primăriei Sectorului 2 București, astfel cum rezultă din adresa nr. 2136/_/06.06.2007 a Primăriei Sectorului 2 București - Direcția Urbanism - cadastru - Fond Funciar, iar o suprafață de aproximativ 283 m.p. se află în folosința unor societăți comerciale, care au cumpărat o parte din spațiile construite din cadrul complexului comercial, împreună cu terenul aferent, aflat în indiviziune cu ceilalți proprietari ai spațiilor.

Reclamantul a precizat că în anul 1991, întregul Complex Comercial construit înainte de anul 1990 pe o parte din terenul revendicat de reclamant a intrat în proprietatea S.C. Delfincom S.A. București, societate comercială înființată de Consiliul General al Municipiului București, în temeiul Legii nr. 15/1990, prin transformarea fostei întreprinderi de stat de interes local Alimentara 2 București, astfel cum rezultă din lista amplasamentelor construite, proprietatea S.C. Delfincom S.A., conform Deciziei nr. 1071/1990 a Primăriei Municipiului București, la poziția 58 din această listă figurând Complexul Comercial din ., sector 2, București.

În cartea funciară, complexul comercial situat în ., sector 2, București, apare ca fiind deținut de următoarele societăți comerciale:

I. S.C. Delfincom S.A., societate deținută de Fondul Proprietatea în procent de 65,5058%, SIF MUNTENIA în procent de 8,9796%, iar restul de acționari tip listă, cu sediul în București, . nr. 21, sector 2, deține cea mai mare parte din spațiile comerciale, terenul fiind în folosință, așa cum rezultă din cartea funciară nr._, nr. cadastral 8327/l;10;

S.C. Romarta Steilman S.A. deține o suprafață de teren în folosință așa cum rezultă din cartea funciară nr._, nr. cadastral 8327/1;10 precum și spațiile comerciale cumpărate de la S.C. Delfincom S.A.;

S.C. Pan Company Servcom S.R.L., cartea funciară nr._, deține un spațiu comercial în suprafață de 65,11 m.p. și terenul aferent în folosință, spațiu comercial cumpărat de la S.C. Delfincom S.A. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 107/19.01.2009, nr. cadastral 8327/0;7;

S.C. "AMR Leasing IFN S.A., Timișoara, ., deține un spațiu în suprafață de 81,53 m.p. și terenul aferent de 32,64 m.p., în folosință, având nr. cadastral 8327/0;5;

S.C. Titan S.A., cu sediul în orașul P., ., județul I., deține un spațiu comercial în suprafață de 58,12 m.p. și terenul aferent de 66,86 m.p. în folosință, având nr. cadastral 8327/0;4;

S.C.A. Igiena, cu sediul în București, .. 32, sector 5, deține un spațiu de servicii în suprafață de 228,47 m.p. și teren aferent de 114 m.p. în folosință, având nr. cadastral 8327/0;1;

II. 4214 m.p. teren situat în ., sector 2, București (fostă N. P. nr. 10), aparține domeniului privat al Municipiului București, fiind în administrarea ADP Sector 2 București, pe o parte din acest teren fiind construit un .>

III. o suprafață de teren de 1699 m.p. reprezintă o secțiune din imobilul situat în . nr. 19, sector 2, București, proprietatea S.C. Romfelt S.A., provenită din transformarea fostei Întreprinderi Române de P., societate privatizată integral de A.. Pe o parte din acest teren, S.C. Romfelt S.A. a construit complexul de locuințe și birouri „Doamna G. Plazza".

IV. Suprafața de 788 m.p. teren este ocupată de străzile Ziduri între Vii, Cozia și Paharnicul T., aflându-se în domeniul public al Municipiului București.

A menționat reclamantul că situația juridică actuală a terenului fostului imobil ce a aparținut autoarei sale nu a putut fi determinată cu exactitate din cauza refuzului persoanelor deținătoare de a comunica informațiile relevante cu privire la teren. Situația poate fi cel mult dedusă dintr-un plan de situație din perioada 1963-1992, privind fostul teren din . nr. 21. De asemenea, date despre situația juridică a fostului teren ce a aparținut V. Beldiceanu rezultă și din adresa nr._/_/05.01.2009, comunicată de Primăria Municipiului București - Serviciul Evidență Proprietăți.

Totodată, reclamantul a precizat că pe terenul aferent fostului imobil situat în București, sector 2, . nr. 21 se găsea, la momentul preluării abuzive, o construcție în suprafață de 74,35 m.p., astfel cum rezultă din situația juridică a imobilului, comunicată de Primăria Municipiului București - Serviciul Evidență Proprietăți cu adresa nr._/_/05.01.2009, demolată ulterior preluării abuzive.

Având în vedere că dosarul administrativ aferent notificării nr. 1511/ 03.08.2001 este complet, conținând toate înscrisurile care probează dreptul de proprietate al autoarei sale asupra imobilului, preluarea abuzivă și calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, a solicitat Primăriei Municipiului București, cu adresa nr._/03.03.2008, emisă de mandatarul său S.C. Real G. Invest S.A., să fie soluționată notificarea și să se emită dispoziția prevăzută de art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, însă nu a primit niciun răspuns până la data formulării prezentei acțiuni. Primăria Municipiului București nu respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. l și 26 din Legea 10/2001 și de pct. 25 din H.G. 250/2007, potrivit cu care avea obligația ca înlăuntrul acestui termen să-l fi informat cu privire la situația în care era necesară depunerea altor probe. În lipsa unei asemenea solicitări, există prezumția legală că dosarul este complet.

Prin urmare, pârâtul M. București prin întârzierea soluționării acestui dosar încalcă dreptul la un proces echitabil, privind soluționarea în termen rezonabil a notificării, principiu consacrat prin art. 6 paragraful l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale la care România a devenit parte.

Cum unitatea investită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea 10/2001 de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța de judecată să evoce fondul, în condițiile prevăzute de art. 297 alin. l Cod procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri.

Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art. 21 alin. 2, că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

Același punct de vedere l-a exprimat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia XX/19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Pe de altă parte, trebuie avute în vedere dispozițiile art. l din primul Protocol adițional la Convenție, potrivit căruia „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional."

Atunci când este imposibil ca imobilul să fie restituit în natură, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, astfel cum este stipulat de art. l alin. 2 din Legea nr. 10/2001, constând fie în compensare cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri cu acordul persoanei îndreptățite.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață a construcțiilor.

În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat că niciuna din cele două legi, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, nu permite în prezent să se ajungă la acordarea efectivă a unei despăgubiri persoanei îndreptățite și nu ia în calcul prejudiciul suferit din cauza lipsei prelungite de despăgubiri.

Prin Decizia 33/2008, dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit: „P. cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv de stat, cu sau fără titlu valabil, … iar măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 și Legea nr. 247/2005 sunt iluzorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că urmează să se stabilească persoanei îndreptățite despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață imobiliară a bunului".

În temeiul art. l din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 44, art. 20 alin 2 din Constituția României, privind garantarea proprietății și având în vedere prevalența tratatelor internaționale, față de legislația internă, reclamantul solicită să fie obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor bănești, echivalente cu valoarea de piață a imobilului ce nu poate fi restituit în natură.

Deși prin hotărârea CEDO, pronunțată în cauza A. și contra României, S. R. a fost obligat să procedeze la modificarea legislației speciale, privind despăgubirea foștilor proprietari pentru imobilele de care au fost deposedați, pentru a se stabili prevederi clare și echitabile, de natură legislativă, cât și să ia măsuri urgente și eficiente de natură administrativă și bugetară, pentru ca aceste despăgubiri să fie încasate de foștii proprietari într-un termen rezonabil, până la data formulării prezentei acțiuni nu s-a modificat nimic, deși au trecut peste 6 luni de zile de la publicarea hotărârii respective.

În continuare, Primăria Municipiului București refuză să soluționeze notificările formulate de persoanele îndreptățite, fără niciun motiv întemeiat deși dosarele administrative aferente sunt complete.

Faptul că, începând cu luna ianuarie 2011, Fondul Proprietatea a devenit funcțional, nu reprezintă un motiv rezonabil pentru respingerea capătului de cerere privind obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească despăgubirile datorate reclamantului pentru imobilul preluat abuziv de la autoarea sa și pentru care nu a încasat nici un fel de despăgubiri.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, Decizia 33/2008 a ÎCCJ, Decizia XX/2007 a ÎCCJ, art. l din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 6 din Legea 213/1998, art. 6 din CEDO, Hotărârea pilot în cauza A. contra României, prin care s-a pus în vedere Statului R. să ia măsuri rapide de aplicare a legilor proprietății privind acordarea despăgubirilor.

În susținerea cererii, scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 50 alin. 1 din legea nr. 10/2001 și a timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, au fost depuse la dosar înscrisuri; s-au solicitat probele cu expertiză topografică de identificare a imobilului și expertiză evaluatoare a despăgubirilor în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.

Prin cererea de completare și modificare a cererii de chemare în judecată depusă la 07.02.2012, reclamantul C.-C. V. a arătat că solicită:

1. Să fie obligată pârâta S.C. Delfincom S.A., în calitate de unitate deținătoare a imobilului - teren în suprafață de 3493 m.p., situat în București, sector 2, . nr. 21 (teren pe care este situat complexul comercial), reprezentând o secțiune din terenul în suprafață totală de 9824 m.p., preluat în mod abuziv de la autoarea sa, să emită o decizie motivată, în temeiul art. 21 alin. l din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care să îi restituie în natură terenul rămas liber și care nu este afectat de construcțiile aferente complexului comercial aflat în proprietatea acestei societăți comerciale.

În situația în care se va stabili că întregul teren în suprafață de 3493 m.p., aferent complexului comercial situat în . nr. 21, sector 2, București, este afectat de construcții, rețele de utilități publice sau de alte detalii de sistematizare, autorizate legal, solicită să fie obligată pârâta S.C. Delfincom S.A. să emită decizie motivată prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest teren, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind procedura stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv și care nu pot să fie restituite în natură.

Dacă se va stabili că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 S.C. Delfincom S.A. era societate privatizată în totalitate, solicită să fie obligată pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, în temeiul art. 29 alin. l și 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, să emită decizie motivată, prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul aferent complexului comercial situat în București, sector 2, . nr. 21, reprezentând o secțiune din terenul în suprafață totală de 9824 m.p., preluat abuziv de la autoarea sa.

2. Să fie obligată pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție motivată, în temeiul art. 29 alin. l și 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1699 m.p., aflat în patrimoniul S.C. Romfelt S.A., societate comercială privatizată (fosta întreprindere Română de P.).

A arătat reclamantul că își menține celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă, privind obligarea pârâtului M. București prin Primarul General la restituirea în natură sau în echivalent, prin acordarea unui alt teren, la schimb cu terenul preluat abuziv, sau să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 4214 m.p., situat în ., sector 2, București, ce aparține domeniului privat al Municipiului București și pe care se află situat un . și pentru terenul în suprafață de 788 m.p., aflat în domeniul public al Municipiului București, care este ocupat de străzile Ziduri între Vii, Cozia și Paharnicul T. din sectorul 2, București, cât și pentru construcția demolată, în suprafață de 74,35 m.p., care era situată, la momentul preluării abuzive a imobilului, pe terenul preluat abuziv de la autoarea sa.

De asemenea, în situația în care, din probe va rezulta că terenul pe care se află situat complexul comercial din . nr. 21, sau o parte din acest teren nu se află în patrimoniul pârâtei S.C. Delfincom S.A., solicită să fie obligat pârâtul M. București prin Primar General să îi restituie în natură partea liberă de teren sau să emită dispoziție motivată, în temeiul art. 26 alin. l din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul aferent acestui complex comercial, în suprafață de 3493 m.p.,

Solicită ca pentru acele părți din terenul în litigiu, care nu este posibil să fie restituite în natură, să fie obligați pârâții care vor emite decizii/ dispoziții prin care se vor propune măsuri reparatorii în echivalent, să trimită acele decizii/dispoziții, împreună cu dosarele aferente și notificarea formulată de reclamant, direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea aplicării procedurii stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

La data de 11.01.2012, pârâta S.C. Delfincom S.A. a depus cerere prin care a solicitat să se ia act de schimbarea denumirii ca urmare a fuziunii prin absorbție cu S.C. P. S.A., astfel că la termenul din 08.02.2012 tribunalul a luat act de transmiterea calității procesuale pasive către S.C. P. S.A..

Pârâta S.C. P. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și în consecință a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. P. S.A., pârâta a arătat că reclamantul nu formulează obiectul acțiunii în contradictoriu cu aceasta, ci numai în contradictoriu cu M. București, S. prin Ministerul de Finanțe și A..

Faptul că, în preambulul cererii de chemare în judecată, reclamantul enumera printre persoanele pe care le cheamă în judecata și pârâta nu îi conferă calitatea de pârât, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu justifica aceasta calitate.

Calitatea procesuala pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății.

În principal, reclamantul formulează acțiunea în contradictoriu cu M. București, solicitând restituirea în natura a imobilului-teren cu suprafața de 9824 mp situat în București, . nr. 21 (fost 29, fost 87), sector 2.

În subsidiar, reclamantul formulează acțiunea în contradictoriu cu M. București, S. prin Ministerul Finanțelor Publice și A., solicitând emiterea unei dispoziții motivate de către acestea privind propunerea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul mai sus menționat.

Față de obiectul acțiunii așa cum este formulat de reclamant și cu respectarea principiului disponibilității, precum și în raport de dispozițiile art. 21 alin. l din Legea nr. 10/2001, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind unitate deținătoare.

În speță, pârâta nu este unitate deținătoare a imobilului - teren revendicat de reclamant, astfel încât nu poate fi obligată nici să restituie în natură, nici să emită decizii privind propuneri de măsuri prin echivalent, așa cum solicita reclamantul, deci nu are calitate procesuala pasiva în prezenta cauza.

A mai arătat pârâta că la adresa din București, ., sector 2 - unde reclamantul susține că s-ar afla o parte din terenul revendicat - este situat Complexul Comercial construit în anul 1975 prin dispoziția Consiliului Popular al Municipiului București. Acest Complex Comercial s-a aflat, de la punerea sa în circuitul comercial și până în anul 1990, în administrarea ICL Alimentara Sector 2. Odată cu . Legii 15/1990, ICL Alimentara Sector 2 s-a transformat în societate comerciala, devenind S.C. DELFINCOM S.A., preluând în patrimoniul său toate activele care se aflau în administrarea directă a ICL Alimentara Sector 2, inclusiv acest Complex comercial.

Terenul aferent, ocupat de acest Complex comercial, urma să fie transmis societății DELFINCOM S.A. de către Primăria Municipiului București conform H.G. nr. 834/1991.

Deși S.C. DELFINCOM S.A. a depus la Primăria Municipiului București documentația prevăzuta de H.G. 834/1991 în vederea eliberării Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate pentru terenul aferent Complexului Comercial în discuție, până în prezent primăria nu a eliberat un asemenea act.

În acest caz Primăria Municipiului București, în calitate de entitate deținătoare ca urmare a nefinalizării procedurii de obținere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, are calitate procesuala pasiva în prezenta cauza raportat la dispozițiile art. 21 alin. l din Legea 10/2001 și nu pârâta, care nu are capacitatea de a dispune nici cu privire la restituirea în natura, nici cu privire la emiterea deciziei de propunere a măsurii reparatorii prin echivalent.

De asemenea, și față de dispozițiile art. 29 din Legea 10/2001 pârâta nu are calitatea prevăzuta de acest text de lege pentru a fi parte în acest proces, deoarece nu are în patrimoniu imobilul - teren revendicat de reclamant.

S.C. P. S.A. este o societate cu capital integral privat, la fel ca și S.C. DELFINCOM S.A. al cărei patrimoniu a fost absorbit ca urmare a fuziunii. Acționariatul S.C. P. S.A. este compus din: Fondul Proprietatea 78,_%, SIF Muntenia 18,_% și acționari persoane fizice și juridice.

Art. 29 din Legea 10/2001 prevede: „P. imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate."

Pârâta a precizat că pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune de restituire în natură întemeiată pe Legea 10/2001, societatea privatizată trebuie să aibă în patrimoniul sau imobilul revendicat, așa cum prevede art. 29 alin. l din Legea 10/2001.

În speța, S.C. P. S.A., societate cu capital integral privat, nu are în patrimoniul său acest imobil.

Mai mult decât atât, trebuie să fie posibilă restituirea în natură pentru a obliga o societate privatizată în acest sens, ceea ce nu se întâmplă în cauză. Imobilul teren situat în București, ., sector 2 este ocupat de Complexul Comercial de la acea adresa.

Chiar și în situația în care reclamantul solicită în subsidiar emiterea unei decizii cu propunere de acordare a măsurii reparatorii prin echivalent, societatea privatizata cum este S.C. P. SA nu are calitate procesuala pasiva, ci instituția publică care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S., conform art. 29 alin. 3 din Legea 10/2001.

În dovedire, pârâta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că dispozițiile Legii nr. 10/2001 conferă legitimare procesuală pasivă Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice într-o singură ipoteză – atunci când nu se identifică unitatea deținătoare a imobilului (art. 28 alin. 3), situație ce nu se regăsește în speță.

Pârâții M. București prin Primar General și A. pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S. nu au formulat întâmpinare.

În ședința publică de la 07.03.2012, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere Decizia nr. 27/14.11.2011 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că în raporturile juridice stabilite prin transmiterea notificării Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă pentru că, potrivit legii, nu este titular de drepturi și obligații. La același termen, tribunalul a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. P. S.A..

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză topografică pentru identificarea imobilului notificat.

Primăria Municipiului București a transmis în copie actele din dosarul administrativ nr. 8899 constituit în baza notificării nr. 1511/2001 formulate de reclamant.

Prin sentința civilă nr.1123/05.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. P. S.A. ca neîntemeiată, a respins cererea împotriva pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală, a respins cererea formulată împotriva pârâtei A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI – A.V.A.S., ca neîntemeiată, a admis în parte cererea formulată de reclamantul C. - C. V., în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL și S.C. P. S.A., a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii - despăgubiri, pentru imobilul situat în București, . nr. 21 (fost nr. 29, fostă .), sector 2, compus din teren în suprafață de 9824 m.p. și construcție demolată în suprafață construită de 74,35 m.p., despăgubiri ce se acordă în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, a obligat pârâtul M. București, prin Primar, să înainteze dosarul administrativ vizând notificarea nr. 1511/2001 privind imobilul situat în București, . nr. 21 (fost nr. 29, fostă .), sector 2, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâtul M. București, prin Primar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei, reprezentând onorariu de expert, către reclamantul C.-C. V. și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului M. București, prin Primar, la plata onorariului de avocat, ca neîntemeiată.

A reținut tribunalul că la data de 03.08.2001, reclamantul C. - C. V. a formulat notificarea nr. 1511 prin intermediul executorului judecătoresc în baza Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor pentru imobilul situat în București, . nr. 21, fost nr. 29 (fostă .), sector 2, compus din teren în suprafață de 9824 m.p. și construcții.

Notificarea a fost înregistrată sub nr._/06.08.2001 la Primăria Municipiului București.

Deși avea obligația legală de a soluționa notificarea, prin emiterea unei decizii motivate, pârâtul M. București nu a respectat dispozițiile legii, refuzând să comunice un răspuns.

Având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. XX/19.03.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cu care instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, tribunalul a analizat fondul cererii de restituire formulată de reclamant.

Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că este întemeiată cererea, pentru următoarele considerente:

Prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6267/26.06.1907 de fostul Tribunal I. – Secția Notariat, autorii notificatorului, soții V. N. N. Beldiceanu și N. N. Beldiceanu, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., colț cu fundătura E.. În cuprinsul actului nu sunt menționate nici suprafața, nici dimensiunile terenului.

În luna mai 1925 a decedat N. N. Beldiceanu, rămânând ca moștenitoare fiicele acestuia, V. (V.-S.) Beldiceanu (căsătorită C. - C.) și N. Beldiceanu, conform jurnalului nr._/11.05.1942 al fostului Tribunal I. – Secția 6 Civ. C.. și avizului din 15.11.1924 a consiliului de familie, omologat de tribunal (filele 52 și 46 din primul volum). Prin hotărârea judecătorească pronunțată la data de 30.06.1934, în dosarul de partaj nr. 107/1924, de fostul Tribunal I. – Secția a II-a C.C., s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în București, . nr. 87, compus din casă și teren în suprafață de_ mp (potrivit expertizei efectuate în dosar), astfel: lotul A în suprafață de 3300 mp și lotul E în suprafață de 2665 mp au fost atribuite V. Beldiceanu, lotul C în suprafață de 3300 mp și lotul D în suprafață de 2665 mp au fost atribuite minorilor V. și N. Beldiceanu, iar lotul B format din casă și teren în suprafață de 3230 mp a rămas în indiviziunea celor trei - V., V. și N. Beldiceanu.

De pe urma defunctei Beldiceanu V., decedată la 26.10.1967, a rămas ca unic moștenitor fiica sa, C. V., cealaltă fiică, Beldiceanu N., renunțând la succesiune prin declarația înregistrată sub nr. 6/1968, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 878/22.01.1968 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului 1 Mai București.

C. V. - S. a decedat la 09.05.1995, fiind moștenită de reclamantul C. - C. V., în calitate de fiu, căruia i-a revenit întreaga masă succesorală, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1457/04.07.1995 eliberat de fostul Notariat de Stat al Sectorului 2 București.

Potrivit susținerilor reclamantului, lotul E în suprafață de 2665 mp a fost înstrăinat de Beldiceanu V., iar conform adresei nr._/_/1933 a Primăriei Sectorului 2 N. o porțiune de teren de 1399,20 mp din imobilul situat în București, . nr. 29, fost 87, a fost expropriată. Această suprafață nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, exproprierea fiind anterioară anului 1945. În consecință, terenul rămas în proprietatea autorilor reclamantului avea o suprafață de_,80 mp.

Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951 cu decizia nr._/1953 a fostului Sfat Popular al Capitalei de la Beldiceanu V..

Cu adresa nr. 147/02.03.2004, S.C. Apolodor S.A. a comunicat reclamantului că imobilul situat în București, . nr. 21 (fost 29) a trecut în proprietatea statului în baza decretului nr. 111/1951 de la Beldiceanu V., că în anul 1976 construcția a fost demolată și că nu s-au plătit despăgubiri.

În raport de mențiunile existente în actul de preluare și în celelalte înscrisuri enumerate anterior, din care rezultă succesiunea numerelor pe care le-a avut adresa poștală a imobilului, tribunalul a apreciat că reclamantul a făcut dovada identității dintre imobilul dobândit de autorii săi și imobilul notificat.

În conformitate cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali și testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că notificatorul C. - C. V. a justificat pe deplin calitatea sa de succesor în drepturi de pe urma autorilor săi, defuncții Beldiceanu N. și Beldiceanu V..

În ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate, tribunalul a reținut că în actul de vânzare prin care autorii notificatorului au dobândit imobilul nu sunt menționate suprafața terenului și nici dimensiunile laturilor. Din procesul-verbal de inventariere nr. 80/06.02.1954 (fila 66 vol. I) rezultă că imobilul preluat avea adresa pe . nr. 21, fost 29, și era compus din teren în suprafață de 10.000 mp și construcție în suprafață de 85 mp. În declarația individuală de impunere aflată la fila 184 în dosar (vol. I) proprietara V. Beldiceanu a declarat o suprafață de 9824 mp, suprafață menționată și în adeverința nr. 555/20.03.1950 eliberată de Comitetul Provizoriu București. Din nota de reconstituire întocmită de Serviciul Cadastru al Primăriei Municipiului București rezultă că terenul fostului imobil avea o suprafață totală de cca. 10.000 mp.

Din coroborarea acestor date, tribunalul a prezumat că suprafața terenului preluat de stat a fost de 9824 mp. În privința construcției, din declarația de impunere a proprietarei Beldiceanu V. rezultă o suprafață construită de 85 mp și o suprafață utilă de 74,35 mp, astfel că tribunalul va avea în vedere suprafața utilă de 74,35 mp, potrivit cererii reclamantului, respectând astfel principiul disponibilității.

Referitor la modalitatea de restituire, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 conform cu care imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi; în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, precum și dispozițiile art. 7 alin. 1 care stabilesc că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din același act normativ, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Așa fiind, din examinarea probatoriului administrat în cauză, tribunalul a constatat că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă.

În acest sens tribunalul a avut în vedere că imobilul - construcție a fost demolat ulterior preluării în proprietatea statului, iar în privința terenului are în vedere nota de reconstituire întocmită de Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru din Primăria Municipiului București, potrivit căreia fostul imobil în suprafață totală de aproximativ 10.000 mp este afectat de elemente de sistematizare (trotuar pietonal, spațiu verde aferent . edilitare subterane, carosabil, alee acces betonată, incinta S.C. Romfelt S.A. – hale și teren aferent).

În consecință, în raport de cele reținute, constatând că în prezent construcția nu mai există, iar terenul nu este liber, tribunalul a considerat că nu este posibilă restituirea în natură conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.

Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte cererea și a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii - despăgubiri pentru imobilul situat în București, . nr. 21 (fost nr. 29, fostă .), sector 2, compus din teren în suprafață de 9824 m.p. și construcție cu suprafață construită desfășurată de 74,35 m.p., în prezent demolată. Aceste despăgubiri urmează a se acorda în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În privința pârâților în raport de care a fost admisă cererea reclamantului, tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză topocadastrală efectuat în cauză de expert B. D., astfel cum a fost refăcut, coroborate cu mențiunile din adresa nr._/4866/05.04.2013 a Primăriei Municipiului București – Direcția Patrimoniu (fila 74 vol. II), din care rezultă că terenul notificat face parte din domeniul public și privat al Municipiului București. În același timp, tribunalul a reținut că o parte din acest teren, respectiv suprafața de 3749 mp, se află în folosința pârâtei S.C. P. S.A., care deține complexul comercial existent pe teren, și că nu s-a făcut dovada privatizării integrale a societății la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 pentru a fi incidente prevederile art. 29 alin. 1 coroborate cu art. 21 din acest act normativ. Ca urmare, apreciază că se justifică în cauză calitatea procesuală pasivă a acestei societăți, situație în care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată și a admis acțiunea și în contradictoriu cu această pârâtă, alături de pârâtul M. București. Totodată, pentru aceleași considerente expuse anterior, a respins cererea în contradictoriu cu pârâta A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI – A.V.A.S. ca neîntemeiată.

Întrucât notificarea a fost adresată Primăriei Municipiului București, fiind format dosarul administrativ nr. 8899, tribunalul l-a obligat pe pârâtul M. București, prin Primar, să înainteze dosarul administrativ vizând notificarea nr. 1511/2001 privind imobilul din București, . nr. 21 (fost nr. 29, fostă .), sector 2, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și emiterii titlului de despăgubire, conform art. 16 alin. 5 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, tribunalul a apreciat că, din moment ce prin hotărâre judecătorească s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, nu se mai impune efectuarea unui control de legalitate de către instituția prefectului așa cum prevede art. 16 alin. 2¹ din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Un asemenea control ar însemna cenzurarea unei hotărâri judecătorești de către o autoritate a administrației publice din afara sistemului judiciar, or hotărârea judecătorească este supusă doar căilor de atac prevăzute de lege.

Față de soluția dată excepției de lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în ședința publică de la 07.03.2012, tribunalul a respins cererea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul M. București, prin Primar, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei către reclamant, constând în onorariul aferent expertizei topocadastrale.

Cât privește onorariul de avocat, tribunalul a constatat că reclamantul nu a făcut dovada acestor cheltuieli, depunând doar un extras de cont bancar, fără a depune și factura din care să rezulte că onorariul a fost achitat pentru asigurarea asistenței juridice în prezentul dosar. În consecință, tribunalul a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului M. București, prin Primar, la plata onorariului de avocat, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamantul C. C. V. și pârâții M. București prin Primarul General și .>.