Legea 10/2001. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 462/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR.462 A
Ședința publică de la 29.10.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - A. P. B.
JUDECĂTOR - C. B. T.
GREFIER - S. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelanta – reclamantă D. M., împotriva sentinței civile nr.226 din 18.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. BUCUREȘTI – COMISIA FOND FUNCIAR.
P. are ca obiect acțiune civilă formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 22.10.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 29.10.2014 și, când a decis următoarele:
CURTEA ,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București în data de 09.10.2013, sub nr._ (prin declinare de la Judecătoria sectorului 3 București – dosar nr._/301/2013),precizată la data de 21.01.2014, reclamanta D. M. a solicitat obligarea pârâtei P. M. București să îi restituie terenul în suprafață de 210 mp din București, . nr.6, sector 3 și să îi plătească despăgubiri pentru cota de ¾ din clădirea ce a existat pe acest teren, în prezent demolată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că tatăl său a cumpărat terenul de 210 mp. din . la data de 02.05.1954, convenție consemnată într-un înscris sub semnătură privată – chitanță. Pe acest teren a edificat o construcție cu destinația de locuință, fiind înscris în evidențele fiscale până la data la care, în baza decretului de expropriere nr.85/1993, construcția a fost demolată.
A precizat că tatăl său a primit despăgubiri pentru o cotă de ¼ din construcție, astfel că, în calitate de moștenitor al acestuia, este îndreptățită la restituirea terenului și la despăgubiri pentru diferența de ¾ din construcție.
În probațiune a depus la dosar un set de înscrisuri.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.10/200.
Municipiul București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu s-a probat că terenul s-ar afla în proprietatea sa, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București, raportat la prevederile art.77 din Legea nr.215/2001 și excepția inadmisibilității întrucât nu a fost inițiată procedura administrativă reglementată de Legea nr.10/2001.
Reclamanta nu a răspuns excepțiilor invocate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr.226/18.02.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea ca inadmisibilă.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilitățiicererii, Tribunalul a constatat că nici din înscrisurile depuse la dosar și nici din susținerile reprezentantului convențional al reclamantei, nu rezultă că aceasta ar fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa să utilizeze procedura specială, reglementată de Legea nr.10/2001, în termenele prescrise de actul normativ, singura situație în care, date fiind considerentele deciziei în interesul Legii nr. 33/09.06.2008, ar mai fi avut deschisă procedura de revendicare de drept comun, cu condiția de a justifica existența unui „bun” în accepțiunea dată de normele convenționale și de jurisprudența instanței europene acestei noțiuni.
Fiind reglementată prin norme cu caracter special, respectarea acestei proceduri este obligatorie, excluzând posibilitatea promovării unei acțiuni întemeiate pe dreptul comun în materie, astfel că excepția a fost admisă, cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă, soluție ce lipsește de interes analiza celorlalte excepții invocate de pârâtă.
Împotriva sentinței civile nr.226/18.02.2014 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a declarat apel reclamanta D. M., în termen legal, solicitând anularea sentinței apelate și stabilirea unei despăgubiri în favoarea sa sub orice formă, criticând-o pentru următoarele motive:
a) La dosar există certificat de moștenitor;
b) De la Administrația Financiară există documente la dosar prin care părinții reclamantei au deținut o casă cu 6 camere și un teren de 210 mp;
c) Până în ziua demolării au fost achitate toate taxele și impozitele aferente:
d) Există proces – verbal de demolare conform legii;
e) La cererea instanței reclamanta a depus la dosar pretenția sa, precizând care este valoarea de piață a terenului și imobilului demolate din zona Fizicienilor, solicitând instanței să aprecieze în plus sau minus această valoare;
f) La dosar există chitanța prin care tatăl reclamantei a cumpărat acest loc.
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși i-a fost legal comunicată cererea de apel.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința apelată prin raportare la criticile formulate, în limitele prevăzute de art.479 C.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel cum corect a reținut prima instanță, deși reclamanta si-a întemeiat cererea de acordare a masurilor reparatorii pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, aceasta nu a făcut dovada ca a declanșat procedura reglementata de legea specială, prin formularea unei notificări cu privire la imobilul din București, . nr.6, sector 3, în termenul reglementat de actul normativ arătat.
Art.22 al.1 din Legea nr.10/2001 prevede în mod expres ca persoana îndreptățita va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acesteia (termenul a fost prelungit ulterior până la 14.02.2002), persoana juridica deținătoare, solicitând restituirea în natura a imobilului. De asemenea, art.22 al.5 din aceeași lege prevede că nerespectarea termenului prevăzut la al.1 atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Rezultă din dispozițiile legale enunțate că formularea notificării este chiar o condiție de exercitare a acțiunii pe cale judiciara, iar lipsa acesteia conduce la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Soluția nu contravine jurisprudenței Curții EDO, care a statuat constant ca dreptul la acțiune nu este unul absolut, fiind supus unor limitări (cauza M. A. și alții contra României, cauza M. contra României ș.a.), iar în speță reclamanta nu a respectat dispozițiile legale ce vizau tocmai condițiile de exercitare a dreptului de a fi despăgubită pentru imobilul preluat abuziv.
Corect a reținut Tribunalul și că reclamanta nu dispune de un „bun” sau de o „speranță legitima” cu privire la imobilul în litigiu, pentru a solicita direct instanței de judecată protejarea acestui drept.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.480 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – reclamantă D. M., CNP_, domiciliată în București, ., ..1, parter, ., împotriva sentinței civile nr.226 din 18.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. BUCUREȘTI – COMISIA FOND FUNCIAR, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291 – 293, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.P.B.
Tehdact.R.L./A.P.B.
4 ex./09.12.2014
TB-S.5 – A.M.G.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 483/2014. Curtea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1623/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
