Legea 10/2001. Decizia nr. 1729/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1729/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1729/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1729
Ședința publică de la 17.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - L. C.
**********
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.537 din 07.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. S..
Cauza are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentului pârât Municipiul București prin Primarul general, în baza delegației pe care o depune la dosar și intimata reclamantă C. S., personal și asistată de avocat M. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 17.11.2014, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației formulată de reclamantă și menținerea dispoziției Primarului General nr._ din 14.11.2011, fără cheltuieli de judecată.
Solicită a se avea în vedere criticile de nelegalitate care vizează soluția pronunțată de către instanța de fond în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate reținut de instanță cu privire la imobilul din litigiu imposibil de restituit în natură; raportat la dispoziția Decretului nr.221/1950 în vigoare la acel moment, instanța a avut în vedere mențiunile din Decretul nr.242/1987 de expropriere în baza căruia a fost preluat imobilul de către statul român.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 care instituie așa numita prezumție de proprietate ce vizează și întinderea imobilelor care au fost expropriate, chiar dacă imobilul în litigiu a fost cumpărat printr-un înscris sub semnătură privată, apreciază că acestea trebuie coroborate cu dispozițiile legii speciale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2013 sub nr._, contestatoarea C. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Primăria M. București, ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze Dispoziția nr._ din 14.11.2011 și să oblige pârâta să emită dispoziție motivată prin acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul teren si construcție situat in București, ., actual . sector 6 compus din teren in suprafața de 210 mp si construcție in suprafața utila de 69,68 mp.
Prin sentința civilă nr.537/07.05.2014 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis contestația formulată de contestatoarea C. S., a anulat dispoziția nr._/14.11.2011 emisă de Primăria M. București și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să emită dispoziția motivată privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform dispozițiilor art.21 alin.6 și 7 din Legea nr.165/2013 pentru imobilul situat în București, ., actual ., sector 6, compus din teren în suprafață de 210 mp. și construcție în suprafață utilă de 69,68 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr._/14.11.2011 emisă de Primarul General al M. București s-a respins notificarea formulată de doamna C. S. și domnul C. N., decedat ulterior formulării notificării, prin moștenitoarea C. S., privind acordarea de măsuri reperatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 6, ca nedovedită, întrucât nu deține acte de proprietate încheiate în formă autentică.
Împotriva Dispoziției nr._/14.11.2011 emisă de Primarul M. București s-a formulat prezenta contestație prin care s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr._/14.11.2011, emisă de intimat, în sensul obligării intimatului la stabilirea masurilor reparatorii prin echivalent.
Potrivit art.26 alin.3 din legea nr.10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
Tribunalul a reținut caracterul fondat al prezentei contestații, pentru următoarele argumente:
Contrar motivării Dispoziției nr._/14.11.2011, emisă de intimat, în cauză s-a făcut dovada dreptului de proprietate și astfel, a îndreptățirii contestatoarei la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001.
Astfel, deși chitanța sub semnătură privată încheiată de notificatori în anul 1978 cu numita Vilcu Lila, nu valorează în sine, titlu translativ de proprietate, acest înscris trebuie coroborat cu mențiunile existente în anexa nr.6 Decretului de expropriere nr.242/1987 (conform căreia de la C. S. și N. a fost preluată suprafața de 220 mp. și construcție în suprafață utilă de 69,68 mp).
Regulile probațiunii în materia restituirii proprietăților preluate abuziv de către stat cunosc derogări de la dreptul comun, prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 instituindu-se așa - numita prezumție de proprietate care vizează și întinderea dreptului în favoarea celor care apar menționați în „actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării".
Coroborând această prezumție de proprietate cu înscrisul sub semnătură privată din anul 1978, Tribunalul a reținut că s-a făcut dovada îndreptățirii la măsuri reparatorii pentru suprafața pretinsă de 210 mp., care, potrivit notei de reconstituire atașată dosarului administrativ, este afectat în totalitate de luciul de apă al Lacului Dâmbovița, neputând fi astfel restituită în natură.
Ca atare, motivul de respingere a notificării legat de nedovedirea calității de persoană îndreptățită este nefondat.
Tribunalul a apreciat că, în cauză, contestatoarea a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr. 10/2001, precum și a imposibilității de restituire în natură a imobilului notificat.
În conformitate cu art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 165/2013, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea măsurilor compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Potrivit art. 21 din legea 165/2013, Tribunalul a reținut că: (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Prin recursul formulat împotriva susmenționatei hotărâri, pârâtul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiilor art.21 – 23 din Legea nr.10/2001 potrivit cu care, reclamanta avea obligația de a depune la dosar un act de proprietate în formă autentică. Prin raportare la dispozițiile art.21.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 actul sub semnătură privată nu are aptitudinea de a produce efectul translativ al dreptului de proprietate în favoarea dobânditorului; în lumina principiului conversiunii actelor juridice, deși nul absolut ca act autentic de vânzare-cumpărare, înscrisul sub semnătură privată are valoarea juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare în privința imobilului menționat. Înscrisurile administrate de intimată nu fac dovada întinderii dreptului de proprietate și a raporturilor dintre autorii reclamantei referitor la proprietatea imobilului în litigiu.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.09.2014, intimata a solicitat respingerea recursului arătând, în esență, că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.21 – 24 din Legea nr.10/2001.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza prin prisma criticilor evocate, având în vedere probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:
În mod corect, prima instanță a statuat asupra caracterului derogatoriu al dispozițiilor legii speciale de restituire în privința modului de stabilire a dreptului de proprietate și al întinderii acestuia.
Astfel, s-a arătat corect că, potrivit cu dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea acestor prevederi, în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Or, deși sarcina probațiunii faptului contrar îi incumbă recurentului, potrivit cu dispozițiile legale precitate, acesta nu a demonstrat că dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu ar aparține altei persoane. Dimpotrivă, prezumția de proprietate care rezultă din Decretul de expropriere nr.242/1987, și în care figurează ca și persoane expropriate C. S. și N. pentru suprafața de 220 mp. și construcție în suprafață utilă de 69,68 mp. (filele 11-14 dosar recurs)- afectată în prezent, în totalitate, de luciul de apă al Lacului Dâmbovița (fila 73 dosar fond)-, a fost confirmată prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 13.10.1978 (fila 38 dosar fond).
Prin urmare, cerința actului translativ de proprietate în forma autentică este impusă de dispozițiile dreptului comun de la care art.24 din Legea nr.10/2001 derogă după cum au arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL – Cod fiscal_ cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291 – 293, sector 6 împotriva sentinței civile nr.537/07.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. S. – CNP_ cu domiciliul în B., ..45, ., ..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.M.
Tehnored.D.M./ cs
Ex.2/08.01.2015
T.B.Secția a IV-a Civilă – E.A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1736/2014. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1846/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
