Legea 10/2001. Decizia nr. 144/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2012 în dosarul nr. 144/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 144A
Ședința publică de la 30.03.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE – G. A. G.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Pe rol pronunțarea asupra rejudecării după casare a cererii de apel formulată de apelanta pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI – cu sediul în București, .-11, sector 1, și în București, .. Ș. nr.50, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 181/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. – domiciliată în Roșiorii de Vede, ..15, județul Teleorman și cu domiciliul ales la CAv. Șapera C., din București, . nr.48, ., și cu intimații pârâți C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – AGENȚIA NAȚIONALĂ A DRUMURILOR – cu sediul în București, ..38, sector 1, . – cu sediul în ., C. L. M. PRIN PRIMAR – cu sediul în . și S.C. S. S.A. ( radiată prin sentința comercială nr. 336/06.07.2001, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă), cauza având ca obiect „ Legea 10/2001 – ADC”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 23.03.2012 și ulterior la 30.03.2012, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 112 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta P. A., împotriva pârâtelor . M., prin primar, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Agenția Națională a Drumurilor și în consecință: s-a dispus restituirea în natură, către reclamantă, a suprafeței de 2419 mp identificată în schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de expert judiciar D. D. – specialitatea topografie între punctele ABCDE și imobilul moară de către pârâta . aflate în ., s-a dispus acordarea, către reclamantă, a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 5081 mp teren situat în intravilanul comunei M., județul Teleorman, din care pentru suprafața de 2531 cuprinsă între punctele PRSBAO este construit DE 70 cu zona de protecție, iar suprafața de 2550 mp intravilan în . atribuită conform Legii nr. 18/1991 altor persoane. Totodată, s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor de 10.000 lei/zi pentru lipsa de folosință a imobilelor.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1831/87 din 31 august 2007 la Tribunalul Teleorman, reclamanta P. A. a chemat în judecată civilă și la interogatoriu pârâtele A. pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în București, . Ș., nr.50, sector 1, . sediul în A., .. 107, ., C. local al comunei M., județul Teleorman, . prin Primar, Agenția Națională a Drumurilor cu sediul în București, .. 38, sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele A. pentru Valorificarea Activelor Statului și .-i restituie în natură imobilul „Moara și presa ulei” situate în ., instalațiile aferente imobilului astfel cum au fost descrise în procesul verbal de naționalizare, să fie obligate pârâtele ., C. local al comunei M. și Agenția Națională a Drumurilor să-i restituie în natură terenul diferență până la 7500mp, să fie obligate pârâtele până la . imobilului sau a despăgubirilor, să-i acorde daune pentru lipsa de folosință a imobilului în cuantum de 10.000 lei/zi, să fie obligate pârâtele să îi acorde restituirea prin echivalent în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este soția și unica moștenitoare a defunctului P. N. P. conform certificatului de moștenitor nr. 415 din 17 noiembrie 1997, că soțul său era proprietarul imobilului „Moara și presa de ulei” naționalizată prin Legea nr. 119/1948 fiind preluată abuziv în proprietatea statului.
În temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 a formulat notificare adresată pârâtelor pentru a i se restitui imobilul sau să-i acorde despăgubirea actualizată a acestuia, notificare care a fost expediată prin Biroul executorului judecătoresc A. I. sub nr. 58/N/2001 înregistrată la .. 180/N/2001 înregistrată la A.V.A.S., nr. 59/2001 înregistrată la Primăria M. și nr. 199/N/2001 înregistrată la Administrația Națională a Drumurilor.
Primăria M. a modificat Decizia nr. 85 din 16 iulie 2001, prin care i-a restituit numai 800 mp din totalul de 7500 mp, restul terenului fiind ocupat de terenurile agricole „reconstituite” și D.E. 70. mai mult, a arătat reclamanta, pârâta . Primar i-a comunicat prin Dispoziția nr. 430 din 25 august 2006 că i-a fost respinsă cererea de restituire în natură deoarece imobilul se află în proprietatea . restul terenului de 5785 mp din totalul de 7500 mp este ocupat de DE 70 și de terenurile agricole reconstituite conform fondului funciar.
Reclamanta a menționat că decizia de aprobare a restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv de stat, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu, anularea sau revocarea ulterioară a deciziei de restituire în natură a imobilului nu se mai poate realiza pe cale administrativă (Î.C.C.J Decizia nr. 103 din 13 ianuarie 2005) și deci dacă i s-a restituit suprafața de 800 mp nu se poate reveni asupra ei.
Agenția Națională a Drumurilor i-a comunicat prin adresa nr._ că dosarul nu este complet și după ce l-a completat nu a emis nici o decizie.
În ce privește pârâta .-a mai arătat reclamanta a emis decizia nr. 1729/2001 prin care i-a respins restituirea în natură deoarece societatea a fost privatizată în martie 2000 prin contractul TR 0015 din 13 martie 2000, și statul nu mai are nici o acțiune, devenind incidentale dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
În anul 2007, pârâta A., deși a fost notificată în anul 2001, a decis că este competentă . statul este acționar la aceasta având 71,47% din capitalul social.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României.
P. dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în xerocopie următoarele acte: certificatul de moștenitor nr. 415 din 7 noiembrie eliberat de Biroul Notarului Public B. M. din Roșiorii de Vede (filele 6-7), notificările adresate pârâtelor (filele 8-12), adresele nr. 1725 din 24 iulie 2001 a . 13), nr. 93/8393 din 9 octombrie 2001 a Administrației Naționale a Drumurilor (fila 14), a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (fila 15), decizia nr. 491 din 24 iulie 2007 a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (filele 16-17), adresa nr. 1253 din 4 mai 2001 a Primăriei comunei M. și actul de identitate (fila 18), certificatul nr. 93-292 din 15 iunie 2001 a Arhivelor Naționale – Direcția Județeană Teleorman (fila 19), dispozițiile nr. 95 din 7 august 2001 (filele 20-21), nr. 430 din 25 august 2006(filele 22-23), procesul verbal de inventariere a imobilului revendicat (filele 58-59), procesul verbal din 11 iunie 1948 (filele 62-63), interogatoriu pentru pârâta . 160-161) și expertiza tehnică judiciară specialitatea topografie (filele 169-171).
La data de 20 septembrie 2007, pârâta A.V.A.S. a depus întâmpinare (filele 48-51) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea reclamantei de a i se restitui în natură imobilul „Moara și presa de ulei” situat în ..
Pârâta a susținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni TR15 din 13 martie 2000 încheiat între A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) și pârâta „ Asociația S. Serv”, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București – Secția a V-a Comercială prin respingerea recursurilor declarate de A., . .>
Competența de a dispune restituirea în natură conferită expres de Legea nr. 10/2001 revine exclusiv unității deținătoare a imobilului în patrimoniul căreia este evidențiat acest bun, ., cu atât mai mult cu cât în această cauză se face aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, articol potrivit căruia „(1) Imobilele – terenuri și construcții – preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
(3) După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale prevăzute la alin.(1) și (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului. C. de participație a statului sau a autorității administrației publice ori, după caz, a organizației cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit.”
Competența A. în baza Legii nr. 10/2001 republicată, respectiv art. 29, privește imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate de către A. și constă în propunerea de acordare de măsuri reparatorii, în situația în care a fost dovedită calitatea de proprietari a antecesorilor și calitatea de moștenitori a petenților, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Pârâta a depus la dosar xerocopii: adresa către . 125), Decizia nr. 191 din 24 iulie 2007 (filele 126-127).
Pârâta . formulat întâmpinare la data de 7 noiembrie 2007 (fila 61) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei arătând că în situația în care reclamanta înțelege să conteste Decizia nr. 191 din 24 iulie 2007 a A. solicită declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, deoarece A. - entitate juridică are sediul în București.
A arătat că a primit la data de 10 iulie 2001 notificarea nr. 58/N/2001 depusă prin Biroul Executorului Judecătoresc A. I., dar și-a declinat competența soluționării în favoarea APAPS (actualul A.), întrucât deși imobilul se găsește în patrimoniul său, societatea a fost privatizată prin contractul TR15 din 13 martie 2000, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin.1 și 2 din Legea nr. 10/2001. Declinarea competenței nu reprezintă un refuz de restituire a imobilului, ci este vorba despre modul în care dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată au fost interpretate în diverse împrejurări legate de desfășurarea unor cicluri procesuale.
Pârâta a menționat că nu se opune restituirii imobilului „Moara și presa de ulei” și teren aferent situat în . dacă reclamanta este îndreptățită și că este proprietara numai a terenului în suprafață de 1715 mp (din 7500 mp solicitați) conform certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenului . nr. 0018 emis de C. Județean, din care 282 mp este construită.
Pârâta a depus copii de pe situația terenurilor aflate în patrimoniu de la înființare (filele 102-105).
Prin întâmpinarea depusă la data de 7 februarie 2008 (fila 93), pârâta Primăria comunei M. arată că la data de 10 iulie 2001 reclamanta a formulat notificarea nr. 59/N în calitate de moștenitoare a autorului P. P. conform Legii nr. 10/2001 solicitând restituirea imobilului (construcție) fosta moară și presa de ulei aflate în patrimoniul . terenul în suprafață de 7500 mp.
Situația terenului de 7500 mp solicitați în natură este următoarea: o suprafață de aproximativ 1715 mp aferentă construcțiilor se află în patrimoniul . diferența de 5785 mp este ocupată de DE 70 ce străbate localitatea M. (pe o porțiune din terenul ce a reprezentat curtea morii) și de terenuri agricole atribuite persoanelor îndreptățite conform legii fondului funciar, fapt pentru care din dispoziția primarului comunei nr. 430 din 25 august 2006 s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus pentru diferența de 5785 mp acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, avându-se în vedere că la nivelul localității nu există posibilități de compensare cu alte bunuri sau servicii.
Pârâta a mai precizat că din documentele anexate notificării nu se regăsesc elemente de identificare pe vecinătăți „a terenului aferent imobilului (moara)”.
La data de 27 martie 2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Teleorman a formulat întâmpinare (filele 128-129) în numele pârâtului M. Economiei și Finanțelor prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, arătând că nu poate fi chemat în judecată în nume propriu ci numai ca reprezentant al statului, numai în situația reglementată de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia „în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin.(1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.”
Participarea Ministerului Economiei și Finanțelor nu este justificată nici de faptul că reclamanta solicită restituirea prin echivalent întrucât potrivit art. 26 alin(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct. 26.1. din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, despăgubirile se pot acorda numai în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, respectiv potrivit prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA a solicitat prin întâmpinarea depusă la data de 23 mai 2008 (filele 143-144) respingerea contestației ca inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată.
Pârâta arată că prin cererea de notificare nr. 199N/2001 reclamanta a solicitat restituirea în echivalent a unei suprafețe de 2800 mp pe care afirmă că se află construit DN 6, iar prin cererea de chemare în judecată și cererea de precizare a acțiunii a solicitat restituirea în natură sau echivalent a unei suprafețe de 7500 mp afirmând că pe o parte din suprafața revendicată, respectiv 5785 mp se află construit DE 70.
Cererea reclamantei nu a putut fi soluționată deoarece dosarul de notificare nr. 199/N/2001 nu cuprindea decât cererea prin care se solicita restituirea imobilului, fără a fi atașate acte doveditoare care să ateste dreptul de proprietate asupra imobilului al autorului solicitantei și nici acte prin care să fie dovedită în mod cert calitatea de moștenitori ai acestora, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 și art. 23.1. din Normele metodologice din 7 martie 2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Cu toate că i s-a pus în vedere notificatoarei să depună toate actele de care înțelege să se folosească în dovedirea calității de proprietară a imobilului revendicat, reclamanta nu a depus decât un certificat de moștenitor, un proces verbal de preluare și un certificat de la Arhivele Naționale, toate actele fiind în copie neautentificate la un notar public cum imperativ se menționează la art. 23.2 din Normele metodologice din 7 martie 2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Mai mult, petenta avea obligația să depună un raport de expertiză extrajudiciar privind imobilul revendicat, deoarece la dosarul cauzei nu exista nici o dovadă din care să rezulte suprafața de teren deținută de autorul reclamantei și care în prezent să fie ocupată de către vreun drum aparținând CNADNR SA.
Potrivit art. 1169 cod civil coroborat cu art. 111 Cod procedură civilă, cel ce face o propunere trebuie să o și dovedească și solicită instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Față de capătul de cerere privind daunele cominatorii pe zi de întârziere, fac mențiunea că deși nu s-a soluționat notificarea, din cauza culpei reclamantei care nu a depus actele solicitate, nimic n-o îndrituiește pe aceasta să solicite daune de întârziere întrucât textul de lege nu prevede o astfel de măsură pecuniară care să le fie aplicată pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, motiv pentru care o consideră inadmisibilă și neîntemeiată.
Prin încheierea din 12 noiembrie 2007(fila 65), instanța a pus în vedere apărătorului reclamantei să-și precizeze acțiunea, în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă cu privire la fiecare parte și să depună la dosar actul de proprietate sau procesul-verbal de preluare a imobilului.
Constatând că reclamanta nu și-a precizat acțiunea, instanța, prin încheierea din 10 decembrie 2007 a dispus suspendarea judecării acțiunii conform art. 1551 alin. (1) Cod procedură civilă (fila 64).
Reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei și la data de 9 ianuarie 2008 (fila 81) și-a precizat acțiunea, în sensul că, a solicitat să fie obligate pârâtele A. și .-i restituie în natură imobilul (clădire și teren în suprafață de 7500m.p. situată în .), iar în cazul în care . o suprafață de teren mai mică a solicitat ca pârâtele ., C. local al comunei M. și Agenția Națională a Drumurilor să fie obligate să-i restituie în natură diferența de teren și să-i plătească daune pentru lipsa de folosință a imobilelor câte 10.000 lei/zi.
A mai solicitat ca în situația în care restituirea nu mai este posibilă, să fie obligate pârâtele să-i acorde despăgubiri.
Reclamanta a anexat în copie procesul verbal din 11 iunie 1948.
Reclamanta P. A., în calitate de moștenitoare a defunctului P. P. (certificat de moștenitor nr. 415 din 7 noiembrie 1997 (fila 6)) a notificat conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pârâtele: . notificarea nr. 58N din 16 iulie 2001 (filele 7-8-9) solicitând restituirea în natură a imobilelor compuse din suprafața de teren de 7500 m.p. și „Moara și presa de ulei” preluate prin procesul verbal din 11 iunie 1948 în baza Legii nr. 119/1948; Primăria comunei M., județul Teleorman cu notificarea nr. 59/N din 10 iulie 2001 (filele 10-11) și Administrația Națională a Drumurilor cu notificarea nr. 199/N din 14 august 2001 (fila 12) solicitând restituirea în natură a diferenței din suprafața de teren de 7500 m.p. neocupați de pârâta . acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești.
Din copia procesului verbal (filele 58-59) rezultă că defunctul P. P., autorul reclamantei a deținut în ., suprafața de 7500 m.p. teren (curte) împrejmuit cu sârmă ghimpată și ulucă pe care se afla o clădire construită din cărămidă cu două anexe, compusă din 4 camere din care o cameră pentru presa de ulei și o cameră pentru fântână, două camere pentru locuință și o cameră pentru locomobilă.
Conform certificatului nr. 93-292 din 15 iunie 2001 eliberat de Direcția Județeană Teleorman a Arhivelor (fila 19) autorul reclamantei figurează în tabelul întreprinderilor naționalizate în baza Legii nr. 119/1948 la nr. crt. 72 cu „Presa ulei” din M. în capacitate de 500 litri în 24 ore, imobilele preluate fiind descrise în procesul verbal din 11 iunie 1948 (filele 83-84).
Expertiza tehnică judiciară specialitatea topografie, efectuată de expert D. D. (filele 161-171), a identificat suprafața de 2419 mp teren intravilan cuprinsă între punctele ABCDE în planul de situație pe care este construită moara, suprafața de 2351 mp teren intravilan cuprinsă între punctele PRSBAO din planul de situație pe care este construit Drumul European 70 (DE – 70) cu zonă de protecție, iar pentru diferența de teren de 2730 mp a constatat că a fost atribuită prin titluri de proprietate unor persoane, identificând pe unul din ei, Nedeloaia M..
Examinând cu prioritate conform art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele A. pentru Valorificarea Activelor Statului și M. Economiei și Finanțelor Publice București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al comunei M., tribunalul prin încheierea din data de 2 iunie 2008 (fila 147) a admis excepțiile invocate de pârâte și din oficiu.
Pe fond, analizând cererea reclamantei referitor la pârâta . la data de 16 iulie 2001 (filele 8-9), tribunalul a constatat din situația depusă de pârâtă (filele 102-104), că aceasta deține imobilul moară în . de teren de 2419 mp cuprinsă între punctele ABCDE identificate prin schița anexă a raportului de expertiză (fila 171), ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. TR 15 din 13 martie 2000 încheiat între A. pentru Valorificarea Activelor Statului (A. – fost APAPS) și Asociația S. Serv prin care a fost privatizată unitatea deținătoare . sentința civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia comercială nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București.
Prin Decizia nr. 191 din 24 iulie 2007, A. pentru Valorificarea Activelor Statului și-a declinat competența soluționării notificării nr. 58/N/2001 reclamantei în favoarea pârâtei . conformitate cu dispozițiile art. 21 (1) din Legea nr. 10/2001, decizie pe care conform răspunsului depus de reclamantă la întâmpinările formulate (fila 56), aceasta a înțeles să nu o conteste, considerând că este legală.
Potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 republicată „imobilele – terenuri și construcții – preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar…..vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie, sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare”.
Din actele menționate rezultă că reclamata P. A., a făcut dovada conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, că imobilul moară și terenul în suprafață de 2419 m.p., identificat prin expertiza tehnică judiciară în schița anexă (fila 171) între punctele ABCDE, este deținută de pârâta .>
Așa fiind, instanța va dispune restituirea în natură, reclamantei, a suprafeței de 2419 mp și a imobilului moară aflate în ., de către pârâta SA „S.” SA.
Prin aceeași expertiză, expertul a identificat suprafața de 2351 mp teren intravilan cuprinsă între punctele PRSBAO pe care se află construit Drumul European 70, plus zona de protecție, iar diferența de 2730 mp este ocupată de actualii proprietari.
După . Legii nr. 247/2005 pot fi supuse controlului judecătoresc numai respingerea cererii de restituire în natură și respingerea notificării.
În condițiile în care prin lege specială – Titlu VII din Legea nr. 247/2005 s-a instituit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilirea și acordarea despăgubirilor pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, instanțele de judecată se pot pronunța asupra întinderii drepturilor de restituire nu și asupra contravalorii pretențiilor de restituire în echivalent.
Conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent se stabilesc conform procedurii prevăzută în Titlu VII, astfel că instanța apreciază ca nefondate obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de reclamantă prin apărătorul ales, deoarece nu a solicitat evaluarea terenului.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită să i se acorde daune pentru lipsa de folosință a imobilelor în cuantum de_ lei/zi până la . imobilului sau a despăgubirilor, instanța apreciază că cererea este nefondată, întrucât potrivit art. 453 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, obligația deținătorului imobilului este atrasă numai în cazul nerespectării obligației prevăzute la art. 23 alin. (41) din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel la 23.12.2009 de către A. pentru Valorificarea Activelor Statului cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, la dosar nefiind atașată dovada de comunicare a sentinței către apelantă.
În motivele de apel se critică sentința arătându-se că, în raport de art. 29 din Legea nr. 10/2001, A. pentru Valorificarea Activelor Statului nu are calitate procesuală pasivă să emită vreo decizie cu propunere pentru măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 2351 mp și pentru utilajele înlocuite, casate sau distruse. Instanța de fond nu a ținut cont de împrejurarea ce a condus la modificarea raportului juridic dintre părți și anume, faptul că . mai este o societate comercială privatizată. Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 15 din 13.03.2000 încheiat între A. pentru Valorificarea Activelor Statului (F. APAPS) și pârâta Asociația S. Serv prin care a fost privatizată . fost constatat nul prin sentința civilă nr. 2841 din 14.10.2002 a Tribunalului Teleorman pronunțată în dosarul nr. 3869/2002, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 327 din 30.01.2006 a Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială – dosar nr._ .
Astfel, A. pentru Valorificarea Activelor Statului a emis decizia nr. 194 din 24.07.2007 prin care și-a declinat competența de soluționare a notificărilor nr. 58/2001 și nr. 180/2001, în favoarea . pentru Valorificarea Activelor Statului având calitatea de acționar la această societate.
. este o societate comercială privatizată integral nemaifiind aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, față de A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
În privința acordării măsurilor reparatorii pentru utilajele înlocuite, casate și distruse, apelanta a arătat că obținerea de măsuri reparatorii pentru moară, magazii și presa de ulei, este condiționată de existența lor fizică la data intrării în vigoare a legii. În cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse nu se va mai putea pretinde niciuna din măsurile reparatorii.
Prin decizia civilă nr. 433 din 29.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul, s-a desființat sentința civilă apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Teleorman pentru a se administra probe pe cererea precizată conform notei de probatoriu aflată la fila 141 dosar.
Prin sentința civilă nr. 181 din 26.10.2009 s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta P. A. împotriva pârâților . M., județul Teleorman, prin primar, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA – Agenția Națională a Drumurilor, A. pentru Valorificarea Activelor Statului București, C. L. al comunei M., județul Teleorman și M. Economiei și Finanțelor și s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 2419 mp identificată în schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert D. D., între punctele A B C D E și imobilul moară de către . aflate în .. Totodată, s-a dispus acordarea reclamantei a despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 5081 mp, teren situat în intravilanul comunei M., județul Teleorman, din care pe suprafața de 2531 mp cuprinsă între punctele PRSBAO este construit DE 70 cu zona de protecție, iar suprafața de 2550 mp intravilan în ., a fost atribuită conform Legii nr. 18/1991 altor persoane, precum și pentru instalațiile aferente imobilului, astfel cum au fost descrise în procesul-verbal de naționalizare în măsura în care nu au fost înlocuite, casate sau distruse și nu au fost restituite odată cu imobilul moară descris mai sus și s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor de 10.000 lei/zi pentru lipsa de folosință a imobilelor.
P. a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin cererea din 31.08.2007, reclamanta P. A. a chemat în judecată pârâtele A. pentru Valorificarea Activelor Statului București, . L. M., . a Drumurilor și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură a imobilului M. și presă ulei situate în ., instalațiile aferente imobilului astfel cum au fost descrise în procesul-verbal de naționalizare, să fie obligate pârâtele . M. și Agenția Națională a Drumurilor să-i restituie în natură diferența de teren până la 7500 mp, să fie obligate pârâtele să-i acorde daune pentru lipsa de folosință a imobilului în cuantum de 10.000/zi, să fie obligate pârâtele să îi acorde restituirea prin echivalent în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 112 din 22.09.2008 a admis în parte acțiunea și a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 2419 mp identificată în schița anexă a raportului de expertiză și a imobilului moară de către pârâta . situate în ., precum și acordarea către reclamantă a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 5081 mp teren situat în .. Totodată, a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor de 10.000 lei/zi pentru lipsa de folosință a imobilelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. A., care a fost admis prin decizia civilă nr. 433 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, sentința fiind desființată și cauza trimisă spre rejudecare întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la despăgubirile pentru instalațiile aferente morii.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că reclamanta P. A., în calitate de moștenitoare a defunctului P. P., a notificat potrivit Legii nr. 10/2001 . notificarea nr. 58 N/16.07.2001, solicitând restituirea în natură a 7500 mp teren și moară și presa de ulei; Primăria comunei M., județul Teleorman cu notificarea nr. 59 N/10.07.2001 și Agenția Națională a Drumurilor cu notificarea nr. 199 N/14.08.2001, solicitând restituirea în natură a diferenței din suprafața de 7500 mp neocupată de pârâta . acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești.
Așa cum rezultă din copia procesului-verbal de naționalizare, defunctul P. P. a deținut în . suprafața de 7500 mp teren pe care se afla o clădire construită din cărămidă, cu două anexe, compusă din 4 camere din care o cameră pentru presa de ulei și o cameră pentru fântână, două camere pentru locuință și o cameră pentru locomobilă.
Conform certificatului nr. 93/292 din 15 iunie 2001 eliberat de Direcția Județeană Teleorman a Arhivelor Statului, autorul reclamantei figurează în tabelul întreprinderilor naționalizate în baza Legii nr. 119/1948 la nr. crt. 72 cu presa de ulei din M. în capacitate de 500 litri în 24 ore, imobilele preluate fiind descrise în procesul-verbal din 11 iunie 1948.
Prin expertiza topografică efectuată în cauză s-a identificat în teren suprafețele de teren revendicate și actualii deținători ai acestora.
Imobilul moară și suprafața de 2419 mp este deținut de pârâta .>
Conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv și care sunt deținute de o societate la care statul este acționar majoritar, pârâta fiind o astfel de societate, vor fi restituite în natură.
Așa fiind, tribunalul a dispus restituirea în natură a morii și terenului în suprafață de 2419 mp deținute de către pârâta .>
Diferența de teren ce a formulat obiectul revendicării, respectiv suprafața de 2351 mp, este ocupată în prezent de Drumul European 70 și zona de protecție a acestuia, iar suprafața de 2730 mp a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 fiind eliberate titluri de proprietate.
După . Legii nr. 247/2005, pot fi supuse controlului judecătoresc numai respingerea cererii de restituire în natură și respingerea notificării.
În condițiile în care aceste suprafețe de teren nu pot fi restituite în natură, pentru ele se vor acorda despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Conform acestui act normativ, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are în competența sa stabilirea și acordarea despăgubirilor pentru imobile ce nu pot fi restituite în natură. Instanța se poate pronunța asupra întinderii drepturilor de restituire nu și asupra contravalorii pretențiilor de restituire.
Cât privește instalațiile aferente imobilelor preluate, conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și instalațiile și utilajele preluate de către stat și alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Astfel, pentru aceste instalații și utilaje așa cum au fost descrise în procesul-verbal de naționalizare, în măsura în care nu au fost restituite odată cu moara arătată mai sus sau nu au fost înlocuite, casate sau distruse, urmează să se primească despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor, cererea a fost apreciată nefondată, întrucât, potrivit art. 40 din Legea nr. 10/2001 obligația deținătorului imobilului este atrasă numai în cazul prevăzut de art. 25 alin. 5 din același act normativ.
Prin decizia civilă nr. 302 din 28.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul, reținându-se că în urma constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între A. pentru Valorificarea Activelor Statului și Asociația S. SERV prin care a fost privatizată . juridică din prezenta cauză nu s-a schimbat, deoarece prin sentința comercială nr. 876 din 05.10.2009 a Tribunalului Teleorman s-a dispus începerea procedurii falimentului și dizolvarea societății debitoare . această situație, răspunsul la notificarea formulată nu poate fi dat de . formulate de A. pentru Valorificarea Activelor Statului fiind nefondate.
Cererea lichidatorului judiciar de a fi introdus în cauză a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece . este parte în cauză, neputând fi introdus în cauză lichidatorul judiciar. Nu s-a dovedit înlocuirea, casarea și distrugerea utilajelor, iar ca urmare a situației juridice a . s-a putut efectua probatoriul în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 4870 din 07.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală s-a admis recursul declarat de A. pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a casat decizia menționată anterior și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că, în mod eronat, instanța de apel a apreciat că . are calitatea de parte în dosar, fiind lăsate, practic, nesoluționate criticile formulate de apelanta-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului referitoare la lipsa calității sale de a emite decizie cu propunere de măsuri reparatorii cu privire la terenul în suprafață de 2351 mp și utilajele înlocuite, casate sau distruse raportat la art. 29 din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel nu a avut în vedere că prin decizia nr.191 din 24.07.2007 A. pentru Valorificarea Activelor Statului și-a declinat competența soluționării notificărilor formulate de reclamantă în favoarea . conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, motivat de calitatea sa de acționar la această calitate.
În rejudecarea apelului, s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv sentința comercială nr. 336 din 06.07.2011 emisă la 21.07.2011 de Tribunalul Teleorman – secția Civilă, comunicată prin adresa nr. 701 din 01.02.2011 de AM – Servicii Insolvență SPRL C., rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului la 17.01.2012 de către Curtea de Apel București, din care rezultă că . fost radiată din registrul comerțului ca urmare a închiderii procedurii falimentului.
Față de acest aspect, Curtea, conform art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatei . din oficiu, va schimba în parte sentința civilă apelată nr. 112 din 22.09.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă și va respinge acțiunea formulată de reclamanta P. A. în contradictoriu cu . fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
În condițiile în care pârâta . fost radiată din Registrul Comerțului, patrimoniul acesteia nu mai există, astfel încât restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 2419 mp identificată în schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert judiciar D. D. între punctele A-B-C-D-E și imobilul moară, aflate în ., se poate realiza în condițiile în care reclamanta P. A. (care nu s-a mai prezentat în cauză, deși a fost legal citată) va înțelege să-și valorifice în continuare drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 în condițiile aplicabile situației de față.
Conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu acordul persoanei îndreptățite în condițiile Legii nr. 247/2005. Măsurile reparatorii constau în compensare cu alte bunuri sau servicii prin dispoziție motivată.
Art. 6 alin. 2 și 3 precizează că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau alte persoane juridice odată cu imobilul în afara cazului în care au fost înlocuite, casate sau distruse. În cazul lor, restituirea în natură se va dispune prin decizia motivată a unității deținătoare.
Art. 21 alin. 5 precizează că până la soluționarea procedurii administrative și, după caz, judiciare, generată de Legea nr. 10/2001, este interzisă sub sancțiunea nulității absolute înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui chiriaș, schimbarea destinației și grevarea sub orice formă a bunurilor notificate.
În cauză, nu s-au comunicat relații despre situația juridică a acestei părți din patrimoniul . închiderea procedurii de faliment, deși, în cazul procedurii falimentului, fondurile și bunurile debitoarei . distribuite cu luarea în considerare a notificării formulate de către P. A. și a procedurilor judiciare în curs cunoscute de către conducerea societății și, implicit, de către lichidatorul judiciar. În speță, actele juridice efectuate în privința terenului de 2419 mp și imobilului „M.” din ., urmează să fie analizate de către reclamantă, care este îndreptățită conform art. 28 din Legea nr. 10/2001, ca notificarea sa să fie trimisă primăriei în a cărei rază se află imobilul, termenul de 6 luni prevăzut la art. 22 alin. 1 curgând în acest caz de la data identificării de către primăria notificată a actualului proprietar și comunicarea elementelor de identificare către persoana îndreptățită. În cazul în care acesta nu poate fi identificat, reclamanta poate chema în judecată statul prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. 1 din art. 28 dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, pentru a solicita măsuri reparatorii prin echivalent. Conform art. 29 alin. 1 – 3 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită are, de asemenea, posibilitatea de a ataca în justiție conform art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare efectuate în cursul derulării procedurii falimentului . privire la terenul în suprafață de 2419 mp și imobilului „M.”, solicitând constatarea nulității absolute a acestora și/sau revendicarea de la noul proprietar a terenului și construcției.
Având în vedere că intimata-reclamantă P. A. nu s-a mai prezentat în apel pentru a-și exprima opțiunea în raport de noua situație juridică creată prin lipsa capacității de folosință a . a apreciat că luarea în considerare a cererii precizatoare formulată la 09.01.2008, prin care a solicitat expres ca pârâtele A. pentru Valorificarea Activelor Statului și .-i restituie în natură imobilul clădire și teren „moară și presă de ulei” și instalațiile aferente, iar în cazul în care restituirea în natură nu va mai fi posibilă în natură să fie obligate toate pârâtele la restituirea prin echivalent, ar fi creat reclamantei o situație mai defavorabilă în raport de opțiunile prezentate anterior și ar fi dus la încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 296 Cod procedură civilă în care se precizează că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Din cuprinsul dispozitivului sentinței apelate rezultă că pârâtele au fost obligate la acordarea către reclamantă a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, doar pentru suprafața de 5081 mp teren situată în intravilanul comunei M., din care 2531 mp teren cuprins între punctele P-R-S-B-A-O este afectate de DE 70, cu zona de protecție, iar suprafața de 2550 mp teren intravilan în . atribuit conform Legii nr. 18/1991, altor persoane. A. pentru Valorificarea Activelor Statului – singura pârâtă în sarcina căreia Legea nr. 247/2005 prevede obligația de a achita despăgubiri în astfel de cazuri, conform art. 3 lit. c, nu putea fi obligată în propriul apel să plătească despăgubiri în condițiile Titlului VII și pentru suprafața de 2419 mp teren și moară către . i s-ar fi produs o situație mai grea în propria cale de atac.
Prin încheierea din 24.02.2012, instanța a pus în vedere apelantei-pârâte A. pentru Valorificarea Activelor Statului să depună la dosar până la termenul din 16.03.2012, precizări privind situația actuală a instalațiilor aferente imobilului moară ce face obiectul prezentului litigiu, în sensul dacă existau fizic sau nu la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă aceasta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte că aceste instalații nu existau fizic la momentul notificării – 16.07.2001, astfel încât sunt nefondate susținerile acesteia din cererea de apel, în sensul că reclamanta nu poate solicita acordarea de măsuri reparatorii pentru utilaje. Apelanta-pârâtă trebuia să facă dovada în apel, conform art. 1169 Cod civil, că utilajele a căror contravaloare este solicitată au fost înlocuite, casate sau distruse și nu mai existau la momentul înregistrării notificării.
Art. 6 alin. 2 și 4 precizează că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. În situația în care acestea sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, după stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entității implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Criticile formulate de apelanta în sensul că nu are calitatea conferită de Legea nr. 10/2001 de a acorda măsuri reparatorii pentru instalațiile și utilajele aferente imobilului revendicat, sunt, prin urmare, nefondate urmând a fi respinse, singurul motiv avut în vedere de către instanță la admiterea apelului fiind cel de ordine publică, privitor la lipsa capacității de folosință a .>
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 181/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. A. și cu intimații-pârâți C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Agenția Națională a Drumurilor, ., C. L. M. prin Primar și .>
Admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatei . din oficiu.
Schimbă în parte sentința civilă apelată nr. 181/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P. A. în contradictoriu cu . fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. A. G. C. M. S.
GREFIER,
D. L.
Red. GAG
Tehnored. PS 8 ex.
23.04.2012
Jud. fond: G. P.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1636/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
