Legea 10/2001. Decizia nr. 1625/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1625/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2012 în dosarul nr. 1625/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1625
Ședința publică de la 8.10. 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, de C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR PRIN CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU, precum și de ., împotriva sentinței civile nr. 1629 din 30.09.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, M. FINANȚELOR PUBLICE și cu intimații-reclamanți D. L. G. și P. N. S. M..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic N. V., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte ., în baza delegației pe care o depune la dosar, consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. București prin Primarul General și intimata-reclamantă D. L. G., personal și în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant P. N. S. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 07.10.2012, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurenții-pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Cancelaria Primului Ministru și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită rectificarea citativului în sensul că denumirea instituției pe care o reprezintă este . și nu Societatea de Investiții F. P..
Intimata-reclamantă D. L. G. solicită rectificarea citativului în sensul că numele acesteia este D. și nu D. cum din eroare s-a menționat.
Curtea, după deliberare, va dispune rectificarea citativului numai în ceea ce o privește pe recurenta –pârâtă ., având în vedere că intimata-reclamantă D. L. G. a fost citată în mod corect cu numele de D..
Reprezentantul recurentei-pârâte . depune la dosar practică judiciară pentru a dovedi că într-o altă speță s-a constatat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat .
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei-pârâte ., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și a se constata că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Intimata-reclamantă D. L. G. solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte solicită a fi respinsă, având în vedere că instanța de fond în mod corect a constatat că nu are calitate procesuală nefiind reținut în dispozitivul hotărârii ca fiind persoană responsabilă.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, solicită a fi respinsă, având în vedere că dreptul reclamanților la despăgubiri juste și echitabile poate fi analizat și stabilit în condiții de contradictorialitate cu reprezentanții statului, de către instanța de drept civil, se fondează pe Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care se impune obligatoriu, precum și pe jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului, în care a fost condamnat statul român pentru că F. P. nu funcționează corespunzător, situație în care accesul la Legea nr.10/2001 este teoretic și iluzoriu.
Considerentele admiterii unei asemenea acțiunii sunt similare celor din cuprinsul Deciziei XX/1997 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în care s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond și acțiunea persoanelor îndreptățite în cazul refuzului nejustificat a entității deținătoare să soluționeze notificarea persoanei îndreptățite. Respingerea unei cererii de chemare în judecată pentru considerentul existenței unei proceduri prealabile administrative prevăzute de o lege specială, reprezintă o încălcare a dreptului de acces la un tribunal, art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Acțiunea
este calificată ca fiind o acțiune în obligația de a face și se supune prevederilor dreptului comun, respectiv art.1073, 1075 și urm. din Codul civil.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, solicită a fi respinsă, constatând că în caz contrar s-ar produce o denegare de dreptate și încălcarea dreptului de acces la un tribunal.
Reprezentantul recurentului-pârât . lasă la aprecierea instanței soluționarea celorlalte recursuri.
Reprezentantul intimatului-pârât M. București prin Primarul General solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, considerând că se impune scoaterea din cauză a pârâtei ..
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.02.2010, pe rolul acestui Tribunal sub nr._, reclamanții D. L. G. și P. N. S. M. au chemat în judecată pe pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Cancelaria Primului Ministru, M. București prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu acești pârâți, să se constate că, în calitate de titulari ai dreptului de proprietate și de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, sunt îndrituiți la încasarea de despăgubiri bănești pentru imobilul din .. 25, sector 2 București, compus din construcții și teren în suprafața de 490 m p,inițial naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și ulterior demolat în baza Decretului nr. 55/1979, terenul fiind afectat integral de elemente de sistematizare.
Totodată, solicită obligarea paraților la plata despăgubirilor juste și echitabile, în cuantum egal cu valoarea de circulație conform standardelor internaționale de evaluare stabilit prin expertiza, pentru acest imobil trecut abuziv în proprietatea statului, precum și obligarea paraților la plata acestor sume cu titlu de despăgubiri în termen de 60 de zile de la definitivarea prezentei hotărâri, sub sancțiunea plații de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere.
În motivarea cererii, s-a arătat că imobilul pentru care solicită despăgubirile legale a fost revendicat de către reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 prin notificarea nr. 2485/3.05.2001, înregistrata la M. București - C. de aplicare a Legii nr. 10/2001.
S-a arătat că, analizând actele depuse, Primarul General a emis dispoziția nr. 6025/19.06.2006, care, la art. 1, a reținut calitatea de persoane îndreptățite la masuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în .. 25, sector 2, Bucuresti, format din teren în suprafața de 490 m.p. și construcții, imobil inițial naționalizat abuziv de la autoarea lor D. E. și apoi demolat, terenul fiind afectat integral de detalii de sistematizare.
S-a arătat că, dispoziția nr. 6025/19.06.2006 a fost înregistrata la A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților sub nr._ la data de 8.09.2006, dar până în prezent cererea nu a fost soluționata.
Apreciază că dreptul lor la despăgubiri juste și echitabile poate fi analizat și stabilit în condiții de contradictorialitate cu reprezentanții statului de către aceasta instanța, independenta și imparțiala, în condițiile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție în interesul Legii nr. 33/2008 care se impune obligatoriu și a jurisprudenței C.E.D.O. pronunțata în cauzele împotriva Romanei, în care a fost condamnat statul roman pentru ca F. P. nu funcționează corespunzător, situație în care accesul la Legea nr. 10/2001 este teoretic și iluzoriu.
Considerentele admiterii unei asemenea acțiuni sunt similare celor reținute în cuprinsul Deciziei XX/2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în care s-a stabilit ca instanța de judecata este competenta sa soluționeze pe fond și acțiunea persoanelor îndreptățite în cazul refuzului nejustificat a entității deținătoare sa soluționeze notificarea persoanei interesate.
Zădărnicirea dreptului de proprietate asupra bunului combinată cu lipsa despăgubirii o perioadă îndelungata de timp este contrară art. l paragr. l din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Totodată, urmare nefuncționării corespunzătoare a Fondului P. nu exista garanție ca vor primi despăgubirea cuvenită, motiv pentru care solicită ca instanța să rețină prezenta cerere ca fiind admisibila in contextul in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit caracterul ineficient al mecanismului de despăgubire instituit de Legea nr. 10/2001, coroborat cu obligația statului ca drepturile conferite de legile speciale reparatorii sa fie efective.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1073, 1075 și următoarele C.Civil, Legea nr. 10/2001 modificată, Legea nr. 247/2005, art. 580 ind. 3 alin. l C.pr.civilă.
În susținerea cererii, s-a depus la dosar dispoziția nr. 6025/19.06.2006 emisă Primăria Municipiului București.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului București, excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la capetele unu și doi din cerere de chemare în judecată, excepția inadmisibilității solicitării stabilirii valorii imobilului la valoarea de circulație și excepția prematurității solicitării de plată a despăgubirilor, solicitând instanței admiterea acestor excepții și respingerea ca inadmisibilă a solicitării reclamanților de acordare de daune cominatorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile H.G.R. nr. 361/2005 modificată și completată prin H.G. nr. 240/2006, Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 182/2002, H.G. nr. 1095/2005, Legea nr. 112/1995 și art. 115-119 C.pr.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepția inadmisibilității solicitării stabilirii valorii imobilului la valoarea de circulație și excepția prematurității solicitării de plată a despăgubirilor ce se cuvin, solicitând instanței admiterea acestor excepții și respingerea ca prematur formulată a cererii de chemare în judecată a reclamanților.
În drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001 republicată, art. 115-118 C.pr.civilă, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 09. 04.2010, reclamanții au arătat că suplimentează temeiul juridic al acțiunii lor, invocând și pevederile O.U.G. nr. 81/207, de modificare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv prin art. 3 lit. h) și art. 7 alin. 1 precum și art. 12 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
La termenul din data de 03.12.2010 tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile de necompetenta materiala a instanței, a lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor si a prematuritati introducerii acțiunii.
In cauza au fost administrate probele cu înscrisuri si expertiza tehnica avand ca obiectiv sa se stabileasca valoarea de circulatie a imobilului in litigiu.
La data de 02.12.2010 a fost depus la dosar raportul de expertiza efectuat in cauza de expert P. S., care a concluyionat ca valoarea de circulatie a imobilului situat in Bucuresti, .. 25, sector 2 alcatuit din teren si constructie, este de 1085.600 lei.
La dosar au fost depuse actele care au stat la baza emiteri dispozitiei nr._06.
Prin sentința civilă nr.1629/30.09.2011 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; a respins cererea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea formulată de reclamanții D. L. G. și P. N. S. M. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR,C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR prin CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU, SOCIETATEA DE INVESTIȚII – F. P. și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL; a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma plății de despăgubiri pentru imobilul situat în București, .. 25, sector 2; a obligat pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ȘI C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, la plata despăgubirilor în condițiile Titlului VII AL LEGII NR.247-2005; a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, că prin cererea de chemare in judecata reclamanții solicita obligarea paratului la plata despăgubirilor juste și echitabile, în cuantum egal cu valoarea de circulație a imobilului, conform standardelor internaționale de evaluare stabilit prin expertiza.
Tribunalul constata ca paratul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prevad o procedura speciala de stabilire si plata a despăgubirilor. In cadreul acestei proceduri pentru paratul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu se prevede vreo obligatie in ceea ce priveste plata despagubirilor.
F. de aceste considerente, Tribunalul va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R. prin M. Finantelor Publice.
In ceea ce privește fondul cauzei, analizând materialul probatoriu administrat, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 2485/03.05.2001 inregistarta la Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. 6085/4.05.2001, (fila 100 în dosar) reclamanții au solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 restituirea prin echivalent a imobilului situat in Bucuresti, .. 25, sector 2 care a fost preluat potrivit Decretului nr.90/1950 de la autorii acestora.
Potrivit adresei nr. 447/2003 emisa de . din Bucuresti, .. 25, sector 2a intrat in propriatatea statului in bbaza Decretului nr.92/1950, de la fosta proprietara D. E. si a fost demolat, fara a se plati despagubiri.
Potrivit certificatului de mostenitor nr. 648/23.04.1991 de pe urma defunctei D. E. decedata la 05.03.1971 a ramas ca mostenitor P. E. S., iar potrivit certificatului de mostenitor nr. 101/1998 emis de pe urma acesteia din urma au ramas ca mostenitori reclamantii (filele 112-115 dosar).
Notificarea reclamantilor a fost solutionata prin Dispozitia nr. 6025 din 19.06.2006 a Primarului General al municipiului Bucuresti prin care s-a decis acordarea de despagubiri prin echivalent pentru imobilul situat in Bucuresti, ..25, sector 2, persoanelor indreptatite Dyna L. G. si P. N. S. M..
Tribunalul retine ca potrivit art.26 alin.1 din Legea nr. 10/2001 republicată, in situația în care restituirea în natură nu este posibilă entitatea investita cu solutionarea notificarii este obligata ca prin decizie/dispozitie motivata sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Legea speciala de care se face vorbire in aceste dispozitii legale este reprezentata de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Titlul menționat reglementează la rândul său regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și prevede în acest sens o altă procedură administrativă, în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, căreia propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent îi va fi înaintată. F. de aceasta procedura speciala prevazuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Tribunalul apreciaza ca acordarea de despagubiri poate fi efectuta numai in cadrul legal mentionat, astfel incat, cererea reclamantilor de obligare a Comisiei Centale direct la plata despagubirilor este neintemeiata, astfel incat o va respinge ca atare.
F. de aceste considferente, Tribunalul va admite in parte actiunea, va constata că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma plății de despăgubiri pentru imobilul situat în București, .. 25, sector 2 si va obliga pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților si C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, la plata despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005.
In ceea ce priveste capatul de actiune privitor la obligarea paratilor la plata despagubirilor sub sanctiunea daunelor cominatorii, Tribunalul retine ca atat timp cat s-a retinut ca plata directa a despagubirilor nu are temei legal, va respinge si acest capat de cerere ca neintemeiat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și F. P. SA .
În ședința publică de 25.06.2012 Curtea a pus în discuția părților calificarea căii de atac, iar față de prevederile art. 26 din Legea nr.10/2001, republicată și art. XIII din Legea nr.202/ 2010 a calificat calea de atac recurs.
În motivele de recurs C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că, în primă instanța prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la plata despăgubirilor,excepția inadmisibilității stabilirii cuantumului despăgubirilor și excepția prematurității solicitării de plată a despăgubirilor, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii.
O primă critică privește faptul că tribunalul nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale, arătând că după . Legii nr. 274/2005 este o procedură administrativă specială de acordare a despăgubirilor, astfel cum se menționează în art. 1 alin. 1 și art. 13 alin. 1 din Titlul VII, iar conform art. 19 din același act normativ se reglementează competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta aparținând instanțelor de contencios.
Se mai arată că în mod greșit, o instanță necompetentă material a obligat pârâta – recurentă la plata despăgubirilor de 49.600 euro .
A doua critică se referă la faptul că tribunalul nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei față de solicitarea reclamanților privind acordarea despăgubirilor bănești.
Atribuțiile Comisiei Centrale sunt stabilite în Titlul VII din Legea nr.247/2005, C. neavând atribuții în privința achitării despăgubirilor în numerar. Apreciază că motivarea instanței este superficială, neindicând temeiul legal pe care și-a întemeiat soluția, în cauză fiind incidente dispoz.art.13 alin.1 din Legea nr.247/2005.
Odată cu adoptarea O.U.G. nr.81/2007, atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților astfel cum prevăd dispozițiile pct.20 și 22 din acest act normativ.
Susține recurenta că plata se face potrivit art.12 alin.1 din Titlul VII din legea nr.247/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.81/2007.
Pe fondul cauzei, arată că cererea este neîntemeiată, deoarece prin dispoziția nr.6025/2005 Primăria Municipiului București a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat. Dosarul aferent Dispoziției a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În ceea ce privește notificarea reclamanților, se arată că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr._/CC și a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Referitor la etapa evaluării, se invocă decizia nr.2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale, urmând a se respecta ordinea prevăzută de aceasta.
A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a motivat cererea sa de recurs, arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului București, sens în care invocă dispozițiile art.1 alin.1 din H.G. nr.361/2005, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr.1068/2007 și potrivit cărora A.N.R.P. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, motiv pentru care este competentă instanța de contencios administrativ.
Cererea de chemare în judecată este îndreptată și împotriva Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar potrivit art.20 alin.1 Cap.VI Titlul VII din Legea nr.247/2005 prevede competența de soluționare în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Față de aceste dispoziții legale, cererile având ca obiect obligarea A.N.R.P. și a Comisiei Centrale la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire sunt de competența curții de apel, potrivit Legii nr.554/2004.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității cererii, având ca obiect acordarea despăgubirilor bănești, sens în care se invocă dispozițiile Cap.V Titlul VII din Legea nr.247/2005, care reglementează procedura administrativă de acordare a despăgubirilor și care prevede trei etape, respectiv a transmiterii și înregistrării, analizării dosarelor și a evaluării.
În cauză, reclamanții nu sunt titularii unei decizii conținând titlul de despăgubire, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu a fost finalizată prin emiterea unei astfel de decizii. Astfel, nu poate fi parcursă nici procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Cap.V amintit mai sus.
Se mai menționează că prin O.U.G. nr.62/2010 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor din Titlul VII pe o perioadă de 2 ani, precum și a titlurilor de plată prevăzute de Legea nr.247/2005.
Recurs a formulat în cauză și S.C. F. P. S.A., invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deoarece această parte nu are competente de acordare a despăgubirilor sau măsurilor reparatorii și, pe cale de consecință, nu primește spre soluționare cereri de conversie în acțiuni a titlurilor de despăgubire, nu emite astfel de titluri și nu acordă despăgubiri sau măsuri reparatorii.
Singura care are atribuții în emiterea titlurilor de despăgubire este C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar după emiterea acestor titluri, A.N.R.P. emite titluri de conversie și/sau titluri de plată.
Recurenta are atribuții doar de administrare a societăților din portofoliul său, iar în procesul despăgubirilor, rolul său constă exclusiv în faptul că este societatea în a căror acțiuni sunt transformate titlurile de conversie emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, se mai arată că recurenta este o societate de investiții de tip închis, care funcționează în conformitate cu prevederile Regulamentului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.4/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursurile formulate de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și A.N.R.P., ca nefondate, considerentele hotărârii fiind comune celor două recurente, deoarece motivele de recurs invocate sunt identice, întemeindu-se pe aceleași dispoziții legale, analiza legalității acestor susțineri fiind în ambele cazuri aceeași.
Recursul formulat de S.C. F. P. S.A. va fi admis, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursurile formulate de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și A.N.R.P.
Ambele recurente au invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de necompetență materială a tribunalului, deși prin întâmpinările formulate în cauză au invocat această excepție.
Această susținere nu este reală, deoarece în ședința publică de la 3.09.2010, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale,excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale precum și excepția prematurității solicitării de plată a despăgubirilor.
Tribunalul a respins excepția de necompetență materială, având în vedere dispozițiile art.20 din Legea nr.247/2005 și obiectul prezentei pricini, cea a lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale având în vedere că s-a solicitat ca această pârâtă să fie obligată la plata despăgubirilor, iar cea a prematurității deoarece s-a emis dispoziție de restituire.
Raportat la dispozitivul sentinței civile atacate prin care s-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma plății de despăgubiri pentru imobilul situat în București, .. 25, sector 2 și a obligat pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, la plata despăgubirilor în condițiile Titlului VII al LEGII NR.247-2005, argumentele dezvoltate în susținerea motivelor de recurs nu sunt fondate.
Competența materială de soluționare a cauzei aparține instanței civile și nu de contencios, deoarece nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 19 și 20 din TL.VII din Legea nr.247/2005, ci a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001 și nu cum din eroare s-a consemnat în încheierea de ședință de la 3.09.2010.
Această situație rezultă și din considerentele sentinței, tribunalul arătând expres că „potrivit art.26 alin.1 din Legea nr. 10/2001 republicată, in situația în care restituirea în natură nu este posibilă entitatea investita cu soluționarea notificării este obligata ca prin decizie/dispoziție motivata sa propună acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Legea speciala de care se face vorbire in aceste dispoziții legale este reprezentata de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Titlul menționat reglementează la rândul său regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și prevede în acest sens o altă procedură administrativă, în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, căreia propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent îi va fi înaintată. F. de aceasta procedura speciala prevăzuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Tribunalul apreciază ca acordarea de despăgubiri poate fi efectuată numai in cadrul legal menționat, astfel încât, cererea reclamanților de obligare a Comisiei Centrale direct la plata despăgubirilor este neîntemeiata, astfel încât o va respinge ca atare”
De asemenea, lipsite de orice suport probator sunt și susținerile potrivit cărora tribunalul ar fi obligat C. C. la plata sumei de 49.600 euro, încălcând astfel dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001 și Legii nr.247/2005 .
Nici în cuprinsul dispozitivului sentinței și nici în considerentele acesteia tribunalul nu stabilește cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantei, dimpotrivă face mențiunea expresă a dispozițiilor Legii nr. 247/2005- TL. VII, considerând că cererea de obligare direct a Comisiei Centrale, la plata despăgubirilor este neîntemeiată.
Din aceiași perspectivă, neîntemeiate sunt și argumentele dezvoltate în susținerea celorlalte excepții, pretins nesoluționate de instanța de fond.
Astfel, C. C. și ANRP au atribuții prevăzute în Legea nr.247/2005, pe de o parte să stabilească cuantumul despăgubirilor, iar pe de altă parte să plătească aceste despăgubiri, soluția pronunțată de tribunal neîncălcând dispozițiile art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nici OUG nr.81/2007.
Recurentele C. C. de Stabilire a Despăgubirilor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se află în eroare față de soluția pronunțată de instanță, susținând că s-a dispus obligarea lor direct la plata unei anumite sume cu titlu de despăgubiri, cu încălcarea art.13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, deoarece tribunalul a arătat atât în dispozitiv cât și în considerente că s-a admis în parte acțiunea, cele două recurente fiind obligate să plătească despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Pe de altă parte, Curtea remarcă că în practică, modul de gestionare și derulare a procedurii administrative reglementată de Legea nr.247/2005, conduce la situații similare cu cele ivite în aplicarea Legii nr.10/2001, nesoluționarea într-un termen rezonabil a dosarelor transmise de M. București prin Primarul General ori de Prefect, încălcând drepturile reclamanților sub aspectul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O. .
Reglementând această chestiune în ceea ce privește Legea nr. 10/2001 Înalta Curte de Justiție și Casație prin decizia nr. XX/2007 a reținut că „ Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin.(2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime”.
Recursul formulat de . este fondat având în vedere dispozitivul sentinței din care rezultă că și față de această recurentă s-a admis acțiunea în parte, deși în concret nu s-a stabilit nicio obligație față de reclamanți .
. este o societate de investiții, de tip închis, și are atribuții doar de administrare a societăților din portofoliul său, fiind societatea în a căror acțiuni sunt transformate titlurile de conversie emise de C. centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În procedura administrativă de stabilire a cuantumului despăgubirilor și de plată a acestora, recurenta ., nu are nicio atribuție efectivă, astfel încât între persoana îndreptățită și acest fond de investiții nu există nici un raport juridic direct.
În consecință, în raport cu obiectul cauzei . nu are calitate procesuală pasivă .
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și de C. C. de Stabilire a Despăgubirilor, va admite recursul formulat de ., se va modifica în parte sentința civilă în sensul că se va respinge acțiunea în contradictoriu cu . pentru lipsa calității procesuale pasive și se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentele-pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR PRIN CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU, împotriva sentinței civile nr. 1629 din 30.09.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, M. FINANȚELOR PUBLICE și cu intimații-reclamanți D. L. G. și P. N. S. M..
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă ., împotriva sentinței civile nr.1629 din 30.09.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Respinge acțiunea în contradictoriu cu S.C. F. P. S.A. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/8.11.2012
------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – G.F.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1678/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 1634/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
