Obligaţie de a face. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 50/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 50R
Ședința publică de la 13 ianuarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari A BLOCULUI 13A împotriva deciziei civile nr. A169/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. R. și intimata intervenientă P. D., având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă reprezentată de avocat A. C. P. cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul reclamant reprezentat de avocat V. L. cu împuternicire avocațială la dosar și intimata intervenientă personal și asistată de avocat A. U. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar un set de înscrisuri, prin serviciul registratură, la data de 7.01.2013 și 9.01.2013.
Reprezentanta intimatei interveniente depune la dosar un set de înscrisuri și le comunică celorlalte părți.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea probei cu înscrisuri noi și precizează că la Secția 12 Poliție există o sesizare identică cu prezenta acțiune și arată că, în urma cercetărilor efectuate organele de poliție au pus în vedere recurentei să depună înscrisuri din care să rezulte că reclamantul P. R. locuiește în cadrul asociației.
Depune la dosar înscrisuri din care rezultă că a făcut demersuri, în acest sens și solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar o adresă emisă de Secția 12 Poliție privind cercetările efectuate. Precizează că sesizarea la Poliție a fost făcută de reclamant și intervenientă.
Reprezentanta intimatei interveniente se opune la cererea formulată de către recurentă având în vedere că nu are cunoștință de sesizarea de la Secția 12 Poliție, iar prezentul litigiu este unul civil.
Reprezentanta intimatului reclamant arată că nu se opune la proba cu înscrisuri solicitată de către recurentă și precizează că nu se impune amânarea cauzei întrucât sesizarea făcută la Poliție nu are legătură cu fondul prezentului litigiu.
Curtea, în urma deliberării, respinge proba cu înscrisuri solicitată de către recurenta pârâtă întrucât nu prezintă relevanță asupra soluționării cauzei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului pârât având cuvântul în susținerea recursului arată că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 46 și art. 47 lit.a din Lg. 230/2007 și precizează că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 17 alin.1 lit. r din acest act normativ.
Arată că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a fost inclus la cheltuielile de întreținere aferente apartamentului proprietatea intervenientei ca urmare a sesizărilor repetate primite de la alți proprietari care locuiesc pe aceeași scară de . susținerea motivelor de recurs arată că a depus la dosar procesul-verbal al Comitetului executiv din data de 3.09.2010 prin care s-a hotărât includerea reclamantului pe lista de întreținere, hotărâre care a fost aprobată conform procesului-verbal al Adunării generale a Asociației de proprietari din data de 31.03.2011.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, modificarea deciziei recurate, respingerea apelurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant P. R. având cuvântul în combaterea recursului arată că motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod pr. Civilă, ci se referă la modul de apreciere al probelor.
Arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă în mod cert că reclamantul locuiește la o altă adresă decât adresa intervenientei, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatei interveniente având cuvântul în combaterea recursului arată că recurenta a depus la dosar o listă cu 13 semnături, fără să fie menționate numele și prenumele proprietarilor care au solicitat includerea pe lisat de întreținere a reclamantului, deși pe aceeași scară de . de apartamente.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 13.10.2010, reclamantul P. R. a chemat în judecată pârâta Asociația de Proprietari a Blocului 13 A, solicitând obligarea pârâtei la oprirea includerii reclamantului la plata întreținerii de la 1 iulie 2010 la . obligarea administrației să returneze banii obținuți abuziv.
La termenul din 21.06.2011, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, arătând că reclamantul nu are calitate de proprietar al apartamentului nr.91 situat în București, sector 3, ..3, . C. D., fosta soție. Pe fondul cererii, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
La data de 29.09.2011, C. D. a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâtei să nu-l mai treacă pe listele de întreținere pe reclamant. Prin încheierea de ședință din data de 15.11.2011, instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de C. D..
Prin sentința civilă nr. 2795/14.02.2012, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea principală formulată de reclamantul P. R., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari a Blocului 13A cu sediul în București, sector 3, ., ., . de intervenție voluntară formulată de intervenientul forțat P. (fostă C.) D., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari a Blocului 13A ca neîntemeiate și a obligat reclamantul și intervenienta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit contractului de construire nr._ si sentinței civile nr. 1500/14.03.1990 a Judecătoriei Sectorului 3 București intervenienta este proprietara exclusiva a apartamentului sus-menționat. Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”. Conform art. 47 din Lege cheltuielile asociației de proprietari includ si cheltuielile pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale.
În conformitate cu prevederile art. 34 din Normele metodologice de aplicare ale Legii 230/ 2007 cheltuielile care sunt determinate de numărul persoanelor care locuiesc în condominiu și nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar pe baza unor dispozitive de măsură se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată și reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece, caldă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare.
Prima instanță de fond a constatat ca, potrivit chitanțelor de plata depuse de reclamant si intervenienta voluntara, cotele de întreținere aferente apartamentului nr. 91 situat in Bucuresti .. 3, . 3 au fost achitate de intervenienta nerezultând ca reclamantul a achitat in nume propriu sumele solicitate cu acest titlu. Pe cale de consecință, primul capăt al cererii introductive apare ca neîntemeiat urmând a fi respins întrucât reclamantul nu a efectuat plăți către pârâtă.
În ceea ce privește capătul de cerere din cererea principală și cererea de intervenție prin care se solicită ca începând cu data de 01.07.2010, la calcularea cotelor de întreținere aferente apartamentului nr. 91 să nu fie inclus și reclamantul întrucât nu locuiește în imobil, prima instanță a apreciat că sunt de asemenea neîntemeiate.
Faptul ca nu a rezultat in mod direct ca reclamantul obișnuiește să doarmă în imobil este lipsit de relevanta având în vedere ca beneficiază în cea mai mare perioadă a timpului de utilitățile pentru care se stabilesc cotele de întreținere în raport de numărul de persoane(apă rece, caldă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare). În ceea ce privește mărturia lui D. I., s-a constatat ca nu este concludenta întrucât martorul locuiește la o alta scara de . (potrivit cărora reclamantul vine în vizita aproximativ 2-3 ore iar ulterior părăsește apartamentul) au fost constatate sporadic( urmare a unor plimbări cu câinele in fata blocului) nefiind apte sa conducă la concluzia ca reclamantul nu locuiește în apartamentul intervenientei respectiv ca acesta locuiește in alt imobil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și intervenienta, cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 11.07.2012.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că deși a administrat probe, prima instanță nu a consemnat în hotărârea atacată faptul că locuiește efectiv și plătește întreținere în ., ., sector 3 din anul 1994. Se află în litigiu penal cu fostul administrator al asociației pârâte și consideră că aceasta este o răzbunare personală și un abuz în serviciu făcut de C. T.. Nu se face referire că martora la momentul acțiunii (2010) era administrator ilegal, fără atestat și că ulterior (2011) a fost schimbată urmare a plângerilor sale și ale unor locatari făcute la primărie.
Apelantul a mai susținut că în mod greșit nu a fost luată în considerare depoziția martorului audiat la cererea sa, încuviințându-se numai audierea unui singur martor pentru reclamant și pentru intervenientă împreună.
Apelanta a susținut argumentele cererii de apel formulate de către reclamant, iar prin completarea înregistrată la data de 16.12.2012, apelanta a subliniat că prima instanță nu a analizat lipsa de obiectivitate a martorei C. T., nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar și a înlăturat nemotivat declarația martorului propus de reclamant, D. I..
Reclamantul nu poate fi asimilat unei persoane care locuiește în apartament atât timp cât acesta petrece numai o perioadă de timp limitată în imobil.
Prin decizia civilă nr. 169 A/22.02.2013 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis apelurile și a schimbat în tot sentința civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată și în totalitate cererea de intervenție în interes propriu. A fost obligată pârâta să rectifice listele de întreținere începând cu luna iulie 2010, în sensul că pentru apartamentul 91 din condominiu se calculează cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere corespunzător unui număr de trei persoane. A fost obligată pârâta să calculeze pentru apartamentul 91 cotele de întreținere corespunzător unui număr de trei persoane. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor reprezentând cotele de întreținere percepute abuziv. A fost obligată pârâta-intimată să plătească apelantului-reclamant suma de 1.012,45 lei, cheltuieli de judecată (fond și apel) și s-a respins ca neîntemeiată cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut în esență că în considerarea probatoriului administrat în prima etapă procesuală, respectiv depoziția martorului D. I. și adeverința nr. 52/13.09.2010, emisă de Asociația de Proprietari . ., sectorul 3, precum și a depoziției martorei C. R., tribunalul a reținut în fapt că apelantul-reclamant P. R. locuiește în București, ., ., sectorul 3, vizitându-și frecvent fiul, V. A. P., care locuiește împreună cu mama sa, apelanta-intervenientă P. D. și a cărui stare de sănătate impune și justifică vizitele tatălui său. În ceea ce privește depoziția martorei C. T., cele relatate nu au fost avute în vedere având în vedere starea conflictuală din relațiile sale cu apelanții, concretizată în formularea de plângeri penale.
În aceste circumstanțe, în mod nelegal intimata-pârâtă a procedat la menționarea în listele de întreținere începând cu luna iulie 2010 a unui număr de patru persoane pentru care se calculează contribuția la plata cheltuielilor de întreținere aferentă apartamentului nr. 91, proprietatea apelantei-interveniente.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâta Asociația de Proprietari a Blocului 13 A, criticând-o pentru nelegalitate.
Se susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a prevederilor art. 46 și art.47 lit. a) din legea nr.230/2007, precum și a prevederilor art. 32 alin. 1 și urm. din Normele metodologice de aplicare a prevederilor legii nr.230/2007, în conformitate cu care "toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari... cota parte ce le revine din cheltuielile asociației de proprietari..." respectiv "cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale".
De asemenea, conform prevederilor art.17 alin. 1 lit. r) din Legea nr. 230/2007, Comitetul executiv "stabilește cotele de participare pe persoană la cheltuielile aferente persoanelor cu domiciliul în clădire și pentru persoanele care locuiesc temporar, minim 15 zile pe lună".
Din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat că, într-adevăr s-a procedat la includerea reclamantului la cheltuielile de întreținere aferente apartamentului proprietatea intervenientei urmare a sesizărilor repetate primite de la alți proprietari din . o solicitare formulată la data de 27.08.2010 de către 13 proprietari ai apartamentelor de pe scara C unde este situat apartamentul în care locuiesc reclamantul, prin care ni s-a adus la cunoștință faptul că la acest apartament sunt văzute frecvent persoane care deși nu figurează la întreținere, locuiesc în apartament.
Urmare a acestei sesizări, în acord cu prevederile legale și cu cele ale Statutului Asociației de proprietari, Comitetul executiv a hotărât în sensul celor solicitate de locatari, fiind astfel atașat la dosar procesul-verbal al ședinței Comitetului executiv din data de 03.09.2010, hotărâre care a fost aprobată conform procesului-verbal al Adunării generale a Asociației de P. din data de 31.03.2011.
Instanța de apel nu a apreciat în niciun fel asupra acestor înscrisuri și nici asupra faptului că membrii Comitetului executiv au acționat în conformitate cu Statutul Asociației de proprietari, statut conform căruia toți proprietarii au obligația „să anunțe administrația dacă găzduiesc persoane străine mai mult de 15 zile calendaristice sau frecvent (constant, repetat) în vederea introducerii lor la cheltuielile pe persoană ale asociației pentru luna respectivă.
Pentru cazul vizitelor repetate, constatate în cel puțin 2 luni, Adunarea generală a proprietarilor, la constituire sau ulterior, stabilește modalitatea de introducere a persoanelor străine la plata cheltuielilor asociației, chiar dacă proprietarul nu anunță administrația cu privire la aceste vizite.
Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că nici reclamantul și nici intervenienta nu au contestat listele de întreținere anterior introducerii cererii de chemare în judecată, așa cum aveau dreptul să facă, în conformitate cu prevederile Legii nr.230/2007 și nu au contestat nici procesele verbale ale Adunării generale a asociației în baza cărora s-a dispus includerea reclamantului la plata cotelor de întreținere.
Intimatul reclamant P. R. și intimata intervenientă P. D. au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 „ toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
Conform art. 47 din Lege cheltuielile asociației de proprietari includ si cheltuielile pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale.
In conformitate cu prevederile art. 34 din Normele metodologice de aplicare ale Legii 230/ 2007 cheltuielile care sunt determinate de numărul persoanelor care locuiesc în condominiu și nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar pe baza unor dispozitive de măsură se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată și reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece, caldă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare.
De asemenea, așa cum susține recurenta pârâtă conform dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. r din Legea nr. 230/2007 comitetul Executiv stabilește cotele de participare pe persoană la cheltuielile aferente persoanelor cu domiciliul în clădire și pentru persoanele care locuiesc temporar, minim 15 zile pe lună.
În cauză, instanța de apel a făcut o aplicare corectă a acestor dispoziții legale, hotărârea judecătorească pronunțată în cauză nefiind afectată de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul P. R. a făcut dovada certă cu înscrisul depus la dosarul cauzei, respectiv adeverința nr. 83/2012 aflată la fila 16 dosar recurs, că locuiește efectiv în ., ..47, fiind trecut în cartea de imobil din septembrie 1994.
Acest înscris dovedește faptul că reclamantul nu poate fi asimilat unei persoane care are domiciliul sau care locuiește temporar, minim 15 zile pe lună, conform cu dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. (r) din Legea nr. 230/2007 invocate de către recurentă.
Procesul verbal al ședinței Comitetului Executiv din data de 03.09.2010 precum și hotărârea Asociației de P. din data de 31.03.2011 nu au fost reținute de către instanța de apel, întrucât hotărârea de a-l include pe reclamant pe listele de întreținere a avut în vedere numai declarațiile unor proprietari, membrii ai Asociației de proprietari, fără a da eficiență adeverințelor depuse de reclamantul intimat din care rezultă în mod cert că locuiește efectiv la o altă adresă.
Împrejurarea că reclamantul intimat își vizitează fiul la domiciliul mamei acestuia, intervenienta intimată, nu poate conduce la concluzia că acesta are domiciliul în apartamentul respectiv, indiferent de timpul petrecut cu fiul său, de vreme ce intimatul locuiește efectiv la o altă adresă și nu obișnuiește să petreacă efectiv un timp ce poate depăși 15 zile pe lună.
De asemenea, s-a făcut dovada că reclamantul și intervenienta au divorțat încă din anul 1990 conform sentinței civile nr. 1500/14 martie 1990 a Judecătoriei Sector 3 București, irevocabilă, hotărâre judecătorească prin care s-a tranșat și asupra comunității de bunuri a foștilor soți. Astfel, apartamentul ce a constituit bun comun al soților a rămas în proprietatea exclusivă a intervenientei și acest aspect se coroborează cu adeverințele depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că reclamantul locuiește încă din anul 1994 la adresa din ., împrejurare ce a îndreptățit instanța de apel a înlătura declarația martorei C. T. care se află în relații conflictuale cu intimații, aspect dovedit cu plângerile penale formulate de pârât împotriva acesteia.
Faptul că reclamantul sau intervenienta nu au contestat listele de întreținere anterior introducerii cererii de chemare în judecată a prezentat relevanță pentru instanța de apel numai în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind restituirea către reclamant a sumelor reprezentând cotele de întreținere percepute abuziv, însă nu poate prezenta relevanță în ceea ce privește obligația pârâtei de a rectifica listele de întreținere începând cu luna iulie 2010 în sensul excluderii reclamantului de la cotele de întreținere, în urma contestării împrejurării că reclamantul nu locuiește efectiv la adresa în discuție.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă pârâta recurentă fiind partea căzută în pretenții urmează a fi obligată la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata P. D. și la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul P. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Asociația de Proprietari a Blocului 13A împotriva deciziei civile nr. A169/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. R. și intimata intervenientă P. D..
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata P. D. și la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul P. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. I. P. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. CMS
Tehnored. GC – 2 ex
21.01.2014
Jud. apel: D. I. T.
C. C. I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1569/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
