Revendicare imobiliară. Decizia nr. 279/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 279/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 279 A
Ședința publică de la 08.10.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul reclamant C. A., domiciliat în Voluntari ., ., jud. I. și de apelanții pârâți D. M. și D. L. I., ambii cu domiciliul ales la SPARL G./Ș. din București, .. 33, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 296/11.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații pârâți B. N. L. și B. G., ambii domiciliați în București, .. 16, sector 4 și în București, ., ., ., sector 4, Ț. P. P., cu domiciliul în București, ., ., . și V. C. M., domiciliat în București, ., sector 2, având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant C. A. personal și apelanții pârâți D. M. și D. L. I. reprezentați de avocat V. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații pârâți B. N. L., B. G., Ț. P. P. și V. C. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apelantul reclamant C. A. personal depune la dosar o completare a motivelor de apel și comunică și părții adverse o copie de pe acestea.
Apărătorul apelanților pârâți D. M. și D. L. I. solicită a fi respinse motivele noi invocate de apelantul reclamant, ca fiind tardiv depuse.
Curtea primește la dosar argumentele depuse de apelantul reclamant C. A. în susținerea apelului, urmând a le avea în vedere doar pe cele de natură a dezvolta motivele de apel inițiale, apelantul reclamant fiind decăzut la acest moment din dreptul de a mai formula motive de apel.
Apărătorul apelanților pârâți D. M. și D. L. I. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelantul reclamant C. A. personal solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Apărătorul apelanților pârâți D. M. și D. L. I. solicită să se constate nulitatea apelului formulat de reclamant, având în vedere că prin cererea de apel nu a fost indicat numărul hotărârii atacate și nici instanța care a pronunțat această hotărâre. Pe fond solicită respingerea apelului formulat de reclamant ca neîntemeiat, având în vedere că nu se aduc critici sentinței pronunțată de instanța de fond, fiind doar simple susțineri ale acestuia.
Cu privire la apelul lor solicită admiterea acestuia. Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active. Să se constate că la dosar nu a fost depus un certificat de deces până la acest moment. În faza procesuală a apelului a fost depus certificatul de deces al numitei C. F., presupusa autoare a reclamantului. Instanța de fond a reținut greșit că reclamantul nu a depus certificatul de deces, dar nu s-a făcut dovada contrară că autoarea sa ar fi în viață. Să se constate că instanța în mod greșit a recunoscut calitatea procesuală activă în baza actelor de stare civilă. Arată că nu a fost depus certificat de moștenitor și nu se face dovada titlului de proprietate asupra terenului revendicat. Certificatul de moștenitor depus la dosar a fost retras ulterior pentru că a fost contestat de ei și în acesta se face referire la o suprafață de 1.400 mp, iar în registrul agricol este înscrisă suprafața de 400 mp.
Cu privire la lipsa de interes, reclamantul neavând titlu valabil, consideră că și în situația admiterii cererii, imobilul nu ar putea intra în patrimoniul acestuia. Instanța de fond a constatat că susținerile lor vizează fondul cauzei și a respins excepția, în mod corect trebuind să fie unită cu fondul. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apelantul reclamant C. A. personal solicită respingerea apelului formulat de pârâți.
CURTEA
Soluționând apelurile civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București – Secția a III-a Civilă la nr._/3/2011 reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâții D. M. și L. I. pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.5869/1992 și a actelor subsecvente și a fi obligați să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 924 m. p. situat în Voluntari . nr.36 jud. I..
Reclamantul arată în motivarea cererii că este lovit de nulitate contractul de vânzare cumpărare întrucât este întemeiat pe o cauză ilicită și este rezultatul fraudei la lege întrucât pentru suprafața de teren de 924 m. p. a intervenit vânzarea fără cauză prin vânzarea lucrului altuia în frauda drepturilor sale de adevărat proprietar al terenului.
Arată reclamantul că autoarea sa, C. F., este unica moștenitoare a lui N. E. I. potrivit certificatului de moștenitor nr.315/1961, în masa succesorală fiind cuprins și terenul în suprafață de 1400 m. p. situat în Voluntari ..36 .
C. F. a vândut la data de 23.09.1991 terenul în suprafață de 400 m.p. prin contractul de vânzare cumpărare nr.2845 lui B. N. L. care,la rândul său, a vândut prin contractul încheiat la data de 26.11.1992 suprafața de teren de 1324 m. p.
În fața notarului ,susține reclamantul,aceasta a declarat că este proprietar potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.2845/1991 și a adeverinței nr.8499/1992 încălcând dispozițiile imperative ale legii vânzând mai mult decât deținea în proprietate. Reclamantul arată că adeverința face dovada unei false înscrieri în Registrul Agricol întrucât în anul 1992 nu putea fi înscrisă o suprafață de teren de 1324 m. p.
Reclamantul arată că a formulat plângeri penale și că B. N. L. a recunoscut că a cumpărat 400 m. p. și că a vândut 1324 m. p.
La data de 30.09.1998 Ț. P. P. a vândut terenul lui V. C. M. conform contractului de vânzare cumpărare nr.5360/1998.
Reclamantul arată că una din condițiile de valabilitate ale unui contract de vânzare cumpărare este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut. Contractul de vânzare cumpărare încheiat între B. N. L. și Ț. P. P. a fost perfectat în frauda dreptului proprietarului ,cu complicitatea cumpărătorului și în cunoștință de cauză cu privire la faptul că B. N. L. nu avea în proprietate întregul teren de 1324 m. p.,astfel că sunt aplicabile prevederile art.948 cod civil privind cauza ilicită.
O altă condiție pentru valabilitatea contractului de vânzare cumpărare este cauza licită,reclamantul arătând că adeverința eliberată de Primăria Voluntari nu face dovada situației juridice reale a terenului.
În ceea ce privește lăsarea în proprietate și posesie a terenului reclamantul invocă prevederile art.480 Cod civil arătând că este succesorul lui C. F.,astfel că are calitate procesuală activă și un interes legitim . Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes să o invoce.
În drept reclamantul invocă prevederile art. 480 și 948 Cod civil.
La data de 22.09.2008 pârâta D. M. și D. L. I. au depus întâmpinare și au formulat cerere reconvențională solicitând respingerea cererii de chemare în judecată și să se constate că sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1324 m. p. -1330,03 m. p. din măsurători - situat în Voluntari . nr.36 jud. I. și asupra construcției edificate pe teren.
Se arată în motivarea cererii reconvenționale că pârâții au cumpărat terenul de la V. M. C. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3216/16.08.2001 și că pe teren au edificat o construcție .
Pârâții susțin că reclamantul nu are vreun drept de proprietate asupra terenului arătând că sunt cumpărători de bună credință cu titlu oneros al acestuia depunând diligențe pentru a cunoaște valabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului,V. M. C.. Se invocă excepția de la principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
Pârâții mai invocă și aplicabilitatea principiului aparenței în drept –error communis facit jus.
Pârâții mai invocă și uzucapiunea de 10-20 ani realizată prin joncțiunea posesiilor fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege,respectiv posesia continuă aparentă și cu titlul de proprietar se întemeiază pe just titlu,posesie de bună credință,împlinirea termenului de 10 ani ,posesia autorilor care a început în anul 1992. Pârâții au precizat la termenul din data de 25.06.2012 că invocă uzucapiunea ca mijloc de apărare ,iar nu pe cale de cerere reconvențională.
Se invocă dreptul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului prin accesiune imobiliară artificială în temeiul art.488 coroborat cu art.494 Cod civil fiind proprietari pe terenul de 400 m. p. și ridicând o construcție pe întreg terenul de 1324 m. p.
Se invocă și faptul că titlul lor de proprietate este mai bine caracterizat decât cel al reclamantului ,precum și reaua credință a acestuia care,deși a locuit în vecinătate timp de peste 20 ani nu a făcut nimic pentru a-și proteja dreptul asistând pasiv la operațiunile privind imobilul. Susțin pârâții că au ridicat construcțiile pe o perioadă de 3-4 ani fără a avea vreo opoziție din partea vreunei persoane.
La data de 24.09.2008 reclamantul a completat cadrul procesual pasiv solicitând citarea în calitate de pârâți a lui B. N. L. și Țirdea P. P. și precizând numele pârâtului ca fiind D. L. I..
Reclamantul a depus la data de 14.10.2008 întâmpinare la cererea reconvențională la formulată de pârâții D. M. și D. L. I. arătând că aceasta este inadmisibilă nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.111 Cod procedură civilă. În ceea ce privește acțiunea introductivă acesta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.5869/1992,precum și a actelor subsecvente,respectiv contractul nr.5360/1998 și nr.3216/2001 în ceea ce privește suprafața de 924 m. p. Nulitatea contractului nr.5869/1992 este determinată de o cauză falsă și,pe cale de consecință,determină și nulitatea actelor subsecvente.
La data de 2.12.2008 reclamantul a precizat acțiunea în sensul că dreptul său de proprietate rezidă din existența reală,valabil consemnată în registrele agricole. Reclamantul arată că din evidențele registrului agricol rezultă o suprafață de 816 m. p. ,din măsurători fiind 924 m. p. ,că autorii săi au fost înscriși în registrele agricole ale localității Voluntari în perioada 1964-1970 vol. XIII fila 78 cu un teren în suprafață de 1128 m. p. din care numai 400 m. p. au făcut obiectul vânzării.
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la nr._ pronunțându-se sentința civilă nr.2164/15.04.2009.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel reclamantul și pârâții D. M. și D. L. I., apel ce a fost admis prin decizia civilă nr.1050A/13.10.2010 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă. Sentința civilă nr. 2164/15.04.2009 pronunțată de Judecătoria B. a fost anulată și cauza reținută spre soluționare la Tribunalul București reținându-se competența materială a acestei instanțe în baza art.2 pct.1 lit. b Cod procedură civilă.
La data de 3.11.2010 reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză și citare în calitate de pârât a lui V. C. M. întrucât a solicitat și constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr.5360/1998.
În dosarul înregistrat pe rolul secției a III-a civile a Tribunalului București nr._/3/2011 pârâții D. M. și D. L. I. au depus întâmpinare la termenul din data de 7.11.2011 invocând ,în plus față de cele arătate în întâmpinarea depusă în fața Judecătoriei B., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât acesta ,deși susține că este fiul lui C. F. ,nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că este moștenitorul acesteia. Se mai arată că reclamantul nu a făcut dovada decesului acesteia și faptul că nici reclamantul și nici autoarea acestuia nu au titlu de proprietate asupra terenului revendicat.
Pârâții mai arată că certificatul de moștenitor nr.315/20.09.1961 a fost retras din dosar de către reclamant ca urmare a faptului că au depus plângere penală pentru fals și uz de fals.
Se invocă,de asemenea ,excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii referitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare nr.5892/1992 motivat de faptul că acesta nu are un titlu valabil asupra imobilului revendicat .
Pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că reclamantul nu este unicul moștenitor al lui C. F., acesta având o soră ,respectiv L. N. L.. Se încalcă principiul unanimității aplicabil în cazul acțiunii în revendicare.
La data de 9.01.2012 reclamantul a solicitat în baza art.47-48 Cod procedură civilă citarea lui B. G. ,soțul lui B. N..
Prin sentința civilă nr. 296 din 11.02.2013, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes ca neîntemeiate, a respins cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată și precizată și a respins cererea reconvențională ca inadmisibilă în ceea ce privește constatarea calității de proprietar și ca lipsită de interes în ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate în baza uzucapiunii de 10-20 ani.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 23.09.1991 C. F. a vândut pârâtei B. N. L. căsătorită cu pârâtul B. G. terenul în suprafață de 400 m. p. și construcția existentă pe teren situate în comuna Voluntari ..36 astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.2845/23.09.1991 la fostul notariat de Stat al Sectorului Agricol I..
În cuprinsul contractului se face mențiunea că vânzătoarea a dobândit imobilul în baza certificatului de moștenitor nr.315/2.09.1961 și a certificatului de moștenitor nr.1118/23.09.1991.
Potrivit certificatului nr.8691 emis la data de 19.09.1991 de Primăria comunei Voluntari pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare terenul cu care figura C. F. în evidențele fiscale era de 400 m. p. menționându-se că aceasta nu era membru CAP.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.315/2.09.1961 în forma comunicată de Camera Notarilor Publici întocmit la deschiderea moștenirii de pe urma defunctului N. E. I. decedat la data de 20.07.1961 ,tatăl lui C. F., s-a constatat existența în masa succesorală a imobilului teren loc de casă în suprafață de 400 m. p. dobândit prin moștenire de la părinții acestuia și deținut în baza posesiunii și a cotei de ½ din construcție . Moștenitoarea lui N. E. I. este C. F., renunțând la moștenire soția acestuia, N. C., și ceilalți copii.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.1118/23.09.1991, întocmit de fostul Notariat de Stat al Sectorului Agricol I., C. F. este moștenitoarea lui N. C. menționându-se cota de ½ din casa de locuit amplasată pe un teren de 400 m. p.
Reclamantul C. A. este fiul lui C. F. și al lui C. V. așa cum rezultă din adeverința de identitate provizorie depusă la dosarul cauzei. C. V. a decedat la data de 21.12.1981 astfel cum rezultă din copia certificatului de deces depus la dosar.
La data de 16.11.1992 B. N. L. și B. G. au vândut lui Ț. P. P. imobilul situat în comuna Voluntari ..36 în suprafață de 1324 m. p. potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat la fostul Notariat de Stat al Sectorului Agricol I. la nr. 5869/16.11.1992 menționându-se că imobilul fusese dobândit de vânzătoare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.2845/23.09.1991 la fostul Notariat de Stat al Sectorului Agricol I. și a adeverinței nr.8499/1992 emisă de Primăria comunei Voluntari .
Ț. P. P. și Ț. C. au vândut imobilul lui V. C. M. la data de 30.09.1998 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.5360/30.09.1998 la BNP R. C. din București.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.3216/16.08.2001 la BNP Sapsa I. și Saimovici I. din București V. C. M. a vândut imobilul lui D. M. și D. L. I.. S-a precizat în cuprinsul contractului că suprafața real măsurată a terenului este de 1330,03 m. p.
Conform istoricului de rol fiscal comunicat de Primăria Voluntari pentru imobilul ce face obiectul cauzei la data de 24.04.1985 era menționată C. F. pentru construcție în suprafață de 64 m. p. și teren în suprafață de 400 m. p.
Ulterior, a fost deschis rolul fiscal pentru imobil pe numele pârâtei B. N. L. ,apoi a fost menționat la data de 28.08.1998 Ț. P. P.,la data de 5.10.1998 V. C. M. ,iar la data de 2.10.2001 D. M. și D. L. I.. S-a menționat pentru aceștia teren în suprafață de 1324 m.p., iar la rolul pârâților D. M. și D. L. I. s-a menționat și construcție în suprafață de 113,45 m.p. așa cum rezultă din adresa nr._/16.09.2005 și nr.5028/4496/2.04.2009 eliberate de Primăria Voluntari.
Potrivit Registrului agricol din perioada 1964-1970 vol. XIII fila 178 figurează N. C.,C. V. și C. F. cu imobilul în suprafață de 1128 m. p. din care 312 m. p. curți și clădiri și 816 m. p. teren arabil și construcție în suprafață de 50 m. p. așa cum rezultă din adresa nr._/12.10.2005 eliberată de Primăria Voluntari .
Anterior,începând cu anul 1956 în Registrul agricol a figurat E. I.,C. și F. cu o suprafață de teren de 300 m. p. din care construită 26 m. p. În perioada 1956-1963 figurează I. N. E.,I. C., C. V. și C. F. cu teren în suprafață de 500 m. p. din care construită 26 m. p. așa cum rezultă din adresa nr._/12.10.2005 eliberată de Primăria Voluntari.
Reclamantul a formulat o cerere în baza Legii nr.169/1997 ,cerere înregistrată la nr.283/25.03.1998 ,astfel cum rezultă din adeverința emisă de Primăria orașului Voluntari nr.1229/6832/26.04.2012.
Raportat la acest aspect reclamantul arată la data de 30.04.2012 că potrivit art.23 și 24 din Legea nr. 18/1991 în privința terenurilor intravilane acestea revin de drept în proprietate privată fără a fi necesară reconstituirea .
Potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie terenul revendicat de reclamant este în suprafață de 930,03 m. p. aflat în intravilanul orașului Voluntari. Terenul face parte din suprafața de 1330,03 m. p. ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.3216/16.08.2001. Pe terenul revendicat există o . construcții, respectiv garaj, piscină, chioșc, ziduri de sprijin, alte amenajări subterane și supraterane. Din schița plan anexă la raportul de expertiză rezultă că terenul revendicat se află în continuarea terenului în suprafață de 400 m. p. care face obiectul contractului de vânzare cumpărare ce face obiectul contractului de vânzare autentificat la nr.2845/23.09.1991 prin care C. F. a vândut terenul în suprafață de 400 m. p. pârâtei B. N. L. .
În ceea ce privește calitatea procesuală activă, instanța de fond a reținut că reclamantul C. A. este fiul lui C. F. și al lui C. V. așa cum rezultă din adeverința de identitate provizorie depusă la dosarul cauzei. C. V. a decedat la data de 21.12.1981 astfel cum rezultă din copia certificatului de deces depus la dosar. Prin urmare, reclamantul a făcut dovada că este fiul lui C. F.. Este adevărat că reclamantul nu a depus la dosar certificatul de deces al acesteia, dar nici nu s-a făcut dovada contrară că aceasta ar mai fi în viață. Calitatea de moștenitor se poate realiza și cu actele de stare civilă. În consecință,tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Interesul este folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea,interes care trebuie să fie legitim juridic,să fie născut și actual și să fie personal și direct.
Motivarea excepției lipsei de interes a reclamantului formulată de pârâți este aceea că reclamantul nu are titlu de proprietate pentru terenul revendicat.
Existența sau nu a titlului de proprietate a reclamantului este un aspect ce trebuie avut în vedere atunci când se analizează fondul dreptului invocat,astfel că tribunalul va respinge această excepție.
În ceea ce privește fondul dreptului reclamantul solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.5869/1992 și a actelor subsecvente și a fi obligați pârâții D. să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 924 m. p. situat în Voluntari . nr.36 jud. I.. În motivarea primului capăt de cerere reclamantul arată că este lovit de nulitate contractul de vânzare cumpărare întrucât este întemeiat pe o cauză ilicită și este rezultatul fraudei la lege întrucât pentru suprafața de teren de 924 m. p. a intervenit vânzarea fără cauză prin vânzarea lucrului altuia în frauda drepturilor sale de adevărat proprietar al terenului.
Cauza unui act juridic civil constă în obiectivul urmărit la încheierea actului. Condițiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil se referă la scopul mediat al actului ,respectiv motivul determinant al încheierii acestuia. Potrivit art.948 Cod civil cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ 3 condiții: să existe,să fie reală și să fie licită și morală.
Reclamantul invocă în motivarea acțiunii că actul juridic a cărui nulitate absolută se cere are cauză ilicită.
Potrivit art.968 Cod civil cauza este nelicită când este prohibită de legi,când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Vânzarea lucrului altuia are cauză ilicită numai atunci când contractul de vânzare cumpărare se încheie în cunoștință de cauză de ambele părți contractante.
În cauza de față nu rezultă din probele administrate în cauză că ambele părți ale contractului autentificat la fostul Notariat de Stat al Sectorului Agricol I. la nr. 5869/16.11.1992 ,adică pârâții B. N. L. și Ț. P. P.,au cunoscut faptul că terenul nu aparține pârâtei B. N. L. .
Prin urmare,acest motiv de nulitate invocat este neîntemeiat.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv invocat,frauda la lege, tribunalul constată că aceasta presupune orice încălcare a normelor legale la încheierea unor acte juridice.
Așa cum am arătat mai sus vânzarea bunului altuia nu reprezintă o cauză de nulitate absolută decât în cazul dovedirii împrejurării că ambele părți contractante au cunoscut că terenul nu aparține vânzătorului,dovadă pe care reclamantul nu a făcut-o.
În consecință,tribunalul a respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat la fostul Notariat de Stat al Sectorului Agricol I. la nr. 5869/16.11.1992 și a actelor subsecvente.
Martorul audiat în cauză la data de 8.04.2009 nu a relevat aspecte care să conducă la concluzia că părțile contractante aveau ambele cunoștință că terenul nu aparține vânzătoarei B. N. L..
Faptul că reclamantul nu ar fi singurul moștenitor al lui C. F. nu atrage inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, astfel că tribunalul nu a reținut această apărare a pârâților D. M. și D. L. I..
În ceea ce privește revendicarea suprafeței de teren de 930,03 m. p . astfel cum au fost identificați prin raportul de expertiză tribunalul constată că reclamantul invocă dispozițiile art.480 Cod civil.
În cadrul acțiunii în revendicare se compară titlurile exhibate de părți. În cauza de față, reclamantul invocă mențiunile din registrul agricol, iar pârâții D. M. și D. L. I. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3216/16.08.2001 .
Prin titlu de proprietate se înțelege orice act translativ de proprietate, mențiunile din registrul agricol neconstituind un astfel de titlu.
De altfel, în certificatele de moștenitor întocmite de pe urma autorului lui C. F. și al lui C. V. se menționează terenul ca fiind ,,deținut în posesiune,, fără a se consemna un titlu de proprietate.
Prin urmare,cei care au exhibat un titlu de proprietate sunt pârâții D. M. și D. L. I. ,astfel că cererea reclamantului va fi respinsă ca nefondată.
Referitor la cererea reconvențională tribunalul constată că în ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate al pârâților D. M. și D. L. I. această cerere este inadmisibilă raportat la faptul că aceștia au titlu de proprietate valabil încheiat pentru teren, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3216/16.08.2001și o autorizație de construcție valabilă în baza căreia au ridicat construcțiile edificate pe teren. Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.111 Cod procedură civilă pârâții având posibilitatea formulării unei acțiuni în realizarea dreptului.
În ceea ce privește cererea de a se constata dreptul de proprietate în baza uzucapiunii de 10-20 ani aceasta este lipită de interes în condițiile în care pârâții au titlu de proprietate valabil încheiat.
În termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.284 Cod procedură civilă, împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul C. A. cât și pârâții D. M. și D. L. I..
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul reclamant a arătat că face dovada filiației față de defuncta sa mamă C. F. și chiar dacă mai are o soră, aceasta a renunțat la partea sa de moștenire
Apelantul reclamant a mai susținut că în mod greșit s-a reținut că el ar fi retras un certificat de moștenitor din dosar. Solicită anularea contractelor de vânzare cumpărare, deoarece nu sunt valabile ci bazate pe acte false. De asemenea, dorește constatarea uzucapiunii de 10-20 de ani.
Apelanții pârâți au criticat sentința primei instanțe arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.
În acest sens, apelanții pârâți au arătat că reclamantul C. A. nu a făcut dovada că este moștenitorul numiților C. F. sau C. V., respectiv nu a depus la dosar nici un fel de înscrisuri care sa dovedească calitatea sa de succesor al acestora.
Actele de stare civilă depuse de către reclamant la dosarul cauzei nu pot face dovada calității sale de moștenitor după defunctul C. V. sau după numita C. F.. În primul rând, la dosarul cauzei nu a fost depus nici un certificat de deces al numitei C. F., ca atare nu s-a făcut dovada decesului numitei C. F. și în mod logic, C. A., nu poate fi moștenitorul acesteia din moment ce nici măcar nu s-a dovedit decesul acesteia.
În lipsa unui asemenea înscris, respectiv a unui certificat de deces, nici o persoană nu poate fi considerată decedată.
In al doilea rând, actele de stare civilă nu pot face, în nici un caz, dovada calității de moștenitor, după cum a reținut în mod greșit instanța de fond, fără a fi coroborate măcar cu un certificat de calitate de moștenitor, dacă nu cu un certificat de moștenitor, deoarece este posibil ca oricare dintre persoanele care teoretic ar avea vocație succesorală să nu fi acceptat succesiunea.
Așadar, doar în baza adeverinței de identitate provizorie, singurul act de stare civilă depus la dosarul cauzei de către reclamant, instanța de fond îl recunoaște în mod greșit acestuia calitatea de moștenitor al lui C. V. și C. F., despre care nici măcar nu s-a dovedit ca ar fi decedat.
De aceea, singurul înscris oficial acceptat ca dovadă a calității de moștenitor este certificatul de moștenitor sau certificatul de calitate de moștenitor, înscrisuri oficiale care confirmă numărul și calitatea moștenitorilor.
De altfel, conform singurului Certificat de moștenitor depus la dosarul cauzei, și anume Certificatul de moștenitor nr._.09.1961, se certifică că după defunctul N. E. I. a rămas ca moștenitor numai fiica acestuia C. F., ceilalți fii și soția defunctului fiind renunțători la succesiune.
Insă un certificat de moștenitor după urma presupuse! defuncte C. F. nu a fost depus la dosarul cauzei.
Așadar pentru a recunoaște calitatea procesuală activă a reclamantului în prezenta cauză, instanța de fond nu și-a întemeiat concluziile pe înscrisuri concludente, ci pe presupuneri nejustificate, ceea ce face ca soluția respingerii excepției lipsei calității procesuale active, să fie vădit eronată.
Având în vedere ca la dosarul cauzei nu a fost depus nici un certificat de moștenitor sau măcar un certificat de calitate de moștenitor, care ar putea să ateste calitatea reclamantului C. A. de moștenitor al presupusei defuncte C. F., reclamantul nu își justifică calitatea procesuală în prezenta cauza, drept pentru care singura soluție legală și temeinica este aceea de respingere a cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Mai mult decât atât, un alt motiv pentru care se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active, este faptul că nici reclamantul și nici presupusa autoare a acestuia, C. F., nu dețin un titlu de proprietate asupra terenului revendicat in suprafață de 930 m.
Reclamantul nu face în nici un fel dovada calității sale de proprietar al terenului revendicat, deoarece extrasul din registrul agricol nu constituie titlu de proprietate, după cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Copia registrului agricol din care rezultă că presupusul autor al reclamantului ar fi deținut o suprafată de teren (fără a se indica însă suprafata) nu poate constitui o dovada singulara a dreptului de proprietate al celui înscris ca titular al dreptului.
Extrasul din Registrul Agricol poate avea cel mult valoarea unei simple prezumții de existență a dreptului de proprietate, care însă, în caz de contestatie, așa cum este situația de față, trebuie dovedit cu înscrisul constatator al actului sau faptului juridic translativ de proprietate.
Reclamantul nu face dovada niciunui document care ar fi putut să stea la baza înscrierilor din Registrul Agricol, în condițiile în care este evident că înscrierea în registrul agricol ar fi trebuit sa fie făcută în baza unui titlu de proprietate.
În cuprinsul copiei de pe Certificatul de moștenitor nr. 315 din 20 septembrie 1961, transmisă de Camera Notarilor Publici, suprafața terenului rămas de pe urma defunctului N. E. I., este de 400 mp iar nu de 1400 mp.
In aceste condiții, certificatul de moștenitor nr.315 din 20 septembrie 1961, nu ar putea sub nici o formă să fie considerat că ar fi stat la baza înscrierilor din Registrul Agricol, unde este înscrisă suprafața de 1400 mp.
Din acest punct de vedere, soluția instanței de fond, care, deși constată inexistența titlului reclamantului, procedează totuși la compararea de titluri, adică soluționează pe fond cererea, este vădit netemeinică, deoarece instanța compară titlul apelanților pârâți, Contractul de vânzare cumpărare nr. 3216/16.08.2001, cu extrasul din registrul agricol, despre care tocmai stabilise că nu constituie titlu de proprietate.
Așadar, instanța de fond, chiar daca a procedat la unirea excepției cu fondul cauzei. constatând, în existența titlului de proprietate al reclamantului, ar fi trebuit să respingă acțiunea în consecință, respectiv ca urmare a admiterii excepției și nu să compare titlul de proprietate al pârâților cu un înscris invocat de reclamant dar care nu constituie titlu de proprietate.
Soluția instanței de fond în ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului C. A. este, de asemenea, netemeinică. In primul rând, soluția logică și corectă ar fi fost aceea de a uni excepția cu fondul cauzei, după cum a procedat și în privința excepției lipsei calității procesuale active.
Interesul, ca și condiție a exercitării acțiunii civile, presupune faptul că titularul acțiunii urmărește, prin admiterea acesteia, un folos practic. Cu alte cuvinte, finalitatea acțiunii reclamantului trebuie să fie, în ipoteza în care instanța îi va admite cererea, nașterea sau valorificarea unui drept în patrimoniul propriu.
Particularizat în speța de față, reclamantul C. A. ar justifica un interes în măsura în care, în ipoteza admiterii prezentei cereri, în patrimoniul așa-zisei autoare a acestuia (C. F.) s-ar naște un drept.
Așa cum rezultă din chiar petitul acțiunii formulate de către reclamant, unul dintre capetele de cerere îl constituie "constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 5869/1992 și pe cale de consecință și nulitatea actelor subsecvente".
In ipoteza în care instanța ar admite acest capăt de cerere și ar constata nulitatea contractului de vânzare-cumparare nr. 5869/_ încheiat între Bemardo N. I. (vânzătoare) și Ț. P. P. (cumpărător) în mod consecutiv și necesar părțile acestui contract vor fi repuse în situația anterioară în sensul că imobilul ce a făcut obiectul contractului, cu suprafața de 1324 mp va reintra în patrimoniul lui B. N. L..
Privită din perspectiva raportului juridic dintre C. F. și B. N. L. (născut în temeiul contractului de vânzare -cumpărare nr. 2845/23.09.1991) anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 5869/1992 nu are nici un efect, dat fiind faptul că în patrimoniul lui C. F. nu se va naște nici un drept (imobilul cu suprafața de 1324 mp. reintră in patrimoniul lui B. N. L.).
Ca atare, chestiunea esențială care determină lipsa de interes a reclamantului C. A. este aceea că, urmare a desființării (prin constatarea nulității) contractului de vânzare - cumpărare nr. 5869/1992, în patrimoniul presupusei autoare a reclamantului, C. F., nu va reintra dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat și deci, reclamantul nu va avea vreun folos practic. Or, aceasta echivalează cu a afirma că reclamantul nu urmărește valorificarea (fie ea și virtuală) a unui drept (fie el și viitor).
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că apelurile nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește legitimarea procesuală activă, aceasta reprezintă o conditie de exercitiu a actiunii civile, iar conținutul acestei condiții este strâns legat de dispozițiile art.109 Cod Proc.Civ., potrivit carora "Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere înaintea instantei competente". Totodată, dreptul de a reclama în justiție izvorăște din dreptul constituțional de petiționare, și acesta aparține oricărei persoane.
În speță, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, apelantul reclamant este fiul lui C. F. și al lui C. V., iar potrivit Registrului agricol din perioada 1964-1970 vol. XIII (fila 178 – dosar fond) aceștia figurau, alături de N. C., cu imobilul în suprafață de 1128 m.p., din care mama sa, C. F. a înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2845/23.09.1991 o suprafață de doar 400 mp către intimata B. N. L., nulitatea contractelor de vânzare cumpărare privind diferența de teren menționată în registrul agricol, pentru care reclamantul afirmă calitatea de proprietar.
Calitatea procesuală activă, considerată ca o condiție pentru ca o persoană să poată participa la proces, este însă distinctă de dreptul substanțial supus judecații.
În speță, stabilirea existentei si întinderii dreptului de proprietate pretins de apelantul reclamant echivaleaza cu cercetarea temeiniciei însasi actiunii, astfel încât rezulta cu evidenta ca în cazul acestui demers judiciar, existenta calitatii procesuale active nu presupune dovada deplina a dreptului de proprietate al reclamantului, cum gresit consideră apelanții pârâți.
Prin urmare, în mod corect instanța a respins această excepție, fiind îndeplinită cerința ca reclamantul sa pretindă un drept asupra bunului, fie el și dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 169/1997, în raport de situatia de fapt invocata prin actiune si de înscrisurile de care se prevaleaza si nu la ceea ce presupunea dovada dreptului în cadrul acțiunii.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că actele de stare civilă depuse la dosar fac dovada calității de moștenitor a apelantului reclamant de pe urma lui C. F. și conferă acestuia legitimare procesuală activă în cauză.
În ceea ce privește interesul, în literatura juridică, acesta este identificat cu folosul practic, imediat, material sau moral pe care partea îl urmărește și pe care trebuie să-l justifice pentru a putea exercita acțiunea civilă sau a efectua un anume act procesual.
În speță, prin constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare în ceea ce privește suprafața de 930 mp, bunul ar redobândi regimul juridic anterior înstrăinării, el putând forma obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 169/1997 în favoarea apelantului reclamant, în calitate de moștenitor al persoanei care figura înregistrată în registrul agricol din perioada 1964-1970 (C. F.).
Astfel cum s-a arătat anterior, existența sau nu a titlului de proprietate al reclamantului este un aspect ce trebuie avut în vedere atunci când se analizează fondul dreptului invocat, echivalând cu cercetarea temeiniciei însăși acțiunii, motiv pentru care, în mod corect tribunalul a respins această excepție.
În ceea ce privește apelul formulat de reclamantul C. A., analiza acestuia se va limita la criticile aduse soluției de respingere a cererii în constatarea nulitatii absolute pentru cauza ilicita a contractului prin care parata B. N. L. a vandut paratului Ț. P. P. lucrul altuia, anume terenul în suprafață de 930 mp pretins de reclamant a fi proprietatea sa și a contractelor subsecvente.
Potrivit art. 968 C. civ., cauza este ilicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
In legislatia civila nu numai ca nu este interzisa vanzarea bunului altuia, dar, asa cum rezulta din dispozitiile art. 1895 si urm. C. civ., titlul translativ de proprietate care emana de la un neproprietar este una din conditiile cerute pentru a se putea dobandi proprietatea prin uzucapiune de 10 - 20 ani.
Nu trebuie inteles, insa, ca adevaratul proprietar se află la discretia celor ce doresc sa dispună de bunurile sale, o astfel de operațiune, atunci când este făcută în cunoștință de cauză, reprezintă o operațiune speculativă, scopul încheierii acesteia fiind fraudarea reclamantului, are o cauză ilicită și deci este nulă absolut în baza art. 968 C.civ .
Prin urmare, există cauză ilicită în cazul vânzării lucrului altuia, sancționată cu nulitatea absolută, în situația în care atât vânzătorul, cât și cumpărătorul acționează în cunoștință de cauză, în vederea fraudării drepturilor adevăratului proprietar, iar în speță nu s-a dovedit acest aspect față de pârâții cumpărători.
În plus, reclamantul nu a dovedit existența unui drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 930 mp, ci a invocat doar mențiunile din registrul agricol. Este adevărat că autoarea sa, B. N. figura înregistrată în registrul agricol din perioada 1964-1970 vol. XIII cu o suprafață de 1128 m.p., însă recurentului reclamant nu i s-a emis titlu de proprietate în Legii nr. 169/1997, pentru modificarea și completarea legii fondului funciar nr. 18/1991, cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată la data de 25.03.1998, nefiind soluționată până în prezent.
În atare situație, în lipsa unui titlu de proprietate asupra terenului, respectiv a unui act translativ de proprietate, mențiunile din registrul agricol neconstituind un astfel de titlu, apelantul reclamant nu poate invoca fraudarea unui drept pe care nu îl deține, instanța de fond reținând în mod corect că nu sunt aplicabile prevederile privind vânzarea lucrului altuia.
În ceea ce privește invocarea de către apelant a uzucapiunii scurte de 10 – 20 de ani, Curtea constată că aceasta este o cerere care nu a fost supusă analizei primei instanțe, nu a făcut obiectul litigiului și a fost invocată pentru prima dată prin motivele de apel, fiind inadmisibilă potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C.proc.civ., care prevăd în mod imperativ că „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.”
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive care să atragă schimbarea sentinței, Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantul reclamant C. A., domiciliat în Voluntari ., ., jud. I. și de apelanții pârâți D. M. și D. L. I.,ambii cu domiciliul ales la SPARL G./Ș. din București, .. 33, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 296/11.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații pârâți B. N. L. și B. G., ambii domiciliați în București, ..16, sector 4 și în București, ., ., ., sector 4, Ț. P. P., cu domiciliul în București, ., ., .,sector 2 și V. C. M.,domiciliat în București, ., sector 2.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G.
GREFIER
S. V.
RED.DLM
Tehnored.DLM/MȘ/ 9 ex.
08.11.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1515/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 222/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
