Expropriere. Decizia nr. 222/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 222/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.222 A
Ședința publică de la 7 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
M. P. –P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. E. .
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1737 din 28.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G..
Cauza are ca obiect – expropriere.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 septembrie 2013 și apoi la 7 octombrie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2010 sub nr._, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, contestatorul B. G. a formulat, în contradictoriu cu intimata P. M. București prin Primar, contestație împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.17/8.12.2010 emisă de P. M. București – Comisia pentru Aplicarea Legii nr.198/2004, solicitând instanței anularea în parte a hotărârii, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat, obligarea intimatei la plata contravalorii reale a terenului expropriat, în cuantum de 8580,2 ron/m.p., ceea ce înseamnă o valoare totală a despăgubirilor de_,6 lei, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a susținut că prin hotărârea atacată s-a constatat calitatea contestatorului de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1732 m.p. situat în București, ., sector 2, cu număr cadastral 8218/3 și 8218/2 și s-a stabilit că despăgubirea propusă de expropriator pentru acest teren, în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.8 din Legea nr.198/2004, este în cuantum de 300.398 lei.
S-a susținut de contestator că valoarea despăgubirilor stabilită prin hotărâre este netemeinică și nelegală, nu acoperă valoarea reală a terenului de care acesta a fost expropriat și încalcă dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994, potrivit cărora „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.
În opinia contestatorului, valoarea reală de circulație a terenului era de 8580,2 lei/m.p. (echivalentul a 2.000 euro/m.p.), ceea ce însemna o valoare totală a despăgubirilor de 14.869.486,6 lei (echivalentul a 3.466.000 euro la cursul euro de la data introducerii acțiunii) și este justificată de zona în care este amplasat terenul, de potențialul de dezvoltare din punct de vedere economic al zonei și de poziționarea efectivă a acestuia.
În susținerea acțiunii, contestatorul a anexat un raport de o valoare al unei proprietăți învecinate terenului expropriat, care indică o valoare de 2.000 euro/m.p., solicitând a se remarca faptul că societatea care a întocmit raportul este cea indicată de bancă.
S-a mai susținut de contestator că, la stabilirea valorii reale a terenului expropriat trebuie avute în vedere și cuantumul tarifelor minime stabilite pentru notarii publici, care, în urma evaluării realizate de S.C. Euro Expert S.R.L. & S.C. Expert Evolution S.R.L., la solicitarea Camerei Notarilor Publici București, Anexa 4 din Ghidul pentru anul 2010, privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare în Municipiul București (pag.169 – 170) pentru zona centrală 1, a stabilit pentru terenul liber o valoare a proprietății de 950 euro/m.p.
În drept, contestatorul a invocat dispoz.art.9 din Legea nr.198/2004.
Pârâtul Municipiul București prin Primarul General a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că nu s-a depus cerere pentru plata despăgubirilor în termen legal și nici documentele referitoare la dreptul de proprietate asupra terenului, astfel cum impuneau dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.198/2004, situație în care a fost emisă Hotărârea contestată, iar cuantumul despăgubirilor a fost stabilit potrivit art.4 alin.9 din Legea nr.198/2004.
Prin sentința civilă nr.1737/28.09.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis contestația, a modificat în parte Hotărârea nr.17/8.12.2010 emisă de P. M. București – Comisia pentru Aplicarea Legii nr.198/2004, a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator contestatorului la suma totală de 4.598.140 lei, reprezentând valoarea imobilului expropriat, respectiv terenul în suprafață de 1733 m.p. situat în București, ., sector 2, și a obligat intimatul la suma de 3.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut calitatea contestatorului de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1733 m.p., situat în București, ., sector 2, și faptul că prin Hotărârea nr.27/27.01.2010 C.G.M.B. a declanșat procedurile de expropriere pentru cauze de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local, de Supralărgire Șoseaua P., conform Legii nr.198/2004, între acestea regăsindu-se și terenul proprietatea contestatorului.
Prin Hotărârea nr.17/8.12.2010 de stabilire a despăgubirilor, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004, și procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii, s-a dispus exproprierea terenului proprietatea contestatorului, cuantumul despăgubirilor cuvenite acestuia fiind stabilit la suma de 300.398 lei.
Contestatorul nu a fost de acord cu despăgubirea stabilită, a formulat în instanță prezenta contestație și, față de dispozițiile art.9 din Legea nr.198/2004, tribunalul a apreciat că are competența de a verifica în fond temeinicia acțiunii cu privire la legalitatea cuantumului despăgubirilor acordate.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către Comisia de experți desemnată potrivit Legii nr.33/1994, tribunalul a reținut că valoarea unitară a terenului expropriat, prin raportare la valoarea de viață a acestuia la data de 14.06.2012, este de 595 euro/m.p., valoarea de piață totală a terenului fiind de 4.598.140 lei, echivalent a 1.031.135 euro, fără a se impune și acordarea unui prejudiciu produs contestatorului.
În condițiile în care valoarea despăgubirilor stabilită prin hotărârea atacată era mult inferioară celei reținută în concluziile raportului de expertiză și față de dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994, instanța a apreciat că se impune admiterea contestației, modificarea în parte a Hotărârii nr.17/8.12.2010, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, care este în cuantum de 4.598.140 lei.
În temeiul dispozițiilor art.274 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a intimatului, tribunalul a apreciat că se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de contestator, în cuantum de 3.400 lei.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimata P. M. București prin Primarul General, solicitând, în principal, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiate, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii în parte a contestației și stabilirii contravalorii despăgubirilor la valoarea calculată conform grilei notarilor publici.
Prin motivele de apel, s-a susținut că exproprierea s-a realizat în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr.198/2004, derogatorie de la legea generală (Legea nr.33/1994), care prevede o procedură specială de stabilire a despăgubirilor, în funcție de grila notarilor publici și nu în raport de valoarea de piață a imobilului expropriat.
S-a susținut de apelantă că, deși legea specială face trimitere la dispozițiile art.21 – 27 din Legea nr.33/1994, aceasta trebuie interpretată în sensul aplicării legii generale doar în măsura în care nu contravine legii speciale, astfel încât să nu golească de conținut prevederile legii speciale, inclusiv prevederile art.4 alin.9, care stabilesc expres modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
În opinia apelantei, contravaloarea despăgubirilor ce se cuvin contestatorului a fost stabilită în mod corect, în funcție de grila notarilor publici, astfel cum impuneau dispozițiile art.4 alin.9 din Legea nr.198/2004, situație în care contestația ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată.
Și în ipoteza contestării de către proprietarul terenului expropriat a cuantumului despăgubirii acordate, păstrând principiile raționamentului dezvoltat anterior, instanța de judecată ar fi trebuit să stabilească, pe bază de expertiză, care este cuantumul legal al despăgubirilor cuvenite contestatorului, dar în raport de grila notarilor publici, și nu în raport de prețul de piață al terenului. În ipoteza în care, s-ar fi constatat că valoarea reală stabilită în raport de grila notarilor este mai mare, ar fi trebuit să modifice în parte hotărârea și să acorde contestatorului acest cuantum, dar în nici un caz nu putea acorda despăgubiri stabilite în conformitate cu dispozițiile legii generale, respectiv cu dispozițiile Legii nr.33/1994.
În finalul motivelor de apel, apelantul a arătat că, în situația în care instanța de judecată ar trece peste motivele de apel prezentate anterior și ar considera că trebuia acordată valoarea de circulație a imobilului expropriat, se impune ca această valoare să fie stabilită în conformitate cu dispoz.art.26 din Legea nr.33/1994, respectiv prin raportare la valorile rezultând din acte juridice translative de proprietate, încheiate pentru imobile situate în aceeași zonă și având aceeași destinație, calculată însă la data efectuării expertizei și nu la data emiterii hotărârii de expropriere, cum în mod greșit a procedat instanța de fond.
Intimatul contestator a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca fiind nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Situația premisă constă în faptul că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 17/18.12.2010 emisă de P. M. București - Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004, s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 198/2004, consemnarea despăgubirii în cuantum de 300.398 lei, pentru terenul expropriat de la reclamant, în suprafață de 1733 mp, situat în București, ., având nr. cadastral 8218/3 și 8218/2.
Aceste despăgubiri nu l-au mulțumit pe reclamant care, prin acțiunea formulată în cauză, a solicitat anularea parțială a hotărârii mai sus menționate, cu privire la cuantumul despăgubirilor, pe care le-a estimat la suma de 14.869.486,6 lei (echivalentul a 3.466.000 euro).
Dreptul reclamantului de a se adresa instanței era expres reglementat prin art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/25.05.2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, iar acțiunea se impunea a fi soluționată, conform art. 9 alin. 4 din aceiași lege, potrivit dispozițiilor art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Având în vedere această normă de trimitere și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului …, iar la calcularea cuantumului lor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de fond a admis contestația și a dispus, pe baza expertizei efectuate în cauză, modificarea hotărârii contestate, stabilind cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator la suma de 4.598.140 lei, reprezentând valoarea reală a terenului expropriat, prin raportare la valoarea de piață la data de 14.06.2012. (data efectuării expertizei și nu data exproprierii, cum în mod eronat susține apelanta).
Din probele administrate în cauză și chiar din susținerile făcute de contestator în cererea introductivă de instanță a rezultat că terenul proprietatea acestuia, situat în București, ., în suprafață de 1733 mp a fost expropriat în baza Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, fiind afectat proiectului intitulat „Supralărgirea Șoseaua P.”, situație în care erau incidente dispozițiile art. 4 pct. 9 din această lege specială, potrivit căruia evaluarea despăgubirilor cuvenite expropriatului se face în raport de expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici.
A interpreta altfel și a considera că dispozițiile din Legea nr. 198/2004, care fac trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, impun cu necesitate stabilirea cuantumului despăgubirilor în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ar însemna să se golească de conținut dispozițiile expres prevăzute, în acest sens, în art. 4 pct. 9 din Legea nr.198/2004, ceea ce nu era permis instanței. O normă legală, cum este cea mai sus menționată, trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice și nu în sensul lipsirii de acestea, iar în condițiile în care terenul expropriat de la reclamant intra sub incidența acestei norme speciale, instanța trebuia să țină seama de ea, cu atât mai mult cu cât era și ulterioară Legii nr. 33/1994.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel a rezultat că valoarea terenului expropriat de la reclamant, stabilită pe baza expertizei actualizate a notarilor publici de la data efectuării expertizei este de 773.000 euro, sumă pe care intimatul reclamant este îndreptățit să o primească, în baza dispozițiilor art. 4 alin. 9 din Legea nr. 198/2004, având în vedere faptul că a fost privat de posibilitatea de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului menționat în acțiune, ca urmare a măsurii exproprierii, dispusă în baza unei legi speciale, ulterior acestei măsuri, nebeneficiind de despăgubiri care, în opinia sa, să fie proporționale și echitabile, raportat la valoarea bunului de care a fost privat.
Curtea urmează a avea în vedere la stabilirea despăgubirilor exprimarea acestora în EURO, dat fiind fluctuația pe care o înregistrează moneda națională față de această monedă a țărilor Uniunii Europene, precum și faptul că această valută este des folosită în tranzacțiile de pe teritoriul țării noastre, urmând ca plata efectivă a despăgubirilor acordate să se realizeze în moneda națională la cursul din data plății, în acord cu Regulamentul nr. 4 din 1 aprilie 2005, privind regimul valutar, republicat, emis de Banca Națională a României, publicat în Monitorul oficial nr. 616 din 6 septembrie 2007.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 296 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința instanței de fond, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirii la suma de 773 000 euro, respectiv contravaloarea în lei a acestei sume de la data efectuării plății.
Restul dispozițiilor sentinței cor fi menținute ca legale.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, Curtea va obliga intimatul reclamant la 3000 lei cheltuieli de judecată către apelanta P. M. București prin Primar General.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1737 din 28.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G., cu domiciliul ales în București, ., parter, sector 2.
Schimbă în parte sentința, în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 773.000 euro, în echivalent lei la data efectuării plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul la 3000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./06.11.2013
----------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – M.B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 279/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1505/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
