Obligaţie de a face. Decizia nr. 1942/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1942/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1942/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1942 R
Ședința publică din data de 17.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D. O.
JUDECĂTOR - L. E. F.
JUDECĂTOR - M. S. C.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți S. C. L. și P. R., împotriva deciziei civile nr. 84 A/27.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de proprietari ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă Asociația de proprietari . avocat Mitoi D. M., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 20 dosar, lipsă fiind recurenții-reclamanți S. C. L. și P. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimatei-pârâte menționează că înscrisurile atașate la întâmpinare au fost depuse pentru a dovedi că reclamanții au promovat față de pârâtă acțiuni similare, dar și față de alte asociații de proprietari care au același obiect cu prezenta cauză.
Depune la acest termen la dosar un extra de la Oficiul Național al Registrului Comerțului în combaterea motivelor de recurs, respectiv pentru a demonstra că abuzul de drept este exercitat de către reclamanți și nu de către pârâtă.
După deliberare, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către reprezentantul intimatei-pârâte, apreciind că acestea sunt utile cauzei față de criticile aduse prin recurs.
Curtea constată că recurenții-reclamanți au solicitat prin motivele de recurs încuviințarea probei cu înscrisuri, dar nu le-au administrat.
Reprezentantul intimatei-pârâte declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata-pârâtă Asociația de proprietari . solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu mențiunea că a dezvoltat prin întâmpinarea depusă la dosar susțineri în combaterea motivelor de recurs.
Menționează că societățile despre care vorbește recurenta funcționează în spații situate la parterul imobilului, spații care prin construcție au avut și au destinația de spații comerciale, iar aceste societăți nu au primit nici un acord din partea pârâtei pentru a funcționa la această adresă, cu cheltuieli.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 06.04.2011 sub nr._ /300/2011, reclamanții S. C. L. și P. R., au chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari ., Calea Moșilor nr.294, sector 2 solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în principal, să oblige pârâta să își manifeste acordul în ceea ce privește funcționarea unui punct de lucru al ., în imobilul situat în București, Sector 2, Calea Moșilor, nr. 294, .,., ai cărui proprietari sunt și în subsidiar, în ipoteza în care nu se dispune obligarea pârâtei să își manifeste acordul, obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei, pentru refuzul nejustificat, refuzul nejustificat fiind expresia unui abuz de drept, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.5011/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea completată formulată de reclamanții S. C. L. și P. R., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari ., Calea Moșilor nr.294, sector 2; a fost obligată pârâta Asociația de Proprietari ., Calea Moșilor nr.294, sector 2 să emită avizul privind schimbarea destinației apartamentului nr.73 din București, Calea Moșilor nr.294, sector 2 proprietatea reclamanților din locuință în punct de lucru pentru societatea comercială . iar în caz de refuz prezenta hotărâre suplinește avizul privind schimbarea destinației apartamentului nr.73 din București, Calea Moșilor nr.294, sector 2 proprietatea reclamanților din locuință în punct de lucru pentru societatea comercială .; a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului; a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă; a fost obligată pârâta la plata sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar; s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au deținut în proprietate . în București, Calea Moșilor, nr. 294, ., ., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 807/25.03.2005, solicitând la data de 01.04.2010, pârâtei Asociația de Proprietari ., Calea Moșilor nr.294, sector 2, constituită la nivelul imobilului, emiterea avizului în vederea stabilirii sediului secundar al societăților comerciale . .
Acestei cereri pârâta nu a comunicat un răspuns, formulând în prezenta pricină apărări în susținerea refuzului său de a-și da acordul în sensul solicitat, apărări ce vor fi înlăturate de instanță, prin considerentele ce vor fi expuse.
Instanța a învederat dispozițiile art. 42 din Legea 230/2007 conform cărora schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinața inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării, text de lege care stabileste conditiile în care poate fi schimbata destinatia locuintelor si a spatiilor cu alta destinatie decat aceea de locuinta, prevazandu-se:
-obligatia obtinerii avizului comitetului executiv si acceptului proprietarilor direct afectati cu care se invecineaza, pe plan orizontal si vertical, spatiul supus schimbarii.
Instanța a mai reținut totodată că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, rolul asociatiei de proprietari este acela de a administra si gestiona proprietatea . drepturi, impune obligatii pentru toti proprietarii. Comitetul executiv, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din aceeasi lege, reprezinta asociatia de proprietari in administrarea si exploatarea cladirii.
De asemenea, dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza garantarea dreptului de proprietate privata, prevad, in acelasi timp, ca atat limitele, cat si continutul acestui drept "sunt stabilite de lege".
Prin urmare, limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, in speta prin raportare la disp. art. 42 din Legea 230/2007, se justifica constitutional prin asigurarea posibilitatii efective de administrare, folosire, întreținere si exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinte din acel imobil.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar instanța a apreciat că refuzul pârâtei reprezintă o manifestare abuziva a dreptului de „a da acordul” pe care legea îl conferă acesteia prin reglementarea consacrată de disp. art. 42 din Legea 230/2007.
Astfel, argumentele aduse de pârâta în justificarea refuzului său de a emite avizul se referă la faptul că activitatea desfășurată ar afecta liniștea, securitatea și confortul celorlalți locatari, la existența în trecut a unor situații în care, pentru o altă societatea comercială deținută de reclamanți, nu ar fi fost achitate cotele restante la întreținere, la lipsa autorizațiilor prevăzute de lege pentru activitatea comercială desfășurată.
Nu au fost administrate dovezi din care să rezulte că activitatea desfășurată ar afecta liniștea, securitatea și confortul celorlalți locatari, iar lipsa reclamanților la interogatoriu nu poate fi considerată suficientă în dovedirea acestei susțineri, în lipsa altor probe.
Referitor la neachitarea cotelor de întreținere nu se poate presupune că și pentru . situația ar fi aceeași, iar controlul cu privire la existența sau nu a autorizațiilor prevăzute de lege pentru legala funcționare a societății comerciale menționate aparține altor autorități ale statului, inclusiv la sesizarea pârâtei, prezenta hotărâre, nefiind de natură să autorizeze desfășurarea unor activități ilegale.
Pe de altă parte, legea nu a condiționat emiterea avizului de existența acordului proprietarilor vecini, fiind vorba despre condiții cumulative, pârâta Asociația neputând condiționa acordul său de existența acordului proprietarilor vecini direct afectați, reclamanții urmând să întreprindă demersuri și în privința obținerii acordului acestora.
Așa cum s-a arătat, rolul asociatiei de proprietari este acela de a administra si gestiona proprietatea . drepturi, impune obligatii pentru toti proprietarii. Comitetul executiv, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din aceeasi lege, reprezinta asociatia de proprietari in administrarea si exploatarea cladirii și prin acțiunile reprezentanților săi nu poate nesocoti exercitiul dreptului de proprietate al membrilor asociatiei prin raportare la dispozitiile cuprinse in Protocolul I al Conventiei Europene a drepturilor Omului, art. 1 „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Or, atâta vreme cât în speță nu s-a dovedit cu certitudine că schimbarea destinației locuinței reclamanților este de natură să aducă atingere posibilitatii efective de administrare, folosire, întretinere si exploatare a imobilului in interesul tuturor proprietarilor de locuinte din imobil, refuzul pârâtei este nejustificat.
Instanța a apreciat astfel întemeiată cererea reclamanților de suplinire a acordului pârâtei privind schimbarea destinației apartamentului nr. apartamentului nr.73 din București, Calea Moșilor nr.294, sector 2, din locuință în punct de lucru pentru societatea comercială .>
Referitor la refuzul pârâtei de a emite avizul privind schimbarea destinației apartamentului nr.73 din București, Calea Moșilor nr.294, sector 2 proprietatea reclamanților din locuință în punct de lucru pentru societatea comercială ., instanța a reținut că, în privința acestei societăți comerciale nu s-a făcut dovada faptului că reclamanții au formulat o asemenea cerere către pârâtă, pentru a se putea reține în sarcina acesteia refuzul nejustificat de răspunde.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta Asociația de Proprietari ., Calea Moșilor nr.294, sector 2 să emită avizul privind schimbarea destinației apartamentului nr.73 din București, Calea Moșilor nr.294, sector 2 proprietatea reclamanților din locuință în punct de lucru pentru societatea comercială . iar în caz de refuz hotărârea suplinește avizul privind schimbarea destinației apartamentului nr.73 din București, Calea Moșilor nr.294, sector 2 proprietatea reclamanților din locuință în punct de lucru pentru societatea comercială ..
Instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, în termen legal a formulat apel pârâta Asociația de Proprietari ..
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, la data de 19.03.2013.
Prin decizia civilă nr.84A/27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a admis apelul formulat de reclamanții apelanta pârâtă Asociația de Proprietari ., Calea Moșilor nr. 294, sector 2, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. C. L. și P. R., împotriva sentinței civile nr.5011/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București; s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată; s-a înlăturat obligarea pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată;s-a menținut restul dispozițiilor; a obligat intimata la 564,15 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată modificată cu care a învestit prima instanța, reclamanții S. C. L. și P. R., proprietari ai apt. Nr. 73 situat în București, sector 2, Calea Moșilor nr. 294, ., . obligarea pârâtei Asociația de Proprietari ., Calea Moșilor nr. 294 să își manifeste acordul în ceea ce privește funcționarea unui punct de lucru al . în apartamentul proprietatea reclamanților, iaar în caz de refuz hotărârea să țină loc de acord, precum și la plata unor despăgubiri pentru abuzul de drept constând în refuzul de a-și da acordul.
Prin sentința apelată prima instanță a apreciat ca abuzivă exercitarea de către pârâtă de dreptului de a-și da acordul reglementat de art. 42 din Legea nr. 230/2007, apreciind că nu au fost dovedite susținerile privind perturbarea prin activitatea societății comerciale a liniștii, securității și confortului celorlalți locatari, aspecte care să justifice refuzul pârâtei de a da acordul pentru constituirea punctului de lucru.
Prin apelul formulat de apelanta-pârâtă asociației de proprietari a arătat că în esență prima instanță a apreciat greșit probele dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente, refuzul său de a-și da acordul fiind un drept al său și fiind justificat de neplăcerile cauzate de funcționarea la aceeași adresă a altor societăți comerciale deținute de către reclamanți.
Prin apelul formulat pârâta a mai arătat că nu este relevantă susținerea reclamanților în sensul că în același . alte societăți comerciale astfel încât este discriminată. Aceasta întrucât respectivele societăți funcționează la parterul blocului în spații care au avut încă de la construirea blocului destinația de spații comerciale, astfel încât nici nu a fost necesar acordul său.
Având în vedere susținerile pârâtei cu privre la locația în care funcționează aceste societăți comerciale, în spații care au avut de la darea în folosință a blocului, destinația de spații comerciale, aspecte care nu au fost negate de către partea adversă, tribunalul apreciază că cele două situații nu sunt comparabile, neputând fi vorba despre o discriminare a reclamanților prin raprotare la aceste societăți comerciale. Aceasta întrucât sunt esențiale tocmai caracteristicile diferite a spațiilor în care aceste societăți comerciale funcționează, respectiv localizarea la parterul blocului de locuințe și destinația acestora de spații comerciale.
Susținerile apelantei se coroborează cu declarația martorului P. A. I. care a arătat că nu mai există alte societăți comerciale care au punct de lucru în imobilul în care locuiesc.
Apelanta a criticat sentința recurată și sub aspectul motivării respingerii excepției inadmisibilității, invocată prin întâmpinare. Astfel, a apreciat că în mod greșitt s-a făcut aplicarea art. 580 ind. 3 C.proc.civ., acest text fiind o consecință a art. 580 ind. 2 C.proc.civ. are presupune refuzul de a aduce la îndeplinire o obligație stabilită printr-un titlu executoriu, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Tribunalul a apreciat că această critică nu este fondată, motivarea instanței în respingerea excepției inadmisibilității fiind nu în sensul că în cauză ar fi aplicabil art. 580 ind. 3 C.proc.civ., ci în sensul că existența reglementării cuprinse în art. 580 ind. 3 C.proc.civ. este o dovadă a admisibilității acțiunilor care au ca obiect obligații de a face care nu pot fi aduse la îndeplinire prin altă persoană decât debitorul, existând posibilitatea ca instanța să suplinească acordul.
Revenind la critica esențială formulată de apelantă cu privire la aprecierea probelor de către prima instanță, tribunalul a apreciat că din probele administrate nu rezultă că refuzul pârâtei este nejustificat și abuziv, având în esență scopul de a prejudicia interesele reclamanților.
Art. 42 din Legea nr. 230/2007 statuează dreptul asociației de proprietari, mai precis al comitetului executiv, de a emite un aviz cu privire la schimbarea destinației imobilului deținut de reclamanți, ceea ce implică dreptul de apreciere al asociației cu privire la această schimbare, raportat la consecințele asupra celorlalți proprietari din clădire generate de această schimbare a destinației. Ca orice exercitare de drept subiectiv, acest drept nu trebuie să fie exercitat abuziv, respectiv refuzul de emitere a avizului trebuie să fie justificat de motive serioase.
Din sent. ..02.2009 pronunțată de Tribunalul București în dos. nr._, dec. Civ. Nr. 336 R/22.02.2008 pronunțată de Tribunlaul București Secția a III-a Civilă în dos. nr._/3/2007 (f. 48, 87), rezultă că în apartamentul nr. 73 situat în București, Calea Moșilor nr. 294, ., . a funcționat un punct de lucru al unei alte societăți comerciale administrate de către reclamanți, fiind anulată înregistrarea punctului de lucru în Registrul comerțului ca urmare a prezentării unui acord nevelabil al asociației de proprietari. De asemenea, respectiva societate a fost acționată în instanță pentru plata cotelor restante la cheltuielile asociației de proprietari.
Conform tabelului cu semnături ale proprietarilor din 24.02.2012 care și-au reînnoit dezacordul cu privire la desfășurarea oricărei activități comerciale în apt. 73 de către . Revital S. și ., majoritatea proprietarilor nu au fost de acord cu funcționarea punctului de lucru. Întrucât comitetul exutiv al asociației de proprietari este organul executiv care pune în executare hotărârile adunării generale a asociației, formulat decizional, rezultă că comitetul executiv nu poate încălca hotărârea adunări generale.
Prin sent. civ. nr._/19.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dos. nr._/300/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de . prin care solicitase obligarea Asociației de P. . la a-și da acordul privind funcționarea unui punct de lucru al societății în apt. 73. În considerentele sentinței s-a reținut că refuzul este justificat de activitățile cu publicul pe care le presupune activitatea reclamantei, de caracteristicile acestei activități, care presupune accesul unui număr mare de persoane bolnave, fără existența unor amenajări care să poată fi utilizate în acest scop. Pârâta a avut în vedere calitatea vieții propriilor membri care poate fi afectată de activitatea desfășurată de societate.
Martorul propus de apelanta-pârâtă P. A. I., care locuiește într-un apartament care are un perete comun cu apartamentul reclamanților, a arătat că în apartamentul reclamanților și-a desfășurat activitatea un cabinet de reflexo-terapie care este frecventat de un număr mare de persoane, fiind un flux continuu între orele 9-16. Profitând de acest aspect și alte persoane pătruns în scara blocului, deși nu merg la cabinet. Uneori persoanele rămân în scara blocului, fumând și făcând gălăgie, uneori sunând la ușa sa datorită confundării apartamentelor. Din apartamentul învecinat se aud zgomotele și discuțiile purtate, existând de asemenea un consum însemnat de apă, care este plătită în sistem paușal. Și alți vecini și-au manifestat temerea față de accesul altor persoane în imobil și de faptul că liftul blocului este foarte afectat, venind multe persoane cu handicap fizic.
Prin încheiere din 17.01.2012 prima instanță a încuviințat pârâtei proba cu interogatoriul reclamanților, interogatorii care a fost depus la dosar (f. 73-79), fără a putea fi administrate datorită neprezentării reclamanților pentru luarea interogatoriilor. Conform prev. art. 225 C.proc.civ., a căror aplicare s-a solicitat a fi făcută de către pârâtă, instanța poate considera lipsa la interogatoriu ca o recunoaștere a susținerilor celeilalte părți sau ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Tribunalul va face aplicarea art. 225 C.proc.civ. și va considera ca un început de dovadă în favoarea pârâtei neprezentarea la interogatoriu a reclamanților și va corobora acest aspect cu celelalte probe.
Coroborând cele mai sus reținute, rezultă că majoritatea membrilor asociației nu sunt de acord cu funcționarea unui punct de lucru al unei societăți comerciale în apt. 73, la baza refuzului existând neplăcerile aduse liniștii, siguranței și igienei spațiilor comune și proprietăților limitrofe de desfășurarea unor activități comerciale în trecut de către puncte de lucru ale unor alte societăți comerciale ale reclamanților.
Tribunalul a apreciat astfel de exercițiul dreptului de avizare a schimbării destinației imobilului nu este unul abuziv, fiind justificat refuzul asociației de proprietari numai pentru protejarea drepturilor legitime ale celorlalți proprietari din scara blocului, aceasta fiind și rațiunea reglementării necesității obținerii unui astfel de aviz.
În concluzie, tribunalul a apreciat întemeiat apelul formulat și în temeiul art. 296 C.proc.civ. îl va admite, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, va înlătura pe cale de consecință obligarea pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată și va menține restul dispozițiilor.
Având în vedere soluția mai sus arătat, că intimații-reclamanți au căzut în pretenții, revenindu-le culpa procesuală, în temeiul art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga intimata la 564,15 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Împotriva deciziei civile nr.84 A/27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă au declarat recurs reclamanții S. C. L. și P. R., care consideră că refuzul intimatei pârâte de a-și da acordul în privința deschiderii unui punct de lucru în apartamentul proprietatea lor, cu destinația de birou, este expresia unui abuz de drept, astfel cum aceasta este definit în legislație (art.1 – 3 din Decretul nr.31/1954, art.723 Cod procedură civilă, art.57 din Constituție) și în doctrină.
Recurenții consideră că pârâta comite un abuz de poziție dominantă sau de simpla calitate care îi conferă o oarecare putere discreționară în emiterea avizului solicitat, acționând cu rea credință și doar în scopul de a păgubi interesele recurenților, în condițiile în care în același . societăți comerciale, deși recurenții și-au îndeplinit întotdeauna obligațiile în raport cu asociația.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
Într-adevăr, așa cum se reține și de către instanțele de fond, Comitetul executiv al Asociații de P. are dreptul de emite un aviz cu privire la schimbarea destinației spațiului deținut de reclamanți, așa cum prevede art.42 din Legea nr.230/2007.
Din probatoriul administrat, instanța de apel a reținut, în fapt, că în apartamentul reclamanților și-a desfășurat activitatea un cabinet de reflexo-terapie, frecventat de un număr mare de persoane, cu un flux continuu între orele 9-16; uneori persoanele rămân în scara blocului, fumând și făcând gălăgie, uneori sunând la ușa sa datorită confundării apartamentelor; din apartamentul în discuție se auzeau zgomotele și discuțiile purtate, existând de asemenea un consum însemnat de apă, care este plătită în sistem paușal.
S-a mai reținut că și alți vecini și-au manifestat temerea față de accesul altor persoane în imobil și de faptul că liftul blocului este foarte afectat, venind multe persoane cu handicap fizic.
Aceste aspecte factuale, care exced cenzurii instanței de recurs, precum și faptul că din hotărârile anterioare (sent. ..02.2009 pronunțată de Tribunalul București, dec. civ. nr. 336 R/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă), rezultă că în apartamentul recurenților a funcționat un punct de lucru al unei alte societăți comerciale administrate de către reclamanți, fiind anulată înregistrarea punctului de lucru în Registrul comerțului ca urmare a prezentării unui acord nevalabil al asociației de proprietari, sunt aspecte care pot justifica opțiunea negativă a organelor abilitare ale Asociației de P. în a aviza schimbarea destinației apartamentului la cererea recurenților, neputându-se vorbi despre deturnarea scopului pentru care legiuitorul a acordat Asociației acest drept către unul exercitat cu rea credință și cu obiectivul exclusiv de a-i păgubi pe recurenți, adică neputându-se vorbi despre un exercițiu abuziv al dreptului și despre un refuz pur gratuit de eliberare a avizului solicitat.
În aceste condiții, nefiind îndeplinite condițiile abuzului de drept, astfel cum acesta este reglementat, în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți S. C. L. și P. R. împotriva deciziei civile nr.84A/27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația de Proprietari . București.
Obligă pe recurenți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 550 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2014.
Președinte Judecător Judecător
M. D. O. L. E. F. M. S. C.
Grefier
F. J.
Red.LEF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
22.12.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 559/2014. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
