Revendicare imobiliară. Decizia nr. 122/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 122/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.122
Ședința publică de la 02.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă R. R. V., împotriva deciziei civile nr. 1152 A din 21.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ., M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, . SRL, . și . și cu intimatul intervenient T. D. A. M..
Cauza are ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta reclamantă R. R. V. prin avocat Lahman M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 07.11.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 41 din dosar, intimatul pârât M. București prin Primarul General, prin consilier juridic R. I. B., în baza delegației aflată la fila 377 din dosar și intimata pârâtă . prin avocat I. F. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 05.11.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 351 din dosar, lipsind intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ., . SRL, . și intimatul intervenient T. D. A. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea recurentei-reclamante note scrise.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită în completarea probei cu înscrisuri depunerea la dosar a unei adrese de la Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat din care rezultă că numita I. M. C. a fost împroprietărită cu lotul 108, parcelarea Montesquieu, lot ce face obiectul actului de schimb nr._/14.09.1929 și revendicat în prezenta cauză.
Apărătorul intimatei-pârâte . apreciază că la acest termen de judecată nu se mai pot depune înscrisuri noi, întrucât în cauză au fost încuviințare și administrare probele la termenul anterior. Totodată, arată că respectivul înscris nu este util soluționării cauzei, întrucât acesta nu are legătură intrinsecă cu actul de schimb care este dedus judecății ca temei de drept al acțiunii în revendicare.
Reprezentantul intimatului-pârât M. București prin Primarul General arată că se opune la încuviințarea înscrisului depus astăzi la dosar.
În replică, apărătorul recurentei-reclamante, arată că adresa depusă la dosar este utilă soluționării cauzei, întrucât din aceasta rezultă clar faptul că numita I. M. C. a fost proprietara lotului nr.108.
Apărătorul intimatei-pârâte . arată că lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește încuviințarea înscrisului depus astăzi la dosar.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 din Codul de procedură civilă, încuviințează actul depus astăzi în completarea probei cu înscrisuri ce a fost încuviințată la termenul anterior de judecată, urmând a dispune lăsarea cauzei la ordine pentru a da posibilitate părților să ia cunoștință de acesta.
La a doua strigare a cauzei, părțile, prin reprezentanți arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat și respingerea cererilor formulate de intimata-pârâtă ., ca fiind neîntemeiate și nedovedite, fără cheltuieli de judecată.
Arată că prin întâmpinare intimata-pârâtă . a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, întrucât prin declarația autentificată sub nr.1092/20.06.2014, reclamanta a recunoscut dreptul de proprietate al pârâtei și a renunțat la orice cale de atac.
Or, nici un text de lege nu interzice reclamantei să retracteze această declarațiile în condițiile în care și-a dat seama că la momentul formulării acesteia a fost dusă în eroare de către intimata-pârâtă.
În ceea ce privește tardivitatea motivării recursului, în sensul că acesta a fost motivat peste termenul de 15 zile de la data la care s-a luat cunoștință de conținutul hotărârii, arată că invocă dispozițiile art.303 alin.2 din codul de procedură civilă care prevăd clar faptul că termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a formulat mai înainte.
Arată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art.129 alin.4 și 5 din Codul de procedură civilă, în sensul că a înlăturat două acte esențiale, respectiv Planul loturilor cedate locuitorilor din . a contesei Montesquieu din anul 1926 și Tabloul cu numele proprietarilor loturilor din parcelarea Băneasa.
Mai mult decât atât, instanța de apel în mod greșit a constatat că actul de schimb din 1929 nu poate să ducă la stabilirea amplasamentului și delimitarea lotului 108 a cărui revendicare se solicită.
Or, atât în fața instanței de apel, cât și prin motivele de recurs s-a arătat că aceste caracteristici ale terenului revendicat s-au schimbat de-a lungul timpului, mai puțin amplasamentul care putea fi stabilit ușor după actele de proprietate ale vecinilor lotului 108.
Ca atare, apreciază că dimensiunile terenului s-au micșorat prin lărgirea Șoselei Naționale București-Ploiești și extinderea pădurii Băneasa, iar adresa a variat în timp, crescând de la numărul poștal inițial 56 până la 166, în funcție de imobilele noi construite în această perioadă.
Reprezentantul intimatului-pârât M. București prin Primarul General solicită în principal constatarea nulității recursului, întrucât prin motivele de recurs invocate nu se aduc critici de nelegalitate a hotărârii atacate, iar, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul intimatei-pârâte . solicită să se constate nulitate recursului declarat în cauză, întrucât criticile invocate prin motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, respectiv nelegalitatea hotărârii pronunțată de instanța de apel, ci vizează modul de apreciere a probelor administrate în cauză.
În cazul în care se va trece peste excepție, solicită respingerea recursului ca nefondat, atât pentru motivele arătate în întâmpinare cât și pentru faptul că înscrisul depus de recurentă la acest termen a fost emis de către Primăria Municipiului București înaintate de judecarea apelului, respectiv 18.06.2013, iar acesta nu a fost valorificat de apelantă în faza de judecată a apelului.
Or, instanța de apel în mod corect a constatat că apelanta nu a prezentat un act care să definească dreptul său de proprietate (amplasament, dimensiuni, adresă) și că dovada proprietății nu se poate face printr-un act extrinsec pretinsului drept de proprietate.
Astfel, actul de schimb din anul 1929 nu face trimitere nici la lotul 108 și nici la Tabelul împroprietăriților, ci doar se susține de recurentă că din adresa emisă de Primăria Municipiului București rezultă că acel Tabel al împroprietăriților ar fi fost anexat la un proces-verbal de stabilire a parcelării din anul 1925, proces-verbal care nu a fost depus ca probă nouă la dosar și care nu poate fi invocat în continuă de către aceasta.
De altfel, recurenta nu a dovedit printr-un istoric de rol fiscal că autorul său mai deținea în anul 1945 terenul, precum nici faptul că terenul revendicat a fost cel preluat prin Decizia nr.3015/1950 și că acesta avea adresa poștală Calea București-Ploiești nr.56 și nu Calea București-Ploiești nr.66
Prin urmare, apreciază că toate probele care puteau fi administrate și valorificate ca fiind pertinente, utile și relevante să determine o anumită soluție, sunt cele la care actul de schimb face trimitere, iar instanțele anterioare de judecată nu au făcut altceva decât să constate că bunul imobil nu poate fi determinat sau determinabil.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.07.2007, pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr._/3/2007, reclamanta R. R. V. a chemat în judecata pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, S.C. M. T. S.R.L., S.C. M. T. GROUP SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa constate nevalabilitatea titlului statului prin care imobilul-teren în suprafața de aproximativ 2300 m.p., situat în Bucuresti, .. 166, sector 1 a fost preluat în mod abuziv de stat și sa fie obligați pârâții sa ii lase reclamantei în deplina proprietate și liniștita posesie terenul menționat, cu cheltuieli de judecata.
In motivare s-a arătat ca terenul în suprafața de 13.800 m.p., compus din terenurile situate în Bucuresti, .. 166, nr. 166A, nr. 162-164 (toate aceste numere fiind desprinse din fostul nr. poștal 64), sector 1 (lotul 108 din parcelarea moșiei Montesquieu) a fost dobândit de autorul reclamantei M. Ș. prin act autentic-actul de schimb nr._/14.09.1929., iar trecerea imobilului în patrimoniul statului a fost o operațiune nelegala și nu a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate, ci numai a posesiei.
S-a mai arătat ca reclamanta a este moștenitoarea mamei sale Anitia M. R., conform certificatului de moștenitor nr. 242/12.02.1991, emis de notariatul de Stat Sector 1, iar mama sa a fost moștenitoarea defunctului M. Ș., astfel cum rezulta din certificatul de moștenitor nr. 705/1982, emis de Notariatul de Stat Sector 1 Bucuresti, iar dreptul de proprietate al autorului sau are un caracter perpetuu, acțiunea în revendicare fiind imprescriptibila extinctiv.
A învederat reclamanta ca S. a preluat imobilul fără titlu valabil și chiar dacă pârâții ar avea vreun titlu, acesta nu este un titlu valabil și preferabil în comparație cu titlul autorului sau, din compararea titlurilor părților în litigiu, reclamanta fiind îndreptățita sa redobândească terenul revendicat.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, 481 din Codul civil și art. 6 din Legea nr. 213/1998.
La termenul din 30.10.2007, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, prin care a solicitat în ceea ce privește capătul 1 de cerere, introducerea în cauza în calitate de pârât a Municipiului Bucuresti prin Primar General, iar în ceea ce privește capătul 2 de cerere, introducerea în cauza în calitate de pârâta a S.C. M. T. Estival S.R.L., iar prin încheierea din 30.10.2007, au fost aceștia au fost introduși în cauza în calitate de pârâți.
La data de 20.12.2007, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, prin care a arătat ca imobilul ce face obiectul acțiunii este situat în Bucuresti, .. 66, sector 1, fiind înscris în CF nr. 6860 a Municipiului Bucuresti.
La data de 08.01.2008, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, solicitând introducerea în cauza a numiților T. S. și T. A.-M., arătând ca aceștia sunt moștenitorii numitei T. Rocsandra-V., care la rândul sau este unul din cei patru moștenitori ai defunctului M. Ș., în privința celorlalți moștenitori ai acestuia arătându-se ca au transmis inter vivos sau mortis cauza drepturile lor reclamantei și celor doua persoane chemate în judecata prin prezenta cerere.
Prin încheierea din 08.01.2008, au fost introduși în cauza numiții T. S. și T. D.-A..
La termenul din 05.02.2008, numiții T. D.-A. și T. S. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, în contradictoriu cu reclamanta și cu pârâții S.C. M. T. Estival S.R.L. și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și cu pârâții C. I. și C. A., solicitând sa se constate inexistenta dreptului de proprietate al statului, inexistenta titlului de proprietate și a dreptului de proprietate al pârâților C. I. și C. A., sa fie obligata pârâta S.C. M. T. Estival S.R.L. sa le lase în deplina proprietate și posesie imobilul în suprafața de 2.300 m.p. situat în Bucuresti, .. 166 A, sector 1 și sa se dispună rectificarea Cărții Funciare în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate al pârâtei S.C. M. T. Estival S.R.L., având nr. cadastral 2180, înscris în CF a Municipiului Bucuresti, sector 1, nr. 6860.
In motivare, s-a arătat ca intervenienții sunt succesorii în drepturi ai defunctului M. Ș., conform certificatelor de moștenitor nr. 705/982/ 17.05.1982, eliberat de Notariatul de Stat Sector 1 și de calitate de moștenitor nr. 08/05.02.2007, emis de notarul public A. A. Jean, care a deținut imobilul revendicat, ce făcea parte din . suprafața totala de 14.000 m.p., dreptul de proprietate al autorului intervenienților neieșind niciodată din patrimoniul acestuia..
S-a mai arătat ca S. a preluat bunul menționat doar în fapt și nu a justificat vreo cauza de utilitate publica, iar acțiunea în revendicare intentata împotriva S.C. M. T. Estival S.R.L. este întemeiată, având în vedere ca statul posesor neproprietar a înstrăinat un bun pe care nu l-a avut niciodată în proprietate, iar pârâtilro C. I. și C. A. nu le-a fost emis niciodată titlul de proprietate, aceștia deținând terenul în baza unei adeverințe de proprietate.
La data de 04.03.2008, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, prin care a solicitat introducerea în cauza, în calitate de pârât a S.C. A. R. S.R.L., iar la termenul de la aceeași data a fost citata în calitate de pârâta aceasta societate.
Prin sentința civila nr. 649/01.04.2008, Tribunalul Bucuresti a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Prin decizia civila nr. 424.R/16.10.2008 a Curții de Apel Bucuresti, a fost respins recursul formulat de reclamanta împotriva acestei decizii, formându-se dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La termenul din 13.02.2009, intervenientul T. D.-A.-M. a formulat o precizare a cererii de intervenție în interes propriu, prin care a indicat temeiul cererii sale, constând în art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene și art. 6 alin. 1 din tratatul privind Uniunea Europeana și a arătat ca formulează cererea de intervenție în interes propriu în nume propriu și ca succesor acceptant pur și simplu al succesiunii autorului sau, intervenientul T. S., decedat la 19.07.2008.
Prin încheierea din 13.02.2009, ca urmare a precizării cererii de intervenție a fost scos din cauza intervenientul T. S..
La termenul din 06.03.2009, reclamanta a depus o precizare prin care a menționat ca obiectul acțiunii este în suprafața de 4.500 m.p., astfel cum rezulta din procesul verbal de punere în posesie emis pe numele C. I. și C. A., teren ce se afla situat în Bucuresti, .. 166, sector 1, fiind înscris în CF nr. 6860, nr. cadastral 2180.
Prin sentința civilă nr. 3703/06.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosar nr. _ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive; s-a respins acțiunea formulată împotrivă pârâtelor S.C. M. T. S.R.L. și S.C. M. T. Group S.A. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; s-a respins acțiunea privind pe reclamanta R. R. V., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, M. București prin Primar General, S.C. M. T. S.R.L., S.C. M. T. GROUP SA, S.S. M. T. ESTIVAL S.R.L., S.C. A. R. S.R.L., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; s-a admis excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în interes propriu; s-a respins cererea de intervenție în interes propriu ca fiind lipsită de interes și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului și pronunțându-se cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de Procedura Civila asupra excepțiilor procesuale care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, instanța a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. M. T. S.R.L. și S.C. M. T. Group SA, invocata din oficiu, instanța constata ca prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2208/ 28.08.2006 de BNP Asociati M. I. și S. M. S. (filele 330-331), pârâtele S.C. M. T. S.R.L. și S.C. M. T. Group SA au vândut pârâtei S.C. M. T. Estival S.R.L. dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în Bucuresti, .. 66, km. 11, sector 1, în suprafața de 4.500 m.p. în acte, la măsurători rezultând o suprafața de 4.172,56 m.p., astfel încât, prin transmiterea calității procesuale pasive către cea din urma societate comerciala, primele pârâte au pierdut calitatea procesuala pasiva în prezenta cauza.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. M. T. S.R.L. și S.C. M. T. Group SA, a respins acțiunea formulata împotriva acestor pârâte ca fiind introdusa împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocata de pârâtele societăți comerciale, instanța constata ca titlul de proprietate de care se prevalează atât reclamanta cât și intervenientul principal și anume actul de schimb încheiat la 14.09.1929 (filele 92-94), prin care autorul acestora, numitul M. Ș., a dobândit un teren arabil în suprafața de 14.000 m.p. nu poate constitui un titlu care sa legitimeze calitatea procesuala a reclamantei și interesul intervenientului.
Astfel, deși prin certificatele de moștenitor și prin alte înscrisuri depuse de reclamanta și intervenient, aceștia au făcut proba transmiterii patrimoniului succesoral al numitului M. Ș. în patrimoniul lor, din titlul invocat de reclamanta nu rezulta datele de identificare ale terenului revendicat care sa ii confere reclamantei legitimare procesuala activa în cauza.
In acest sens, terenul ce a făcut obiectului actului de schimb menționat are ca date de identificare suprafața și faptul ca se afla pe raza comunei Băneasa - Herăstrău, județul I., precum și vecinătățile de la acel moment.
In aceste condiții, nu se poate susține ca terenul este identificat în mod corespunzător pentru a putea afirma la acest moment ca este același sau cuprinde o parte din terenul obiect al revendicării, formularea vaga în sensul ca terenul se afla pe raza comunei Băneasa - Herăstrău fiind un argument în sensul ca nu se poate conclude în sensul unei identități măcar parțiale a terenurilor din titlul invocat și respectiv cel ce face obiectul revendicării.
Lipsa elementelor de identificare a terenului menționat în titlul invocat de reclamanta are ca efect faptul ca obiectului actului de juridic de schimb nu este determinat, deși aceasta este o condiție de validitate a actului juridic, ceea ce face ca persoana ce folosește acest act de schimb sa poată chema în judecata orice persoana care deține terenuri în zona fostei comune Băneasa - Herăstrău, procedeu în mod evident abuziv, în condițiile inexistentei unei determinări exacte a obiectului dreptului de proprietate pretins.
Pentru aceste motive, apreciind ca obiectul actului de schimb invocat de reclamanta nu este suficient determinat astfel încât sa constituie un act juridic care sa poată legitima activ reclamanta, instanța a reținut ca excepția lipsei calității procesuale active invocata de pârâte este întemeiată și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Pentru motivele indicate cu prilejul soluționării excepției lipsei calității procesuale active, având în vedere ca atât reclamanta cât și intervenientul în interes propriu invoca aceeași calitate de succesor în drepturi al numitului M. Ș. și același titlu de proprietate al acestuia, instanța a apreciat ca este întemeiată în cauza excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în interes propriu, având în vedere ca în condițiile respingerii cererii principale ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, intervenientul nu justifica interesul în exercitarea cererii sale, cererea sa fiind întemeiată pe aceleași acte și fapte juridice ca și cererea principala, instanța a admis excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în interes propriu și a respins cererea de intervenție în interes propriu ca fiind lipsita de interes.
Instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel R. R. V..
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
„Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei sectorului l sub nr._, subsemnata am solicitat instanței, ca, pe baza probelor ce se vor administra prin hotărârea ce o va pronunța:
1. Sa constate nevalabilitatea titlului statului prin care imobilul -teren în suprafața de aproximativ 4500 m.p. situat în București, ..166, sectorul l, (acest număr fiind desprinse din fostul nr. postai 64) (lotul 108 din parcelarea moșiei Montesquieu) a fost preluata abuziv de către stat.
2).Sa-i oblige pe parați sa imi lase în deplina proprietate și liniștita posesie terenul în suprafața de 4500 m.p. situat în București, ..166 A, (acest număr fiind desprins din fostul nr. postai 64), sector 1.
In fapt, am prezentat următoarea situație:
Terenul în suprafața totala de 13.800 m.p. compus din terenurile situate în București, ..166, nr. 166A, nr.162-164, (toate aceste numere fiind desprinse din fostul nr. postai 64), sector l (lotul 108 din parcelarea moșiei Montesquieu) a fost dobândit de către autorul meu M. Ș. prin act autentic -actul de schimb nr._/14.09.1929.
Trecerea imobilului în patrimoniul statului a fost o operațiune nelegala și nu a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate, ci doar a posesiei.
Deoarece dreptul de proprietate nu a ieșit din patrimoniul defunctului M. Ș., acesta s-a transmis ca atare în patrimoniul subsemnatei în calitate de moștenitor al acestuia.
Subsemnata R. R. V. sunt moștenitoarea defunctei Anitia M. R. conform certificatului de moștenitor nr.242/12.02.1991 emis de Notariatul de Stat sector l.
Defuncta mea mama Anitia M. R. a fost moștenitoarea defunctului M. Ș. așa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr. nr.705/1982 emis de Notariatul de Stat sector 1.
Dreptul de proprietate al autorului meu M. Ș. asupra imobilului-teren în suprafața totala de 13.800 m.p. compus din terenurile situate în București, ..166, nr. 166A, nr.162-164, (toate aceste numere fiind desprinse din fostul nr. postai 64), sector l (lotul 108 din parcelarea moșiei Montesquieu)are caracter perpetuu - caracter fără de care nu se poate concepe reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui bun - și nefiind un drept viager s-a transmis prin succesiune către subsemnata în calitate de moștenitoare a defunctului M. Ș..
Așa fiind, acțiunea care prin care dreptul de proprietate este aparat, acțiunea în revendicare, este imprescriptibila extinctiv ea putând fi intentata oricând de moștenitorii defunctului.
S. a preluat fără titlu valabil imobilul revendicat.
Chiar dacă parații ar avea vreun titlu, acesta nu este un titlu valabil si preferabil în comparație cu titlul autorului meu M. Ș.. Referitor la compararea titlurilor
Pe calea comparării titlurilor de proprietate se acorda preferința celui mai bine determinat din punct de vedere juridic și anume titlului de proprietate al autorului subsemnatei.
Este evident ca atâta vreme cât titlul statului nu este un titlu valabil și nu poate fi preferat în comparație cu titlul de proprietate al autorului subsemnatei.
In acțiunea în revendicare se confrunta titlurile și în ipoteza în care acestea emana de la autori diferiți, în sistemul de comparare găsit cel mai rațional, s-a stabilit:
"daca . de revendicare, autorul unuia ar fi triumfat împotriva celuilalt, atunci acela dintre adversari care deține titlul sau de la autorul care ar fi triumfat, va avea câștig de cauza.
Aceasta soluție este simpla aplicare a principiului: "nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet ".
In cauza de fata urmează a se constata în mod corect ca titlul autorului subsemnatei este valabil, transcris, niciodată anulat, și singurul determinat din punct de vedere juridic.
In condițiile în care parații ocupa fără un titlu valabil, în mod abuziv și nelegal imobilul proprietatea mea, se impune admiterea acțiunii.
În mod greșit instanța a soluționat cererea principală prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a subsemnatei pe considerentul că actul de schimb nr._/14.09.1929 al autorului meu M. Ș., act ce constituie titlul meu de proprietate nu ar conține elemente de identificare care să facă posibilă delimitarea terenului menționat în titlul invocat din punct de vedere al amplasamentului și vecinătăților.
1. PRIMUL MOTIV DE APEL
In mod greșit și fără a pune în discuția pârâților acest aspect (cu privire la imposibilitatea de a determina din actul de schimb datele de identificare ale terenului revendicat instanța a analizat din punct de vedere
Juridic valabilitatea actului de schimb, concluzionând că aceasta poate fi pusă la îndoială, dat fiind faptul ca "obiectul juridic al actului de schimb nu este determinat", pornind de la argumentația potrivit căreia terenul ce face obiectul actului de schimb nu este identificat în mod corespunzător.
Solicitam instanței de control judiciar sa aibă în vedere următoarele aspecte de natura sa conducă la înlăturarea acestui raționament profund greșit al instanței de fond:
1. Urmează sa observați ca prin actul de schimb autentificat sub nr._/1929, autorul meu, M. Ș. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 14.000 situat pe raza comunei Baneasa-Herastrau, jud. I., având următoarele vecinătăți:
" la Miazănoapte - locul lui P. E. la Miazăzi - locul lui D. G. la Răsărit -pădurea contesei de Montesquieu la Apus -Șoseaua Naționala."
I. M. Crisitina, cea care i-a dat la schimb terenul în suprafața de 14.000 situat pe raza comunei Baneasa-Herastrau, jud. I. dobândise la rândul sau dreptul de proprietate asupra acestui teren în temeiul titlului definitiv de proprietate nr._ din 02.04.1927, fapt confirmat și de conținutul Anexei 1b cu Tabel cu împroprietăriții în temeiul Reformei Agrare, unde la poziția nr.117 figurează I. M. C. inscris cu lotul 108 din parcelarea moșiei contesei de Montesquieu, acest lot fiind inscris ca atare cu acest număr și în cuprinsul schiței anexe datând din aceiași perioada.
Pornind de la aceste date de identificare, mai mult decât suficiente, la cererea subsemnatei, s-au efectuat doua rapoarte de expertiza extrajudiciara specialitatea topografie de către experții tehnici judiciari Fuioaga M. și F. L., expertize care au identificat cu certitudine terenul în suprafața de 13.800 m.p. revendicat de subsemnata și au concluzionat ca fiind unul și același cu cel deținut în parte de pârâta .. din prezenta cauza.
Pe cale de consecința, în situația puțin probabila în care instanța ar fi considerat ca acele doua expertize nu sunt de natura sa creeze convingerea instanței cu privire la posibilitatea identificării terenului revendicat în baza actului de schimb, soluția corecta era unirea excepției lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei, urmând ca în mod temeinic și judicios instanța de fond sa dea eficienta cererii noastre prin care am solicitat în expres ca în temeiul art. 137 alin.2 C.pr.civilă sa se dispună efectuarea de probatorii pe excepție, probatorii comune cu fondul cauzei.
In cadrul acestor probatorii, urma sa administreze proba cu expertiza specialitatea construcții, care sa aibă în esență obiectivele pe care le-au avut în vedere și cei doi experți FUIOAGA M. și F. L. în momentul efectuării rapoartelor de expertiza extrajudiciara.
II. cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. M. G. S.R.L. și .., S.C. M. T. ESTIVAL S.R.L., dorim sa învederam instanței faptul ca transmiterea dreptului de proprietate în mod succesiv de la acestea la pârâta S.C. A. R. S.R.L. a intervenit pe parcursul derulării prezentului litigiu, astfel încât subsemnatei nu mi se poate imputa nici o culpa procesuala în chemarea în judecata a acestor pârâte, care la momentul promovării acțiunii introductive de instanța, erau înscrise în cartea funciara ca titular de drept.
F. de toate aceste considerente, va rog sa admiteti apelul, sa schimbați în tot sentința apelata și sa dispuneți trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond”.
In drept art. 282 și urm. C.pr.civilă.
Împotriva aceleiași sentințe civile nr.3703/06.03.2009, a Judecătoriei sectorului 1 București, a formulat apel și intervenientul în interes propriu T. D.-A.-M..
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
„Solicităm admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, conform disp. art. 297 alin. l, art. 105 alin. 2 și art. 108 C.pr.civilă, având în vedere următoarele:
In fapt, prin sentința apelata, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. M. T. S.R.L. și S.C. M. Group SA, fiind respinsa acțiunea principala formulata în contradictoriu cu acestea.
Instanța a admis și excepția lipsei calității, procesuale active, fiind respinsa acțiunea principala, ca introdusa de o persoana fără calitate procesuala active.
Totodată, a fost admisa excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în interes propriu, invocata clin oficiu, fiind respinsa cererea incidentala formulata în temeiul art.49 C.pr.civilă, de către subsemnat, pe considerentul ca odată respins petitul principal, petitul incidental nu mai poate rămâne în judecata.
În alta ordine, asupra cererii incidentale formulate Ia data de 08.01.2008 conform art.57 C.pr.civ instanța nu a pronunțat nici o soluție, rămânând eo facto nesoluționata.
Hotărârea apelata este nelegala și netemeinica, fiind pronunțata cu aplicarea greșita a legii și cu incalcarea disp.art.52 C.pr.civilă și a disp.art.129 alin.4, 5, 6 raportate la art.6.1 și art.13 CEDO.
Instanța a pronunțat o sentința fără a respecta garanțiile dreptului la un proces echitabil, care impun ca procesul sa fie soluționat cu respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și legalității. Prin soluționarea formala și defectuoasa procedural a petițiilor, ne-au fost golite de conținut dreptul la apărare și dreptul de acces la justiție, astfel:
A. în ce privește soluția pronunțata asupra cererii de intervenție principale în interes propriu a subsemnatului apelant:
Încălcarea formelor de procedura prevăzute de disp.art.52 C.pr.civilă și a principiilor certitudinii juridice și așteptării legitime:
Potrivit principiului de drept comunitar referitor la certitudinea juridica, aplicarea legii la o situație specifica trebuie sa fie previzibila, astfel încât, cei cărora li se aplica sa poată sa prevadă modul în care va fi aplicata și interpretata.
In cauza, nelegalitatea soluției apelate rezulta din aplicarea defectuoasa a disp.art.52 din C.pr.civ, astfel:
La termenul de judecata din 06.03.2009, am solicitat sa ni se admită în principiu cererea de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost precizata, (fila 17 voi II dosar_/3/2007 și fila 15 dosar_/3/2008 fond).
Am arătat ca intervenția voluntara principala este admisibila în principiu, având în vedere ca sunt îndeplinite atât condițiile de forma prevăzute de art.112 C.pr.civ raportate la art.50 alin. l și art. 82 C.pr.civilă, cât și condițiile de fond, respectiv afirmarea unui drept propriu, interesul de a interveni pendinte și existenta legăturii de conexitate cu petitul principal.
In acest sens am solicitat instanței sa se pronunțe o încheiere interlocutorie în sensul disp.art.52 cu raportare la art.49 alin.2 C.pr.civilă, având în vedere împrejurarea ca avem interes de a interveni pendinte pentru afirmarea unui drept propriu indiviz, parte din dreptul de proprietate alegat pe cale principala de către reclamanta, în vederea conservării dreptului nostru la redobândirea posesiei aferente cotei ideale personale de 1/3 din întregul imobil revendicat în cauza.
Deși instanța arata în considerentele hotărârii (fila 1) împrejurarea ca am formulat cererea de a se acorda cuvântul pe aspectele privind admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție principale și de a ne fi admisa aceasta cerere, totuși nu a fost pronunțata nicio soluție pe acest aspect.
În plus, deși părțile au pus concluzii exclusiv pe aspectele legate de admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, deci pe aspectele privind interesul de a interveni pendinte, instanța a pronunțat o hotărâre privind o alta excepție, respectiv cea a lipsei interesului judiciar, care vizează aspect legate de fondul dreptului substanțial de proprietate dedus judecății.
In etapa admisibilității în principiu este de plano ca fiind suficienta doar afirmarea dreptului subiectiv, operand aparenta în ce privește dovedirea acestuia, aparenta dovedita de către subsemnații intervenienti prin înscrisuri.
Cu acest prilej se discuta doar asupra aspectelor legate de admisibilitatea din punct de vedere al condițiilor de forma, al interesului de a interveni și al legăturii de conexitate cu cererea principala, instanța neavând căderea de a examina, în aceasta etapa, cererea de intervenție principala în raport de fondul cauzei.
Ulterior admisibilității în principiu, se pot invoca excepții de fond privind lipsa dreptului la acțiunea incidentala, respectiv calitatea procesuala și interesul judiciar generat de verificarea existentei dreptului legitim născut și actual dedus judecații.
Instanța de fond confunda condiția de fond a exercițiului dreptului la acțiune, respectiv interesul judiciar, cu condiția a priori de admisibilitate în principiu a cererii de intervenție principale, respectiv interesul de a interveni ..
Pe cale de consecința, înlăturând contradictorialitatea procesului civil și formele de procedura peremptorii prevăzute de disp.art.52 C.pr.civilă, ne-a privat de dreptul de a formula apărări în privința excepției lipsei de interes.
Motivul pentru care instanța a invocat din oficiu aceasta excepție nu a fost însă adus la cunoștința pârâților litigante, acestea fiind în imposibilitate sa înțeleagă la momentul dezbaterii ce natura și ce efecte are excepția invocata de către instanța.
Prin Hotărârile Lobo Machado vs. Portugalia, Vermeulen vs. Belgia, Niderost H. vs. Elveția. Curtea EDO a stabilit ea fiecare parte din proces trebuie sa aibă nu numai facultatea de a-si face cunoscute elementele pe care-si bazează pretențiile, dar și aceea de a lua cunoștința și de a discuta orice proba sau concluzie prezentata judecătorului cu scopul de a-i influenta decizia.
Curtea a mai arătat ca nu prezintă relevanta dacă elementul susceptibil sa conducă la o anumita decizie este adus în discuție de către părți sau sesizat din oficiu de către instanța, chiar și în aceasta ultima situație, judecătorul fiind obligat sa impună discutarea lui.
De altfel, în speța, . procesuala, atât reclamanta și subsemnatul, cât și părțile pârâte am depus concluzii scrise la termenul din 06.03.2009 pe aspecte privind admisibilitatea în principiu a intervenției, acestea fiind, conform principiului oralității, susținute în ședința publica, privind obiectul dezbaterilor, (filele 28 -33 dosar fond_ ).
Instanța a admis aceasta excepție a lipsei interesului judiciar al intervenientului ""pentru motivele indicate cu prilejul soluționării excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei", întrucât arata instanța, „atât reclamanta, cât și inlervenientul invoca aceeași calitate de succesor și același titlu de proprietate”. F. de aceasta motivare, nu interesul judiciar ci. pentru identitate de rațiune, insasi calitatea procesuala activa în consorțiul procesual al intervenției a fost examinata și decisa de către instanța.
Excepția lipsei de interes judiciar soluționata de către instanța este o excepție de fond, întrucât se verifica existenta dreptului de proprietate, legitim, actual și personal, dedus judecații, astfel ca aceasta excepție nu poate fi discutata decât după admiterea în principiu a intervenției, respectiv după dobândirii calității de parte în proces pentru intervenient și citarea tuturor pârâților din consorțiul procesual al intervenției, astfel cum i-am indicat în petit (la fila 17 vol. II dosar_/3/2007).
In maniera în care instanța a înțeles sa treacă peste formele impuse în procedura, a pronunțat o hotărâre străina de dezbaterea pârâților în privința intervenției principale în nume propriu.
2.Încălcarea disp.art.129 alin. 4, 6 C.pr.civilă privind principiile disponibilității și contradictorialității procesului civil.
In ce privește împrejurarea ca respingerea petitului principal conduce ipso fado la respingerea petitului incidental ca fiind lipsit de interes, acest aspect trebuia sa comporte o examinare în raport de obiectul și capetele de cerere formulate de către părți, pe cale de intervenție fiind formulate 4 cereri, iar pe cale principala 2 cereri.
Daca am admite pentru o clipa raționamentul instanței de fond și posibilitatea ca aceasta sa fi admis implicit în principiu cererea de intervenție și sa fi procedat la soluționarea în contradictoriu și cu subsemnatul, ca parte litiganta intervenienta, a excepțiilor invocate, hotărârea este nelegala având în vedere ca prin cererea de intervenție principala am formulat și alte capete fata de petitul reclamantei, solicitând lărgirea consorțiului procesual cu noi parați pentru aceste noi pretenții.
Astfel cum s-a arătat în jurisprudența, intervenientii în interes propriu pot, la rândul lor, sa solicite introducerea în cauza a unor persoane cărora hotărârea sa le fie opozabila, fiind posibil ca pe cale de intervenție sa se genereze o lărgire a consorțiului procesual inițial și a obiectului cererilor deduse judecații (jurisprudențial: ICCJ s civ. dec. 6322/2005, CSJ dec 2561/2001, Tribunalul București secția a V a civila prin decizia 2235/1969).
In speța, am solicitat chemare în judecata a paraților C. I. și C. A., pe care societățile pârâte i-au succedat cu titlu particular în privința exercițiului posesiei revendicate, aspect dedus judecații pe cale de intervenție și reținut prin încheierile de ședința din 05.02.2008 și 04.03.2008 (filele 29, 39 voi II dosar_/3/2007).
Astfel am arătat ca sub aspect istoric privind dobândirea dreptului de proprietate, societățile pârâte, arata ca au dobândit inițial de la parații C. I. și C. A., care dețineau terenul în baza unei adeverințe provizorii nr._/1992 emise de Primăria sector l București și a unui proces verbal de punere în posesie emis în data de 26.03,1992 de Primăria comunei Otopeni.
Autorilor C. I. și C. A. nu le-a fost emis, insa, niciodată titlu de proprietate, împrejurare în care în accepțiunea disp. Legii 18/1991 nu este dovedit, sub aspectul reconstituirii, dreptul de proprietate asupra terenului revendicat. Am mai arătat ca privitor la forța probanta a adeverințelor de punere în posesie în cadrul acțiunilor în revendicare, prin Decizia 1/1997, Curtea Suprema de Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit ca adeverința eliberata de comisia constituita potrivit legii 18/1991 și procesul verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care sa poată fi examinat în cadrul soluționării unor acțiuni în revendicare. Aceasta soluție este consacrata în practica instanței supreme, secția civila, care arata ca atunci când reconstituirea dreptului de proprietate se face în baza legii 18/1991, dovada proprietății în cadrul acțiunilor în revendicare se face cu titlu de proprietate emis în condițiile art. 116 din legea 18/1991.
Pe cale de consecința, am solicitat sa se constate inexistenta titlului de proprietate și a dreptului de proprietate al paraților C. I. și C. A. asupra imobilului revendicat.
Prin urmare, anterior dezbaterii excepțiilor de fond, instanța avea obligația de a determina cadrul procesual pasiv pentru ambele petite cu care a fost investita, conform cererilor formulate, având în vedere principiul disponibilității și contradictorialității procesuale.
Instanța nu a dispus citarea persoanelor pentru care am formulat cererea și nu a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu aceste persoane, deși acestea în calitate de autoare ale societăților pârâte au fost chemate ca titulare ale obligației de a sta în judecata în care se solicita a fi constatata inexistenta dreptului de proprietate alegat.
B. În ce privește cererea de cererea de chemare în judecata formulata de către reclamanta, privitor la excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes judiciar a intervenientului în nume propriu, pe fond.
Hotărârea pronunțata de către instanța de fond este nelegala și netemeinica întrucât încalcă disp.art.129 alin.4 și 5 C.pr.civ cu raportare la art.137 alin.2 C.pr.civilă și garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul examinării concrete și efective a dreptului reclamat, astfel:
Instanța a fost investita cu soluționarea acestei excepții de către societățile pârâte, care, pe cale de întâmpinare, au arătat ca excepția este motivata de împrejurarea ca reclamanta nu exhiba un titlu de proprietate la acel prim moment procesual.
Titlu de proprietate, reprezentat de Actul de schimb din 14.09.1929 a fost depus insa, de către reclamanta, la un termen ulterior întâmpinărilor formulate, alături de alte acte care deservesc la identificarea în plan a imobilului revendicat și la proba identității terenului aflat în posesia pârâtelor societăți cu cel asupra căruia a dobândit drept de proprietate antecesorul nostru. (filele 4-26, 92-94 din vol. I al dosarului_/3/2007)
Pentru soluționarea excepției și a acțiunii în revendicare am solicitat prin cererea de intervenție principala sa ni se încuviințeze proba cu acte și cu expert i/a topometrie având ca obiectiv stabilirea identității dintre terenul revendicat de 4500 m.p. situat în București, ..166 A (număr desprins din fostul nr. poștal 64) și cel deținut de pârâta ca fiind la nr.66, pe care l-a înscris în Cartea Funciara a Mun. București sect. l sub nr.6860, având nr. cadastral 2180.
Având în vedere ca probatoriul pentru soluționarea excepției este comun cu cel pentru soluționarea fondul acțiunii, atât subsemnatul cât și reclamanta am solicitat instanței de fond unirea excepțiilor cu fondul cauzei conform art.137 alin.2 C.pr.civilă și administrarea probei cu expertiza topometrie.
Instanța, insa, a rămas în pronunțare asupra acestor excepții de fond, admițându-le, cu consecința înlăturării cererii de probatorii în dovedirea identității terenului nostru cu cel aflat în posesia pârâtelor, deși din înscrisurile aflate la dosar, printre care și adresele eliberate de către Direcția de Evidenta Imobiliara și Cadastrala sub nr._/24.08.2007 și_/29.11.2007 rezulta expresis verbis identitatea dintre aceste terenuri.
Identificarea imobilului în discuție nu se poate face altfel decât prin delimitarea fata de imobilele vecine la data investirii instanței, în sensul indicării coordonatelor, punctelor de vecinătate, acestea urmând a fi întocmite în sistemul de coordonate stereographic 1970, conform Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciara: completat prin Ordinul 415/2009 al ANCPI, prin indicarea inventarului de coordonate și calculului punctelor de hotar, astfel cum este prevăzut în Norma tehnica pentru introducerea cadastrului general, adoptate prin Ordinul 534/2001 al ANCPI.
In acest sens, instanța de fond, în aplicarea disp.art.201 C.pr.civilă și art.129 alin.4 și 5 C.pr.civilă avea obligația sa lămurească prin expertiza topo daca, în raport de configurarea coordonatelor de identificare și delimitare a perimetrului terenului în amplasamentul zonal, cele doua drepturi alegate în cauza poarta asupra aceluiași teren.
Așadar, titlul care ne legitimează ad causam este același cu titlul care probează dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, împrejurare în care excepțiile admise de către instanța cu privire la drepturile reclamantei și ale intervenientului trebuiau soluționate odată cu fondul acțiunilor deduse judecații.
Instanța, printr-o apreciere absolut formala, fără a lamuri excepțiile prin mijloacele de proba date de lege în astfel de situații,a lipsit de eficacitate juridica un titlu de proprietate nedesființat ah initio, pe care insa. . nou implicit, 1-a calificat ca fiind lipsit de obiect determinat, aspect care antamează instituția nulității și care n-a fost pus în dezbaterea pârâților.
Aceasta judecata formala golește de conținut posibilitatea noastră de a ne prevala de titlul de proprietate ce probează un drept exclusiv, perpetuu și absolut, înscris în evidentele imobiliare și fiscale începând cu anul 1929.
Curtea CEDO a stabilit în cauza Kuznetov și alții c. Rusiei (11.01.2007) ca neexaminarea probelor sau abordarea formala a acestora cu consecința evitării problemei de fond a procesului reprezintă o încălcare a dreptului la apărare și a accesului efectiv la un tribunal.
Totodată, în cauza Khamidov c.Rusiei (15.11.2007), Curtea CEDO a stabilit ca fixarea de către instanța naționala a unui standard de proba atât de ridicat încât reclamantul n-ar fi putut în nici o circumstanța sa aibă cea mai mica șansa de succes reprezintă o încălcare a acelorași drepturi sus-aratate. Astfel, Curtea a arătat ca deși reclamantul a depus dovezi abundente, acestea n-au fost analizate, concluziile judecătorului național fiind surprinzătoare prin stabilirea unui standard de proba foarte ridicat.
In speța, cele doua cauze examinate de către instanța europeana determina un precedent de judecata, întrucât și în acest dosar, deși petenții si-au dovedit cu acte de proprietate dreptul de proprietate, solicitând ca în raport de noile evidente cadastrale acesta sa se identifice prin expertiza tehnica judiciara, judecătorul fondului ne-a refuzat dreptul de a proba pretenția si, totodată a golit de efecte juridice singurul titlu de proprietate care privește terenul revendicat și care provine de la adevăratul proprietar.
Solicitam, în temeiul disp.art.295 alin.2 C.pr.civilă sa ne încuviințați proba cu acte și proba cu expertiza topometrie, astfel cum aceasta a fost solicitata prin cererea de intervenție principala și prin notele de probatorii depuse la termenul de pronunțare din 06.03.2009 de către reclamanta (fila 35 dosar fond).
In raport de probele administrate la fond și în apel, solicitam respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante și a lipsei de interes a intervenientului principal apelant, cu consecința desființării sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
C. În ce privește cererea de intervenție forțată a subsemnatului apelant, formulata de către reclamantă în 08.01.2008.
Cererea incidentala formulata în temeiul disp.art.57 C.pr.civilă nu a fost examinata în considerentele decizorii si, respective, nu a fost soluționata în dispozitiv de către instanța de fond.
In doctrina s-a arătat ca aceasta forma de intervenție poate fi uzitata în acțiuni în revendicare, reclamantul având interesul de a-i introduce în cauza și pe restul coproprietarilor pentru ca litigiul sa se soluționeze fata de toți titularii dreptului.
Eficacitatea acestei formule trebuie recunoscuta și fata de Hotărârea din 14 decembrie 2006, pronunțata de Curtea CEDO, secția a treia, definitiva la 26 martie 2007, privind cererile 1434/02,_/02 și 1385/03 Lupas și alții c.Romaniei.
Din punct de vedere procesual, cele doua cereri de chemare în judecata formulate de către reclamanta, pe cale principala și pe cale incidentala, se judeca și se soluționează prin aceeași hotărâre.
Omisiunea instanței de a se pronunța pe aceasta cerere, atrage incidența cazului de desființare prevăzut de disp. art. 297 alin. l C.pr.civilă cu raportare la art. 108 alin. l C.pr.civilă, întrucât fiecare dintre aceste acțiuni un caracter independent, chiar dacă în speța soluția ar putea fi intuita în raport de modalitatea de soluționare a excepțiilor, întrucât soluțiile instanțelor nu se deduc, având în vedere principiului nemijlocirii și legalității procesului civil, acestea trebuie sa fie pronunțate conform art. 261 C.pr.civilă”.
Prin întâmpinare, intimatele au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În susținerea apelurilor s-au depus la dosar înscrisuri.
În apel s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză topo, raportul de expertiză fiind efectuat de expert A. D. și depus la dosar la data de 22.05.2012.
Prin încheierea de ședință de la data de 05.07.2012, Tribunalul a constatat nulitatea raportului de expertiză efectuat de expert A. D. pentru neconvocarea legală a apelantului intervenient.
Noul raport de expertiză topo a fost depus la dosar la data de 17.10.2012.
La termenul din 05.09.2013, apelantul intervenient T. D.-A.-M. a invocat un motiv de apel de ordine publică și anume necompetența materială a instanței de fond, Judecătoria Sectorului l, la data pronunțării sentinței civile nr.3703/ 06.03.2009, în dosarul nr._ .
În dezvoltarea acestui motiv de apel s-au arătat următoarele:
„Vă solicitam sa admiteti apelul, sa anulați hotărârea apelata, si, constatând ca, la data pronunțării acesteia, competența materiala de soluționare a cauzei în prima instanța aparținea Tribunalului București - secția comerciala, sa dispuneți reținerea cauzei spre rejudecare, de către instanța Tribunalului București - secția civila și distribuirea aleatorie a dosarului Ia complet specializat în materia "litigii cu profesioniștii", pentru următoarele argumente juridice:
Sub aspectul dispozițiilor de drept tranzitoriu, conform art.725 alin.3 și 4 C.pr.civilă, hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, iar actul de procedura îndeplinit înainte de . legii noi rămâne supus dispozițiilor vechii legi. în cazul în care acest act de procedura ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menținut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.
La data investirii instanței de fond, competenta jurisdicționala materiala era reglementata de norme cu caracter absolut, respectiv de disp. art. 159 pct.2 C.pr.civilă, potrivit cărora necompetenta este de ordine publica când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad, nulitatea actului de procedura având, la acea data, regimul juridic reglementat de disp. art. 108 alin. l C.pr.civilă, excepția de necompetenta materiala fiind posibil de invocat în orice stare a pricinii.
Așadar, sub aspectul legalității, hotărârea apelata este supusa comandamentelor care reglementau competenta în vigoare la data investirii, fiind, pe cale de consecința, anulabila prin raportare la disp. art. 2 pct. l lit. a C.pr.civilă, potrivit cărora competenta de atribuțiune aparținea tribunalului în "procesele și cererile în materie comerciala al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei...", în speța, Tribunalului București, văzând disp.art.13 C.pr.civilăsi împrejurarea ca obiectul acțiunii a fost evaluat de către reclamanta la 500.000 lei.
In speța, la momentul investirii instanței de fond, natura litigiului era comerciala, având ca obiect revendicarea unui imobil aparținând fondului de comerț al intimatei-parate S.C. M. T. Estival S.R.L., bunul în litigiu fiind inclus în capitalul social subscris al intimatei-parate S.C. A. R. S.R.L. (art.3 alin 4 Cod ., conform art. l ind. l lit. c din Legea 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale, aplicabila exclusiv comercianților (profesioniștilor) constituie fond de comerț ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfășurării activității sale.
Prin urmare, imobilul revendicat avea afectațiune speciala Ia data inițierii procedurii judiciare, fiind, prin voința comercianților litiganti (profesioniști), afectat faptelor de comerț, destinat exercitării activității acestora, în scopul obținerii unui profit.
Prin acțiunea promovata tindem, ipso facto, la diminuarea patrimoniala a fondului de comerț al profesionistului litigant S.C. M. T. Estival S.R.L. si, după caz, la modificarea naturii capitalului social al intimatei S.C. A. R. S.R.L., posesor actual al terenului revendicat, care a fost aportat în natura, la data înființării intimatei, prin transmisiune convenționala a dreptului de proprietate, cu consecința dobândirii dreptului actionarial, respectiv a pârâților sociale, de către S.C. M. T. Estival S.R.L. (art.3 pct.4 Cod corn., art.56 C.. Legea 26/1990 - fapte de comerț).
Motivul de ordine publica, invocat prin prezenta, este admisibil chiar dacă în cauza inițial înregistrata sub nr._/3/2007, pe rolul Tribunalul București - secția V-a civila, a fost pronunțata Sentința civila nr.649/01.04.2008, privind declinarea competentei materiale către Judecătoria Sectorului l, irevocabila prin respingerea recursului promovat de către apelanta-reclamanta, conform Deciziei Civile nr.424R/16.10.2008, pronunțate de către Curtea de Apel București-Secția a IX a, pentru următoarele argumente juridice:
Hotărârea de declinare a competentei se bucura de putere de lucru judecat, insa, în aceasta materie, efectele puterii de lucru judecat se produc numai fata de instanța care se dezinvesteste, nu și fata de instanța arătata ca fiind competenta, în speța Judecătoria Sectorului l, care avea obligația de a-si verifica propria competenta materiala.
Conform art.158 C.pr.civilă, în forma în vigoare la data investirii sale (13.02.2009), instanța de fond a Judecătoriei Sectorului l putea invoca necompetenta materiala în raport de obiectul cauzei și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, din care rezulta destinația și afectațiunea speciala a imobilului, adus de către S.C. M. T. Estival S.R.L.. ca aport în natura la capitalul social al S.C. A. R. S.R.L., conform Actului constitutiv al acestei părți, autentificat sub nr.32/15.01.2008, de către BNPA Molcut lulia și S. M. (filele 75-91, fond).
Întrucât în speța nu s-a pronunțat, în procedura regulatorului de competenta, o hotărâre care sa tranșeze competenta materiala a instanței de fond, cu autoritate de lucru judecat, oricare dintre apelanți (sau instanța de apel, din oficiu) poate formula, ca motiv de ordine publica, aceasta excepție, întrucât are caracter absolut, atât în raport cu normele în vigoare la data depunerii acțiunii, cât și cu cele de la data pronunțării hotărârii apelate.
In aplicarea disp. art.725 alin.1-2 ind.2 C.pr.civilă raportate la disp.art.2 alin.2 și 3 din Regulamentul aprobat prin HCSM 387/2005 și disp. art.37 din Legea 304/2004 și la disp.art.56 Cod . abrogarea explicita a disp. art.2 pct. l lit. a C.pr.civilă pe parcursul soluționării apelului, va solicitam sa constatați ca, în raport de valoarea obiectului pricinii (peste 500.000 lei) și de calitatea pârâților intimate-parate (profesioniști), solicitam sa constatați Tribunalul București - secția civila este în prezent instanța competenta sa soluționeze cauza pe fond și sa dispuneți distribuirea aleatorie a dosarului la complet specializat în materia "litigii cu profesioniștii".
Prin decizia civilă nr.1152/A/21.11.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondate, apelurile formulate de apelanta reclamantă R. R. V. și de apelantul intervenient T. D. A. M..
Analizând apelul formulat de apelanta R. R., prin prisma motivelor invocate, Tribunalul l-a găsit nefondat.
Astfel, motivul de apel privind soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, va fi înlăturat de Tribunal, căci chiar dacă prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert A. D.( fila 254, vol. II, dosar apel) s-a reținut că terenul ce face obiectul revendicării în suprafață de 4500 mp. situat în București, Șoseaua București-Ploiești, nr.66, sector 1, se suprapune parțial cu terenul fost proprietatea lui I. M. C.( nr.117 din Tabloul proprietarilor și lotul nr.108 în planul loturilor de pe moșia Băneasa) în suprafață de 14.000 mp, totuși
actul de schimb încheiat la 14.09.1929 nu poate constitui un titlu care să legitimeze calitatea procesuală a reclamantei.
Stabilirea obiectului titlului prin efectuarea unei expertize nu poate conduce la concluzia că obiectul actului de schimb este cel puțin determinabil.
Din descrierea obiectului actului de schimb, nu este posibilă determinarea amplasamentului terenului în prezent, referirile reclamantei la alte acte sau schițe cu privire la care titlul exhibat nu face trimitere nefiind de natură a înlătura viciul acestui titlu.
Susținerea apelantei reclamante că Lotul 108 apare menționat în Tabelul cu împroprietăriții în temeiul reformei agrare( fila 113, vol.I dosar apel) nu poate fi reținută în condițiile în care actul de schimb nu face referire la acest tabel, iar tabelul nu are o dată de referință care să permită concluzia că lotul 108 corespunde celui având vecinătățile din Actul de schimb, precum și că acest lot este acela cu privire la care a fost împroprietărit definitiv I. M. C..
Referitor la susținerea că instanța de fond ar fi trebuit să dispună unirea excepției cu fondul, Tribunalul reține că prin proba cu expertiză nu se înlătură nevalabilitatea obiectului actului de schimb, în condițiile lipsei unei determinări chiar prin acest act a obiectului său ( terenul).
Susținerea apelantei reclamantei în sensul că Titlul definitiv de proprietate nr._/02.04.1927 eliberat coschimbașului I. M. C. apare menționat în Actul de schimb nu conduce la o altă concluzie decât aceea reținută de prima instanță, în condițiile în care acest titlu definitiv de proprietate nu a fost depus la dosar, iar Actul de schimb nu cuprinde mențiuni referitoare la faptul că autorul reclamantei a dobândit lotul 108 din parcelarea moșiei Montesquieu.
Față de cele reținute, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.296 C.pr.civ, a respins apelul, ca nefondat.
Analizând apelul formulat de apelantul intervenient T. D. A. M., Tribunalul l-a găsit, de asemenea, nefondat.
Astfel, motivul de apel în care se susține că intervenția în interes propriu întemeiată pe disp. art.52 C.pr.civ rap. la art.49 alin.2 C.pr.civ, nu a fost examinată și soluționată de către prima instanță, a fost înlăturat de Tribunal, căci prima instanță a pronunțat o soluție cu privire la intervenția în interes propriu și a argumentat motivele pentru care a admis excepția lipsei de interes.
Apelantul T. D. A. M., la data formulării cererii de intervenție în interes propriu- 05.02.2008, avea deja calitatea de parte în proces, fiind intervenient în interes propriu, calitate dobândită în baza cererii de chemare în judecată a altor persoane, întemeiată pe dispozițiile art.57 alin.1 C.pr.civ, cerere formulată de reclamantă la data de 08.01.2008.
Așa fiind, cererea de intervenție în interes propriu formulată potrivit art.49 alin. 2 din Codul de procedură civilă reprezintă, în fapt doar o precizare a poziției procesuale în raport de calitatea deja dobândită de intervenient în interes propriu.
Sub acest aspect Tribunalul a constatat că prima instanță nu a încălcat principiul disponibilității și nici principiul contradictorialității.
Cu privire la susținerea că ar fi trebuit pusă în discuție în mod expres intervenția principală, Tribunalul a reținut că nu a fost lezat nici un drept procesual al intervenientului, acesta având aceleași drepturi de a-și face apărări sau a formula cereri noi, atât în calitate de intervenient forțat, cât și de intervenient voluntar în interes propriu.
Așa fiind, Tribunalul a apreciat că nu se impune desființarea cu trimitere a sentinței de fond pentru punerea în discuție expres a calificării cererii sale deoarece apelantului intervenient nu i-a fost încălcat nici un drept procesual.
Nici criticile ce au legătură cu lărgirea consorțiului procesual nu pot fi reținute, întrucât intervenientul în interes propriu tinde să câștige pentru sine obiectul procesului, atât fată de partea reclamantă, cât și față de partea pârâtă, astfel încât nu este posibilă lărgirea cadrului procesual sub aspectul părților și al obiectului prin cererea de intervenție, respectiv nu se poate solicita o atitudine din partea unor alte părți și un alt obiect decât cele din procesul în care se intervine.
Referitor la susținerea că instanța nu a pus în discuție valabilitatea Actului de schimb și că obiectul său nu este determinat, Tribunalul a reținut că acest motiv de apel este neîntemeiat, întrucât excepția lipsei calității procesuale active a fost invocată de pârâte prin întâmpinare și a fost susținută chiar pe considerentul că terenul nu este identificat în titlul exhibat.
Astfel, arată apelantul-intervenient că excepția lipsei calității procesuale active ar fi fost invocată de pârâte prin întâmpinare doar sub aspectul că nu s-a prezentat Actul de schimb.
Contrar susținerilor intervenientului-apelant, Tribunalul a constatat că prin întâmpinarea depusă de pârâta S.C. A. R. S.R.L. pentru termenul de judecată din 01.04.2008 al Tribunalul București, Secția a V-a Civilă (filele 59-60 din dosarul nr._/3/2007), aceasta a susținut excepția lipsei calității procesuale active inclusiv sub aspectele reținute de către prima instanță, astfel încât nu se poate pretinde că s-ar fi încălcat dreptul la apărare al intervenientului-apelant.
D. urmare, problema determinării obiectului Actului de schimb - calitate a obiectului actului juridic de natură a influența valabilitatea sa - a fost ridicată de pârâta . și, deci, nici apelanta-reclamantă, nici apelantul-intervenient nu pot susține că au fost vătămați prin faptul că instanța de fond a statuat că lipsa elementelor de identificare a terenului menționat în titlul invocat are ca efect faptul că obiectul actului de schimb nu este determinat.
Tribunalul a constatat că apelanta-reclamanta și apelantul-intervenient nu prezintă un titlu de proprietate în accepțiunea Codului civil care să privească un drept de proprietate capabil să poată fi opus cu succes actualului proprietar al terenului, având în vedere că nu există în Actul de schimb o identificare exactă sau elemente care să permită identificarea exactă a terenului revendicat.
Astfel, în Actul de schimb nu se face referire la Lotul 108 din Parcelarea Montesquieu, ci doar la vecinătățile lotului dobândit de autorul reclamantei de la coschimbașul I. M. C..
Stabilirea obiectului titlului prin efectuarea unei expertize nu poate conduce la concluzia că obiectul Actului de schimb este cel puțin determinabil.
În doctrina juridică s-a arătat că obiectul actului juridic este determinabil atunci când sunt date unele elemente cu ajutorul cărora lucrul să fie individualizat în viitor.
Însă, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, din descrierea obiectului Actului de schimb nu este posibilă determinarea amplasamentului terenului, cu atât mai mult în prezent, referirile la alte acte sau schițe cu privire la care titlul exhibat nici măcar nu face trimitere nefiind de natură a înlătura viciul acestui titlu.
Nici expertiza efectuată în apel nu poate acoperi această deficientă a Actului de schimb și, cu atât mai mult actele (adresele) invocate de apelantul-intervenient nu au această aptitudine.
Astfel, instanța nu era ținuta de adresele evocate de către apelantul-intervenient deoarece aceste adrese erau emise pe baza expertizei extrajudiciare F. M..
Nu în ultimul rând, nu se pot reține susținerile referitoare la faptul că Lotul 108 apare menționat în Tabelul cu împroprietăriții în temeiul reformei agrare în condițiile în care Actul de schimb nu face referire la acest tabel, iar tabelul nu are o dată de referință care să permită concluzia că Lotul 108 corespunde celui având vecinătățile din Actul de schimb, precum și că acest lot este acela cu privire la care a fost împroprietărit definitiv numitul I. M. C..
Altfel spus, calitatea Actului de schimb de a atribui justificarea procesuală activă apelantei-reclamante și interesul în intervenția în interes propriu nu poate fi stabilită prin elemente exterioare titlului de proprietate exhibat, ci însuși Actul de schimb trebuie să prezinte această caracteristică.
D. urmare, determinarea obiectului Actului de schimb și, deci, a dreptului de proprietate pretins de către apelantul-intervenient nu este posibilă prin administrarea de probe în completarea titlului prezentat, altele decât cele la care acest act juridic face trimitere, fiind elemente intrinseci ale sale, cu atât mai mult cu cât obiectul litigiului îl reprezintă o acțiune în revendicare formulată potrivit dreptului comun și nu o cerere de restituire în natură formulată conform Legii nr. 10/2001.
În condițiile art. 480 din Codul civil, dovada dreptului de proprietate nu poate fi făcută prin mențiuni din adrese sau evidențe ale instituțiilor ori prin referirile părților ce reprezintă consorțiul procesual activ la planuri parcelare sau tabele cu privire la care titlul de proprietate exhibat nu prezintă nici o referire.
Referitor la susținerea că instanța de fond trebuia să unească excepția lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei pentru administrarea de probe, Tribunalul a reținut, așa cum s-a arătat deja în motivarea apelului formulat de apelanta reclamantă R. R. V., că prin proba cu expertiză nu se poate înlătura nevalabilitatea obiectului actului de schimb, în condițiile lipsei unei determinări chiar prin acest act a obiectului său (terenul).
Motivul de ordine publică invocat prin cererea depusă la data de 05.09.2013( fila 106, vol.III, dosar apel) a fost, de asemenea, înlăturat, căci din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă natura comercială a litigiului.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă revendicarea unui imobil aparținând intimatei pârâte . SRL.
Chiar dacă terenul revendicat a fost aportat în natură, la data înființării intimatei A. R. SRL prin transmitere convențională a dreptului de proprietate de către asociatul ., din ansamblul înscrisurilor administrate în cauză nu rezultă că acest imobil este afectat faptelor de comerț, destinat exercitării activității acestora, în scopul obținerii unui profit.
Față de cele reținute, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.296 C.pr.civ, a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta R. R. V., apreciind că hotărârea recurată ca fiind lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.proc.civ.).
Din considerentele deciziei recurate, se reține că singurul motiv pentru care instanța de apel consideră apelul ca nefondat este acela că actul de schimb nr._/14.09.1020 nu poate constitui titlu care să legitimeze calitatea procesuală a reclamantei, din descrierea obiectului actului de schimb nefiind posibilă determinarea amplasamentului terenului în prezent.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de apel a ignorat în totalitate, fără nici un motiv cele două acte importante depuse la dosarul cauzei, respectiv Planul loturilor cedate locuitorilor din . a Contesei Montesquieu din anul 1926 și Tabloul cu numele proprietarilor loturilor din parcelarea Băneasa. Aceste două acte care au dată certă pe ele, respectiv, anul 1926, arată că . plan, corespunde la poziția nr.117 din Tabloul împroprietăriților, coschimbașului I. M. C. Totodată, experții topo au identificat acest lot 108 și pe baza măsurătorilor de pe teren și pe baza proceselor verbale de punere în posesie, precum și a planurilor cadastrale la scara 1:500 și 1:2000, aceste planuri fiind întocmite la diverse date și prezentând evoluția proprietății de-a lungul timpului, un element foarte important pentru operațiunea de reconstituire.
De asemenea, recurenta reclamantă consideră că instanța de apel a greșit atunci când a acceptat în ședința din 21.09.2011, la care aceasta nu a participat și nu a fost reprezentată, la cererea intimaților pârâți, să se introducă ca obiectiv al expertizei topo identificarea terenului revendicat în baza actului de schimb nr._/14.09.1929, fără a se ține seama de Planul loturilor cedate locuitorilor din . a Contesei Montesquieu din anul 1926 și Tabloul cu numele proprietarilor loturilor din parcelarea Băneasa.
Aceste două acte au fost esențiale în reconstituirea dreptului de proprietate pentru majoritatea cererilor făcute pentru terenuri din zona Băneasa, reconstituirile fiind făcute atât pe calea administrativă, cât și prin instanțele de judecată care au ținut seama de ele.
În consecință, recurentul apreciază că instanța de apel a greșit când a considerat că terenul în suprafață de 4.500 m.p. nu poate fi determinat, situație în care actul de schimb nr._/14.09.1929 nu poate constitui un titlu care să legitimeze calitatea sa procesuală activă.
La termenul de judecată din 02.02.2015, intimații pârâți M. București prin Primarul General și S.C. A. R. S.R.L. au invocat excepția nulității recursului, întrucât prin motivele de recurs invocate nu se aduc critici de nelegalitate a hotărârii atacate.
Analizând cu prioritatea impusă de lege excepția absolută și dirimantă privind nulitatea recursului, Curtea reține că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este oferită chiar de Codul de procedură civilă, prin situarea sa topografică în Capitolul I din Titlul V, consacrat căilor extraordinare de atac, al Cărții II. Corespunzând exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părților numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.
Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.
Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 C.pr.civ., fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
De asemenea, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, instanța de recurs trebuie să analizeze în prealabil încadrarea criticilor formulate de parte împotriva hotărârii pronunțate în apel într-unul din cazurile expres și limitativ enunțate de lege, în speță cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Apreciind că nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. criticile invocate de către recurenta reclamantă și nici nu pot fi încadrate, din oficiu, de către instanță în celelalte motive de recurs reglementate de art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, Curtea va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta reclamantă R. R. V., împotriva deciziei civile nr. 1152 A din 21.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ., M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, . SRL, . și . și cu intimatul intervenient T. D. A. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
F. D.
Red.D.A.B
Tehnored.B.I.
2 ex/04.03.2015
---------------------------------------
T.B-Secția a V-a – S.O.
- F.L.
Jud.Sector 1 – A.N.
| ← Strămutare. Sentința nr. 20/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 1890/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
