Succesiune. Decizia nr. 1890/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1890/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 1890/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1890
Ședința publică de la 12.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă, M. S. M. M., împotriva deciziei civile nr.1319.A. din 19.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, B. A. L. și intimatul intervenient în nume propriu, B. D. G., prin mandatar M. M..
P. are ca obiect – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă, M. S. M. M., personal, legitimată cu C.I. . nr._/25.03.1996, asistată de avocatul, I. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, avocatul, T. Minușa, în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, B. A. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, aflată la fila 63, dosar apel, același avocat reprezentând și interesele intimatului intervenient în nume propriu, B. D. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurentei pârâte, M. S. M. M., având cuvântul, depune la dosar un înscris, referitor la încăperile ce au format obiectul raportului de expertiză și pe care-l comunică și avocatului părții adverse.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea ia act de precizarea părților, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Avocatul recurentei pârâte, având cuvântul, arată că recursul este întemeiat atât pe motive de casare, cât și pe motive de modificare a deciziei recurate.
Cu privire la motivele de modificare, solicită a se observa că toate bunurile ce fac obiectul litigiului, pot fi partajate în natură, cu atât mai mult vila ”Veverița” de la Sovata.
Solicită a se reține că prin hotărârea instanței de fond și menținută și în apel, instanța a obligat-o pe reclamantă la o sultă care depășește cu mult beneficiul legal al cotei succesorale.
Față de acest aspect și având în vedere întregul material probator administrat în cauză, se dovedește clar că imobilele pot fi partajabil în natură.
Solicită ca instanța să aibă în vedere, aspectele cu privire la beneficiul cotei succesorale, întrucât, odată ce depășește beneficiul cotei succesorale, sulta la care este obligată o parte, nu înțelege de ce s-ar mai face un partaj sau o succesiune.
Față de aceste aspecte, consideră că sunt întrunite motivele de modificare ale deciziei recurate.
În ce privește motivele de casare, solicită a se avea în vedere că încă de la instanța fondului s-a solicitat efectuarea unei noi expertize, cerere care a fost respinsă.
Însă din acel raport de expertiză cu privire la vila Veverița, consideră că nu este în concordanță cu situația de fapt și prin care s-a reținut planurile vechi ale vilei. Or, chiar din aceste înscrisuri pe care le-a depus azi, rezultă că în fiecare cameră s-au făcut modificări, în sensul că s-a instalat baie cu grup sanitar, fără autorizație legală.
La fila 555 dosar fond, există o adresă de la Inspectoratul în Construcție, de unde rezultă că lucrările au fost efectuate nelegal.
De asemenea, solicită a se avea în vedere, că prin raportul de expertiză nu s-a stabilit dacă îmbunătățirile se încadrează în cota de ½ a intervenientului și dacă cad în lotul lui.
Un alt aspect de semnalat și care rezultă din documentele dosarului și din raportul de expertiză, constă în faptul că au fost dezafectate instalațiile de apă de la etajul 1 și mansardă.
Față de aceste aspecte solicită a se reține că toate aceste lucrări au fost efectuate fără autorizație de construire, iar din raportul de expertiză nu se justifică în detaliu proveniența fiecărei cheltuieli cuprinse în raport și nici motivele, dacă acestea erau necesare, utile sau voluptorii.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize, în concordanță cu situația de fapt a vilei veverița.
În situația în care, instanța va reține cauza spre rejudecare, solicită a se atribui pârâtei imobilul, cu obligarea la sultă către reclamant.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită a se reține că toate criticile susținute oral la acest termen, vizează temeinicia și nicidecum legalitatea hotărârii recurate.
În ce privește motivarea recursului, solicită a se reține că în mod generic s-au invocat punctele 8 și 9 ale art.304 C.p.civ, invocându-se faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fără a se motiva în ce anume a constat schimbarea naturii, ori înțelesul actului juridic.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.civ. în sensul că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, se indică numai neaplicarea unuia dintre criteriile prevăzute de art. 673 ind.9 C.civil, respectiv, că nu s-a partajat în natură vila Veverința.
Solicită să se rețină că bunurile imobile din masa partajabilă, constă într-un apartament în București, care nu este partajabil în natură, prin formarea de loturi și vila de la Sovata, care de asemenea nu poate fi partajată în natură.
De reținut este atitudinea intimatului reclamant, B. Alxandru L., care de la început a spus că este de acord cu oricare modalitate de partajare, care exclude coproprietatea.
În opinia sa, este imposibil de realizat o conviețuire a părților care nu se înțeleg în niciun mod, or, așa cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză ar rămâne în coproprietate pe lângă părțile comune ale imobilului și terenul.
În ce privește susținerea recurentei-pârâte în sensul că a fost obligată la sultă, care depășește beneficiul cotei succesorale, solicită a se observa că aceasta a primit un imobil și sulta a fost stabilită în raport de valoarea bunului primit.
În ce privește îmbunătățirile făcute la vilă, solicită a se reține că acestea nu au intrat în masa succesorală, or contravaloarea acestora a căzut în sarcina comoștenitorului care a luat în coproprietate imobilul de la Sovata.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și să se rețină că ambele instanțe au motivat temeinic hotărârile și că nu se poate spune că nu s-au aplecat asupra fondului cauzei.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1319A din 19.12.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă M. S. M. M. împotriva sentinței civile nr._/23.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. A. L. și intimatul-intervenient în nume propriu B. D. G., prin mandatar M. M. R. și a respins, ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelanta-pârâtă, cheltuielile avansate de către stat sub forma reducerii taxei de timbru datorate în apel rămânând în sarcina statului, conform OUG nr. 51/2008.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut în esență, că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 08.03.2007, reclamantul B. A.-L. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. S. M. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate ca fiind deschisă succesiunea de pe urma defunctului B. M. D.; - să stabilească că reclamantele și pârâtul sunt moștenitorii legali ai defunctului și să stabilească cotele legale ce li se cuvin fiecăruia; - să se constate că masa succesorală de pe urma defunctului se compune din: cota de 5/8 din apartamentul nr.4, situat în București, ., ., restul de 3/8 fiind proprietatea reclamantului; cota de 5/8 din autoturismul marca Trabant 601S, cu număr de înmatriculare 18-B- 7664, cota de 3/8 fiind proprietatea reclamantului; cota de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de înmormântare situat în Cimitirul I. Nou, restul de 1/2 aparținând fratelui defunctului; cota de 1/2 din imobilul situat în jud. M., Sovata, ., denumit Vila Veverița, imobil înscris în CF 5910, cu nr. top. 3147/3/2; - să dispună ieșirea din indiviziune față de pârât; să atribuie în natură către reclamant masa succesorală cu obligarea la plata unei sulte.
Prin încheierea din 29.11.2007 – f.58, instanța a dispus conexarea între cauzele, obiect al dosarelor_ și_/300/2007.
Prin cererea de chemare în judecată formulată în dos. nr._/300/2007 la data de 03.10.2007, reclamanta M. S. a solicitat: - să se constate deschisă succesiunea de pe defunctul B. M. D.; - să se constate că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului părțile, în cotele care li se cuvin; să se constate că masa succesorală se compune din: cota de 5/8 din apartamentul nr. 4 situat București, Al. S. nr. 16, .; cota de 5/8 din autoturismul marca Trabant, cu număr de înmatriculare 18-B-7664; cota de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în București, Cimitirul I. Nou, conform actului de concesiune nr. 124/1973; cota de 1/8 din imobilul situat în Județul M., Stațiunea Sovata, ., denumit Vila Veverița; cota de 1/2 din terenul arabil situat în Satul Ruși, . Hunedoara, teren care a revenit defunctului în baza hotărârii nr. 66/1994 a Comisiei Județene de Fond Funciar Hunedoara, ca moștenitor al numitei B. C.; 1/2 din cota indiviză ce-i revine defunctului din suprafața de pădure în composesorat, care a aparținut defunctei B. C.; - ieșirea din indiviziune și atribuirea întregii mase succesorale către pârâta-reclamantă, cu obligarea la plata sultei cuvenite; - în subsidiar, în cazul în care va fi atribuit în natură către reclamantul-pârât apartamentul situat în București, Al. S. nr. 16, pârâta-reclamantă a solicitat recunoașterea unui drept de abitație viageră în cadrul imobilului, în care locuiește în prezent.
La data de 26.06.2008 a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu – f.126 de către intervenientul B. D. Ghorghe prin care s-a solicitat să se constatate că toate îmbunătățirile aduse imobilului situat în Sovata ., jud. M. (Vila Veverița) - numai la demisol și parter - au fost făcute de intervenient, cu mijloace financiare proprii respectiv să se constatate dreptul de creanță al intervenientului care să fie imputat asupra valorii construcției., urmând să fie valorificat ulterior.
În motivarea cererii intervenientul a arătat că a partajat împreună cu defunctul folosința imobilul în fapt, în sensul că defunctul a luat etajul 2 și mansarda iar, intervenientul a luat parterul și etajul 1. Pornind de la această înțelegere, începând cu anul 2003, intervenientul a precizat că a refăcut acoperișul, a montat centrală termică și 2 boilere electrice, a renovat demisolul și parterul, l-a mobilat, făcându-l locuibil.
În concluzie intervenientul a solicitat ca aceste îmbunătățiri să nu fie incluse în masa partajabilă și în consecință, să fie scăzute din valoarea imobilului.
Pârâta-reclamantă în dos. conexat M. S. a formulat întâmpinare la cererea de intervenție voluntară principală – f.149, solicitând respingerea ca neîntemeiata a cererii de intervenție.
Prin sentința civilă nr._/23.09.2011, Judecătoria sectorului 2 București a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul B. A.-L., în contradictoriu cu pârâții M. S. M. M. și cu B. D. G. prin mandatar M. M. R., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă M. S. M. M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât B. A.-L.; a admis în parte cererea de intervenție voluntară principală, formulată de către B. D. G. prin mandatar M. M. R., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. S. M. M. și cu reclamantul-pârât B. A.-L.; a constatat deschisă succesiunea defunctului B. M. D., decedat la data de 13.09.2005, cu ultimul domiciliu în București, ..16, ., sector 2; a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului B. M. D. este compusă din cota de 5/8 din imobilul apartament situat în București, ..16, ., . titlului de proprietate nr.2/574 din 31.08.1977, restul cotei de 3/8 din imobil revenind reclamantului-pârât, B. A. L.; cota de 1/2 din imobilul situat în jud. M., ., denumit vila Veverița dobândit conform Sent. Civ.nr.1632 din 16.05.1997 pronunțată în dos. nr.4/1997, definitivă și irevocabilă; cota de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de înmormântare situat în Cimitirul I. Nou, conform actului de concesiune nr.124/1973; un număr de 327 de acțiuni deținute la . certificatului de acționar nr._ din 13.08.1996; a constatat că masa de împărțit se compune din: imobilul apartament situat în București, ..16, ., . în jud. M., .; un număr de 327 de acțiuni deținute la . având calitatea de coproprietari după cum urmează: din bunul imobil . B. A. L. cu o cotă de 27/32, pârâta-reclamantă M. S. cu o cotă de 5/32; din imobilul situat în jud. M., .: reclamantul-pârât B. A. L. cu o cotă de 3/8, pârâta-reclamantă M. S. cu o cotă de 1/8; intervenientul în interes propriu B. D. G. cu o cotă de 4/8: din 327 de acțiuni deținute la .-pârât B. A. L. cu o cotă de 3/4, pârâta-reclamantă M. S. cu o cotă de ¼; a dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea bunului imobil, apartament situat în București, ..16, ., . unui număr de 82 de acțiuni în proprietatea exclusivă a pârâtei-reclamante M. S. și a bunului imobil situat în jud. M., . și a unui număr de 245 de acțiuni în proprietatea exclusivă a reclamantului-pârât B. A. L.; a obligat pârâta-reclamantă la plata unei sulte către reclamantul-pârât în valoare de 144.780 lei, în termen de 4 luni de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe; a obligat reclamantul-pârât la plata către intervenient a unei sulte în valoare de 159.331 lei, în termen de 4 luni de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și la plata sumei de 78.497 lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri la imobilul situat în jud. M., .; a menținut starea de indiviziune cu privire la dreptul de concesiune asupra locului de înmormântare situat în Cimitirul I. Nou; a respins în rest cererea de chemare în judecată; a respins în rest cererea reconvențională; a respins în rest cererea de intervenție voluntară principală și a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 250 lei către reclamantul-pârât reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta M. S. M. M., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 08.05.2012, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat; cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința civilă atacată cu apel prin prisma criticilor formulate, în raport cu probatoriul aflat la dosarul cauzei și dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
În primul motiv de critică, apelanta - pârâtă-reclamantă a solicitat administrarea în apel a unei noi expertize tehnice de evaluare a susținut că sentința civilă pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală întrucât instanța i-a refuzat cererea privind efectuarea unei noi expertize, fapt care a avut drept consecință încălcarea dreptului apelantei la apărare.
Criticile au fost apreciate ca fiind nefondate.
Tribunalul a respins cererea de suplimentare a probatoriului în fața instanței de apel, întrucât a apreciat că probatoriul administrat în fața instanței de fond este suficient pentru a conduce la dezlegarea pricinii, cât și față de teza probatorie invocată, respectiv critici asupra valorii imobilului.
Tribunalul, a avut în vedere că apelanta - pârâtă-reclamantă nu a administrat probe din care să rezulte că administrarea probei cu expertiza tehnică s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 201 și urm. C.proc.civ. și nici nu a invocat motive de nulitate absolută a acestei probe.
A mai reținut tribunalul că apelanta - pârâtă-reclamantă nu a administrat probe din care să rezulte că valoarea imobilului, fie nu corespunde pieței imobiliare locale, depunând în acest sens oferte de vânzare în raport cu care să se poate aprecia temeinicia susținerilor sale, având în vedere totodată și „jocul pieței” în raportul cerere și ofertă care face ca ofertele spre vânzare să aibă prețuri mai mari decât cele de tranzacționare, nici probe din care să rezulte că în timp piața imobiliară locală a suferit modificări substanțiale, relevante, de natură să afecteze temeinicia hotărârii sub acest aspect.
Totodată, a mai mult, a reținut tribunalul că, în cuvântul său în fața tribunalului la ultimul termen, chiar apelanta - pârâtă-reclamantă a susținut că imobilului i-a scăzut valoarea întrucât reclamantul l-a lăsat să se degradeze în acest scop.
Așa fiind, în lipsa unui apel declarat de către partea adversă, proba ar fi fost inutilă sub aspectul obiectivului urmărit efectiv de către apelantă, acela de a obține o sultă mai mare, conducând, la o cheltuială suplimentară (onorariul de expert) care nu era utilă cauzei și devenea doar o sarcină pecuniară suplimentară asupra patrimoniului apelantei, având în vedere principiul instituit de art. 296 teza a II a C.proc.civ. potrivit căruia „apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată” (non reformatio in pejus).
Tribunalul a reținut ca fiind pertinente pe acest motiv de apel și apărările invocate prin întâmpinare de către intimatul - reclamant-pârât B. A.-L..
În cel de al doilea motiv de apel, apelanta - pârâtă-reclamantă M. S.-M.-M. a susținut că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond nu i-a atribuit în natură cota succesorală care i se cuvine din imobilul „Vila Veverița” situată în Sovata, având în vedere că a contribuit la revendicarea acestei vile pe când reclamantul era plecat în străinătate, iar faptul că părțile nu se află în bune relații nu este suficient pentru a justifica soluția instanței.
Și aceste critici au fost respinse ca nefondate.
Tribunalul a reținut că pe durata soluționării pricinii a depus diligențe potrivit art.129 Cod procedură civilă pentru a înțelege care este modalitatea concretă de partajare pe care apelanta a avut-o în vedere cu privire la acest imobil, concluzia desprinsă fiind în sensul că apelanta ar fi dorit să își păstreze nu numai cota care i se cuvine din dreptul de proprietate, fără a se sista starea de indiviziune, ci și un drept de folosință asupra unei părți din fiecare dintre cele două imobile.
Ori, această modalitate de partajare nu numai că era contrară dispozițiilor art.728 C.civ., este însă și lipsită de echitate și de orice finalitate practică, pe de o parte având în vedere starea conflictuală existentă între părți, care nu poate fi ignorată astfel cum a susținut apelanta, iar pe de altă parte, pentru că în cele două imobile nu pot fi configurate unități locative care să întrunească cerințele Legii nr. 114/1996, astfel cum a rezultat și din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (fila 94, vol. I fond).
Tribunalul a constatat că apartamentul are o singură baie și o singură bucătărie, astfel că nu poate fi acceptată varianta unei coproprietăți și, în consecință, a unei folosințe comune a acestui imobil, întrucât niciunul dintre coproprietari nu s-ar putea bucura de cota-parte din dreptul său de proprietate fără a fi tulburat, ci s-ar crea o situație care ar fi o sursă de litigii între părți pentru viitor.
Potrivit art.741 C.civ.: „La formarea și compunerea părților, trebuie să se dea in fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura și valoare.
Se va evita însă, cât va sta prin putința, îmbucătățirea peste măsura a eritajelor si diviziunea exploatațiunilor.”
Tribunalul nu a primit susținerile apelantei în sensul că nu prezintă relevanță existența unor raporturi personale tensionate în părțile litigante, întrucât potrivit art.6739 C.proc.civ. „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Ori, în cauză între părți nu există un astfel de acord, intimatul - reclamant-pârât fiind dispus, potrivit celor arătate in întâmpinare, să primească în lotul său în natură ambele imobile cu obligația corelativă de a achita diferența de valoare dintre loturi (sulta) și refuzând categoric perpetuarea stării de indiviziune.
Ori, potrivit art.728 C.civ.: „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii.”
În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la imobile, tribunalul a constatat că ele au fost avute în vedere de către instanță și îi dau dreptul apelantei la un drept de creanță, iar nu posibilitatea obținerii unei cote crescute, cota cuvenită fiind una stabilită ope legis, devoluțiunea fiind legală.
În ceea ce privește susținerile apelantei cu privire la lipsa acordului defunctului la investițiile făcut în vilă, tribunalul le-a respins ca nefondate, întrucât interesul de a se opune în aparținea defunctului, iar pe de altă parte, întrucât aceste investiții au sporit valoarea de circulație a bunului, profitându-i și apelantei.
Tribunalul a reținut ca argument suplimentar pentru respingerea criticilor din apel și poziția inconsecventă a apelantei - pârâte-reclamante privind existența unor lucrări care au avut ca efect creșterea valorii imobilului vila Veverița, care face obiectul în principal al apelului, în același timp cu susținerile potrivit cu care aceste învestiții au însemnat demolarea unei construcții anexe, cu consecința diminuării valorii imobilului vila Veverița.
Tot apelanta a susținut că vila este pregătită pentru înscrierea în circuitul civil în scop turistic, ceea ce i-ar putea da dreptul apelantei la împărțirea veniturilor obținute, pentru ca tot acesta să susțină și faptul că vila a fost lăsată „în paragină” pentru a i se diminua valoarea.
Ipotezele avansate de apelantă nu numai că erau contradictorii, dar ele se exclud reciproc.
Nefondate au fost găsite și criticile privind impedimentul la realizarea partajului succesoral ca urmare a existenței unei acțiuni în revendicare.
Pentru ocrotirea unor eventuale drepturi ce le-ar fi revenit părților, tribunalul a dispus măsura suspendării judecății potrivit art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. prin încheierea de ședință din data de 13.06.2013.
Tribunalul a apreciat ca fiind soluția cea mai puțin prejudiciabilă pentru părțile aflate în litigiu, care, în ipoteza admiterii acțiunii în revendicare formulată de către apelanta - pârâtă-reclamantă din cauza pendinte, s-ar fi aflat puși în situația de a solicita un nou partaj pe cale judiciară, pentru părțile din imobil nepartajate în cauza prezentă, iar nu suplimentarea certificatului de moștenitor cum a susținut intimatul - reclamant-pârât, întrucât un astfel de certificat de moștenitor nefiind emis, părțile alegând dezbaterea succesiunii pe cale judiciară în instanță, este evident că el nu ar putea fi nici completat pe cale notarială.
Tot cu referire la acest aspect, tribunalul a reținut și durata scurtă de timp în care litigiul s-a aflat în stare de suspendare, de aproximativ 6 luni, reprezentând o ingerință rezonabilă în raport cu rezultatul și miza urmărite de părțile litigante, astfel că ea nu a fost de natură a conduce la încălcarea dreptului părților la soluționarea litigiului într-un termen rezonabil, drept garantat de 6 paragraf 1 CEDO.
În sfârșit, vădit nefondate au fost găsite și susținerile din motivul numărul cinci de apel, care, astfel cum judicios a susținut și intimatul - reclamant-pârât prin întâmpinare, pe de o parte, nu au constituit o critică în sine împotriva sentinței civile, iar pe de altă parte, fiind inacceptabile, pentru considerentele dezvoltate anterior în analiza celorlalte motive de apel, în mod special în motivul nr. 2 și completate cu considerentele care succed.
Apelanta - pârâtă-reclamantă solicită, în fapt, recunoașterea unor drepturi care exced dispozițiilor legale, pretinzând recunoașterea unui drept de habitație asupra apartamentului situat în București, ., ., parter, . schimb să primească în lotul său acest bun.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, soțul supraviețuitor care locuiește în locuința proprietate exclusivă a celuilalt soț are, prin asimilare, un drept de habitație, potrivit art. 4 din Legea nr. 319/1944, dacă întrunește următoarele condiții: a( să fi locuit la data deschiderii moștenirii în casa/apartamentul ce formează obiectul dreptului de abitație; b) să nu aibă locuință proprie; c) să nu devină prin moștenire proprietarul exclusiv al locuinței; d) locuința să facă parte din masa succesorală, cu precizarea că, dacă soțul locuiește cu alți comoștenitori, dreptul de abitație îi va permite să folosească locuința potrivit necesităților, iar nu potrivit cotei sale succesorale și e) defunctul să nu fi dispus altfel, respectiv soțul să nu fie îndepărtat de la acest drept printr-o dispoziție testamentară.
A mai reținut tribunalul că dreptul de habitație este un drept temporar, care poate fi recunoscut numai până la ieșirea din indiviziune sau recăsătorirea soțului supraviețuitor.
Așa fiind, întrucât apelanta - pârâtă-reclamantă poate primi în lotul său în natură apartamentul care a constituit domiciliul comun al acestei cu defunctul, nu sunt întrunite condițiile pentru a i se recunoaște acesteia un drept de habitație.
Nici nu a fost acceptată ipoteza în care, refuzând, apelanta – pârâtă-reclamantă ar putea îndeplini această condiție, devenind soț supraviețuitor lipsit de o locuință personală, întrucât apelanta și-ar invoca propria turpitudine pentru a obține ocrotirea unui drept.
În ceea ce privește atribuirea unei cote-părți în natură din vila Veverița, tribunalul a constatat că, astfel cum judicios a stabilit și instanța de fond, solicitarea este neîntemeiată, întrucât, urmare a atribuirii în lotul apelantei a apartamentului, ar fi depășită cota sa parte încălcându-se, totodată, cotele-parte aparținându-le celorlalți comoștenitori.
În sfârșit, a mai reținut tribunalul că, în timp ce ceilalți comoștenitori ar fi lipsiți de dreptul de a culege fructele civile ale apartamentului, acestea revenindu-i în totalitate apelantei, pe durată nedeterminată, prin afectarea apartamentului strict destinației de locuință a acesteia, apelanta pretinde în schimb a se bucura de o cotă parte din fructele civile ale vilei Veverița, fără a compensa în vreun fel o astfel de pretenție.
Această propunere de partajare este nu numai contrară legii, dar și profund inechitabilă, creând un evident dezechilibru în favoarea apelantei - pârâte-reclamante între drepturile succesorale cuvenite părților.
Tribunalul a reamintit faptul că apelanta - pârâtă-reclamantă a susținut că imobilul este în paragină, depunând în schimb extrase de pe internet privind oferirea vilei spre închiriere, însă fără a proba că vila a făcut obiectul închirierilor și a produs, astfel, fructe civile.
Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 296 C.proc.civ., constatând ca fiind nefondat apelul, tribunalul l-a respins în consecință, păstrând sentința civilă ca fiind temeinică și legală.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea apelantei de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta a căzut în pretenții ca urmare a respingerii apelului ca nefondat.
În ceea ce privește cheltuielile avansate de către stat sub forma reducerii taxei de timbru datorate în apel conform OUG nr. 51/2008, tribunalul a reținut că potrivit art.19: „(1) Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. (2) Instanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.”
Tribunalul nu a constat din oficiu și nici partea adversă nu a invocat un comportament abuziv ori exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale, astfel că devin incidente dispozițiile art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, potrivit cu care, cheltuielile avansate de către stat sub forma reducerii taxei de timbru datorate în apel vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii civile, a formulat recurs M. S. M. M. (art.304 pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă) susținând că s-a dat o interpretare greșită a actului dedus judecății pentru că sulta la care este obligat recurentul depășește cu mult beneficiul cotei succesorale (nefiind cercetat fondul cauzei conform atz.6739 Cod procedură civilă) și se solicită casarea cu trimitere pentru că instanța de fond nu a admis o nouă expertiză tehnică a vilei „Veverița”, pentru că cea existentă nu prezenta situația reală.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.304 pct.6 Cod procedură civilă, se vizează situațiile de plus petita și de ultra petita și referitor la acest motiv de recurs, numai partea interesată poate să-i invoce.
Conform art.304 pct.8 Cod procedură civilă se poate invoca încălcarea principiului înscris în art.969 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Motivul privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind „vădit neîndoielnic”, instanța îi schimbă „natura” ori „înțelesul”. Dacă din probele administrate ar rezulta un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecător constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs, conform art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Recurentul trebuie să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru a se admite recursul.
Totodată, art.304 pct.9 Cod procedură civilă vizează două ipoteze:
Prima hotărâre este lipsită de temei legal, adică atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată (nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau nemotivarea).
A doua ipoteză este cea care se referă la faptul că hotărâre a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (adică s-a aplicat o normă generală nesocotind existența unei norme speciale sau s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speță).
Cercetând motivele de recurs și temeiurile de drept invocate (arătate mai sus) se reține că din formularea în scris (lapidară) a recursului, mai precis a motivelor scrise de recurs nu se poate regăsi nici-un motiv de nelegalitate, așa cum se susține atât scris cât și verbal:
Niciuna din critici (față de motivele de drept invocate, art.304 pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă) nu este întemeiată față de considerentele prin care este motivată decizia civilă recurată.
Ca atare, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Văzând dispozițiile art.316 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă, M. S. M. M., împotriva deciziei civile nr.1319A. din 19.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, B. A. L. și intimatul intervenient în nume propriu, B. D. G., prin mandatar M. M..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/2015
T.B.Secția a IV-a Civilă - E.R.
- A.M.B.
Jud.sector 2 București - N.A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 122/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 559/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
