Obligaţie de a face. Decizia nr. 1350/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1350/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1350/2014

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr.1350

Ședința publică de la 30.09.2014

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - G. S.

JUDECĂTOR - M. H.

JUDECĂTOR - I. S.

GREFIER - S. R.

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta – pârâtă D. N., împotriva deciziei civile nr.1316 A din data de 18.12.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3.

Obiectul pricinii – obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – pârâtă D. N. personal și asistată de avocat, F. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul București (pe care o depune) și consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al intimatei – reclamante DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3 în baza delegației depuse la fila 27 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Curtea procedează la legitimarea recurentei – pârâte, aceasta prezentând CI . nr._ – CNP_.

Recurenta – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune autorizația de construire nr.886 din data de 18.09.2014, eliberată de Primăria Sectorului 3 București, privind lucrările de construire efectuate în imobilul situat în București, ., ..1, parter, ..

Față de această autorizație, precizează că nu se acoperă toate lucrările de construire efectuate, astfel încât solicită amânarea cauzei pentru a depune dovada în combaterea primului punct reținut în procesul – verbal de constatare a contravenției, respectiv desființarea parapetului de sub geamul care dă spre spatele blocului în vederea înființării unei căi de acces spre exterior, situație care nu este reținută conform cu realitatea. Urmează a depune planșe foto cu privire la situația de fapt, în sensul că „este geam și nu este ușă” și cu privire la faptul că primăria a construit o curte interioară și a îngrădit spatele blocului, fără a construi o cale de acces; în această situație „locuitorii imobilului sar gardul sau sar geamul”.

Intimata – reclamantă, prin consilier juridic, nu se opune amânării cauzei pentru a evidenția situația de fapt. Nu are cunoștință de situația de la fața locului, iar autorizația de construire a fost eliberată întradevăr, pentru o parte din lucrările de construire.

Curtea, în urma deliberării, față de utilitatea probelor propuse de partea recurentă prin prisma motivelor de recurs, apreciază că nu sunt utile soluționării recursului, prin prisma inclusiv a faptului că este al doilea termen de judecată acordat în cauză, termen până la care partea putea să depună probele de care a făcut referire. Indiferent, probele nu sunt utile în condițiile în care procesul-verbal care atestă respectiva situație de fapt nu a fost contestat de recurentă, astfel încât dispune respingerea acestora în temeiul art. 167 Cod Procedură Civilă.

Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurenta – pârâtă D. N., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului cu consecința respingerea acțiunii ca neîntemeiate, față de următoarele considerente:

Solicită a se reține că a întâmpinat o . greutăți în obținerea autorizației de construire privind lucrările efectuate în imobilul situat în București, ., . 2, parter, sector 3. Vecina recurentei, fără a justifica un prejudiciu real, timp de 2 ani, s-a opus cu privire la exprimarea acordului său în ceea ce privește lucrările de construcție.

Cu privire la certificatul de urbanism, susține că a fost emis după o perioadă de 4 luni (menționează că este vorba de un al doilea certificat, termenul de valabilitate pentru primul certificat de urbanism a expirat, astfel încât pârâta a fost nevoită să solicite eliberarea unui nou certificat); avizul Inspectoratului de Stat în Construcții a fost eliberat după termenul prevăzut de lege și autorizația de construire a fost eliberată cu nerespectarea termenului legal. Toate acestea au contribuit la prelungirea situației vizând imposibilitatea recurentei de a intra în legalitate cu privire la lucrările de construire efectuate, situație care nu poate fi imputată pârâtei.

Concluzionând, solicită instanței a avea în vedere autorizația de construire depusă la acest termen de judecată, în raport de care recurenta a intrat în legalitate cu 2 din cele 3 puncte menționate de organul constatator prin procesul – verbal de contravenție.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.

Intimata – reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului, având în vedere că autorizația de construire depusă astăzi, acoperă parțial sesizările menționate în cele 3 puncte ale procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 28.12.2011 sub numărul de dosar_ , formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3 în contradictoriu cu pârâta D. N. C., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la desființarea lucrările nelegal realizate la imobilul din București, Sector 3, ., ..1, parter, .> În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit notei de constatare nr. 1807/2010 în urma controlului efectuat în teren în data de 15.10.2010 în ., ..1, parter, . faptul că a fost desființat parapetul de sub geamul care dă spre spatele blocului în vederea înființării unei uși de acces spre exterior precum și o extindere a apartamentului pe o suprafață de aproximativ 1,5 m x 1,1 m prin închiderea cu perete din plăci din aglomerat lemnos și geam termopan spre partea din fața a blocului, lucrări efectuate fără autorizație de construire.

Față de cele constatate s-a încheiat procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 135/23.12.2010, prin care pârâta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 2 din Legea 50/1991. S-a dispus totodată în sarcina pârâtei măsura intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire în termen de 3 luni de la data comunicării procesului – verbal de contravenție, iar în caz contrar, aducerea imobilului la stadiul inițial.

Potrivit somației nr._/07.07.2011 s-a solicitat pârâtei să prezinte autorizația de construire, termenul acordat fiind 15.07.2011 în intervalul orar 08.00- 10.00, somația comunicată inițial prin poștă dar returnată, iar apoi prin afișare, dovadă în acest sens stand procesul-verbal nr.1133/26.07.2011.

În urma controlului efectuat la data de 06.12.2011, s-a constatat faptul că imobilul în cauză nu a fost adus în starea inițială.

În drept, a invocat art. 112-114 ind.1 Cod de procedură civilă, art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, OG nr.2/2001.

Sub aspectul probatoriului, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.1649/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul cu nr._ , s-a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3, în contradictoriu cu pârâta D. N. C.; a fost obligată pârâta să desființeze lucrările executate fără autorizație de construcție menționate în procesul-verbal de contravenție nr. 135/23.12.2010 în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 135/23.12.2010 încheiat de reclamant, s-a reținut în sarcina pârâtei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru motivul că aceasta din urmă a executat fără autorizație de construire lucrări de construcții, respectiv a fost desființat parapetul de sub geamul care dă spre spatele blocului în vederea înființării unei uși de acces spre exterior, precum și faptul că s-a realizat o extindere a apartamentului pe o suprafață de aproximativ 1,5 m x 1,1 m prin închiderea cu perete din plăci din aglomerat lemnos și geam termopan spre partea din față a blocului, lucrări efectuate fără autorizație de construire, fiind aplicată contravenientei o amendă în valoare de 1.000 lei.

Totodată, în temeiul art.28 alin. 1 același act normativ, s-a stabilit ca măsură complementară . obținerea autorizației de construire.

Cu toate acestea, pârâta nu s-a conformat celor dispuse de inspectorii din cadrul Serviciul Disciplina în Construcții și nu a obținut autorizație de construcție nici în prezent.

Potrivit art.32 alin.1 și 2 din Legea nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.28 alin.1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal, în cazul admiterii cererii instanța stabilind termenul limită de executare a acestei măsuri.

Instanța a reținut că executarea lucrărilor de construcții prevăzute de art. 3 din Legea nr.50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este permisă numai în temeiul unei autorizații de construire sau desființare, autorizație pe care pârâtul nu o deținea însă, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției întocmit de reclamantă, acesta neaducând la îndeplinire nici măsura complementară a intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire, în termenul stabilit potrivit art.28 alin.1 din actul normativ anterior menționat, potrivit susținerilor reclamantei dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și necontestate de către pârât.

Împotriva acestei soluții, în termen legal și motivat a formulat apel pârâta D. N. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia și respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin motivele de apel formulate, apelanta invocă excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Generale de Politie Locală Sector 3, motiv pentru care solicită admiterea excepției anterior menționate, admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind promovată de o persoana fără calitate procesuală activă.

De asemenea, pe fondul cauzei, solicită admiterea apelului și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulate.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Generale de Poliție Locală Sector 3, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, "organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal...".

Astfel cum reiese din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 135 din 23.12.2010, acesta a fost emis de Municipiul București - Primăria Sector 3, fiind semnat de Primarul Sectorului 3.

Rezultă din dispozițiile art. 1 din H.C.L.S.3 nr. 90 din 28.07.2011 că reclamanta din prezenta cauză este o instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Consiliului Local Sector 3, neputând sta în justiție în locul Municipiului București - Primăria Sector 3.

D. Municipiului București - Primăria Sector 3, în calitate de organ care a aplicat sancțiunea contravențională, Legea nr. 50/1991 îi conferă dreptul de a sesiza instanța de judecată și de a solicita desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Pe fondul cauzei, arată apelanta că, fiind de bună-credință, s-a conformat măsurilor dispuse de Primăria Sectorului 3, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

A obținut certificatul de urbanism nr. 356 din 29.03.2011, înscris în care au fost consemnate documentele necesare în vederea obținerii autorizației de construire:

a) Documentația tehnică - D.T.A.C..

A fost realizată documentația tehnică - faza D.A.T.C. - de către S.C. ZECON IMPEX S.R.L., inclusiv memoriul tehnic de rezistență, program de control al calității, necesar de materiale și evaluare, plan situație existentă, plan situație propusă, plan situație finală, referat privind verificarea de calitate conform Ordinului nr. 77/N/28.10.1996 cerința Al - întocmite de ing. Z. E. V., etc.

b) Studii de specialitate - expertiza tehnică.

A fost realizat raportul de expertiză tehnică privind extinderea și amenajările interioare în . în parterul blocului A14, scara 1, amplasat în ., sector 3, București de către S.C. ZECON IMPEX S.R.L., prin expert tehnic Z. E. V..

c) Avizele și acordurile privind utilitățile urbane și infrastructură – salubritate. Potrivit avizului nr. 1038/06.04.2011, S.C. ECOREC S.A. a avizat depunerea la depozitul de deșeuri Glina a deșeurilor rezultate de la modificări interioare și exterioare în ., ., ., sector 3, București.

d) Acordul Inspectoratului în Construcții - Municipiul București.

Inspectoratul în Construcții București a emis acordul nr. 1258/A din 29.04.2011 cu privire la intervențiile solicitate în vederea obținerii autorizației de construire la construcția situată în ., ., ., București, respectiv lucrări de modificări interioare și exterioare care se vor executa în baza proiectului întocmit de S.C. ZECON IMPEX S.R.L., verificat de ing. Z. E. V., expert tehnic atestat MLPAT cu nr._.

Totodată, documentația tehnică a fost restituită de către Inspectoratul în Construcții București, având vizat spre neschimbare memoriul tehnic de rezistență.

e) Acordul asociației de proprietari și al proprietarului apartamentului nr. 1.

Având în vedere că blocul A14 nu are constituită asociație de proprietari, a solicitat acordul vecinilor, astfel cum rezultă din Tabelul privind acordul vecinilor în legătură cu închiderea verandei de la ap. 2 din ., .> Proprietarii apartamentului 1 nu au înțeles să își dea acordul necesar obținerii autorizației de construire, refuzând în mod nejustificat să îi dea posibilitatea de a intra în legalitate și de a se conforma măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 135 din 23.12.2010.

Deși a încercat de mai multe ori să îi convingă de avantajele unei asemenea lucrări, demersurile sale au rămas fără răspuns.

Mai mult, unul dintre coproprietarii apartamentului 1, respectiv doamna Bucaloiu E. a înțeles să o cheme în judecată, în dosarul nr._/301/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, cu termen la data de 24.04.2013, având ca obiect obligația de a face.

Proprietarii apartamentului nr.1 au înstrăinat dreptul de nudă proprietate, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 123 din 30.01.2013 la Biroul Notarial B. R.-C. - M. F..

Prin același contract de vânzare, soții Bucaloiu declară că asupra apartamentului exista litigiul ce formează obiectul dosarului nr._/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 în legătură cu care aceștia înțeleg să renunțe la cererea de chemare în judecată și la drepturile deduse judecății.

Noul proprietar al apartamentului 1, doamna P. A., prin declarația autentificată sub nr. 455 din 18.02.2013 la Biroul Notarial Public P. C. și M. O., și-a exprimat acordul cu privire la toate îmbunătățirile efectuate la apartamentul proprietatea sa, respectiv:

-închiderea holului comun al apartamentelor nr. 1 și nr. 2 cu perete din placi din aglomerat lemnos și geam termopan, protejând holul pe o porțiune de 1,5 m x 1,1 m;

-înlocuirea tâmplăriei de lemn și a improvizațiilor de mat lemnos și a materialelor uzate folosite drept parapet sub geamul de la camera din spatele blocului, cu tâmplărie de tip termopan, rezultând o fereastră mai adâncă.

Având în vedere că acordul noului proprietar al apartamentului 1 a fost obținut doar în data 18.02.2013, cu o întârziere de mai bine de doi ani de la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 135 din 23.12.2010, este evident că nu a putut obține autorizația de construire până în acest moment.

Ca urmare a obținerii și a ultimului înscris necesar obținerii autorizației de construire și datorită faptului că certificatul de urbanism anterior menționat și-a pierdut valabilitatea, la data de 25.02.2013, a depus la Primăria Sectorului 3 o solicitare pentru eliberarea unui nou certificat de urbanism, urmând să obțină și autorizația de construire.

Arată apelanta că din motivele anterior menționate, reiese că a făcut toate eforturile posibile pentru a intra în legalitate și pentru a obține autorizația de construire în termenul stabilit prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, dar nu a reușit întrucât era condiționată de acordul proprietarilor apartamentului 1.

Instanța de fond a admis cererea reclamantei în temeiul art. 32 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1991, obligându-o să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Solicită să se observe că aplicarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 51/1991 nu se face automat de către instanța de judecată, ci aceasta are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru obținerea în mod legal a autorizației de construire.

Proprietarii apartamentului nr. 1 au refuzat în mod constant să-și dea acordul cu privire la obținerea autorizației de construire, fără să invoce vreun motiv temeinic sau vreun prejudiciu ce s-ar fi produs în patrimoniul lor, deși lucrarea realizată le profita fără ca aceștia să fi contribuit financiar.

În aceste condiții, atât timp cât aceștia s-au opus cu rea-credința ca să obțină autorizația de construire, a fost în imposibilitate de a îndeplini măsurile dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor emis de Primăria Sectorului 3.

Peste această situație s-a suprapus și faptul că starea sa de sănătate s-a deteriorat constant, astfel cum rezultă și din documentele depuse la instanța de fond.

În drept, a invocat art. 282 și următoarele Cod procedură civilă; Legea nr. 50/1991.

Intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea sentinței civile nr.1649/05.02.2013 ca legală și temeinică.

Referitor la excepția lipsei calității sale procesuale active, a făcut următoarele precizări:

• în baza dispozițiilor art.3 și art.4 din Legea nr.155/2010, prin H.C.L.S.3 nr.23/31.03.2011 s-a înființat Poliția Locală Sector 3, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local Sector 3;

• prin H.C.L.S.3 nr.90/28.07.2011 Poliția Locală Sector 3 s-a reorganizat în Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 și a preluat unele structuri din cadrul aparatului de specialitate al primarului și anume compartimentele: Control Comercial, Disciplina în Construcții și Autorizare.

Astfel, la momentul întocmirii procesului-verbal nr.135/23.12.2010 Serviciul Disciplina în Construcții se află în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Sectorului 3, iar la momentul promovării acțiunii in justiție compartimentul respectiv se afla în cadrul său.

Așa cum rezultă din Nota de constatare din 15.10.2010, compartimentul de specialitate se afla în subordinea primăriei, iar din Nota de constatare din 07.12.2011, compartimentul respectiv se afla în subordinea sa.

Potrivit dispozițiilor art.27 alin.3 din Legea nr.50/1991 (r2), contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale (...) sectoarelor municipiului București, pentru faptele săvârșite în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competentelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

Potrivit dispozițiilor art.32 alin.l lit. b) din Legea nr.50/1991 (r2), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Potrivit dispozițiilor art.27 alin.5 din Legea nr.50/1991 (r2), procesele-verbale de constatare a contravențiilor încheiate de organele de control ale administrației publice locale se înaintează în vederea aplicării sancțiunii, primarului (...) sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială s-a săvârșit contravenția.

Având în vedere cele menționate mai sus, intimata a apreciat că are calitate procesuală activă.

Pe fondul cauzei, a arătat că deoarece la următorul control care a avut loc în data de 06.12.2011 s-a constatat că imobilul nu a fost adus la starea inițială, s-a întocmit Nota internă nr._/12.12.2011 cu propunerea de aplicare a dispozițiilor art.32 alin.1 lit.b) din Legea nr.50/191(r2).

Apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, deoarece din probatoriul administrat în cauză a rezultat că acțiunea promovată de aceasta este întemeiată, fapt confirmat și de apelanta-pârâtă în apelul depus la dosar, în care confirmă situația de fapt și indirect consideră justificată acțiunea sa, dar explică motivele care au pus-o în imposibilitatea de a se conforma măsurilor complementare dispuse prin procesul-verbal.

În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 115-118, art. 296 C.proc.civ., pe dispozițiile O.G. nr.2/2001, pe dispozițiile Legii nr.50/1991 (r2).

Prin decizia civilă nr.1316 A/18.12.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, conform art.295 și art. 129 alin ultim Cod procedură civilă, tribunalul a constatat apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana pârâtului și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, altfel spus, calitatea procesuală pasivă aparține persoanei care este obligată în cadrul raportului juridic respectiv.

Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.

În speța dedusă judecății, Tribunalul a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă, deoarece potrivit dispozițiilor art.3 și art.4 din Legea nr.155/2010, prin H.C.L.S.3 nr.23/31.03.2011 s-a înființat Poliția Locală Sector 3, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local Sector 3, iar prin H.C.L.S.3 nr.90/28.07.2011 Poliția Locală Sector 3 s-a reorganizat în Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 și a preluat unele structuri din cadrul aparatului de specialitate al primarului și anume compartimentele: Control Comercial, Disciplina în Construcții și Autorizare.

Astfel, la momentul întocmirii procesului-verbal nr.135/23.12.2010, Serviciul Disciplina în Construcții se afla în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Sectorului 3, iar la momentul promovării acțiunii în justiție compartimentul respectiv se afla în cadrul reclamantului.

De asemenea, prin admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În situațiile în care contravenienții sancționați în temeiul Legii nr. 50/1991 nu se conformează măsurilor dispuse prin procesul-verbal, devin incidente dispozițiile art. 32 alin.1 din Legea nr.50/1991 modificată prin OG nr.122/2004 și Legea nr. 119/2005 conform cărora „în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției... organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: ... b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la aliniatul 1”.

În consecință, în mod corect instanța de fond, nefăcându-se dovada obținerii autorizației și intrării în legalitate, a admis acțiunea reclamantului.

Împotriva deciziei civile a declarat recurs pârâta D. N. C., prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Generale de Poliție Locală Sector 3, motiv pentru care solicită admiterea excepției anterior menționate, admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.

În motivare, a arătat că respectiva calitate procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, "organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal…".

Rezultă din dispozițiile art.1 din H.C.L.S.3 nr.90 din 28.07.2011 că reclamanta din prezenta cauză este o instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Consiliului Local Sector 3, neputând sta în justiție în locul Municipiului București - Primăria Sector 3.

Pe fondul cauzei, hotărârea pronunțată a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art.32, alin.1 și 2 din Legea nr. 50/1991, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

Instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora „în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune ... desființarea construcțiilor realizate ilegal".

Rezulta că desființarea construcțiilor realizate ilegal se impune în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu se conformează măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, neconformarea trebuind să fie culpabilă.

Astfel cum rezultă din materialul probator aflat la dosarul cauzei, recurenta-pârâtă fiind de bună-credință, s-a conformat măsurilor dispuse de Primăria Sectorului 3 București, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

Recurenta – pârâtă a obținut certificatul de urbanism nr. 356 din 29.03.2011, înscris în care au fost consemnate documente necesare în vederea obținerii autorizației de construire, respectiv:

a) documentația tehnică - D.T.A.C.,

b) studii de specialitate - expertiza tehnică,

c) avizele și acordurile privind utilitățile urbane și infrastructura – salubritate,

d) acordul Inspectoratului în Construcții – Municipiul București,

e) acordul asociației de proprietari și al proprietarului apartamentului nr.1.

Având în vedere că blocul A14 nu are constituită asociație de proprietari, recurenta – pârâtă a solicitat acordul vecinilor, astfel cum rezultă din "Tabelul privind acordul vecinilor în legătură cu închiderea verandei de la ap. 2 din ., .> Proprietarii apartamentului nr.1 nu au înțeles să își dea acordul necesar obținerii autorizației de construire, refuzând în mod nejustificat să-i dea posibilitatea recurentei - pârâte de a intra în legalitate și de a se conforma măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.135 din 23.12.2010.

Deși recurenta – pârâtă a încercat de mai multe ori să îi convingă de avantajele unei asemenea lucrări, demersurile sale au rămas fără răspuns.

Mai mult, susține recurenta – pârâtă, unul dintre coproprietarii apartamentului nr.1, respectiv doamna Bucaloiu E. a înțeles să o cheme în judecată, în dosarul nr._/301/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, având ca obiect obligația de a face, reclamanta Bucaloiu E. renunțând la judecarea cauzei anterior menționate.

De asemenea, proprietarii apartamentului nr. 1 au înstrăinat dreptul de nuda proprietate, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 123 din 30.01.2013 la Biroul Notarial B. R.-C. - M. F..

Prin același contract de vânzare, soții Bucaloiu declară că asupra apartamentului există litigiul ce formează obiectul dosarului nr._/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București, în legătura cu care aceștia înțeleg să renunțe la cererea de chemare în judecată și la drepturile deduse judecății.

Noul proprietar al apartamentului nr.1, doamna P. A., prin declarația autentificată sub nr. 455 din 18.02.2013 la Biroul Notarial Public P. C. și M. O., și-a exprimat acordul cu privire la toate îmbunătățirile efectuate la apartamentul proprietatea recurentei - pârâte, respectiv:

- închiderea holului comun al apartamentelor nr. 1 și nr. 2 cu perete din plăci din aglomerat lemnos și geam termopan, protejând holul pe o porțiune de 1,5 m x 1,1 m,

- înlocuirea tâmplăriei de lemn și a improvizațiilor de mat lemnos și a materialelor uzate folosite drept parapet sub geamul de la camera din spatele blocului, cu tâmplărie de tip termopan, rezultând o fereastră mai adâncă.

Având în vedere că acordul noului proprietar al apartamentului nr.1 a fost obținut doar în data 18.02.2013, cu o întârziere de mai bine de doi ani de la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 135 din 23.12.2010, este evident că recurenta – pârâtă nu a putut obține autorizația de construire până în acest moment.

Ca urmare a obținerii și a ultimului înscris necesar obținerii autorizației de construire și datorită faptului că certificatul de urbanism anterior menționat și-a pierdut valabilitatea, la data de 25.02.2013, recurenta – pârâtă a depus la Primăria Sectorului 3 o solicitare pentru eliberarea unui nou certificat de urbanism, urmând să obțină și autorizația de construire.

Astfel cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 832 (depus la dosarul cauzei), acesta a fost eliberat la data de 09.07.2013, după mai bine de 4 luni de la data formulării solicitării, deși termenul legal de eliberare a acestuia este de 30 de zile de la data înregistrării cererii, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 50/1991.

Nici avizul Inspectoratului de Stat în Construcții - Municipiul București nu a fost eliberat cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2¹ din Legea nr. 50/1991, "procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe o dată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde:

a) emiterea certificatului de urbanism;

b) emiterea punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;

c) notificarea de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competenta pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului;

d) emiterea avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;

e) elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în continuare documentație tehnica - D.T.;

f) depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice competente;

g) emiterea autorizației de construire".

Pe cale de consecință, recurenta – pârâtă a demarat procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții, dar nu a beneficiat de concursul autorităților în ceea ce privește eliberarea certificatelor/autorizațiilor prevăzute de lege.

Rezultă că nu există culpa recurentei - pârâte în aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, numai atitudinea culpabilă a contravenientului putând să conducă la desființarea construcțiilor.

Reiese așadar, din motivele anterior menționate, că recurenta – pârâtă a făcut toate eforturile posibile pentru a intra în legalitate și pentru a obține autorizația de construire în termenul stabilit prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, dar nu a reușit întrucât era condiționată de acordul proprietarilor apartamentului nr.1, dar și de eliberarea în termenul prevăzut de lege a certificatelor/autorizațiilor de către instituțiile statului implicate în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții.

Recurenta – pârâtă solicită să se observe că aplicarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 51/1991 nu se face automat de către instanța de judecată, ci aceasta are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru obținerea în mod legal a autorizației de construire.

Pentru motivele anterior menționate, recurenta – pârâtă solicită să se observe că dispozițiile legale în materia autorizării lucrărilor de construire nu au fost aplicate în mod corect de către instanțele de fond și de apel, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de intimata-reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALA SECTOR 3 ca neîntemeiată, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Intimata – reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3 a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 al.2 Cod Procedură Civilă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, pentru aceleași motive expuse în întâmpinarea din apel.

În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, potrivit art. 305 Cod Procedură Civilă: autorizația de construire nr. 886/18.09.2014 emisă de Primăria Sectorului 3 București - DUAT.

Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.

Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

1. Motivul prim de recurs, relativ excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei intimate în promovarea prezentei acțiuni, este nefondat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) si (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: "(1) În cazul in care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: (...)

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. (...)

(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3) In cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, in conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate".

Analiza exegetică a prevederilor legale evocate denotă obligația organului care a aplicat sancțiunea, de a solicita instanței de judecată măsura desființării construcției nelegal edificate.

Potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 135/23.12.2010, Primarul Sectorului 3 București a aplicat sancțiunea, procesul-verbal fiind comunicat recurentei, de către Serviciul Disciplină în Construcții al Primăriei Sectorului 3 București (filele 5,6 dosar fond), serviciu al primarului care gestionează activitatea în acest domeniu.

Conform Hotărârii nr. 90/28.07.2011 a Consiliului Local al Sectorului 3 București, compartimentul Disciplină în Construcții al Primarului Sectorului 3 București a fost preluat de către Direcția Generală de Poliție Locală a Sectorului 3 București, reclamanta intimată din prezenta cauză.

În consecință, excepția invocată este nefondată, fiind vorba doar de un transfer al departamentului care se ocupă de această activitate.

2. i. În privința motivului de recurs secund, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, Curtea, examinând dispoziția care constituie temei juridic al prezentei acțiuni, din perspectiva metodelor de interpretare teleologică și sistematică, observă în acord de altfel, cu statuările Curții Constituționale din jurisprudența sa (a se vedea în acest sens, Decizia 1535 din 25 noiembrie 2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) si (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții), că în ceea ce privește respectarea disciplinei in construcții, legiuitorul a atribuit instanței judecătorești un dublu rol.

Astfel, „aceasta poate fi chemată să verifice legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991. De asemenea, aceasta poate interveni, la cererea organului care a aplicat sancțiunea cuprinsă în procesul-verbal, pentru a stabili daca se impune sau nu obligarea contravenientului la încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal, fixând și termenele de executare a masurilor dispuse, astfel cum prevede art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 50/1991”.

În situația în care însă, contravenientul depășește termenul stabilit de instanță, măsurile dispuse vor fi aduse la îndeplinire "prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie".

Reglementarea reprezintă așadar, o normă specială, specifică regimului juridic al construcțiilor, a cărui caracteristică generală o constituie controlul statal asupra amenajării teritoriului, urbanismului și autorizării executării lucrărilor de construcții. De aceea, Curtea Constituțională a stabilit în decizia evocată, inter alia, că în privința executării silite, „nu poate fi aplicat prin analogie sistemul de executare silită stabilit de Codul de procedura civilă, câtă vreme legiuitorul a înțeles să adopte o reglementare specială pentru acest domeniu”.

Concluzia corespunde și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ce a statuat că astfel de legi sunt "necesare si obișnuite în domeniul construcțiilor, care, în societățile moderne, sunt o preocupare centrală a politicilor economice și sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie sa aibă o largă marjă de apreciere atât în ceea ce privește stabilirea existenței unei probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât și în alegerea unor modalități de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor vizate" (Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei).

În virtutea considerentelor expuse, procedura specială întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 expusă, vizează în mod exclusiv, raportul de drept care se creează în baza Legii nr. 50/1991, între contravenientul care avea obligația de a solicita eliberarea autorizației și autoritatea administrativă competentă pentru eliberarea actului (în același sens, a se vedea și Decizia civilă nr. 203/15.05.2009 a Curții de Apel Iași - Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sau Decizia civilă nr. 84/C/16 februarie 2009 a Curții de Apel C. - Secția Civilă, Minori și Familie, Litigii De Muncă și Asigurări Sociale).

În transpunerea concretă a raționamentului juridic sintetizat de Curtea Constituțională, expus în paragrafele anterioare, rezultă că în cadrul acțiunilor promovate în baza acestui text de lege, instanța trebuie să verifice numai două elemente: existența sancțiunii contravenționale în temeiul art.26 alin.1 lit.a si b din această lege și neîndeplinirea de către contravenient, a măsurilor dispuse de organul constatator în termenul stabilit prin procesul-verbal de contravenție.

Concluzia se impune și întrucât procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. El face în aceste condiții, dovada deplina a situației de fapt consemnate la întocmire pana la proba contrarie, probă realizată însă, în cadrul plângerii formulate împotriva sa, conform art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”. Așadar, procesul-verbal de contravenție necontestat sau confirmat judiciar în urma contestării sale de către contravenient, realizează dovada deplină asupra situației de fapt reținute în cadrul său, situație care nu va mai putea realiza obiect de analiză în cadrul cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, temeiul juridic al prezentei cauze.

ii. Or, verificând în dosarul pendinte, cele două elemente, Curtea observă că sancțiunea contravențională din procesul-verbal de constatare și sancționare necontestat judiciar de către contravenientă, există, iar recurenta a intrat parțial în legalitate cu privire la construcțiile efectuate.

Astfel, potrivit autorizației de construire nr. 886/18.09.2014 emise de Primăria Sectorului 3 București – DUAT, se autorizează închidere hol acces din dreptul apartamentului și crearea unui windfang suplimentar cu suprafața de 1,65 mp, situat sub pasarela de acces la etajul 1, cu separarea acceselor între apartamentele 1 și 2, realizat dintr-o structură de lemn – plăci OSB termoizolante, prevăzută cu ușa de acces, păstrând aliniamentul fațadei” (fila 32 dosar recurs).

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului prezent, intimata reclamantă prin reprezentantul său, a recunoscut împrejurarea că prin această autorizație, se acoperă parțial sesizările menționate în cele 3 puncte ale procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Or, prin procesul – verbal de contravenție, recurenta prezentă a fost sancționată pentru edificarea următoarelor construcții: „desființarea parapetului de sub geamul care dă spre spatele blocului în vederea înființării unei uși de acces spre exterior, extindere apartament pe o suprafață de 1,5 m x 1,1 m prin închidere cu perete din OSB și geam termopan, fără autorizație de construire” (fila 5 dosar fond).

Nu mai puțin, recurenta a precizat în cadrul dezbaterilor de la ultimul termen de judecată, că solicită în continuare probe în combaterea situației de fapt reținute asupra primului punct al procesului-verbal de contravenție, denotând astfel, că din punctul său de vedere, autorizația emisă viza lucrările de construire expuse în partea a doua a procesului-verbal de contravenție.

Coroborând toate aceste elemente (conținutul procesului-verbal de contravenție, conținutul autorizației eliberate și precizările părților de la ultimul termen de judecată, anterior expuse), Curtea apreciază că singura lucrare evidențiată de actul constatator ilustrat, rămasă neautorizată până în prezent, este cea constând în „desființarea parapetului de sub geamul care dă spre spatele blocului în vederea înființării unei uși de acces spre exterior”.

Criticile privind buna sa credință sau demersurile efectuate de către recurentă în vederea obținerii autorizației, sunt nerelevante în raportul juridic dedus judecății, recurenta având obligația prioritară de a se abține de la orice construcție, atât timp cât nu are autorizația legală aferentă, demersurile sau buna sa intenție fiind considerate insuficiente de către legiuitor prin raportare la scopul îndatoririlor prescrise de regimul legal al construcțiilor, circumscris interesului general de siguranță și estetică edilitară.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurenta – pârâtă D. N., împotriva deciziei civile pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite apelul formulat de apelanta – pârâtă împotriva sentinței civile pe care o va schimba integral, în sensul că obligația de desființare va subzista doar în privința desființării parapetului de sub geamul care dă spre spatele blocului în vederea înființării unei uși de acces spre exterior.

Va respinge în rest, acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă D. N., împotriva deciziei civile nr.1316 A din data de 18.12.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul că admite apelul formulat de apelanta – pârâtă D. N. C., împotriva sentinței civile nr.1649/05.02.2013, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București.

Schimbă integral sentința, în sensul că obligația de desființare subzistă doar în privința desființării parapetului de sub geamul care dă spre spatele blocului în vederea înființării unei uși de acces spre exterior.

Respinge în rest, acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

G. S. M. H. I. S.

GREFIER

S. R.

Red.M.H.

Tehdact.R.L./M.H.

2 ex./23.11.2014

TB-S.3 – Ș.Ț.; I.N.

Jud.S.3 – A.T.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 1429/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Legea 10/2001. Decizia nr. 1438/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 1350/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 1350/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI