Obligaţie de a face. Decizia nr. 161/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Prin decizia civilă nr. 561A din 09.06.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă Asociația de Proprietari . în .. 9, ., București, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. D., domiciliat în .. 9, ., ., București împotriva sentinței civile nr._/29.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Apelanta-reclamantă Asociația de Proprietari . în motivele de apel că sentința pronunțată de către instanța de fond nu este motivată, motiv care nu se susține. Instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la prevederile legale motivând punctual soluția pronunțată.

În ceea ce privește predarea originalelor contractelor de muncă, tribunalul a constatat că un exemplar se află la ITM, astfel cum rezultă din adresele acestei instituții, iar celalalt exemplar a fost predat conform procesului-verbal încheiat la data de 12.05.2010. Din declarația martorului B. L. nu rezultă că nu ar fi fost predat contractul de muncă în original, iar T. A. nu a fost audiat de către instanță, astfel că orice declarație extrajudiciară a acestuia nu poate fi avută în vedere ținând seama de prevederile art. 186-200 Cod procedură civilă.

Cu privire la Registrul general de evidență a salariaților, tribunalul a constatat că apelanta-reclamantă a arătat atât în cererea de chemare în judecată, dar și în motivele de recurs, că acesta nu a fost întocmit, astfel că intimatul-pârât nu poate să predea un document care nu există.

În ceea ce privește împuternicirile date intimatului, apelanta-reclamantă a susținut că s-ar afla în original la intimat, dar nu face nici o dovadă că s-ar găsi în continuare la intimat, fiind posibil ca acestea să fi fost reținute în dosarele ce au fost pe rolul instanțelor sau la parchet, cunoscut fiind faptul că acestea se rețin în original pentru a se face dovada reprezentării Asociației.

Referitor la listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației pentru lunile octombrie 2004 – februarie 2005 (afișate noiembrie 2004 – martie 2005), în original, vizate de președinte și cenzor, precum și modul de calcul al acestora instanța de fond a motivat faptul că acestea au fost predate conform procesului-verbal din data de 12.04.2005. Referitor la modul de calcul al acestor cote de întreținere nu rezultă din probele administrate că intimatul se află în posesia acestuia.

Dosarele contabile lunare pentru lunile septembrie 2004 – februarie 2005 au fost predate, astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 12.04.2005, iar modul de întocmire a acestora nu face obiectul cererii de față.

În ceea ce privește predarea registrelor contabile obligatorii, respectiv Registru de casă, Registru – jurnal, Registru – inventar instanța de fond a reținut în mod corect că acesta a fost predat de către intimatul V. D.. Faptul că acesta nu a întocmit registrul – jurnal și registrul – inventar, fișele apartamentelor, fișele furnizorilor, balanța de verificare a activului și pasivului asociației pentru anul 2004, precum și registrul pentru evidența fondului de rulment și a altor fonduri, așa cum susține apelanta-reclamantă, nu poate conduce la obligarea acestuia de a le preda de vreme ce acestea nu există. Neîndeplinirea obligațiilor legale de către intimat în calitatea sa de administrator nu mai poate fi suplinită prin întocmirea retroactivă a documentelor.

Declarație înregistrare nr._/31.03.2005 în original și convențiile de prestări servicii pentru perioada noiembrie 2004 – martie 2005 au fost predate de către intimat conform procesului-verbal din data de 12.04.2005, astfel că acest motiv de apel este nefondat.

Susținerea apelantei-reclamante că procesul-verbal din data de 12.04.2005 ar fi fost întocmit într-un singur exemplar care se află la intimat este nefondată pentru că așa cum rezultă din chiar conținutul acestuia a fost întocmit în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte, semnat de B. L., semnătură recunoscută de acesta conform declarației date în fața instanței de fond.

Cu privire la predarea convențiilor de prestări servicii, susținerile apelantei conform cărora acestea nu ar fi predate sunt contrazise de mențiunile din procesul-verbal din data de 12.04.2005 și de declarațiile martorului B. L..

Deși apelanta a susținut existența unor adăugiri la procesul-verbal din data de 12.04.2005, nu face dovada existenței raportului de expertiză despre care face vorbire.

Prin urmare, tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari . în .. 9, ., București.

În motivarea recursului formulat, s-au arătat următoarele:

1. Instanța a interpretat greșit actul dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.

În susținerea prezentului motiv de recurs se arată că atât instanța de fond dar și instanța de apel au trecut cu mare lejeritate peste reținerile raportului de expertiză criminalistică care stabilește că 4 poziții din cadrul procesului-verbal de predare-primire au fost realizate cu alt material scriptural.

Prin urmare, arată recurenta-reclamantă instanțele de judecată nu puteau trece peste reținerile din cadrul raportului criminalistic, în sensul că ulterior încheierii acelui proces-verbal, cineva a mai adăugat unele poziții, inducând concluzia că și acele documente ar fi fost predate.

Pe de o parte, instanțele au greșit în analizarea raportului criminalistic, atâta timp cât nu l-au luat în seamă și arată recurenta este evident că, concluziile acestuia sunt rezultatul unei analize a unui expert în domeniu. Nu se poate pune în discuție concluziile raportului și ca o consecință instanțele de judecată ar fi trebuit să facă aplicarea raportului, concluziile cu privire la cele 4 poziții fiind clare și neîndoielnice.

Este limpede ca inserarea în cadrul procesului-verbal a unor noi poziții, avea ca și scop sustragerea celui care a realizat completarea în a preda în viitor aceste documente către recurentă.

Se poate observa ca pozițiile completate ulterior reprezintă acte solicitate de recurentă a le fi predate prin cererea introductivă și respinse de instanța de judecată.

Arată recurenta că nu există proba mai concludentă decât raportul de expertiză care prevede în mod clar și neechivoc că cele 4 poziții au fost realizate ulterior cu un alt material scriptural.

Prin coroborarea celorlaltor probe de la dosar, în sensul că trebuie să se aibă în vedere declarațiile contradictorii ale martorilor, lipsa de relaționare între răspunsul la interogatoriu a intimatului-pârât și cele relatate de martori, nu pot conduce decât la ideea că actele astfel cum acestea au fost solicitate nu au ajuns niciodată în posesia recurentei și, cu atât mai puțin în fișetul din casieria asociației așa cum se susține.

Învederează recurenta că nu există nici un fel de logică prin care reprezentantul său să facă nenumărate demersuri pe lângă Inspectoratul Teritorial de Muncă, instanța de judecată, corpul experților etc. pentru a intra în posesia unor copii ale actelor solicitate sau în a demonstra că acele acte nu reprezenta voința părților sau că unele acte au fost contrafăcute.

Este limpede că unele procese au fost câștigate inițial de către intimatul-pârât (desfacerea contractului de muncă) exact pe acest considerent al ascunderii actelor, însă ulterior, prin eforturile președintelui recurentei, s-a reușit întoarcerea rezultatului în favoarea recurentei, însă după mulți ani de demersuri, cereri, expertize etc.

Prin urmare, este limpede că în situația în care acele acte solicitate erau sau s-ar fi găsit în posesia recurentei, orice fel de demers de ani de zile pentru a ne demonstra nevinovăția nu-și mai găsea sensul, logica și pierderea de timp și bani.

Dovada celor susținute mai sus o reprezintă chiar sentințele și deciziile obținute împotriva intimatului-pârât.

2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal – art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Învederează în susținerea acestui motiv de recurs faptul că deși instanța de judecată reține că există inadvertențe între declarația acestui martor (B. L.) și recunoașterea pârâtului cuprinsă în răspunsurile 6 și 8 din interogatoriu în sensul că procesul-verbal a fost scris de pârât la el acasă, în mai multe etape, însă anterior predării; de asemenea, în timp ce martorul a declarat că de față la întocmirea procesului-verbal au fost și alți doi martori Ghiuleanu și R., pârâtul a răspuns la întrebarea 3 din interogatoriu în sensul că de față, la momentul predării, a fost numai acesta și martorul B. L.".

Din reținerile instanței se desprinde foarte clar eroarea în care aceasta a căzut, eroare preluată și de către instanța de apel, care nu a luat în seamă criticile recurentei, în sensul că este limpede contradicția și răspunsurile total opuse ale celor doi, adică a celor care au semnat actul de predare-primire, cu alte cuvinte, se contrazic în declarații chiar cei care au predat, respectiv primit, așa-zisele documente.

Recurenta arată că este clar că cei doi au realizat acel simulacru de act de predare-primire după bunul lor plac, în mai multe etape, fără ca cineva să verifice corectitudinea și integralitatea actelor menționate în cuprinsul procesului-verbal.

Recurenta critică și reținerea instanței de apel, în sensul că Asociația nu a făcut nici un fel de dovadă ca acele acte nu s-ar găsi în cadrul asociației că ele s-ar găsi în posesia intimatului-pârât.

Învederează instanței de recurs că instanța de apel nu și-a pus problema că nu există la dosar nici un fel de act, din care să rezulte că, într-adevăr, procesul-verbal reprezintă realitatea, în sensul că nu există nici un fel de dovadă că acele acte s-ar fi depozitat în incinta casieriei, că acele acte s-ar fi aranjat în fișetul asociației.

De asemenea, este fără logică reținerea instanței, atâta timp cât recurenta aleargă după aceste acte de mai mulți ani în a demonstra legalitatea desfacerii contractului de muncă a intimatului-pârât și întoarcerea sentințelor inițiale obținute de către acesta.

Recurenta arată că nu înțelege cum de instanța de fond și cea de apel, deși fac trimitere și constată mari divergențe în declarațiile părților semnatare ale procesului-verbal, ajung la concluzia că dacă nu s-a demonstrat că acestea ar fi în posesia intimatului, în mod logic acestea au fost predate recurentei.

Un exemplu că instanța s-a înșelat îl reprezintă chiar atitudinea intimatului care a depus la dosar copie după împuternicirea nr. 087/2005, iar originalul se găsea în posesia acestuia. Învederează recurenta că toate celelalte acte sunt în posesia acestuia, nici un act original pentru perioada avută în vedere nu a ajuns efectiv în posesia recurentei.

Prin urmare, există la dosar dovada faptului că cel care a urmat gestiunii intimatului-pârât nu a primit actele originale, că erau lipsă contracte și acte contabile obligatorii.

Este mai mult decât evident că în nici un moment aceste acte nu au fost predate, existând credința din partea semnatarilor procesului-verbal, că în urma unei verificări atente a gestiunii s-ar putea desprinde anumite aspecte ce probabil nu se doreau a fi cunoscute.

Recurenta arată că acesta este adevăratul motiv, atâta timp cât și azi asociația se luptă pe de o parte să obțină actele din perioada respectivă, iar pe de ală parte, se judecă cu intimatul pentru a demonstra netemeinicia sentințelor obținute de acesta inițial.

Cu privire la buna-credință a intimatului, recurenta solicită ca instanța de recurs să țină seama că acesta a acționat-o în instanță în mai multe dosare, a început executarea silită împotriva asociației, a poprit contul acesteia, a solicitat instanței de judecată aplicarea unei amenzi asociației fapt consumat prin aplicarea unei amenzi de 10.000 lei pentru acte care nu sunt în posesia sa.

Recurenta învederează instanței ca ea prin reprezentant a reușit suspendarea executării silite ce viza o sumă de aprox 80.000 lei; obținerea unor decizii favorabile și anularea sentinței inițiale a intimatului; constatarea ca legală a desfacerii CIM a intimatului, însă nu a reușit neaplicarea amenzii pentru simplul motiv că, neavând actele în original, nu a putut face dovada depuneri! unei fișe fiscale, motiv pentru care toți proprietarii vor trebui să suporte suma de 10.000 lei.

per a contrario, în situația în care intimatul nu ar fi avut nimic de ascuns, actele fiind în posesia recurentei, nu s-ar fi ajuns la o astfel de situație. De asemenea, în situația în care intimatul ar fi fost în slujba asociației nu ar fi demarat executarea silită împotriva acesteia sau nu s-ar fi adresat instanței în vederea aplicării amenzii, cunoscând faptul că recurenta nu deține acele acte.

Față de cele de mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că actele nu au ajuns niciodată în mod fizic în posesia recurentei și deci, că la data de 21.04.2005 aceste acte nu se găseau nici măcar în posesia celui care a semnat că le-a primit, respectiv B. L.. Că așa stau lucrurile este evident, atâta timp cât toți cei audiați au o altă variantă, versiune care nu are nimic în comun cu desfășurarea reală a evenimentelor.

Acest aspect a scăpat instanței de apel, deși recurenta a criticat reținerile instanței de fond. Se poate observa cu ușurință din coroborarea probelor că la data de 21.04.2005 noul administrator nu se afla în posesia actelor, că urmărea să le obțină, iar cel care urma să le predea, B. L., deși semnase că le luase la data de 12.04.2005, în fapt, nu le-a primit, deci, nu a avut ce să predea noului administrator.

Cu privire la toate celelalte documente, concluziile sunt aceleași, acestea găsindu-se în posesia intimatului, care le-a avut în perioada în care și-a desfășurat activitatea sau avea obligația să le întocmească în acea perioada.

Față de toate cele de mai sus, recurenta solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, invocă dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 Cod procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate și a motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul de Procedură Civilă, instanța de recurs constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

1.Prima critică încadrată de către recurent în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.8 din Codul de Procedură Civilă, referitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății (raportul de expertiză criminalistică), ori înțelesul vădit și lămurit al acestuia este nefondată pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs invocat de către recurent reglementeazã situația în care judecãtorii fondului procedeazã la interpretarea unui act juridic dedus judecãții, cu toate cã nu aveau dreptul sã o facã, clauzele stipulate fiind clare și precise. Potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal fãcute au putere de lege între pãrțile contractante, judecãtorii fiind și ei obligați sã le aplice, astfel cum au fost concepute și redactate de pãrțile convenției. Mai mult decât atât, procedând la interpretarea actului în aceste condiții, instanța de fond schimbã „natura” actului sau „înțelesul lãmurit și vãdit neîndoielnic al acestuia”, prin nesocotirea sau aplicarea greșitã a regulilor de interpretare a clauzelor unei convenții, astfel cum sunt ele stipulate de art. 970 alin. (2), art. 978-979 și art. 980-984 C. civ. Desigur cã, atunci când clauzele unei convenții sunt îndoielnice (confuze, echivoce sau contradictorii), judecãtorii fondului pot sã le interpreteze, în conformitate cu regulile evocate mai sus, identificând ulterior categoria juridicã cãreia actul îi aparține. Aceastã interpretare reprezintã o chestiune de fapt, care nu va putea fi cenzuratã în recurs, prin invocarea art. 304 pct. 8. S-a afirmat cã acest motiv de nelegalitate nu se referã doar la convenții, într-o interpretare mai largã a textului considerându-se cã vizeazã sfera largã a actelor juridice deduse judecãții, care include orice act emanând de la o parte. În general, se poate reține o schimbare a naturii actului juridic atunci când acesta este calificat de așa manierã încât este alteratã în mod substanțial natura sa.

În cauza de față însă recurenta invocă că a fost interpretat greșit un act juridic dedus judecății, respectiv un raport de expertiză criminalistică efectuat în dosarul nr._/3/2007 al Tribunalului București, Secția a VIII-a Civilă. Raportul juridic invocat a constituit un mijloc de probă în cauza respectivă și nu se poate circumscrie noțiunii de act juridic, care să fie interpertat în mod greșit și care să determine incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.8 din Codul de Procedură Civilă.

Raportul juridic criminalistic reprezintă un act care nu emană de la parte, ci de la un organ cu activitate jurisdicțională și care poate fi utilizat ca mijloc de probă.

Oricum, instanța de recurs învederează că suținerile recurentului cu privire la mențiunile din cuprinsul raportului de expertiză sunt nereale, deoarece din înscrisul aflat la filele 14-15 din dosarul Tribunalului București se menționează că „mențiunile din procesul-verbal de predare primire de la pozițiile 168-171 au fost executate cu pastă diferită, însă nu se poate stabili dacă acestea au fost scrise ulterior întocmirii actului”.

Având în vedere că recurentul nu a invocat nici un alt act juridic care să fi fost interpretat în mod greșit, instanța de recurs constată că nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.8 din Codul de Procedură Civilă.

2. Cu privire la cea de-a doua critică formulată de către recurent pe care acesta o încadrează în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Criticile cuprinse în memoriul de recurs, prin care se învederează că instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză, vor fi înlăturate de către instanța de recurs având în vedere că modalitatea de interpretare și coroborare a probelor administrate reprezintă apanajul instanțelor de fond și nu poate fi supusă controlului de legalitate.

Astfel, Curtea constată că, în paginile 3-4 ale memoriului de recurs, recurentă redă probele administrate în fața instanțelor de fond și își exprimă nemulțumirea cu privire la situația de fapt stabilită și la faptul că instanța de apel a acordat relevanță anumitor declarații de martori și a înlătura afirmațiile altor martori sau alte probe administrate.Reanalizarea mijloacelor de probă administrate de către prima instanță și reaprecierea acestora excede controlului de legalitate. În calea de atac a recursului, instanța de judecată poate verifica numai dacă au fost aplicate, în mod corect dispozițiile legale, în raport de situația de fapt stabilită sau dacă au fost încălcate dispozițiile legale privind administrarea probelor în cauză.

Curtea constată că, în cuprinsul motivelor de recurs, nu s-a menționat nicio critică referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privind administrarea probelor în cauză, ci doar nemulțumirea recurentei cu privire la situația de fapt stabilită de către prima instanță.

Mai mult, se constată că, în faza procesuală a apelului, nu a fost administrată nicio probă, iar instanța de apel și-a întemeiat hotărârea pronunțată pe baza situației de fapt, care a fost stabilită de către prima instanță, în baza probelor administrate în fața Judecătoriei Sectorului 3 București. De asemenea, în faza procesuală a recursului, nu a fost administrat nici un mijloc de probă-înscrisuri- de natură a infirma situația de fapt reținută de instanțele de fond.

Curtea constată că instanța de apel, în confirmarea situației de fapt, stabilită de către prima instanță, a răspuns la toate criticile formulate și a analizat temeinicia susținerilor reclamantei Asociația de P..

Se constată că, în mod corect, ambele instanțe au acordat relevanță juridică procesului-verbal de predare-primire din data de 12.04.2005, a cărui veridicitate a fost confirmată de celelalte mijloace probatorii administrate în cauză.

Ambele instanțe au realizat o aplicare corectă a prezumției de predare a documentelor, ca efect al încheierii și constatării veridicității a procesului-verbal de predare-primiri; această prezumție nu a fost răsturnată de către recurentă în fața instanțelor de fond.

Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu art.312 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . deciziei civile nr. 561A din 09.06.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât VECHLER D..