Partaj judiciar. Decizia nr. 194/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 194/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.194.
Ședința publică din 05.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte - L. D.
Judecător - S. G. P.
Judecător - M. V.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât N. M.-G., împotriva deciziei civile nr.424 A din 18.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S. S., D. D. – moștenitoarea reclamantei M. F..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul R. C. în calitate de reprezentant al recurentului-pârât N. M.-G., în baza delegației de substituire nr.21/2013, eliberate de Baroul I. – Cabinet de avocat B. L. și lipsesc intimatele-reclamante S. S. și D. D. (moștenitoarea reclamantei M. F.).
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar avocatul intimatelor a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere de acordare a unui termen pentru imposibilitatea sa de a se prezenta, având în vedere că tot astăzi are de susținut un alt proces, copia unei citații în susținerea motivului de amânare; prin aceeași petiție, avocatul intimatelor solicită ca, în situația în care se va respinge cererea de amânare, să fie respins recursul și obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat, anexată.
Avocatul recurentului lasă instanța să aprecieze asupra cererii de amânare, formulate de partea adversă.
După deliberare, Curtea respinge cererea formulată de avocatul intimatelor-reclamante, de amânare a judecății pentru lipsă de apărare, în considerarea faptului că la data de 15.01.2013 s-a acordat un termen, este adevărat că la solicitarea părții adverse, dar era de datoria avocatului intimatelor, prezent la acel moment, să învedereze, eventual, faptul că nu se poate prezenta la termenul acordat. În plus, Curtea reține că avocatul intimatelor a depus la dosar o citație de chemare a unei persoane la Judecătoria Reghin, dar nu a depus dovada relației contractuale cu acea persoană. Și dacă ar fi reale susținerile apărătorului intimatelor-reclamante însă, situația relevată de el dovedește că avocatul a făcut o alegere între cele două instanțe. Curtea reține, totodată faptul că avocatul intimatelor a solicitat și judecarea cauzei în lipsă pentru eventualitatea că se respinge cererea de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare.
Avocatul recurentului arată că nu are alte cereri de formulat și nu solicită administrarea altor probe, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-pârât N. M.-G. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Consideră că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în cursul procedurii judiciare fiind înlocuite bunurile asupra cărora s-a solicitat ieșirea din indiviziune.
Intimatele nu au declarat apel separat ci au achiesat la apelul pârâtului; în apel s-a efectuat expertiza iar reclamantele nu au formulat obiecțiuni la aceasta. Niciuna dintre părți nu a formulat motive de apel cu privire la bunurile supuse partajului.
În temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul C. N. în sensul ieșirii din indiviziune într-una dintre variantele propuse de acesta.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3091/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele M. F. și S. S. împotriva pârâtului N. P., s-a dispus ieșirea părților din indiviziune prin omologarea raportului de expertiză topografică întocmit de expert D. M. A. și a schițelor aferente, au fost atribuite reclamantelor M. F. și S. S. suprafețele de 5000 m.p. teren extravilan – situat în tarlaua 84, . de 5000 m.p. teren extravilan – situat în tarlaua 54, . suprafața de 800 m.p. teren arabil extravilan – situat în tarlaua 59, .> Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr.1283/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a admis recursul și s-a modificat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a fost admis capătul 3 de cerere și s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii nr.345/16.12.2004, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză a ținut seama la partajarea suprafețelor de teren de dorința reclamantelor de a rămâne în indiviziune, de cotele cuvenite fiecăreia din părțile litigante, dar și de principiul împărțirii în natură a bunurilor aflate în indiviziune, cu diminuarea sau eliminarea sultelor.
Prin decizia civilă nr.424/A/18.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, au fost admise apelul principal formulat de N. M. G. și N. M. (în calitate de moștenitori ai defunctului pârât N. P.) și cererea de aderare la apelul principal formulată de reclamantele S. S. și M. F., împotriva sentinței civile nr.3091/21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Cornetu, a fost schimbată în parte această sentință, s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, s-a atribuit reclamantelor în natură și în indiviziune terenul în suprafață de 1650 m.p. situat în ., tarlaua 62, . atribuit pârâtului în natură terenul în suprafață de 9150 m.p. din ., tarlaua 27, . compensate creanțele reciproce ale părților și obligat pârâtul să plătească reclamantelor, cu titlu de sultă, suma de 76.203 euro în echivalent în lei la data plății, respectiv câte 38.101,5 euro pentru fiecare reclamantă; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar apelanții pârâți au fost obligați să plătească apelantelor reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Pentru a decide în acest sens, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Apelantul-parat N. P. a criticat sentinta primei instante referitor la modalitatea de partajare in natura a terenurilor, sub aspectul nerespectarii cotelor de coproprietate ale partilor, precum si al valorii imobilelor.
Examinand sustinerile apelantului-pârât, tribunalul reține că acestea sunt intemeiate, avand in vedere ca, prin raportul de expertiza topografica intocmit in dosarul de fond, expertul a facut propunerea de lotizare ulterior insusita de instanta fara sa fi stabilit insa valoarea de circulație a terenurilor ce fac obiectul ieșirii din indiviziune.
Astfel, din moment ce cota necontestata de coproprietate a fiecarei parti din litigiu este de 1/3 din suprafata totala de teren de 1 ha si 800 mp, mentionata in titlul de proprietate nr._/24.03.1995, stabilirea echivalentului cotelor partilor presupune in mod obligatoriu și prioritar evaluarea suprafetelor de teren extravilan din titlul de proprietate, iar din sentinta apelata si din raportul de expertiza topografica efectuat la prima instanta nu rezultă ce valoare a terenurilor a fost avuta in vedere la atribuirea catre reclamante, in indiviziune, a doua suprafete de teren de cate 5.000 mp fiecare (situate în tarlaua 84, . 54, . parat a suprafetei de teren de 800 mp, situata in tarlaua 59, .> Tribunalul a mai arătat că va ține cont de faptul că, prin decizia civila nr. 1283/02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila in dosarul nr._ (depusa in copie la filele 44-45 din dosarul de fond), irevocabilă, s-a constatat nulitatea Hotărârii nr. 1345/16.12.2004 a Comisiei Județene I. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, hotărâre prin care fusese modificat titlul de proprietate nr._/24.03.1995, ce sta la baza iesirii din indiviziune a partilor din prezentul litigiu.
În consecință, s-a apreciat că raportul de expertiza topografica întocmit la prima instanță nu mai poate fi avut in vedere întrucât acesta a fost efectuat prin raportare la titlul de proprietate nr._/24.03.1995, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 1345/16.12.2004 a Comisiei Județene I. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor (depus in copie la fila 15 dosar apel), astfel că tribunalul va analiza susținerile apelanților prin prisma materialului probator administrat in apel, respectiv față de expertiza topografică întocmită de expertul P. F. si expertiza evaluatoare întocmită de expertul B. M., ambele fiind efectuate in funcție de mențiunile titlului de proprietate nr._/24.03.1995 in varianta inițială (filele 95 si 97 dosar apel), care prevede că suprafața totală de 1 ha si 800 mp teren extravilan situat in ., ce face obiectul partajului, este compusă din: terenul in suprafață de 9150 mp, situat in Tarlaua 27, . in suprafață de 1650 mp, situat in Tarlaua 62 .> Cu privire la valorile de circulație ale suprafețelor de teren menționate, se constată că acestea au fost stabilite de expertul B. M. în cuprinsul raportului de expertiză evaluatoare, depus la filele 113-132 din dosarul de apel (față de care părțile nu au formulat obiecțiuni), valorile corecte fiind cele indicate de expert prin cererea rectificatoare depusă la dosar la data de 04.03.2011 (fila 144), respectiv terenul în suprafață de 9.150 mp situat in Tarlaua 27, . Euro, iar terenul în suprafață de 1.650 mp situat in Tarlaua 62 . Euro.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a terenurilor, s-a avut în vedere, în primul rând, faptul că apelantele-reclamante în aderare au solicitat în mod expres sa rămână în indiviziune, astfel încât, prin raportul de expertiză topografică întocmit de expertul P. F., au fost făcute propuneri de partajare prin atribuirea către reclamante a unei suprafețe de teren în indiviziune.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că apelantul-parat N. P. a vândut suprafața de teren de 9.150 mp, situata in Tarlaua 27, . apelantelor-reclamante, deși acesta nu putea să dispună decât de cota sa parte ideală de 1/3 din imobil, astfel că, această împrejurare va conta în stabilirea modalității de atribuire în natură a terenurilor, soarta vânzării de către un coproprietar a unei părți determinate din bunul comun depinzând de modul de soluționare a partajului.
Totodată, se va ține seama de dispozițiile art. 6739 C.pr.civ. și de principiul disponibilității procesului civil, în sensul de a se avea în vedere, la formarea loturilor, acordul părților. Se observă că, față de vânzarea de către apelantul-parat a suprafeței de 9.150 mp teren situat in Tarlaua 27, . au solicitat, în principal, în cadrul dezbaterilor, să li se atribuie în natură, în indiviziune, suprafața de 1.650 mp teren situat in Tarlaua 62 . diferența de teren până la întregirea cotei de proprietate, să se stabilească o sultă în sarcina apelanților-pârâți, moștenitori ai defunctului N. P..
Astfel fiind, tribunalul a apreciat că se impune atribuirea către apelantul-parat N. P. a suprafeței de 9.150 mp teren situat in Tarlaua 27, . acesta a înstrăinat-o pe parcursul litigiului, iar apelantelor-reclamante le va fi atribuit în natură, în indiviziune, terenul în suprafață de 1.650 mp, situat în Tarlaua 62, . în primul rând de faptul că apelantul-parat a vândut o suprafață de teren ce excede cotei acestuia de coproprietate, precum și de criteriile impuse de dispozițiile art. 6739 C.pr.civ., respectiv de voința reclamantelor și de cota de 1/3 ce revine fiecărei părți, cu obligarea apelantului-pârât la plata către fiecare din apelantele-reclamante în aderare a sumei de 38.101,5 Euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de sultă, pentru egalizarea valorică a loturilor. Sulta a fost determinată avându-se în vedere valoarea totală a terenurilor ce compun masa partajabilă (158.750 Euro), cota de 2/3 ce le revine apelantelor în aderare (105.833 Euro), precum și valoarea suprafeței de 1.650 mp ce le va fi atribuită în indiviziune (29.630 Euro), sulta cuvenită celor două apelante în aderare fiind în valoare de 76.203 Euro, câte 38.101,5 Euro fiecare.
Tribunalul a compensat creanțele reciproce ale părților și a obligat moștenitorii pârâtului să plătească reclamantelor cu titlu de sultă suma de 76.203 Euro în echivalent în lei la data plății, câte 38.101,5 Euro fiecare, menținând dispozițiile sentinței apelate referitoare la admiterea cererii de ieșire din indiviziune și cele privind cheltuielile de judecată.
Conform dispozițiilor art. 276 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere a ambelor apeluri, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți, constând în onorariile de expert, ținând cont și de faptul că nu au fost reținute concluziile expertizei topografice întocmite în apel, iar în cuprinsul chitanțelor ce atestă plata onorariilor de cate 1.000 lei aferente expertizelor (filele 104-105) nu sunt menționate numele apelantelor-reclamante în aderare, pentru a li se putea acorda aceste sume cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Totodată, ținând seama de modalitatea de partajare dispusă de Tribunal, conform solicitării apelantelor-reclamante în aderare, au fost obligați apelanții-pârâți N. M.-G. și N. M. (în calitate de moștenitori ai defunctului N. P.) la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat achitat de apelantele-reclamante în aderare, potrivit chitanțelor depuse la filele 201-202.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs apelantul pârât N. M. D.. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 și art.304 pct.9 C.proc.civ.
În motivarea recursului declarat, recurentul pârât a susținut următoarele critici:
- decizia instanței de apel este nelegală, deoarece în soluționarea apelului, tribunalul a acordat eficiență juridică considerentelor deciziei civile nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București, cu ignorarea parțială a dispozitivului acesteia. În explicarea acestei critici, recurentul pârât a reamintit istoricul formării prezentului dosar, ce a fost disjuns din cererea complexă cu care reclamantele s-au adresat instanțelor și suspendat până la așteptarea soluționării celor dintâi capete ale cererii de chemare în judecată, în privința cărora s-a pronunțat decizia civilă nr.1283/2.07.2008.
Prin această decizie, instanța de recurs a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii Consiliului Județean I., dar a respins expres și textual capătul de cerere având ca obiect nulitatea titlurilor de proprietate.
După finalizarea acestui dosar, prin pronunțarea amintitei decizii, a fost reluată judecata în cererea de ieșire din indiviziune, în care reclamantele au solicitat ca partajul să se efectueze cu privire la suprafața de 10.800 m.p. teren fizic identificat în titlul de proprietate emis după efectuarea modificărilor semnalate. Recurentul arată că acestea au fost prezente la identificarea și expertizarea imobilelor, solicitând expertului să le formeze lotul în indiviziune pentru a beneficia de o suprafață mai mare de teren.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii de primă instanță, autorul recurentului de astăzi s-a plâns de faptul că lotul care i-a fost atribuit nu respectă cota lui aferentă din proprietate, iar intimatele – care nu au înțeles să critice în nici un fel soluția instanței de fond prin declararea unui apel propriu – au achiesat la apelul declarat de N. P., făcând discuții punctuale doar cu privire la bunurile expertizate și la atribuirea acestora în loturile părților litigante, fără a aduce în discuție sau a solicita aplicarea deciziei pronunțate în soluționarea celorlalte capete ale acțiunii lor introductive (ce au vizat nulitatea absolută a hotărârii Comisiei Județene I. și rectificarea titlurilor de proprietate).
În apel, s-a dispus efectuarea unei noi expertize de lotizare a acelorași imobile, efectuându-se o nouă expertiză față de care reclamantele nu au formulat nici un fel de obiecțiuni. Deși cercetarea judecătorească în apel fusese terminată, reclamantele au solicitat partajarea terenurilor din titlul de proprietate emis în formă inițială, motiv pentru care tribunalul a ordonat administrarea unei noi expertize.
Decizia instanței de apel ignoră dispozitivul deciziei civile nr.1283/2.07.2008, prin care s-a statuat ferm și neechivoc că se respinge constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate, respingere care, prin interpretarea per a contrario, atrage concluzia firească în sensul că titlurile de proprietate rămân valabile în forma lor subsecventă, cu atât mai mult cu cât nulitățile nu operează implicit ci trebuie constatate direct de către instanța de judecată, în lipsa unei astfel de constatări, ambele titluri rămânând – cel puțin aparent valabile.
- instanța de apel a acordat părților ceea ce nu s-a cerut, judecata în apel nefiind realizată prin prisma analizării motivelor de apel concrete ce s-au formulat în cauză, în cursul procedurii judiciare fiind înlocuite bunurile efective asupra cărora s-a solicitat inițial ieșirea din indiviziune de către intimatele din prezenta cauză.
În dosarul de ieșire din indiviziune, intimatele reclamante au solicitat partajarea suprafețelor de 10.800 m.p. înscrise în titlul subsecvent, participând la identificarea imobilelor și emițând pretenții cu privire la terenurile înscrise în acest titlu, neformulând nici un fel de obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză care conținea propunerile de lotizare.
În plus, singurele critici formulate în cererea de aderare la apelul pârâtului au fost acelea că părțile au fost dezavantajate prin atribuirea imobilelor, niciuna dintre reclamante neavând o solicitare expresă/critică cu privire la imobilele asupra cărora s-a făcut partajul, aspect față de care atribuirea în beneficiul părților a altor bunuri decât cele identificate în cererea de apel, atrage incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.6 C.proc.civ.
La termenul de judecată din 15.01.2013, părțile au adus la cunoștința instanței faptul că recurenta M. F. a decedat la 12.12.2012, fiind moștenită de fiica sa, D. D., motiv pentru care Curtea a procedat la substituirea acesteia în cauză cu moștenirea sa legală atestată de certificatul de calitate de moștenitor nr.1/11.01.2013.
De asemenea, ca urmare a depunerii la dosar a certificatului de calitate de moștenitor nr.46/17.05.2012, emis de pe urma defunctului N. P., decedat la 9.02.2012, care atestă că succesorul legal în drepturi al pârâtului inițial ce a stat în prezenta cauză este doar numitul N. M. G. (recurentul actual), Curtea a apreciat că intimata pârâtă N. M. – introdusă în cauză în calitate de succesoare în drepturi a aceluiași pârât decedat, N. P., în faza procesuală a apelului, nu justifică în cauză calitate procesuală, aceasta fiind menționată expres în amintitul certificat ca fiind renunțătoare la succesiunea defunctului.
La 15.01.2013, intimatele D. D., succesoarea în drepturi a intimatei M. F., și S. S. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost depuse la dosar, în justificarea calităților procesuale ale părților litigante, certificatul de calitate de moștenitor nr.1/11.01.2013 emis de pe urma defunctei M. F., certificatul de deces al acestei persoane, certificatul de calitate de moștenitor nr.46/17.05.2012 emis de pe urma defunctului N. P., declarația de renunțare la succesiunea acestuia dată de N. M. și autentificată sub nr.1154/17.05.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile de recurs formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat în considerarea următoarelor argumente:
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile de recurs formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat.
În acest sens, Curtea are în vedere că modul în care s-a desfășurat judecata în apel este doar consecința defectuoasei cercetări a pricinii efectuate de prima instanță, ce a pronunțat o hotărâre judecătorească afectată în mod vădit de nelegalitate, hotărâre care, dată fiind nemotivarea sa prin neexplicarea raționamentelor judecătorului care a pronunțat-o, s-ar fi impus chiar a fi anulată, în condițiile oferite de dispozițiile art.297 alin.2 teza finală C.proc.civ., iar nu doar schimbată în parte.
Curtea reține, cu privire la obiectul de învestire al instanțelor, că prin cererea lor de chemare în judecată, ce a avut inițial un conținut complex, reclamantele au solicitat să se dispună modificarea ( iar nu constatarea nulității absolute ori anularea, după cum eronat afirmă recurentul ) titlurilor de proprietate nr._/24.03.1995 - emis în favoarea reclamantelor și pârâtului inițial, respectiv N. P., și nr._/20.04.1999 - emis în favoarea pârâtului și soției sale, astfel încât tarlaua 62 și 27 să fie retrecute în titlul de proprietate nr._/24.03.1995 (cum a fost inițial emis), iar tarlalele 84 și 54, ce figurează actual în titlul de proprietate nr._/24.03.1995 modificat, să fie retrecute în titlul de proprietate nr._/20.04.1999 al pârâtului N., după cum a fost el emis inițial.
Prin cel de-al treilea capăt al acțiunii s-a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.1345/16.12.2004 a Comisiei Județene I. prin care au fost modificate cele două titluri menționate anterior, iar prin cel de-al patrulea capăt de cerere s-a solicitat ca, în temeiul art.728 C.civ., să se dispună ieșirea părților din indiviziune asupra terenului în suprafață de 1 ha și 800 m.p. situat în ., teren situat în tarlaua 62, . 1650 m.p. și tarlaua 27, . 9.150 m.p., potrivit configurației și localizării sale inițiale, astfel după cum rezultă din titlul de proprietate nr._/24.03.1995 anterior modificării sale.
Această cerere a fost inițial înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Cornetu, iar prin sentința civilă nr.2530/14.12.2007 au fost soluționate primele trei capete de cerere ale acțiunii, disjungându-se cel de-al patrulea, privitor la ieșirea părților din indiviziune, ce a fost înregistrat sub nr._ și suspendat până la soluționarea irevocabilă a primelor trei capete din acțiune.
Această soluționare irevocabilă a fost dată prin decizia civilă nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, prin care s-a constatat nulitatea hotărârii nr.1345/16.12.2004 a Comisiei Județene I., dar a fost menținută soluția primei instanțe de respingere a capetelor 1 și 2 din acțiune, relative la modificarea titlului de proprietate nr._/24.03.1995 și a titlului de proprietate nr._/20.04.1999, astfel încât acestea să atribuie titularilor lor suprafețele de teren în configurația și localizarea inițială, anterioară modificării acestora.
Considerentele deciziei instanței de recurs, ce au explicat soluția pronunțată, au arătat că Hotărârea Comisiei Județene I. nr.1345/2004 este nulă deoarece a modificat unilateral cele două titluri de proprietate, fără a aduce la cunoștința titularilor acestora modificările operate și în condițiile în care nici nu mai avea terenurile în posesie. În plus, instanța de judecată nu a regăsit nici o situație care ar fi impus modificarea titlurilor, mai ales la o dată la care terenurile intraseră deja în circuitul civil și erau folosite de titularii acestora. S-a mai reținut încălcarea dispozițiilor art.51 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991 și a art.2 alin.1 din Legea nr.247/2005 cu privire la existența acordului tuturor coproprietarilor sau posesorilor terenurilor și a necesității exprimării sale în formă autentică în cazul schimburilor de terenuri.
În privința capetelor 1 și 2 de acțiuni, s-a arătat că cererile rămân respinse deoarece, în urma anulării Hotărârii Comisiei Judiciare I. nr.1345/2004, titlurile de proprietate nr._/1995 și_/1999 rămân în forma lor inițială.
Întrucât cererea de partajare a terenului în suprafață de 1 ha și 800 m.p. din ., . 27, . suspendată în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a celorlalte trei capete de cerere din acțiunea inițială înregistrată sub nr._, a căror rezolvare avea să influențeze în mod necesar și modul de soluționare a acestei solicitări, apare cu evidență că judecarea cererii de ieșire din indiviziune avea să pornească și să țină seama în mod obligatoriu de noua realitate juridică rezultată în urma judecății finalizată irevocabil prin decizia civilă nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București dată în dosarul nr._ .
De altfel, în cele trei paragrafe ale considerentelor hotărârii de primă instanță, se face mențiune despre existența acestei hotărâri și despre soluția pe care o conține, părând că instanța a considerat-o relevantă în judecata sa însă, în mod paradoxal și în lipsa oricărei explicații – întrucât, cum s-a arătat, hotărârii de primă instanță îi lipsește complet motivarea – ieșirea din indiviziune a fost dispusă asupra terenurilor în localizarea și configurația din titlul de proprietate modificat, așadar, cu ignorarea realității juridice stabilite irevocabil prin decizia civilă nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București.
Chiar dacă, prin criticile lor de apel, nici una din părțile litigante nu a semnalat instanței de apel acest motiv grav de nelegalitate a hotărârii de primă instanță, Curtea apreciază că judecarea cererii lor de ieșire din indiviziune nu putea să aibă loc în alte condiții și bazându-se pe o altă realitate juridică decât aceea rezultată din considerentele și dispozitivul deciziei civile nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București. În alte cuvinte, și în lipsa semnalării de către intimatele reclamante la termenul din 13.10.2010 al judecății în apel a acestei deficiențe majore a judecății efectuată de prima instanță, era oricum de datoria tribunalului de a o semnala din oficiu și a o pune în discuția părților ca motiv de ordine publică, întrucât altfel, actele de procedură și, în special, hotărârile judecătorești aveau a crea drepturi și obligații în favoarea părților litigante pe o situație de fapt și juridică fictivă, care încetase de a mai exista, partajând între părți suprafețe de teren asupra cărora nu mai purta dreptul lor de proprietate stabilit prin titlul de proprietate nr._/24.03.1995 (observându-se că modificările nelegal dispuse prin Hotărârea Comisiei Județene anulată, nr.1345, au vizat nu întinderea dreptului de proprietate, care, în ambele variante ale titlului a rămas în suprafață de 1 ha și 800 m.p., ci tarlalele și parcelele, inclusiv vecinătățile în care se materializa acest drept, în varianta inițială terenul regăsindu-se în două tarlale, 62 și 27, în suprafețe de 1650 m.p. și 9150 m.p., în timp ce în titlul modificat, terenul atribuit se regăsea fizic în trei tarlale, 84, 54 și 59 având suprafețe de 5000 m.p., 5000 m.p. și 800 m.p.).
Acesta a fost și rostul suspendării judecății capătului de cerere disjuns, având ca obiect partajul, până la soluționarea irevocabilă a capetelor de cerere având ca obiect rectificarea titlurilor de proprietate nr._/24.03.1995 și nr._/20.04.1999 și constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.1345/16.12.2004 a Comisiei Județene I., respectiv de a se aștepta dezlegarea juridică a acestor pretenții pentru ca, în funcție de soluția ce avea să se dea acestora, să se poată dispune în privința cererii de ieșire din indiviziune și pornind de la realitatea juridică ce avea a fi creată în urma acelei judecăți.
Curtea constată că prima instanță, care a luat măsura suspendării judecății, a abdicat de la acest obiectiv firesc, pronunțând o hotărâre judecătorească cu ignorarea completă a puterii de lucru judecat a deciziei civile nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București, și care nu ar putea fi menținută sub justificarea că acest aspect de nelegalitate nu a făcut obiect de critică nici în apelul principal, dar nici în cel incident. Viciul de nelegalitate fiind unul de substanță, el putea fi semnalat și din oficiu de către tribunal, care nu putea valida o hotărâre judecătorească ce stabilea drepturi în raport de o situație de fapt și juridică fictive, care nu-și mai aveau corespondent în realitatea faptică și juridică obiective, consecință a pronunțării deciziei civile nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București.
Curtea nu împărtășește critica recurentului, care susține că decizia instanței de apel ar fi acordat eficiență juridică doar considerentelor deciziei civile nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București, însă cu ignorarea dispozitivului său, prin care s-ar fi statuat fără echivoc în sensul respingerii constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate, ceea ce ar însemna că respectivele titluri rămân valabile în forma lor modificată.
În primul rând, Curtea reamintește recurentului că prin nici unul din capetele acțiunii complexe promovate de intimatele reclamante nu s-a cerut să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr._/24.03.1995 și nr._/20.04.1999, ci doar modificarea lor, astfel încât terenurile asupra cărora poartă dreptul de proprietate al titularilor acestora să păstreze amplasamentul, configurația și vecinătățile inițiale, anterioare modificării lor unilaterale dispuse sub aceste aspecte prin Hotărârea Comisiei Județene I. nr.1345/16.12.2004.
Prin urmare, nici dispozitivul deciziei nr.1283/2008 a Tribunalului București nu putea fi pronunțat în privința altor cereri decât cele ce au făcut obiectul de învestire al instanțelor.
În al doilea rând, considerentele amintitei decizii, care explică dispozitivul inclusiv în privința menținerii soluției primei instanțe, de respingere a capetelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată (privitoare la modificarea celor două titluri de proprietate), arată că această soluție se justifică deoarece, în urma anulării hotărârii nr.1345/2004, titlurile de proprietate nr._/1995 și nr._/1999 rămân în forma lor inițială, rezultând că rațiunea și voința acestei instanțe a fost aceea de a recunoaște valoare juridică și putere probatorie titlurilor de proprietate astfel cum stabileau ele amplasamentele terenurilor în varianta inițială.
D. ignorând conținutul deciziei civile nr.1283/2.07.2008 a Tribunalului București, recurentul pârât putea formula critica în sensul că decizia instanței de apel ignoră dispozitivul acestei hotărâri judecătorești irevocabile, Curtea constatând că, dimpotrivă, astfel cum era corect, firesc și legal, tribunalul a dispus ieșirea părților din indiviziune asupra terenului în suprafață de 1 ha și 800 m.p. situat în localitatea Jilava, județul I., în configurația, localizarea și cu vecinătățile înscrise în titlul de proprietate inițial nr._/24.03.1995, singurul producător de efecte juridice (iar nu cel modificat prin Hotărârea Comisiei Județene I. nr.1345/2004) după cum rezultă din considerentele deciziei anterior evocate.
Nici critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.6 C.proc.civ. nu este fondată, Curtea neputând reține că, refăcând judecata cererii de ieșire din indiviziune, tribunalul a pronunțat o hotărâre prin care a acordat părților ceea ce nu au cerut.
În acest sens, Curtea observă, așa cum a menționat deja, că prin cererea lor de chemare în judecată, din care a fost disjuns capătul de cerere privitor la partaj, reclamantele au cerut să se dispună ieșirea părților din indiviziunea existentă asupra terenului de 1 ha și 800 m.p. situat în ., configurat în tarlaua 62, . 1650 m.p. și tarlaua 27 (devenită 28), . 9150 m.p., astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr._/24.03.1995 în varianta inițială, acesta fiind, de altfel, și scopul formulării concomitente și a primelor trei capete ale acțiunii inițiale.
Curtea constată că abia la finalul judecății de apel și în urma refacerii integrale a cercetării judecătorești (defectuoase) a primei instanțe, intimatele reclamante au primit exact ceea ce au cerut, astfel încât apreciază drept nejustificată critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.6 C.proc.civ.
În considerarea acestor argumente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., la solicitarea intimatelor reclamante, îl va obliga pe recurent să plătească acestora cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei, constând în onorariu de avocat, conform chitanței fila 30 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât N. M.-G., împotriva deciziei civile nr.424 A din 18.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S. S., D. D. – moștenitoarea reclamantei M. F..
Obligă pe recurent să plătească intimatelor reclamante 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. D. S.-G. P. M. V.
GREFIER
E. C.
Red.L.D.
Tehdact.B.I.
2 ex./28.02.2013
-----------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – A.I.T.
- R.N.
Jud.Cornetu – A.F.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1268/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
