Partaj judiciar. Decizia nr. 2084/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2084/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-11-2012 în dosarul nr. 2084/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.2084
Ședința publică de la 22.11.2012
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant G. A. și de recurenta pârâtă R. F. împotriva deciziei civile nr. 621 A din data de 06.06.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. Z. (decedată) și cu intimații pârâți D. A., S. G. și D. S. (decedată).
Obiectul cauzei – partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă avocat O. R., în calitate de reprezentant al recurentului reclamant G. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emise de Baroul București (pe care o depune), lipsind intimata reclamantă G. Z. (decedată) și intimații pârâți D. A., S. G. și D. S. (decedată).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul formulat de recurenta pârâtă R. F. nu este timbrat, iar prin serviciul registratură s-au depus următoarele înscrisuri:
- la data de 20.11.2012, întâmpinare din partea intimatului G. I. (fiul intimatei G. Z.), în două exemplare;
- la data de 20.11.202, cerere din partea avocatului M. D., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte R. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, atașate, emise de Baroul București, prin care solicită amânarea cauzei față de imposibilitatea sa de prezentare, din motive medicale, având atașat act medical;
- la data de 20.11.2012, concluzii scrise din partea recurentei pârâte R. F..
Recurentul reclamant, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr._/1 din data de 10.10.2012 și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, precum s-a stabilit prin rezoluția administrativă.
Solicită respingerea cererii pentru lipsă apărare formulată de recurenta pârâtă R. F. și, de asemenea, solicită a se constata că recursul promovat de către această parte nu este timbrat.
Curtea, în urma deliberării, lasă cauza la ordine, la a doua strigare, având în vedere lipsa tuturor părților în cauza de față.
La ordine, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat O. R., în calitate de reprezentant al recurentului reclamant G. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emise de Baroul București (pe care o depune), lipsind intimata reclamantă G. Z. (decedată) și intimații pârâți D. A., S. G. și D. S. (decedată).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul asupra excepției de netimbrare a recursului formulat de recurenta pârâtă R. F..
Recurentul reclamant G. A., prin apărător, solicită admiterea excepției de netimbrare, cu consecința anulării recursului ca netimbrat.
Curtea, având în vedere că recurenta pârâtă nu a timbrat cererea de recurs pe care a formulat-o, urmează să admită această excepție.
De asemenea, constată că întâmpinarea depusă la dosar a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală în prezenta cauză.
Recurentul reclamant, prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de recurentul reclamant.
Recurentul reclamant G. A., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului și anularea în tot a încheierii de ședință pronunțate de tribunal prin care s-a dispus perimarea cauzei în apel, având în vedere că termenul de perimare nu se împlinise.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară și timbru judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.09.2008 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /2009, reclamanții G. Z. și G. I. au chemat în judecată pe pârâții R. F., D. D. (D. A., potrivit precizărilor ulterioare), D. S. și S. G., solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului extravilan în suprafață de 16.100 m.p., evidențiat în titlul de proprietate nr._/20.06.2003 eliberat în baza Legii nr. 18/1991, cu atribuirea către reclamanți a două suprafețe de teren, pe care la folosesc și le cultivă.
La termenul din 13.01.2009, a fost introdus în cauză G. A., în calitate de moștenitor al reclamantului decedat G. I..
Prin sentința civilă nr. 6108/09.12.2009 Judecătoria B. a admis în parte cererea de chemare în judecată; a constatat că părțile dețin în coproprietate suprafețele de teren evidențiate în titlul de proprietate nr._ emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor I. la 20.06.2003, în valoare totală de 2.526.193 lei, conform rapoartelor de expertiză în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare întocmit de expert O. C. și agricultură, întocmit de expert M. P., ce fac parte din hotărâre; a constatat că părțile dețin următoarele cote din dreptul de proprietate asupra terenurilor: - pârâtele D. S. și S. G., cota de ¼, în valoare de 631.548,25 lei; - reclamantul G. A., cota de ¼, în valoare de 631.548,25 lei; - pârâtele R. F. și D. A., cota de ¼, în valoare de 631.548,25 lei; - reclamanta G. Z., cota de ¼, în valoare de 631.548,25 lei; a dispus ieșirea din indiviziune conform anexelor 1a, 2a, 3a, 4a și 5a la raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie întocmit de expert A. I., raport ce face parte din hotărâre în ceea ce privește lotizarea; a format loturi conform tabelului din raportul de expertiză și le-a atribuit părților, după cum urmează: - reclamantei G. Z., lotul 4 - Lotul 4: 2.500 m.p. în T 197 P 690 (lot 2 anexa 2a) = 73.926 lei, 640,63 m.p. în T 221 P 799 (lot 4 anexa 3a) = 322.592 lei (cu construcție), total lot 4: 396.518 lei; - pârâtelor D. S. și S. G., lotul 1 - Lotul 1: 2.500 m.p. în T 259 P 1016 (lot 1 anexa 1a) = 75.774 lei, 640,62 m.p. în T 221 P 799 (lot 1 anexa 3a) = 322.592 lei, 1.250 mp în T 180 P 644 (lot 1 anexa 4a) = 335.362,5 lei, total lot 1: 733.728,5 lei; - reclamantului G. A., lotul 2 - Lotul 2: 2.500 m.p. în T 259 P 1016 (lot 2 anexa 1a) = 75.744 lei, 640,63 m.p. în T 221 P 799 (lot 2 anexa 3a) = 322.592 lei, 1.250 m.p. în T 180 P 644 (lot 2 anexa 4a) = 335.362,5 lei, total lot 2: 733.728,5 lei; - pârâtelor R. F. și D. A., lotul 3 - Lotul 3: 2.500 m.p. în T 197 P 690 (lot 1 anexa 2a) = 73.926 lei, 640,62 m.p. în T 221 P 799 (lot 3 anexa 3a) = 322.592 lei, 1.037 m.p. T 180 P 644 (lot unic, anexa 5a) = 265.700 lei, total lot 3: 662.218 lei; au fost obligate pârâtele D. S. și S. G. să plătească reclamantei G. Z. suma de 102.180,25 lei, cu titlul de sultă; a fost obligat reclamantul G. A. să plătească reclamantei G. Z. suma de 102.180,25 lei, cu titlul de sultă și au fost obligate pârâtele R. F. și D. A. să plătească reclamantei G. Z. suma de 30.669,75 lei, cu titlul de sultă.
Împotriva acestei sentințe, la data de 04.01.2010 au declarat apel pârâtele R. F. și D. A., cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 22.01.2010.
La termenul din 17.05.2010, a formulat cerere de aderare la apel reclamantul G. A..
Prin decizia civilă nr. 621 A din 6.06.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a respins cererea de repunere pe rol, a admis excepția perimării și a constatat perimat apelul declarat de apelantele pârâte R. F., D. A., apelantul G. A..
Prin încheierea de ședință din data de 01.09.2010, tribunalul a dispus suspendarea soluționării apelului, în temeiul art. 243 Cod procedură civilă, până la indicarea moștenitorilor defunctei D. S..
Prin încheierea de ședință din data de 04.05.2011, tribunalul a respins cererea de repunere pe rol și a menținut cauza în stare de suspendare.
Urmare a cererii de repunere pe rol, tribunalul a stabilit termen la 6.06.2012, în vederea verificării motivelor de suspendare a soluționării apelului.
La termenul din 6.06.2012, tribunalul a invocat din oficiu excepția de perimare a apelului, cu privire la care a reținut următoarele:
Soluționarea apelului a fost suspendată la 4.05.2012, urmare a împrejurării că părțile interesate nu au indicat moștenitorii defunctei Dunitru S..
În această privință, tribunalul a arătat că pentru a se relua judecata este necesar ca în cauză să fie indicate acele persoane care au calitatea de moștenitor universal sau cu titlu universal al părții decedate, fiind necesar să se depună la dosar certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, care să ateste această calitate a părților. Simpla indicare a unor persoane, cu privire la care părțile din dosar cred că ar putea avea calitatea de moștenitor al părții defuncte, nu este suficientă pentru reluarea judecății, chiar și în ipoteza în care s-ar depune acte de stare civilă care ar demonstra relația de rudenie între defunct și persoanele indicate ca fiind moștenitori. Aceasta pentru că este știut că relația de rudenie nu conferă automat calitatea de moștenitor, ci numai vocația eventual generală și ulterior, concretă, a acestor persoane de a veni la moștenire.
Așa fiind, tribunalul a reținut că partea interesată nu a indicat moștenitorii defunctei D. S., motiv pentru care cererea de repunere pe rol a fost respinsă.
Ca efect al respingerii cererii de repunere pe rol, aceasta din urmă nu a avut ca efect întreruperea curgerii termenului de perimare.
În raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, s-a constatat rămânerea cererii de apel în nelucrare timp de mai mult de un an din vina părților, ceea ce atrage perimarea acesteia.
Tribunalul a mai reținut că perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine pentru lipsa de stăruință a părților în judecată, ce operează de drept la împlinirea termenului de un an de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză și nu poate fi înlăturată prin niciun alt act de procedură efectuat după împlinirea termenului perimării, ținând seama și de dispozițiile art. 252 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, la data de 09.06.2012 a declarat recurs reclamantul G. A. și la data de 11.06.2012 a declarat recurs pârâta R. F., cererile acestora fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 26.09.2012.
Prin motivele de recurs formulate la data de 12.09.2012, recurentul reclamant a arătat că, la termenul de judecata din 01.09.2010, instanța de control judiciar a dispus suspendarea judecării prezentei cauze în temeiul art. 243 Cod procedură civilă în pofida faptului că acesta s-a opus unei astfel de măsuri pe care a considerat-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Recurentul reclamant a învederat că în conformitate cu dispozițiile art. 243 Cod procedură civilă, judecata poate fi suspendată prin decesul uneia dintre părți, afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor persoanei decedate.
La termenul de judecată din 17.05.2010 intimata reclamanta G. Z. a învederat instanței de judecată faptul că intimata pârâtă D. S. a decedat și a depus la dosar certificatul de deces doveditor, motiv pentru care instanța i-a pus în vedere acesteia, sub sancțiunea suspendării, să facă demersuri în vederea indicării moștenitorilor pentru a fi introduși în cauză.
La termenul din data de 01.09.2010, intimata G. Z. nu și-a îndeplinit obligația de a indica moștenitorii defunctei Dunitru S., astfel că instanța a pus în discuția părților suspendarea cauzei. Pentru a nu se dispune suspendarea cauzei, recurentul reclamant a învederat instanței de judecată că își asumă obligația de a face demersuri pentru aflarea moștenitorilor defunctei, sens în care a solicitat acordarea unui nou termen pentru efectuarea demersurilor necesare.
Deși la termenul din 01.09.2010 a solicitat instanței un ultim termen care să îi permită să introducă în cauza moștenitorii defunctei D. S., instanța a considerat că este mai oportună suspendarea cauzei.
La data de 30.11.2011, recurentul reclamant a formulat o cerere de repunere pe rol, cerere în care a indicat și moștenitorii defunctei D. S.: Ș. N. și D. V.. Pentru discutarea cererii de repunere pe rol, instanța a acordat termen la data 02.03.2012. La termenul de judecată din 02.03.2012 a fost lipsă de procedură cu Ș. N., citația cu acesta fiind restituită cu mențiunea „adresa incompletă". Instanța a dispus amânarea cauzei, punându-i în vedere recurentului reclamant să indice adresa completă a moștenitorului defunctei D. S., sub sancțiunea suspendării prevăzută de art. 1551 Cod procedură civilă, prorogând discutarea cererii de repunere pe rol ca urmare a faptului că recurentul și-a îndeplinit obligația de a indica moștenitorii defunctei D. S..
La termenul din 06.04.2011, a depus la dosarul cauzei demersurile întreprinse pentru aflarea domiciliului lui Ș. N.. Instanța a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 04.05.2011, motivat de faptul că intimatele pârâte R. F. și D. A. au depus certificat de deces pentru intimata reclamantă G. Z., instanța punându-le în vedere să indice moștenitorii acesteia. În mod greșit s-a consemnat în încheierea de la termenul din 06.04.2012 că obligația de a indica moștenitorii defunctei G. Z. a fost pusă în sarcina recurentului reclamant, în condițiile în care nu acesta a învederat decesul persoanei respective și în condițiile în care acesta s-a prezentat după strigarea cauzei, instanța comunicându-i măsurile dispuse.
La termenul din 04.05.2012, a depus certificat eliberat de Camera Notarilor Publici București din care rezultă că procedura succesorală privind pe defuncta D. S. nu a fost înregistrată pe rolul vreunui Birou Notarial Public. Totodată, a învederat instanței de judecată că a făcut toate demersurile necesare pentru aflarea domiciliului lui Ș. N., însă mai multe informații decât cele deja existente nu a aflat, motiv pentru care a solicitat citarea acestuia prin publicitate. Instanța de judecată, fără a ține seama de susținerile sale, a dispus respingerea cererii de repunere pe rol, pentru că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma defunctei D. S., menținând cauza în stare de suspendare pentru neindicarea moștenitorilor defunctei D. S..
La data de 12.04.2012, recurentul reclamant a depus cerere de repunere pe rol, solicitând instanței de judecata să dispună continuarea judecății. Termenul de judecată acordat a fost la data de 06.06.2012. La termenul respectiv a depus la dosarul cauzei certificat eliberat de Camera Notarilor București din care rezultă ca nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei D. S. și toate înscrisurile care făceau dovada demersurilor întreprinse pentru aflarea domiciliului lui Ș. N.. Instanța a pus însă în discuție excepția perimării, motivat de faptul că recurentul reclamant nu a întreprins niciun demers pentru aflarea domiciliului lui Ș. N. și pentru indicarea moștenitorilor lui D. S..
Hotărârea prin care instanța de judecată a admis excepția perimării invocată din oficiu este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Urmează să se observe că instanța a pronunțat hotărârea nefiind legal învestită cu taxa de timbru aferentă apelului promovat de către recurent.
De asemenea, urmează să se observe că în prezenta cauză se află în prezența unei imposibilități obiective de a afla de existența moștenitorilor și adresa de domiciliu a lui Ș. N.. Pe toată durata suspendării, recurentul reclamant a întreprins demersuri atât pentru a afla moștenitorii defunctei D. S., cât și adresa de domiciliu a lui Ș. N..
Cu toate că la termenul din data de 06.06.2012 a solicitat instanței de judecată să dispună citarea prin publicitate a lui Ș. N., în temeiul art. 95 Cod procedură civilă, învederând că a făcut toate demersurile necesare pentru a afla domiciliul acestuia, instanța nu a ținut cont de susținerile sale și a trecut la judecarea cauzei, fără ca Ș. N. să fie legal citat.
Prin urmare, instanța de judecată a trecut la judecarea prezentei cauze fără ca recurentul reclamant să fi timbrat în mod corespunzător apelul și, de asemenea, a soluționat prezenta cauza fără ca procedura de citare să fi fost legal îndeplinită cu Ș. N..
Suspendarea de la termenul din 04.05.2011 s-a făcut din eroare, întrucât intimatul Ș. N. nu a fost legal citat, astfel că judecata trebuia amânată. În aceste condiții, perimarea nu poate opera după împlinirea termenului de un an de la suspendare, culpa fiind a instanței (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 721/1963, în Justiția Nouă nr. 6/1964, pag. 155).
Recurentul reclamant a mai arătat că instanța de judecată în mod nelegal a reținut că acesta nu a întreprins niciun demers pentru aflarea moștenitorilor defunctei D. S.. În fapt, recurentul reclamant a indicat moștenitorii defunctei, însă în mod obiectiv nu a putut depune un certificat de moștenitor, căci dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei D. S. nu a avut loc, dovadă în acest sens fiind certificatele emise de Camera Notarilor Publici și depuse la dosarul cauzei - înscrisuri de care instanța nu a ținut cont. Or, cauza nu se perimă dacă nu se poate imputa nicio vină reclamantului (C.S.J., s. civ, dec. nr. 1288/1950, în Justiția Nouă nr. 5/1952, p. 84).
Perimarea nu operează în caz de împiedicare de a stărui în judecată pentru un fapt mai presus de voința împricinatului (C.S.J., col. civ., dec. nr. 212/1952, în Justiția Nouă nr. 2/1952, p. 212).
În practica judiciară s-a mai reținut și faptul că „cererea de redeschidere a procesului întrerupe perimarea chiar dacă nu a fost timbrată, această neregularitate atrăgând sancțiuni de ordin fiscal". (C.S.J. col. civ., decizia nr. 1252/1948, JN nr. 1-2/1949, pag. 206).
Or, cererea de repunere pe rol formulată de acesta a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 12.04.2012 (astfel cum rezultă din confirmarea de primire), deci la mai puțin de un an de zile de la suspendarea cauzei, care a avut loc la data de 04.05.2012. Pentru judecarea cererii de repunere pe rol instanța de judecată a acordat termen la data de 06.06.2012. Însă, termenul de perimare trebuie calculat de la data când a operat suspendarea, 04.05.2012, și până la data când a fost depusă la poștă cererea de repunere pe rol, 11.04.2012, iar nu până la data la care a primit termen de judecată cererea de repunere pe rol.
Este evident așadar ca prin efectuarea acestei cereri de repunere pe rol s-a îndeplinit un act de procedură în vederea judecării procesului, cursul perimării fiind întrerupt, cererea de redeschidere a procesului care a fost suspendat având drept efect întreruperea perimării.
Pentru ca un act de procedură să aibă drept efect întreruperea termenului de perimare, trebuie să fie valabil făcut, cerință care este îndeplinită în cauză, cererea de repunere pe rol formulată respectând dispozițiile art. 82 Cod procedură civilă.
Fiind efectuat așadar un act de întrerupere, pentru a interveni perimarea era necesar ca pricina să rămână din nou în nelucrare din culpa părții, începând să curgă un nou termen de perimare integral, de un an, timpul scurs până la momentul întreruperii nefiind luat în calculul noului termen.
Așadar, din data de 04,05.2011, când instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul reclamant și a menținut măsura suspendării, a început să curgă un nou termen de un an, fiind irelevant faptul că încheierea respectivă nu a fost atacată de către acesta, câtă vreme prin actul de procedura întocmit, respectiv cererea de repunere pe rol, cursul perimării a fost întrerupt, situație în care cererea de repunere pe rol formulată la data de 11.04.2012 a fost depusă în termen.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299, art. 304 alin. 9 Cod procedură civilă.
La data de 20.11.2012, a depus motivele de recurs și recurenta pârâtă R. F..
Asupra recursului formulat de recurenta pârâtă R. F., Curtea constată că la termenul din 22.11.2012 a fost invocată din oficiu și admisă excepția netimbrării, fiind astfel nul pentru netimbrare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant G. A. și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. În cursul soluționării cererilor de apel formulate de apelantele pârâte R. F. și D. A., la data de 11.04.2010, a decedat intimata pârâtă D. S., aspect învederat de intimata reclamantă G. Z. la termenul din 17.05.2010.
La același termen de judecată, a formulat cerere de aderare la apel reclamantul G. A..
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 243 Cod procedură civilă, a pus în vedere părților să indice moștenitorii defunctei.
Întrucât părțile nu au procedat în maniera care le-a fost solicitată, prin încheierea de la termenul ulterior, din 01.09.2010, Tribunalul a dispus suspendarea judecării apelurilor.
La data de 06.12.2010, apelantul reclamant G. A. a formulat cerere de repunere pe rol, făcând dovada, cu adresa nr. C10247/19.11.2010 emisă de Camera Notarilor Publici București, că procedura succesorală privind pe defuncta D. S., cu ultimul domiciliu în ., nu a fost înregistrată pe rolul vreunui birou notarial public și indicând moștenitorii aflați în urma demersurilor proprii, respectiv: Ș. N., domiciliat în ., și D. V., domiciliat în ..
La primirea cererii, instanța a acordat termen și a dispus citarea inclusiv a celor două persoane indicate de apelantul reclamant ca fiind moștenitorii defunctei D. S..
Întrucât la termenul acordat, din 02.03.2011, procedura de citare cu Ș. N. s-a întors cu mențiunea „adresă incompletă”, Tribunalul a pus în vedere apelantului reclamant să indice adresa completă a moștenitorului defunctei, sub sancțiunea suspendării în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă, și a prorogat discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Printr-o cerere scrisă depusă la data de 02.03.2011, care nu a ajuns în timp util la dosar, avocatul intimatei reclamante G. Z. a învederat că aceasta a decedat la data de 03.10.2010, solicitând amânarea judecării cauzei pentru a face demersuri în vederea indicării moștenitorilor acesteia.
La termenul din 06.04.2011, procedura de citare cu D. V. s-a întors cu mențiunea „destinatar necunoscut”, iar apelantele pârâte au solicitat citarea acestuia la adresa din ., .. Tribunalul a constatat cauza în stare de suspendare și a pus în vedere apelantului reclamant să indice moștenitorii intimatei reclamante G. Z. și să facă demersuri pentru indicarea domiciliilor complete ale moștenitorilor.
La data de 18.04.2011, apelantul reclamant a indicat moștenitorii defunctei G. Z. ca fiind: G. I., domiciliat în București, ., .; G. F., domiciliat în ., jud. I., și B. P., domiciliată în . Vlăsiei, jud. I..
La termenul din 04.05.2011, instanța a respins cererea de repunere pe rol, reținând că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma defunctei D. S..
La data de 11.04.2012, apelantul reclamant a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că la data de 04.05.2011 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 243 Cod procedură civilă.
La termenul din 06.06.2012, au mai fost depuse la dosar adresa nr. 3625/03.05.2011 emisă de Primăria comunei Snagov, din care rezultă că numitul Ș. N. nu figurează în evidențele sale fiscale cu bunuri mobile sau imobile în proprietate aflate pe raza comunei, și adresa nr._/15.02.2012 emisă de Direcția Generală de Evidență a Persoanelor – Municipiul București, prin care s-a comunicat, la solicitarea apelantului reclamant privind indicarea datelor de domiciliu ale lui Ș. N., că acesta nu este înregistrat în evidențele instituției cu datele precizate de solicitant.
Prin decizia recurată, Tribunalul a respins și cea de-a doua cerere de repunere pe rol, cu aceeași motivare.
II. Chestiunea în litigiu o constituie interpretarea și aplicarea art. 243 Cod procedură civilă, care pune în sarcina părții interesate obligația ca, în cazul decesului uneia dintre părți, să indice moștenitorii acesteia.
Trebuie avut în vedere că această dispoziție constituie o aplicație a regulii cu valoare de principiu prevăzute de art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, conform căreia: „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.”, care trebuie pusă în balanță cu cea conținută de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză (…). Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”.
Spre deosebire de situația formulării unei cereri de deschidere a succesiunii în instanță sau la un notar public, în care titularul cererii este un moștenitor, care a avut deci legătură cu defunctul și se presupune că are cunoștință despre existența altor potențiali moștenitori, identificarea de către o persoană străină de moștenire a succesorilor părții defuncte, care de cele mai multe a fost adversarul său în proces, constituie un demers dificil. De altfel, și pentru autorități, care dispun de mai multe pârghii legale decât un individ, gestionarea unei asemenea situații, pentru ipoteza în care nu a fost eliberat un certificat de moștenitor, pune numeroase probleme, întrucât nu există un registru oficial în care să fie menționate rudele unei persoane (ci numai soțul), este posibil ca defunctul să fi întocmit un testament olograf (și nu unul autentic, care ar putea fi identificat în arhiva birourilor notariale), acceptarea moștenirii se realizează de multe ori tacit etc.
De aceea, a impune părții interesate în continuarea procesului demersuri care nu au un caracter rezonabil ar constitui o sarcină disproporționată care rupe justul echilibru dintre, pe de o parte, preocuparea legitimă de a proteja interesele moștenitorilor părții decedate, și, pe de altă parte, dreptul acesteia de acces la o instanță pentru examinarea dreptului pretins.
În aceste condiții, instanțele au obligația să cerceteze dacă partea interesată a făcut toate diligențele posibile din poziția sa pentru identificarea moștenitorilor părții decedate (inclusiv solicitarea de informații de la colegii, vecinii, cunoștințele etc. defunctului și apoi verificarea acestor informații prin adrese trimise autorităților care țin evidența actelor de stare civilă, a testamentelor). Dacă nici aceste minime informații nu pot fi obținute de parte, este suficient ca „indicarea moștenitorilor” în sensul textului de lege analizat să se limiteze la indicarea generică a rudelor cu vocație succesorală legală, fără nominalizarea lor, și în subsidiar a statului, care preia moștenirea vacantă, revenind instanței sarcina de a face cuvenite acțiuni în vederea stabilirii acestora (adrese la primăria/asociația de locatari de la ultimul domiciliu al defunctului - unde ar trebui ca moștenitorii să plătească diverse datorii, la ultimul loc de muncă al acestuia - de unde ar trebui să se fi ridicat ultimul salariu, la camera notarilor publici etc., dacă s-a refuzat transmiterea acestor informații părții interesate), inclusiv introducerea în subsidiar în cauză a statului.
Făcând aplicarea acestor considerente teoretice în cauza de față, se constată că apelantul pârât a indicat numele și domiciliile a două persoane, fără ca instanța să-i pună în vedere să arate cum a ajuns la această nominalizare (putându-se presupune că i-au fost indicate de un martor, pentru că dacă ar fi fost vorba de un înscris, l-ar fi depus la dosar), și apoi a făcut demersuri la primăria locală și la direcția de evidență a persoanelor, care nu au confirmat însă existența unei persoane cu numele și domiciliul indicate de recurentul reclamant.
Față de aceste considerente, Curtea constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 243 alin. 1 privit prin prisma art. 129 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă respingând de plano cererea de repunere pe rol (cu consecința pe care a implicat-o, admiterea excepției de perimare), fără a cerceta dacă recurentul reclamant a făcut toate demersurile rezonabile (punându-i în prealabil în vedere să arate în ce au constat acestea) și fără a-i pune în vedere să indice ce alte demersuri ar mai putea face (dacă cele întreprinse deja nu ar fi considerate suficiente de instanță). Numai dacă recurentul reclamant nu și-ar fi îndeplinit asemenea obligații concrete și în limite normale, soluția ar fi putut fi aceea de respingere a cererii de repunere pe rol. În consecință, reținând și că instanța a soluționat cererea de repunere pe rol fără a intra în cercetarea fondului acesteia, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant G. A. împotriva deciziei civile nr. 621 A din data de 06.06.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenta pârâtă R. F., cu intimata reclamantă G. Z. (decedată) și cu intimații pârâți D. A., S. G. și D. S. (decedată).
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. M. H. I. S.
GREFIER,
S. R.
Red. CG
Tehnored CG/GIA
2 ex./21.12.2012
TB – S. a IV-a civ. - A. P., A. G. Țambulea
Judecătoria B. - N. S. G.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 976/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 22-11-2012, Curtea de... → |
|---|
