Partaj judiciar. Decizia nr. 2678/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

De pe urma defunctului T. C. au rămas ca moștenitori T. I., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 2/8 din masa succesorală, pârâtul T. F. C. și V. C., în calitate de fiu și fiică, cărora le-a revenit câte o cotă de 3/8 din masa succesorală.

La data de 01.04.1986 a decedat numita T. I., de pe urma acesteia rămânând cota de ¼ din imobilul situat în ., sector 6, unica moștenitoare a acesteia fiind V. C., căreia în calitate de fiică i-a revenit întreaga masă succesorală, pârâtul T. F. C. fiind străin de succesiune prin neacceptare.

La data de 11 iunie 1964 s-a emis în favoarea lui T. C. autorizația pentru executarea de lucrări nr.32P, prin care T. C. a fost autorizat să execute o extindere a construcției în partea stângă a terenului, iar prin autorizația nr.I89P din 16.11._, acesta a fost autorizat să execute lucrările de construcție necesare pentru adăugirea la imobilul existent parter a două marchize tampon necesare la imobilul existent, și anume una cu dimensiunile exterioare de 1,70x2,60, amplasată pe partea stângă dând acces la încăperile de locuit ale imobilului și a doua de 1x2 m dimensiuni exterioare necesare accesului la bucătăria amplasată pe fundul terenului, totul conform documentației tehnice înaintate. În baza autorizației nr.21P din 10.05.1973, s-a executat un gard din zidărie de cărămidă pe fundație de beton și stâlpi de beton și a reparat magazia existentă de pe partea stângă fund proprietate.

T. C. a efectuat toate lucrările de construcții autorizate în regie proprie, conform autorizațiilor. De asemenea, conform înscrisurilor depuse la dosar (filele 25-26), acesta a executat și alte lucrări de reparații ale construcției edificate pe terenul în litigiu.

La data de 29.11.1993 a decedat numita V. C., mama reclamantului V. R. D., soția reclamantului V. I., respectiv sora pârâtului T. F. C., masa succesorală rămasă de pe urma acesteia fiind compusă din cota de 5/8 din imobilul situat în București, ., sector 6, compus din terenul în suprafață de 180 mp și construcția existentă pe acesta, având calitatea de moștenitori reclamantul V. I., în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și reclamantul V. R. D., în calitate de fiu cu o cotă de 3/4 din masa succesorală.

Având în vedere acestea, instanța a reținut că părțile sunt în indiviziune asupra imobilului situat în București, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 180 mp si construcția edificată pe acesta, indiviziune ce a luat naștere după decesul numitului T. C., respectiv a numitei V. C., reclamantul V. R. D. având o cotă de 15/32 din dreptul de proprietate, reclamantul V. I. o cotă de 5/32 din dreptul de proprietate, iar pârâtul T. F. C. o cotă de 3/8 (12/32).

Din constatările și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, prima instanța reține că expertul a identificat imobilul ce face obiectul prezentei cauze ca fiind compus din teren și construcție, construcția are pereți din zidărie de cărămidă, planșee din lemn, șarpantă de lemn, învelitoare din tablă zincată; anul de construire a fost 1925, pe parcurs fiind executate și alte camere, iar în anul 2007 a fost consolidată, reabilitată și modernizată; inițial, construcția a fost executată fără fundații din beton armat, necesitând efectuarea de subzidiri, învelitoarea era din carton asfaltat, iar după modernizare s-a executat din tablă zincată.

Expertul a mai precizat că data edificării construcțiilor nu se poate preciza cu exactitate, iar construcțiile (casa de locuit) situate la acest moment pe teren nu au fost menționate în certificatele de moștenitor și nu sunt nici construcții noi. Locuința a fost realizată în anul 1925, cu o cameră din cărămidă și antreu și apoi extinsă pe parcurs, după 1955.

Cererea reclamanților de a se constata că sunt proprietarii imobilului casă alcătuit din trei camere, bucătărie, baie, vestibul, antreu și marchiză, a fost apreciată de către prima instanța ca neîntemeiată.

Astfel, după cum s-a reținut anterior, construcțiile noi ce nu se regăsesc în certificatele de moștenitor au fost edificate pe terenul proprietatea numitului T. C., în timpul vieții acestuia, pentru acestea defunctul deținând autorizație de construire, celelalte lucrări de reparație fiind executate fără autorizație. D. în anul 2007 reclamanții au efectuat lucrări de consolidare, reabilitare și modernizare, fără acordul pârâtului, care era coproprietar al imobilului și fără a edifica alte construcții noi.

În răspunsul pârâtului la interogatoriu acesta a afirmat că îmbunătățirile efectuate la imobilul construcție s-au făcut cu contribuția tuturor persoanelor care au locuit acolo, respectiv părinții pârâtului, pârâtul, reclamantul V. I. și sora pârâtului, V. C.. De asemenea, în ceea ce privește noua construcție edificată pe teren, declarația martorului S. M. este în contradicție cu declarația martorului S. C.. Astfel, martorul S. M. a arătat că după 1989 s-a construit toată partea din fund a terenului, s-a dărâmat magazia din lemn și s-a construit din cărămidă o construcție nouă, în timp ce martorul S. C. a precizat că după revoluție s-au efectuat doar lucrări de renovare, s-au schimbat caloriferele și ușile, alte lucrări de construire nefiind executate pe acest teren.

Având în vedere constatările și concluziile raportului de expertiză coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a apreciat că nu se poate reține dreptul de proprietate al reclamanților asupra spațiilor edificate pe terenul în litigiu. Dreptul de proprietate asupra construcțiilor aparține proprietarului terenului de la momentul edificării construcțiilor (părinții pârâtului și ai autoarei reclamanților), in favoarea acestuia operând prezumția instituită de art.492 Cod civil, cu atât mai mult cu cât construcțiile noi edificate pe teren în continuarea celei existente pe acesta la momentul vânzării cumpărării fac corp comun cu vechea construcție și nu se poate stabili cu exactitate, după cum precizează expertul, momentul edificării acestor construcții.

În baza art. 276 C.proc.civ., instanța a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expert, în raport de pretențiile admise și de cota de proprietate a pârâtului.

Împotriva sentinței civile mai sus menționate, la 13.07.2010, a formulat apel pârâtul T. F.-C..

Reclamanții Virtejaru R. D. și Vartejaru I. au formulat cerere de aderare la apel, la 03.06.2011, solicitând schimbarea sentinței judecătoriei în ceea ce privește al doilea capăt de cerere, privind constatarea că reclamanții sunt proprietarii imobilului casă ce face obiectul litigiului.

Prin DC nr.527 A/ 22.05.2012 Tribunalul Bucuresti a respins apelul incident declarat de apelanții reclamanți V. R. D. și V. I., ca nefundat ; a fost admis apelul declarat de apelantul pârât T. F.-C. si s-a dispus schimbarea în parte a sentinței civilă apelată, în sensul că s-a dispus obligarea reclamanților la plata către pârât a sumei de 204.288,51 lei, cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.

Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut următoarele:

1.Cu privire la apelul principal:

În cuprinsul încheierii de ședință din 21.04.2010 s-a consemnat că pârâtul a învederat că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, iar dacă partea aprecia ca inexactă această mențiune, raportat la susținerile sale orale, avea posibilitatea de a utiliza calea procedurală deschisă de prevederile art. 281 C. .

Pe de altă parte, apelul fiind o cale de atac devolutivă, nemulțumirile părții referitoare la raportul de expertiză efectuat în primă instanță pot fi valorificate și pe calea apelului, cum este cazul și în speță.

Astfel, analizând critica apelantului pârât referitoare la valoarea imobilului în litigiu, se constată că aceasta este fondată. Potrivit raportului de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare efectuat în apel – fila 48, precum și răspunsului expertului la obiecțiunile apelanților reclamanți – fila 103, s-a stabilit o nouă valoare a imobilului în litigiu, de 125.439 euro, respectiv 544.769,38 lei.

Față de obiectivul expertizei stabilit de către tribunal, de a evalua imobilul teren și construcție în raport de starea acestui bun la data deschiderii succesiunii, dar cu stabilirea valorii la data efectuării raportului de expertiză, expertul desemnat a indicat că la adresa poștală din ., la data expertizei exista o construcție nouă, edificată după 2003, în locul unei construcții vechi. De asemenea, a indicat că, potrivit planului topografic de încadrare în zonă din dosarul cadastral elaborat de IPB în anul 1980, la aceeași adresă poștală se afla un teren de 188 mp, cu un corp clădire stare medie din cărămidă cu 3 camere, în suprafață de 58 mp, un corp stare medie cu 2 camere și suprafața de 40 mp și un corp cu suprafața de 10 mp, stare rea.

În funcție de aceste considerente, apreciază tribunalul că era imposibil pentru expert să stabilească cu certitudine starea imobilului la data deschiderii succesiunii, raportându-se în mod corect la o stare medie a construcției evaluate. De asemenea, în ceea ce privește compunerea imobilului construcție și îmbunătățirile pretins a fi realizate de către reclamanți, se constată că prima instanță a dispus „ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în București, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 180 mp și construcția edificată pe acesta”, fără ca reclamanții să exercite calea de atac asupra acestei părți din dispozitiv, cu consecința intrării sub puterea lucrului judecat.

Conform prevederilor art. 673¹⁰ alin. 4 C., la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.

Ca urmare a aspectului că imobilul teren și construcție a fost atribuit în integralitate reclamanților ( nefiind formulate critici pe acest aspect ), iar în apel s-a stabilit o nouă valoare a acestuia, tribunalul a admis apelul formulat și a schimbat sentința civilă apelată, în sensul obligarii reclamanților la plata către pârât a sumei de 204.288,51 lei, cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, corespunzător cotei succesorale de 3/8 a acestuia din urmă.

2.Apelul incident

Pe fondul acestui apel, s-a reținut că în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de constatare a dreptului lor de proprietate asupra construcției. Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1932 de Tribunalul I. Secția Notariat – fila 13, dosar judecătorie -, numitul C. T., autorul părților, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ..9, compus din teren in suprafață de 180 mp și o odaie cu sală de cărămidă și două magazii de scânduri.

Așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 271/15.07.1969 – fila 8, dosar judecătorie - autorul părților, T. C., a decedat la data de 06.04.1969, masa succesorală rămasă de pe urma acestuia fiind compusă din imobilul situat în București, . (fost ..9, sector 7), compus din teren loc de casă în suprafață totală de 180 mp și construcția din cărămidă ridicată pe acesta, formată din o cameră, un antreu și o magazie de scândură amplasată la fața de la . de defunct anterior căsătoriei în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/932 și transcris sub nr.9725/932 de Tribunalul I. Secția Notariat.

Așadar, din aceste două înscrisuri autentice, a căror validitate nu a fost contestată, reiese cu claritate calitatea de proprietar a autorului părților, numitul T. C., asupra construcției existente în București, ..

Totodată, conform prevederilor art. 492 Cod civil, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și ca sunt ale lui, până ce se dovedește din contra. Or, autorizația pentru executarea de lucrări nr.32P11 iunie 1964, privind o extindere a construcției în partea stângă a terenului și autorizația nr. I89P din 16.11.1964, privind lucrările de construcție necesare pentru adăugirea la imobilul existent parter a două marchize tampon, sunt emise în timpul vieții defunctului T. C., pe numele acestuia, iar prezumția că acesta a procedat la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză.

Autorizația nr. 21P din 10.05.1973, eliberată după decesul lui T. C., a privit doar executarea unui gard din zidărie de cărămidă pe fundație de beton și stâlpi de beton și repararea magaziei existente de pe partea stângă fund proprietate, lucrări de mică însemnătate, la anexele locuinței, care nu sunt de natură a conferi dreptul de proprietate asupra acesteia.

De asemenea, faptul că anumite materiale de construcții au fost achiziționate de către reclamanți, iar contractele de efectuare a branșamentului de apă și canal, respectiv pentru furnizarea gazelor naturale, sunt încheiate pe numele lor, nu poate constitui o dovadă a dreptului acestora de proprietate pentru construcția în litigiu.

Plecarea pârâtului în anul 1975 din locuința din . nu are nici un fel de relevanță cu privire la dreptul de proprietate asupra acesteia.

Declarațiile martorilor audiați în cauză nu probează nici ele dreptul de proprietate raportat la imobilul în litigiu, ci doar atestă efectuarea unor renovări la acesta.

Dar, lucrările de extindere și îmbunătățire a imobilului construcție nu au drept consecință dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia de către cei care le realizează, ci doar a unui drept de creanță raportat la contravaloarea lucrărilor efectuate, drept pe care însă reclamanții nu l-au invocat și, respectând principiul disponibilității, nici instanțele nu îl puteau acorda, astfel încât, pentru aceste considerente, se va respinge acest apel, ca nefondat.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii VIRTEJARU R. D. si VARTEJARU I., criticand decizia pronuntata pentru urmatoarele motive:

1. Se arata ca hotărârea este pronunțata cu aplicarea greșita a legii, motiv de nulitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila. De asemenea, hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de nulitate prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedura civila, având in vedere următoarele considerente:

1. In ceea ce privește soluția pronunțata de către instanța in apelul pe cererea principala, vizând ieșirea din indivizune a părților, se arăta următoarele:

De esența partajului succesoral este faptul ca masa partajabila este compusa din bunurile ce existau in patrimoniul autorului la data deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului autorului. Instanța chiar face trimitere in motivarea hotărârii la aceste aspecte, arătând ca obiectivul expertizei efectuate in apel a fost tocmai acela de a evalua imobilul teren si construcție in raport de starea acestui bun la data deschiderii succesiunii, dar cu stabilirea valorii la data efectuării raportului de expertiza.

Cu toate acestea, prin omologarea expertizei evaluatorii efectuata in apel de către expert Barad M. se incalca tocmai acest principiu al stabilirii componentei masei succesorale in raport de data deschiderii succesiunii. Ca o motivare a deciziei de a omologa acest raport, instanța apreciază ca „era imposibil pentru expert sa stabilească cu certitudine starea imobilului la data deschiderii succesiunii, raportându-se in mod corect la o stare medie a construcției evaluate”.

Aprecierea instanței este total eronata. In cauza, deschiderea succesiunii autorului reclamantilor a avut loc la data de 6 aprilie 1969, urmata fiind de emiterea certificatul de moștenitor nr. 271 din 15 iulie 1969. Conform mențiunilor cuprinse in acest certificat de moștenitor, masa succesorala rămasa de pe urma autorului se compune din:

-imobilul situat în București, ., sector 6, compus din teren loc de casa in suprafața totala de 180 mp si construcția din cărămida edificata pe teren formata dintr-o camera, un antreu si o magazie de scândura amplasata la .>

Ulterior, aceste bunuri au suferit mai multe modificări. In vederea determinării corecte si concrete a acestei mase partajabile in cauza s-a administrat un probatoriu complex, cu martori, înscrisuri si interogatorii.

Chiar din răspunsul la interogatoriul al paratului apelant reies aspecte importante pentru cauza. Astfel, la întrebarea nr. 1 acesta afirma ca inițial casa a avut doua camere, bucătărie si magazie, pentru ca in prezent sa fie compusa din patru camere, bucătărie si hol (răspuns întrebarea nr. 6). De asemenea, precizează ca s-au făcut îmbunătățiri la construcția inițiala si ca nu a solicitat niciodată sistarea acestora (răspuns întrebarea nr. 8). Lipsa oricărei opoziții din partea paratului apelant este confirmata si de către cei doi martori audiați.

Martorii audiați in cauza, S. C. si S. M. afirma de asemenea ca imobilul dobândit de către autor si soția sa avea doua camere, bucătărie si magazie, iar ulterior cei doi soți Vartejaru (Constanta si I.) au edificat încă două camere în care au locuit efectiv. Aceste susțineri sunt confirmate atât de cuprinsul certificatului de moștenitor întocmit în urma decesului autorului, cât și de faptul că toate contractele de utilități au fost încheiate pe numele celor doi.

Ulterior, în ultimii ani, imobilul a suferit o renovare majora. Anterior acestei renovări a fost întocmit raportul de evaluare depus la dosarul cauzei de către reclamanti si necontestat de către cealaltă parte. Din fotografiile anexa se poate observa foarte clar cum arata acest imobil anterior renovării efectuate exclusiv de către reclamanți.

În aceste condiții, este total contradictorie motivarea instanței referitoare la faptul ca expertul nu avea cum sa cunoască starea imobilului la data deschiderii succesiunii. Era necesara doar lecturarea dosarului cauzei, de altfel obligatorie pentru expert si o cenzura reala a instanței de apel.

Omologând raportul in varianta domnului expert M., instanța ajunge sa supună partajului un imobil total diferit de cel rămas de pe urma autorului, ., cu alte dotări si . fizica. Aceasta deoarece expertul se raportează la starea actuala a imobilului si nu la starea sa la data deschiderii succesiunii.

Aceste aspecte sunt evidente daca ne raportam la descrierea imobilului făcuta în expertiza: zidărie din cărămida, învelitoare din țigla, planșee de beton, finisaje complete, instalații electrice si sanitare. In realitate, la momentul 1969, imobilul nu avea fundații, avea tencuieli căzute si învelitoare de carton.

Toate aceste aspecte au fost evidențiate de către reclamanti in obiecțiunile formulate împotriva concluziilor expertului Barad M.. Instanța însăși le admite in prima faza, după care, deși expertul nu răspunde la aceste obiecțiuni, le respinge fără nici o motivare pertinenta.

În măsura în care totuși, probatoriul administrat în cauza nu a fost de natura sa lămurească instanța care era starea imobilului la data deschiderii succesiunii, era necesar, in virtutea rolului activ, sa procedeze la suplimentarea probatoriului in acest sens.

Mai arata recurentiica acestora le-a fost imposibil sa prevada starea de confuzie a instanței, deoarece respingerea obiecțiunilor formulate de către reclamanti la expertiza nu a fost motivata in nici un fel de către instanța in ședința publica. Singura motivare s-a regăsit in cuprinsul hotărârii atacate.

Cu atât mai mult apare ca fără nici un sens următoarea fraza din motivarea hotărârii: „în ceea ce privește compunerea imobilului construcție și îmbunătățirile pretins a fi realizate de către reclamanți, se constata ca prima instanța a dispus „ieșirea din indiviziune a pârtilor cu privire la imobilul situat in București, ., sector 6, compus din teren in suprafața de 180 mp si construcția edificata pe acesta”, fara ca reclamanții sa exercite calea de atac asupra acestei parti din dispozitiv”.

Este evident, in opinia recurentilor, ca acea „construcție” la care se face referire in cuprinsul dispozitivului hotărârii data in fond era construcția asa cum se prezenta la data deschiderii succesiunii si nu cum arata in prezent!

Din cuprinsul obiectului cererii, respectiv ieșire din indiviziune, este clar ca admiterea cererii se raportează la momentul 1969 si nu la momentul 2012!

In raport de aceste considerente, apreciaza recurentii ca se impune admiterea recursului si casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de apel in vederea refacerii raportului de expertiza.

2. Referitor la apelul incident formulat de către reclamanți se arata următoarele:

Instanța a respins apelul incident, invocând pe de o parte faptul ca in cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 271 din 15 iulie 1969. este menționata construcția formata din camera, antreu si magazie, iar pe de alta parte, invocând prevederile art. 492 Cod civil referitoare la accesiunea imobilara. Ca efect al aceste accesiuni, spune instanța, lucrările efectuate pe terenul altuia sunt prezumate a aparține proprietarului terenului, pana la proba contrara.

In raport chiar de aceste prevederi legale, hotărârea pronunțata este nelegala. Este de remarcat in principal aspectul ca ulterior datei de 6 aprilie 1969, data decesului autorului, proprietatea asupra terenului s-a transmis moștenitorilor acestuia, in cotele legale menționate. De la aceasta data, toate construcțiile edificate pe teren, cel puțin teoretic, in virtutea accesiunii, puteau fi proprietatea celor doi moștenitori Vartejaru Constanta, autoarea noastră si paratul T. F. C..

În continuarea acestui raționament, s-a arătat ca s-a făcut proba contrara prin care reclamantii au arătat ca paratul T. nu a avut nici o contribuție la edificarea acestei construcții noi, asa cum de altfel nu au avut-o nici autorii reclamantilor . Astfel:

-construcția cumpărata de către autorul T. C., compusa dintr-o camera cu antreu si magazie a suferit numeroase modificări in decursul timpului. Acestei construcții i-au fost adăugate si alte camere, o bucătărie, baie, vestibul si marchiza, astfel incat casa are in prezent patru camere, bucătărie, baie, vestibul, antreu si marchiza.

-toate aceste construcții au fost edificate in exclusivitate de către reclamantul Vartejaru I. si soția sa, Vartejaru Constanta si au avut la baza autorizațiile de construcție nr. 32P din 11 iunie 1964, 189P din 16 noiembrie1964,21P din 10 mai 1973.

Aceste autorizații de construcție au fost emise pe numele autorului T. C., deoarece acesta figura inregistrat in evidentele Primăriei de sector ca fiind proprietarul terenului. Cu toate acestea, construcțiile pentru care au fost emise aceste autorizații au fost edificate in exclusivitate de către Vartejaru I. si Vartejaru Constanta.

De altfel, ultima dintre aceste autorizații de construcție a fost emisa in anul 1973, după decesul autorului. Ca reclamantul Vartejaru I. si fosta sa soție Vartejaru C. sunt proprietarii acestei construcții o dovedește si faptul ca materialele de construcții au fost achiziționate de către acestia, de asemenea contractele privind executarea branșamentului de apa si a racordului de canal sunt întocmite pe numele recurentilor, la fel si contractul pentru furnizarea gazelor naturale.

-in același sens sunt si declarațiile martorilor audiați in cauza, S. M. si S. C. si chiar si răspunsul la interogatoriu al paratului (întrebarea nr. 4) unde arata ca a părăsit acest imobil începând cu luna mai anul 1975.

In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei recurate, prin prisma si a motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:

Cat priveste prima critica formulata, Curtea retine ca prin incheierea de sedinta de la 21.10.2011 Tribunalul a incuviintat pentru apelantul- parat proba cu inscrisuri, precum si proba cu expertiza evaluatorie, stabilindu-se ca obiectiv – evaluarea bunului supus partajului, in raport de starea acestui bun la data deschiderii succesiunii, iar valoarea de circulatie sa fie stabilita la data efectuarii raportului de expertiza . Partile nu s-au opus modului concret de stabilire a acestor obiective .

Din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in apel nu rezulta cu claritate care era starea imobilului supus partajului la data deschiderii succesiunii, respectiv la 16.04.1969, data decesului autorului partilor, defunctul T. C., aspect care de altfel a fost retinut si de instanta de apel in cuprinsul considerentelor, unde se mentioneaza ca „ era imposibil pentru expert sa stabileasca cu certitudine starea imobilului la data deschiderii succesiunii „ .

Curtea retine in acest sens ca in faza judecarii apelului, cat si in fata instantei de fond a fost administrat un probatoriu amplu - cu inscrisuri, martori si interogatoriu cu privire la acest aspect al momentului edificarii modificarilor de constructie si al celorlalte imbunatatiri sau consolidari, probatorii la care expertul, cat si instanta de apel trebuiau sa se raporteze in stabilirea starii bunului la data deschiderii succesiunii .Ori instanta de apel s-a marginit a solutiona pricina limitandu-se la concluziile raportului de expertiza, pe care le-a preluat fara a face referire la intreg materialul probatoriu administrat in cauza .

Omologand acest raport de expertiza, instanta de apel a pronuntat o hotarare cu incalcarea obiectivelor expertizei, astfel cum au fost stabilite de catre aceasta in cuprinsul incheierii de sedinta mai sus mentionata, supunand partajului un imobil diferit fata de cel ramas de pe urma defunctului, avand o alta suprafata cat si alte dotari fata de imobilul initial .

Se va retine totodata ca in virtutea rolului sau activ, conferit prin dispozitiile art.129 C.pr.civila, instanta avea posibilitatea ca in situatia in care nu se considera pe deplin lamurita privind stabilirea compunerii si a starii imobilului la momentul deschiderii succesiunii, sa dispuna suplimentarea probatoriului cu privire la acest aspect .

Curtea apreciaza totodata ca in mod gresit a retinut instanta de apel . judecat a partii din dispozitiv si considerente privind compunerea imobilului constructie si a imbunatatirilor pretins efectuate de reclamanti, atata vreme cat apelantul parat formuleaza critici cu privire la acest aspect in cererea de apel, criticand valoarea imobilului stabilita in cuprinsul primei expertize tocmai raportat la compunerea diferita a imobilului teren si constructie . Astfel, apelantul arata ca valoarea imobilului a fost in mod gresit raportata la suprafete mai mici de teren si constructie decat suprafetele din care este compusa in mod real masa succesorala .

Procedand in acest fel, instanta de apel nu a intrat in cercetarea fondului cu privire la acest aspect al compunerii masei partajabile, modificand doar valoarea totala a imobilului si respectiv a sultei cuvenite, desi prima instanta de judecata se raportase la continutul raportului de expertiza administrat in fata acesteia si care stabilise o valoare diferita, raportat la o compunere diferita a imobilului fata de cea retinuta in expertiza administrata in apel .

Prin urmare, solutia pronuntata este una contradictorie, intrucat instanta desi retine puterea lucrului judecat cu privire la constructie, prin solutia pronuntata a modificat cele retinute in judecata de fond cu privire la acest aspect, astfel cum s-a aratat mai sus.

F. de cele mai sus retinute, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 C.pr.civila, urmeaza sa admita recursul declarat si sa caseze decizia recurata, cu trimiterea apelurilor spre rejudecare aceleiasi instante, care urmeaza sa se pronunte asupra tuturor criticilor formulate de apelanti si sa suplimenteze probatoriile in vederea lamuririi compunerii cat si a starii imobilului la momentul deschiderii succesiunii defunctului, precum si cu privire la constructiile noi edificate si imbunatatirile aduse imobilului, inclusiv prin administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara, in specialitatea constructii, avand aceleasi obiective care au fost stabilite in judecata din apel .

Avand in vedere caracterul interdependent al celor doua capete de cerere din cuprinsul actiunii si pentru asigurarea unei judecati unitare, Curtea va dispune casarea in tot a deciziei recurate .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți V. R. D. și V. I. împotriva deciziei civile nr.527A/22.05.2012 și a încheierii de ședință din data de 11.05.2012, pronunțată de Tribunalul București –Secția a III a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. F. C..

Casează decizia civilă recurată și trimite apelurile spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

S. T. C. B. T. O. M. D.

GREFIER

I. P.

Red. ST

Tehnored. .> 2 ex. / ………………..

Tribunalul București – Secția a III-a Civilă

Judecător: L. C. S.