Partaj judiciar. Decizia nr. 30/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 30/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.30
Ședința publică de la 18.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -G. S.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului reținut pentru rejudecarea apelului în urma casării deciziei civile nr.515 A din data de 02.05.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, declarat de recurenții pârâți G. E. și T. C., în contradictoriu cu intimata reclamantă B. F..
P. are ca obiect – partaj judiciar.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.01.2015, când a decis următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 25.05.2012, sub nr._, reclamanta B. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele G. E. și T. C., pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în București, ., sector 3, alcătuit din teren în suprafață de 265,2 m.p. și construcție.
În motivare, reclamanta a arătat că imobilul a fost proprietatea numitului V. C., decedat la data de 31.10.2010, iar de pe urma acestuia au rămas ca succesori, potrivit certificatului de moștenitor nr.52/1.07.2011, reclamanta și pârâtele, fiecare cu câte o cotă de 1/3 din masa succesorală, ce cuprinde doar imobilul anterior menționat.
Pârâtele au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că sunt de acord cu solicitările reclamantei, cu mențiunea că doresc să rămână în indiviziune cu privire la cotele lor din masa partajabilă.
Prin sentința civilă nr.8265/27.05.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a admis acțiunea reclamantei, a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea imobilului către pârâte și cu obligarea acestora la plata către reclamantă a sultei de 71.843 lei. Prin aceeași sentință, în temeiul art.502 din O.U.G. nr.51/2008 a fost obligată reclamanta să restituie, la rămânerea definitivă a hotărârii, ajutorul public acordat în cuantum de 3.000 lei, s-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 2.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr.52/01.07.2011, eliberat de B.N.P. I. A. D., reclamanta și pârâtele au calitatea de moștenitoare ale defunctului V. C., fiecare având dreptul la o cotă de 1/3 din masa succesorală, ce include imobilul situat în București, ., sector 3.
Din concluziile expertizei efectuate în cauză, instanța a reținut că valoarea imobilului din masa succesorală este de 215.530 lei, valoare ce a fost stabilită prin utilizarea metodei analitice a costului standard și metoda comparației directe a ofertărilor.
Din aceeași lucrare s-a reținut și faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură, deoarece clădirea de locuit Corp C1 este formată dintr-o entitate locativă indivizibilă, iar o dezmembrare a terenului ar conduce la o fărâmițare excesivă a parcelei în loturi cu suprafețe mai mici de 50 m.p. și cu deschideri la artera de circulație mai mici de 10 m.p., fapt care l-ar transforma în loturi neconstruibile din punct de vedere al prevederilor art.30 alin.2 din anexa 1 la Regulamentul general de urbanism aprobat prin H.G. nr.525/1996.
În această situație și față de criteriile de partajare prevăzute expres de art.673 ind.9 C.proc.civ., instanța a apreciat că se impune ca imobilul să fie atribuit în totalitate pârâtelor, care doresc să rămână în indiviziune, cu obligarea firească a acestora la plata unei sulte către reclamantă, corespunzătoare cotei sale succesorale.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat apel reclamanta, susținând, în esență, că valoarea imobilului în raport de care acesta a fost partajat, nu este una corectă.
În acest sens, a arătat că în dosar s-au aflat două expertize, una judiciară, care a stabilit o valoare de circulație a bunului de 49.192 euro și una extrajudiciară care a stabilit o valoare de circulație aproape dublă. În această situație, apelanta a solicitat instanței să admită efectuarea unei noi expertize, singura în măsură să lămurească situația și să înlăture orice suspiciune asupra expertului numit de instanță, cerere care i-a fost însă respinsă.
Intimatele pârâte au formulat întâmpinare la apel, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.515/A/2.05.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta reclamantă, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 91.077 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, ca fiind legale și temeinice.
Prin aceeași decizie, intimatele au fost obligate să plătească apelantei suma de 1866,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și către stat suma de 1616,47 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru pentru care apelanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin raportul de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, a fost stabilită valoarea de circulație a imobilului în litigiu ca fiind de 273.231 lei, valoare calculată prin două metode, respectiv metoda comparației prin bonitare și metoda comparației directe.
Instanța de control a apreciat că această ultimă valoare se impune a fi avută în vedere la partajarea imobilului succesoral, deoarece în procesele având ca obiect ieșire din indiviziune, valoarea masei partajabile trebuie stabilită în funcție de valoarea reală de circulație a bunurilor care fac obiectul partajului la data pronunțării hotărârii, astfel încât părțile să nu fie prejudiciate prin stabilirea unei sulte necorespunzătoare sau prin sporul de valoare ori prin scăderea valorii imobilului.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește valoarea reținută ca fiind valoarea reală de circulație a imobilului supus partajului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub același număr unic de dosar, iar prin decizia civilă nr.673/2.06.2015, această instanță a admis recursul, a casat decizia instanței de apel și a reținut cauza pentru rejudecarea apelului.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a apreciat că sunt întemeiate criticile prin care recurentele invocă faptul că expertul care a efectuat raportul de expertiză în faza procesuală a apelului nu a aplicat toți coeficienții de individualizare negativi necesari, astfel că pentru o corectă evaluare a imobilului se impune refacerea lucrării de specialitate.
Instanța de casare a arătat că scopul unei astfel de măsuri este reevaluarea imobilului cu toate componentele sale, în ambele metode utilizate, în două variante: cu aplicarea coeficienților de individualizare (diminuare, cum ar fi accesul îngreunat la drumul principal, gradul de uzură, lipsa fundațiilor) și respectiv fără aplicarea acestora, urmând ca expertul să descrie în detaliu aspectele de fapt care reclamă aplicarea coeficienților, iar în ipoteza în care nu se impune aplicarea lor, să explice motivele care conduc la o astfel de soluție.
Având în vedere că expertiza constituie un mijloc de probă, a cărui administrare nu este compatibilă cu structura recursului, precum și cele statuate prin decizia civilă nr.14/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de recurs a apreciat că se impune admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu reținerea cauzei pentru rejudecarea apelului, potrivit celor anterior evidențiate.
În rejudecarea apelului, după casare, având în vedere statuările din decizia de casare anterior menționată, instanța de recurs a dispus efectuarea unei adrese către expertul ce a efectuat raportul de expertiză în etapa apelului, cu solicitarea de a reface lucrarea de evaluare a imobilului în litigiu, având ca repere de evaluare și coeficienții negativi care au fost reținuți în expertiza valorificată de instanța de fond, iar în cazul în care va aprecia că respectivii coeficienți negativi nu își găsesc justificare în evaluarea ce o realizează, să expună punctul de vedere pentru care ar exprima o asemenea opinie.
În urma acestei solicitări, expertul a întocmit un supliment la raportul de expertiză prin care a concluzionat în senul că valoarea imobilului în litigiu este de 273.231 Ron (_ Euro), cu luarea în considerare a doi dintre indicii negativi (de diminuare) reținuți în expertiza de la fond, respectiv faptul că actele de proprietate nu sunt clarificate (au loc procese pe rol), iar imobilul necesită lucrări de reparație.
Împotriva completării expertizei au formulat obiecțiuni recurenții, susținând că prin această lucrare nu s-a răspuns indicațiilor obligatorii din decizia de casare, respectiv refacerea lucrării prin luarea în considerare a tuturor coeficienților negativi de care s-a ținut seama în expertiza de la fond.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 17.11.2015 instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de recurenți și a dispus revenirea cu adresă către dl. expert cu solicitarea de a stabili, în contextul obiecțiunilor încuviințate, dar și în coordonatele stabilite de instanță, care este valoarea de circulație a imobilului în litigiu prin luarea în considerare a tuturor coeficienților negativi reținuți în expertiza de la fond, respectiv acces îngreunat la drum principal, aspect urbanistic și calitatea vecinilor, necesită reparații capitale, apropiere de calea ferată. S-a solicitat totodată, pentru ipoteza în care nu ar împărtăși opinia aplicării acestor coeficienți, să exprime motivat un punct de vedere privind această concluzie.
Prin lucrarea întocmită, depusă la filele 96-98 din dosar expertul a stabilit o valoare a imobilului de 4,4561RON (_ Euro), prin luarea în considerare doar a unora dintre criteriile negative de individualizare reținute la fond, cu precizarea expresă că accesul îngreunat la drumul public și apropierea de căile ferate nu figurează în criteriile de individualizare recomandate, din Expertiza tehnică nr. 103/ianuarie 2007. Lucrarea nu a fost contestată de părți.
Rejudecând apelul împotriva sentinței instanței de fond, instanța constată că acesta a fost declarat de apelanta reclamantă B. F. și a vizat, în exclusivitate, valoarea imobilului supus partajului, apelanta susținând, în esență, că aceasta a fost subevaluată de expertul desemnat de instanța de fond.
Expertiza de la fond a stabilit o valoare a imobilului supus partajului, la data efectuării expertizei – 22.01.2013, în cuantum de 215.530 lei, echivalentul a 49.192 Euro.
Expertiza efectuată în apel, astfel cum a fost completată în rejudecare după casare a stabilit o valoare actuală a imobilului de 4,4561lei, echivalentul a_ Euro, mai mică decât cea reținută la fond.
Partajul, ca operație juridică, urmărește să pună capăt stării de indiviziune trecând bunurile stăpânite pe cote părți abstracte în proprietatea exclusivă a fiecărui copărtaș, conform cu întinderea dreptului cuvenit.
De principiu, în cadrul operațiunilor de partaj se are în vedere valoarea bunurilor din momentul împărțirii și nu valoarea existentă în momentul nașterii stării de indiviziune sau altă valoare reținută pe parcursul soluționării cauzei, într-un alt moment.
În acest mod, diminuarea valorii prin uzură morală sau fizică, la fel ca și sporul de valoare - în lipsa unei convenții contrare și în măsura în care nu este rezultatul activității vreunuia din coproprietari - se impută asupra drepturilor tuturor copartajanților ori, dimpotrivă, profită tuturor, iar nu numai unuia dintre ei.
Cu toate acestea, instanța apreciază că între regula anterior menționată, ce ar impune partajarea imobilului la valoarea cea mai recent stabilită și principiul neagravării situației părții în propria cale de atac (non reformatio in pejus), consacrat expres prin art. 296 Cod pr. civ., potrivit căruia apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată, cel din urmă primează.
Potrivit acestui principiu, hotărârea atacată poate fi reformată numai în favoarea apelantului și nicidecum în defavoarea acestuia, fiind o chestiune de interes general ca părțile să nu fie amenințate de nici un risc de agravare a situației lor dacă vor exercita o cale de atac pusă la dispoziție de lege împotriva unei hotărâri pe care ele o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.
În condițiile în care intimații pârâți nu au declarat apel, partajarea imobilului la valoarea mai mică reținută în raportul de expertiză efectuat în apel ar reprezenta, fără îndoială, o agravare a situației apelantei reclamante în propria cale de atac, motiv pentru care, Curtea va dispune, în baza art. 296 cod procedură civilă respingerea apelului ca nefondat .
În baza art.274 C.proc.civ., instanța va obliga apelanta reclamantă la plata către intimatele pârâte a sumei de 2387,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În rejudecare după casare:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă B. F., împotriva sentinței civile nr.8265/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimatele pârâte G. E. și T. C..
Obliga apelanta reclamantă la plata către intimatele pârâte a sumei de 2.387,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./28.01.2016
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 16/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 91/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
