Conflict de competenţă. Sentința nr. 24/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 24/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECTIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.24 F
Ședința din camera de consiliu de la 9.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalul București –Secția a IV a Civilă și Tribunalul București- Secția a VI a Civilă, în cauza civilă privind pe reclamanții L. L., L. R. și pârâtul P. B..
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă, la data de 04.11.2014, sub nr._, reclamanții L. L. și L. R. au chemat în judecată pe pârâtul P. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului încheiat între părți la data de 08.01.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că au deținut calitatea de asociați în cadrul ., societate preluată ulterior de către un investitor străin – GTS Telecom.
În această calitate și în vederea identificării unui investitor interesat de achiziționarea părților sociale deținute de ei, la data de 24.01.2007 a fost încheiat un prim contract, respectiv contractul dintre Datek si Quadral Capital S.R.L., societate al cărei unic asociat și administrator era pârâtul din prezenta cauza, B. P..
În conformitate cu clauzele acestui contract, Quadral Capital S.R.L. urma să presteze servicii de consultanță în vederea realizării unui parteneriat între Datek și Telekom Austria, fiind remunerată pentru această activitate cu un onorariu fix, în cuantum de 2295 euro/lună, la care se adăuga TVA.
La data de 02.10.2009, societatea Quadral a transmis reclamantului L. L. o notificare de reziliere a contractului, notificare în cuprinsul căreia, în realitate, se face vorbire despre o încetare a contractului prin acordul părților. Această propunere de încetare prin acord comun a fost primită de către societatea Datek, sens în care contractul mai sus amintit și-a încetat efectele.
S-a mai arătat că, odată cu încheierea contractului nr. 1, a fost încheiat și contractul dintre B. P. și reclamanți, în calitate de asociați ai Datek, prin care pârâtul s-a obligat la prestarea unor servicii de consultanță în vederea constituirii unui parteneriat cu Raiffeisen Informatik și/sau Telekom Austria ori alți potențiali investitori.
În temeiul prevederilor acestui contract, pârâtul urma a fi remunerat cu un onorariu de succes, plătit de către reclamanți în ipoteza încheierii unui astfel de parteneriat, a unei vânzări a părților sociale sau a unei tranzacții similare.
Acest contract și-a încetat valabilitatea, potrivit prevederilor din preambulul contractului din 08.01.2008, la data încheierii acestuia, astfel încât potrivit aceluiași principiu "muutus consensus, mutuus disensus", nu a mai putut da naștere altor efecte juridice ulterior acestei date.
Ulterior, la data de 08.01.2008, între reclamanți și pârâtul B. P. a fost încheiat contractul de asistență și consiliere cu privire la identificarea, atragerea și selectarea unui investitor, iar potrivit prevederilor art. 3 din acest contract, pârâtul și-a asumat o . obligații, constând în: furnizarea asistenței pentru pregătirea și executarea tranzacției prefigurate (preluarea companiei Datek Telecom de către un investitor interesat); identificarea unui asemenea investitor; redactarea documentelor considerate de părți ca fiind necesare în acest sens.
Susțin reclamanții că, în privința contractului mai sus menționat, subzistă doua cauze ce atrag nulitatea absolută a acestui act juridic, acesta fiind încheiat cu nerespectarea normelor ce impun atât caracterul licit al obiectului obligației cât și caracterul licit al cauzei actului juridic.
Astfel, obiectul contractului intervenit între părți a fost reprezentat de efectuarea unei activități calificate expres de lege ca fiind ilicită, respectiv prestarea serviciilor de consultanță în absența îndeplinirii cerințelor imperative prevăzute de lege pentru autorizarea acesteia.
Se mai invocă și nulitatea contractului în raport de caracterul ilicit al obiectului contractului - prestarea de servicii cu încălcarea dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990.
Astfel, având în vedere faptul că, în conformitate cu înțelegerea intervenită între părți, serviciile urmau a fi prestate de către pârâtul persoană fizică, în nume propriu, se apreciază de către reclamanți că, premergător asumării acestei obligații, se impunea efectuarea formalităților prevăzute de lege in privința persoanelor fizice autorizate sa întreprindă activități independente.
Mai mult, anterior încheierii contractului, pârâtul nu a obținut nicio autorizație și nu a efectuat demersurile în vederea înregistrării la Registrul Comerțului, încălcându-se astfel, atât prevederile art. 4 din Legea nr. 300/2004, cât și cele ale art. 1 din Legea nr. 26/1990.
În considerarea tuturor acestor motive referitoare atât la obiectul ilicit cât și la cauza ilicită a actului încheiat între părți, reclamanții au solicitat admiterea cererii și constatarea nulității absolute a Contractului din 08.01.2008.
În drept, au invocat dispozițiile art. 966 - 968 din Codul Civil din 1865.
Prin încheierea de ședință din data de 6.11.2014, Tribunalul București – Secția a VI a Civilă a admis excepția de necompetență funcțională și, în temeiul art.200 alin.1 ind.1 C.pr.civ. a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia conducerii Tribunalului București în vederea repartizării la una dintre Secțiile civile ale instanței.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul București – Secția a VI a Civilă a reținut că normele care reglementează competența funcțională sunt norme de organizare judecătorească, având regim de ordine publică, astfel că necompetența funcțională poate fi invocată și de instanță, din oficiu.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 200 alin.11 NCPC, „în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent, sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate”.
În plus, s-a constatat că, potrivit hotărârii Colegiului de conducere al Tribunalului București nr. 22/20.07.2011, au fost luate în dezbatere propunerile privind reorganizarea în secții civile a celor două secții comerciale (Secția a VI-a Comercială și a Secției a VII-a Comercială), începând cu 01.10.2011, însă în cadrul acestora urmau a funcționa complete specializate în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului, a cererilor care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, a cererilor privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare, respectiv în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc, menținându-se așadar specialitatea completurilor.
În speța de față, instanța care are spre soluționare litigiul nu face aplicarea unor dispoziții speciale conform celor descrise mai sus, ci doar a normelor comune și generale de procedură civilă, împrejurare în care nu se justifică soluționarea cauzei de către instanța specializată.
În consecință, în temeiul art. 200 alin.11 NCPC, Tribunalul a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a VI-a Civile invocată din oficiu, a scos cauza de pe rolul acestei instanțe și a înaintat-o conducerii Tribunalului București în vederea repartizării la una dintre Secțiile civile a III-a, a IV-a sau a V-a.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV a civilă, la data de 19.11.2014, sub nr. de dosar_, iar prin sentința civilă nr. 1418/04.12.2014 s-a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, s-a dispus trimiterea dosarului spre soluționare către secția a IV a civilă a Tribunalului București, s-a constatat ivit conflictul de competență, iar în baza art. 136 alin. 2 C.pr.civ., s-a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel București – Secția Civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că raporturile dintre părți s-au desfășurat astfel, după cum rezultă din actele depuse la dosar, dar și din cuprinsul cererii de chemare în judecată:
Între reclamanții L. L. și L. R., în calitate de asociați în cadrul ., și Quadral Capital S.R.L., societate al cărei unic asociat și administrator era pârâtul din prezenta cauza, B. P., a intervenit contractul de prestări servicii din data de 24.01.2007 (fila 15 -16). În baza acestuia, Quadral Capital S.R.L. urma să presteze servicii de consultanță în vederea realizării unui parteneriat între Datek și Telekom Austria, fiind remunerată pentru această activitate cu un onorariu fix, în cuantum de 2295 euro/lună, la care se adaugă TVA, scopul intervenirii acestui acord de voință fiind identificarea unui investitor interesat de achiziționarea părților sociale deținute de aceștia.
La aceeași dată, respectiv 24.01.2007, a fost încheiat și Contractul dintre B. P. și reclamanți, în calitate de asociați ai Datek, prin care pârâtul s-a obligat la prestarea unor servicii de consultanță în vederea constituirii unui parteneriat cu Raiffeisen Informatik și/sau Telekom Austria ori alți potențiali investitori. În temeiul prevederilor acestui contract, pârâtul urma a fi remunerat cu un onorariu de succes, plătit de către reclamanți în ipoteza încheierii unui astfel de parteneriat, a unei vânzări a părților sociale sau a unei tranzacții similare.
La data de 02.10.2009, societatea Quadral a transmis reclamantului L. L. o notificare de reziliere a primului contract, notificare în cuprinsul căreia, în realitate, se face vorbire despre o încetare a contractului prin acordul părților. Această propunere de încetare prin acord comun a fost primită de către societatea Datek, sens în care contractul mai sus amintit și-a încetat efectele.
Se susține că și cel de-al doilea contract și-a încetat valabilitatea, potrivit prevederilor din preambulul Contractului din 08.01.2008, la data încheierii acestuia, astfel încât potrivit aceluiași principiu "muutus consensus, mutuus disensus", nu a mai putut da naștere altor efecte juridice ulterior acestei date.
La data de 08.01.2008, între reclamanți și pârâtul B. P. a fost încheiat Contractul de asistență și consiliere cu privire la identificarea, atragerea și selectarea unui investitor, iar potrivit prevederilor art. 3 din acest contract, pârâtul și-a asumat o . obligații, constând în: furnizarea asistenței pentru pregătirea și executarea tranzacției prefigurate (preluarea companiei Datek Telecom de către un investitor interesat); identificarea unui asemenea investitor; redactarea documentelor considerate de părți ca fiind necesare în acest sens, prin prezenta cerere de chemare în judecată solicitându-se anularea acestui din urmă contract.
Asupra naturii prezentei acțiuni, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a reținut că prezentul litigiu este unul cu profesioniști și, ca atare competența funcțională de soluționare revine secției a VI-a Civilă a Tribunalului București, specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști.
Cu prioritate, Tribunalul a stabilit că dreptul material aplicabil acestui litigiu este Codul comercial, care era în vigoare la data de 8.01.2008, când a fost încheiat contractul a cărei nulitate se solicită..
Ținând seama de dispozițiile art. 56, și art. 3 și din Codul Comercial, aplicabile în speță, care prevăd că sunt prezumate fapte de comerț orice alte acte și obligațiuni ale unui comerciant, afară numai dacă din act nu rezultă că acesta este străin comerțului, Tribunalul a reținut natura comercială a litigiului, actul juridic fiind încheiat de către părți în cursul desfășurării activității lor comerciale.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 3 alin.2-3 din Noul Cod Civil, care, deși nu sunt aplicabile în cauză, pot constitui un reper în vederea delimitării competenței funcționale dintre secțiile specializate ale Tribunalului. Potrivit acestora, profesionistul este cel care exploatează o întreprindere, iar exploatarea unei întreprinderi înseamnă exercițiul sistematic al unei activități organizate de producție, comerț sau prestări de servicii, indiferent dacă se urmărește sau nu un scop lucrativ.
În linii esențiale, profesionistul este în raport cu simplul particular, o persoană care: (i) exercită o activitate, în mod continuu, asumându-și un risc, (ii) este supus unei înmatriculări, autorizări, înscrieri in registre publice ș.a.m.d., pentru opozabilitate fata de terți și pentru protecția intereselor acestora și (iii) are un patrimoniu de afectațiune. Întreprinderea înseamnă o afacere organizata, adică o activitate sistematica de producție, comerț sau prestări de servicii organizată de întreprinzător pe risc economic propriu.
Profesionistul nu se confundă cu comerciantul, întrucât ar însemna să se confunde genul cu specia. Profesionist, în sensul art. 8 alin.1 din Legea de punere in aplicare, înseamnă comerciant, întreprinzător, operator economic, precum si orice alta persoană autorizată să desfășoare activități economice sau profesionale (inclusiv profesii liberale).
Prin urmare, simplul fapt că partea care încheie un act juridic este o persoană fizică nu este suficientă pentru a atrage competența funcțională a secției civile, fiind necesar ca instanța să analizeze în profunzime natura drepturilor și a obligațiilor care decurg din actul de voință. Or, în prezenta cauză, este evident că părțile au încheiat contractul în calitate de profesioniști, obiectul acestuia fiind acordarea de asistență și consiliere cu privire la identificarea, atragerea și selectarea unui investitor în vederea încheierii unui parteneriat între acesta și . ce urmează a fi desfășurate fiind detaliate în art. 3 din contract, dintre care se pot enumera cu caracter exemplificativ: identificarea unor furnizori financiari, actualizarea și redactarea de documente, pregătirea cadrului ofertei etc. Nu în ultimul rând, este necesar a se sublinia că există o suprapunere între contractul intervenit între persoanele fizice și cele intervenite între societățile comerciale, activitățile la care s-au obligat părțile fiind identice.
S-a considerat că argumentul prezentat de secția a VI a civilă în motivarea soluției de declinare, referitoare la caracterul limitativ al litigiilor ce intră în competența acestei secții, nu este unul relevant, întrucât hotărârea colegiului de conducere este un act administrativ emis în cadrul exercitării funcției de management, acest act neputând lipsi de efecte prevederile din Codul Comercial și codul civil.
Din aceste considerente, Tribunalul București Secția a IV a Civilă a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu și a dispus trimiterea dosarului spre soluționare către secția a IV a civilă a Tribunalului București. A constatat ivit conflict negativ de competență între cele două secții ale tribunalului și, în baza art. 136 alin. 2 C.pr.civ., a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel București – secția civilă, în vederea soluționării conflictului.
Analizând conflictul negativ de competență ivit între cele două secții ale Tribunalului București, în conformitate cu dispozițiile art. 136 NCPC, Curtea reține următoarele:
Prin acțiune reclamanții L. L. și L. R. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul P. B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului încheiat între părți la data de 08.01.2008 și să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Contractul încheiat între părți la data de 08.01.2008 cuprinde acordul acestora de asistență și consiliere cu privire la identificarea, atragerea și selectarea unui investitor, iar prin art. 3 din contract, pârâtul și-a asumat o . obligații, constând în: furnizarea asistenței pentru pregătirea și executarea tranzacției prefigurate (preluarea companiei Datek Telecom de către un investitor interesat); identificarea unui asemenea investitor; redactarea documentelor considerate de părți ca fiind necesare în acest sens, prin prezenta cerere de chemare în judecată solicitându-se anularea acestui din urmă contract.
În analiza naturii litigiului de față trebuie să se plece de la conținutul contractului a cărui nulitate se invocă, de la stabilirea naturii drepturilor și obligațiilor care decurg din acest act de voință al părților.
Prin contract părțile au urmărit crearea unui parteneriat având drept obiectiv asocierea cu un investitor financiar sau strategic sau consorțiu format din aceștia, iar din modul în care au fost stipulate în contract drepturile și obligațiile părților, rezultă, fără putință de tăgadă, că acestea au încheiat contractul în calitate de profesioniști.
Conform Legii nr. 71/2011 de punerea în aplicare a NCC, noțiunea de „profesionist” prevăzută la art. 3 din NCPC include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a NCC. Termenul de profesionist este menit să înlocuiască la data intrării în vigoare toți ceilalți termeni care se regăsesc în diverse legi speciale dedicate acestora și exercitării activității lor, fiind de acum înlocuite cu acest nou termen de profesionist. Deci termenii care au de acum relevanță în domeniul comercial ar fi „profesionist” și „întreprindere”, renunțându-se la comerciant și fapte sau acte de comerț, deci la sistemul obiectiv, în favoarea celui subiectiv.
Litigiile între profesioniști se soluționează de complete specializate, de natura celor ce funcționează în cadrul Tribunalului București – Secția a VI a Civilă, motiv pentru care, Curtea va stabili competența soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții L. L. și L. R. și pârâtul P. B., în favoarea Tribunalului București Secția a VI-a Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. B. L. C.
Red.I.B.
Tehnored.I.B.
2 ex/31.03.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 16/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
