Partaj judiciar. Decizia nr. 92/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 92/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.92
Ședința publică din 28.01.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. D. T.
Judecător - C. B. T.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții apelanti reclamanți B. A., B. I., B. B. împotriva încheierii din 27.10.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București, prin Primarul General, S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj judiciar – încheiere de soluționare a cererii de lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care Curtea constată că pricina se află în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare asupra recursului, având în vedere că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea depusă la dosar la data de 28.01.2015.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoare:
Prin cererea înregistrată la data de 30.04.2014, la Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, intitulată cerere de lămurire a deciziei civile nr. 495A/14.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, apelanții reclamanți B. A., B. I., B. B. au solicitat Tribunalului să precizeze expres în decizie că prin respingerea apelurilor formulate de apelanții-pârâți Tribunalul a avut în vedere toate apelurile pârâților, atât față de sentința nr. 2846/31.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, cât și față de sentința civilă nr. 5130/23.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2010, deoarece toate cererile de apel au fost conexate și judecate în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, complet 5 AR, apreciind petenții apelanți reclamanți că doar din eroare Tribunalul nu a indicat expres că decizia vizează și apelul împotriva sentinței civile nr. 5130/23.06.2010și susținând că decizia conține în considerentele sale inclusiv motivarea cu privire la imobilul construcție avut în vedere în sentința civilă nr. 5130/23.06.2010 care completează sentința civilă inițială nr. 2846/31.03.2010.
În drept, au fost invocate disp. art. 281 și 2811 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din 27.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea apelanților privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 495A/14.05.2012, formulată de apelanții-reclamanți B. A., B. I., B. B., în contradictoriu cu apelanții-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, S. R. prin D.G.F.P.M.B., M. București prin Primarul General.
În considerentele încheierii, Tribunalul a arătat:
Potrivit art. 281 alin. 1 C.pr.civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu, iar potrivit art. 2811 alin. 1 C.pr.civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice și că, examinând cererea de lămurire dispozitiv formulată în cauză, în raport dispozițiile legale invocate de apelanți, Tribunalul a apreciat că aceasta nu se încadrează în disp. art. 281 și 2811 C.pr.civ., și a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii de ședință din data de 27.10.2014, apelanții reclamanți B. A., B. I., B. B., au formulat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a și Pentru cauze cu Minori și de Familie, la data de 10.12.2014.
Prin motivele de recurs recurenții - reclamanți solicită modificarea în tot a încheierii recurate în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 495 A/14.05.2012, pronunțată în dosarul nr._, în sensul precizării exprese a faptului că, prin respingerea apelurilor formulate de apelanții-pârâți, instanța de judecată a avut în vedere atât apelul formulat de apelanții-pârâți față de sentința nr. 2846/31.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, cât și a apelului formulat față de sentința civilă nr. 5130/23.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2010, toate cererile de apel fiind conexate și judecate în dosarul nr._ a Tribunalului București, Secția a III-a civilă, complet 5AR.
Consideră recurenții că în speță încheierea pronunțată în data de 27.10.2014 este nemotivată și pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legale (art. 304 al. 7 si 9 C.pr.civ.).
Arată că prin cererea de chemare in judecată ce a format obiectul dosarului nr._ judecat de Judecătoria Sectorului 6 București, recurenții au solicitat pronunțarea unei sentințe prin care să se constate vacanța succesorală de pe urma defunctului M. F. și dobândirea prin uzucapiunea de lungă durată a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 137,5 mp, corespunzătoare cotei de 1/2 din terenul în suprafață de 275mp și prin accesiune artificială a cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra construcției compusă din 3 camere, bucătărie, baie, două holuri în suprafață utilă de 64,68 mp edificată pe terenul în suprafață de 275 mp, situat în București, ., sector 6 București.
Prin sentința nr. 2846 pronunțată în dosarul_ instanța a admis cererea și a constatat vacanța succesorală de pe urma defunctului M. F. și dobândirea prin uzucapiunea de lungă durată a suprafeței de teren de 137,5 mp, corespunzătoarei cotei de 1/2 din terenul în suprafață de 275 mp, dar a omis să se pronunțe cu privire la dobândirea aceleiași cote din dreptul de proprietate asupra construcției situate pe acest teren, prin efectul accesiunii artificiale.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 5130 pronunțată în dosarul nr._/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 București s-a pronunțat cu privire la cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 2846 pronunțată în dosarul nr._, în sensul admiterii capătului de cerere privind dobândirea ca efect al accesiunii a cotei de 1/2 din dreptului de proprietate asupra construcției.
In consecință, sentința civila nr. 5130 pronunțată în dosarul nr._/303/2010 reprezintă o completare a sentinței nr. 2846 pronunțate în dosarul_, făcând corp comun cu aceasta, motiv pentru care, în mod corect, judecătorul investit cu judecarea cererii de apel împotriva sentinței nr. 5130 a dispus trimiterea dosarului, spre conexare la dosarul nr._ având ca obiect apelurile formulate împotriva sentinței nr. 2846.
Inainte ca instanța de judecată să se pronunțe asupra cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 2846/31.03.2010, toate părțile dosarului_ au formulat cerere de apel față de aceasta sentința, apeluri ce au format obiectul dosarului nr._ a Secției a III-a, a Tribunalului București.
Impotriva sentinței nr. 5130 pronunțată în dosarul nr._/303/2010 de Judecătoria Sectorului 6 București, pârâții au formulat apel, cererea formând obiectul dosarului nr._/303/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului București, iar la termenul de judecată din 16.02.2011, Tribunalul București a trimis dosarul nr._/303/2010 spre conexare la dosarul nr._, aflat tot pe rolul Tribunalului București.
Prin conexare cele două dosare atât cererile de apel față de sentința nr. 2846 pronunțată în dosarul nr._, cât și cererea de apel formulată față de sentința nr. 5130 pronunțată în dosarul nr._/303/2010, au fost judecate de Tribunalul București în cadrul dos.nr._ .
Arată recurenții că Tribunalul București a soluționat dosarul nr._ prin decizia civilă nr. 496 A, din 14.05.2012 respingând apelurile acestora, dar și pe cele ale Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiului București prin Primarul General, formulate față de sentința nr. 2846/31.03.2010 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București ăn dosarul nr._ .
Astfel, cu toate că cererea de apel împotriva sentinței nr. 5130 a fost conexată în dosarul nr._, iar decizia pronunțată în acest dosar conține în considerentele sale inclusiv motivarea cu privire la imobilul construcție, avut în vedere de sentința nr. 5130 prin care s-a completat sentința nr. 2846 a Judecătoriei Sector 6, apreciază că instanța de judecată doar din eroare nu a indicat în mod expres faptul că decizia vizează și apelul împotriva sentinței nr. 5130 pronunțată în dosarul nr._/303/2010.
Intrucât această decizie civila nu precizează în mod expres faptul că vizează și apelul împotriva sentinței nr. 5130 pronunțată în dosarul nr._/303/2010, recurenților nu le este eliberată copia sentinței legalizate cu mențiunea definitivă și irevocabilă de către instanța de fond.
Neputând obține copia legalizată a sentinței nu pot dispune de acest bun, neavând un titlu de proprietate în formă materială cu toate că dosarul nr._ a fost soluționat irevocabil.
Astfel, întrucât recurenții dețin cota de 1/2 din imobilul teren și construcție, în calitate de moștenitori ai defunctei I. B., iar cota de 1/2 din imobil în baza titlului reprezentat de hotărârea judecătorească, pe care nu o pot obține în copie legalizată, în prezent sunt în situația în care deși au titlu pentru întregul imobil, nu pot uza de drepturile conferite de calitatea lor de proprietari, deoarece nu au titlul în formă materială pentru construcție, ca urmare a acestei erori materiale a instanței de apel.
Precizează că, imobilul construcție este locuit fără titlu locativ de alte persoane, pe care nu-i pot evacua atâta timp cât recurenții nu pot intabula dreptul de proprietate dobândit prin sentința civilă nr. 5130 pronunțată în dosarul nr._/303/2010, ce nu le poate fi eliberată în copie legalizată.
De altfel, precizează recurenții, că apelanții Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiului București prin Primarul General au formulat cerere de recurs în prezenta cauză, criticile din recurs vizând atât motivarea cu privire la aspectele de respingerea a apelului împotriva sentinței prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, dar și motivele privind respingerea apelului împotriva sentinței prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției prin accesiune.
Astfel, apelanții înșiși, Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiului București prin Primarul General, dacă ar fi considerat că decizia civila nr. 496/2012 nu vizează ambele sentințe apelate, ar fi avut la dispoziție posibilitatea invocării acestui motiv pe calea recursului.
Mai mult, precizează în continuare recurenții că în speță considerentele deciziei civile nr. 496/2012 vizează inclusiv aspectele legate de capătul de cerere privind accesiunea construcției, capăt de cerere soluționat prin sentința civila nr. 5130 pronunțată în dosarul nr._/303/2010, sentință prin care s-a completat sentința nr. 2846 pronunțată în dosarul_ .
Arată că în pagina 14 a deciziei civile nr. 496/2012, a cărei lămurire o solicită prin prezenta cerere, instanța de apel reținut următoarele: "Analizând criticile formulate prin apelul reclamanților B. A., B. I. și B. B., tribunalul constată că acestea vizează faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la constatatea dobândirii dreptului de proprietate de către apelanții-reclamanți, ca efect al uzucapiunii, cu privire la cota de 1/2 din imobilul casa de locuit situat pe terenul din București, .>28, Sector 6. Criticile nu sunt întemeiate, tribunalul urmând să respingă apelul reclamanților ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2846/31.03.2010 din dosar nr._/2009, prin sentința civilă nr. 5130/23.06.2010, dosar nr._/303/2010, în sensul că a constat că masa succesorală rămasă de pe urma defintului M. F. decedat la data de 18.01.1975, cu ultimul domiciliu in București, ., Sector 6, se compune si din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra construcției compusă din 3 camere, bucătărie, baie, 2 holuri în suprafață utilă de 64.68 mp, edificata pe terenul în suprafață de 275 mp situat în București, .. 28, Sector 6, astfel cum a fost identificat în cauza de expert tehnic P. D. Natasa, a constatat că reclamanții au dobândit prin efectul uzucapiunii artificiale dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra construcției compusă din 3 camere, bucătărie, baie, 2 holuri în suprafață utilă de 64.68 mp, edificată pe terenul în suprafață de 275 mp situat în București, ., Sector 6, ( ... )".
Nu în ultimul rând apreciază că în speță instanța de fond nu a motivat nici în drept și nici în fapt cererea de recurs``.
Pentru considerentele expuse, recurentii solicită să se dispună admiterea cererii de recurs în sensul pronunțării unei încheieri prin care să se lămurească dispozitivul deciziei nr. 496 A cu privire la întinderea și aplicarea sa, în sensul precizării exprese a faptului că respingerea apelurilor vizează atât sentința nr. 2846/31.03.2010 cât și sentința prin care aceasta a fost completată, respectiv sentința 5130/23.06.2010, întrucât aceasta din urma face parte integrantă din sentința prin care a fost soluționat dosarul de fond nr._ .
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 al. 7 si 9 Cod procedură civilă.
Nu s-au depus întâmpinări.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art. 304 al. 7 si 9 Cod procedură civilă, rap. la art. 312 alin. 5 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat, recurenții plângându-se justificat de lipsa motivării încheierii recurate, în care Tribunalul nu a arătat niciun considerent pentru care ar fi apreciat că cererea nu se încadrează dispozițiilor legale invocate în aceasta, ceea ce reprezintă o lipsă de analiză a fondului cererii din 30.04.2014 ce vizează decizia civilă nr. 495A/14.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ .
Art. 255 C.proc.civ. prevede: Hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc "sentințe", iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".
Toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății se numesc "încheieri".
Motivarea hotărârii judecătoresti trebuie să arate, conform art. 261 C.proc.civ., motivele de fapt si cele de drept care au format convingerea instanței si cele pentru care a înlăturat susținerile părților.
În încheierea recurată, pronunțată la 27.10.2014, a menționat Tribunalul că apreciază că cererea nu se încadrează în textele art. 281 și art. 2811 C.pr.civ., fără indicarea niciunui motiv al unor asemenea aprecieri de neîncadrări.
Așa cum arată în recurs, că doar din eroare, în decizia civilă nr. 495A/14.05.2012, Tribunalul nu a indicat expres faptul că decizia vizează și apelul împotriva sentinței civile nr. 5130/23.06.2010, recurenții –apelanți reclamanți au arătat în cererea din 30.04.2013 că doar din eroare, în decizia civilă nr. 495A/14.05.2012, Tribunalul nu a indicat expres faptul că decizia vizează și apelul împotriva sentinței civile nr. 5130/23.06.2010, susținând și că decizia ar conține în considerentele sale inclusiv motivarea cu privire la imobilul construcție avut în vedere în sentința civilă nr. 5130/23.06.2010 care completează sentința nr. 2846/31.03.2010. Practic, apelanții –reclamanți au invederat Tribunalului, prin cererea din 30.04.2014, erorile materiale din decizia pe care Tribunalul a pronunțat-o sub nr. 495A/14.05.2012, în care, deși a soluționat integral apelurile ce le avea pe rol în fața sa la data pronunțării deciziei, nu le-a mai înscris formal pe toate în prima parte din practicaua deciziei, privind apelurile aflate pe rol, și în dispozitivul deciziei, la redactarea acesteia.
Din observarea deciziei nr. 495A/14.05.2012, rezultă într-adevăr nemenționarea în prima parte din practicaua deciziei și în dispozitivul deciziei, la redactarea acesteia, că este apelată și sentința civilă completatoare nr. 5130/23.06.2010pronunțată în dosarul nr._/303/2010 aflat pe rolul instanței de apel(care a pronunțat decizia menționată la data de 14.05.2012) încă de la termenul din 9.05.2011 pe baza conexării apelurilor stabilită de art. 164 C.proc.civ. (ulterior rezultată și din prevederile art.96 ind. 1 corob. cu art.99 alin. 5 ind.2 din HCSM 387/2005 potrivit căruia sentința completatoare trebuie pronunțată de aceeași primă instanță în același dosar, al sentinței pe care a completat-o). Nemenționarea la redactare, în prima parte din practicaua deciziei și în dispozitivul deciziei, că este apelată și sentința civilă completatoare nr. 5130/23.06.2010 apare a fi consecința lipsei expunerii în decizie a apelului pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFPMB împotriva sentinței civile completatoare nr. 5130/23.06.2010 (filele 3-7 dosar Tribunal nr._/303/2010) și expunerii doar a apelurilor pârâtilor M. București prin Primar General (filele 16, 55-59 dosar Tribunal nr._ ) și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFPMB (filele 11-15 dosar Tribunal nr._ ) împotriva sentinței civile inițiale nr._.03.2010, deși minuta pronunțată de instanța de apel la 14.05.2012 a cuprins, fără distincție, respingerea ca neîntemeiate a apelurilor declarate de pârâții persoane juridice, iar din încheierile de ședință ale instanței de apel care a întocmit această minută, anterioare minutei, nu rezultă ca aceasta să fi respins conexarea apelurilor declarate de reclamanți și de pârâții M. București prin Primar General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFPMB în dosarul nr._ cu apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFPMB în dosarul nr._/303/2010- aflat în fața instanței de apel (care a întocmit această minută la 14.05.2012) încă de la termenul din 9.05.2011- împotriva sentinței civile completatoare nr. 5130/23.06.2010, și în prezent dosarul nr._/303/2010 fiind atașat la dosarul nr._ așa cum acesta a fost înaintat Curții de către Tribunalul București Secția a IV-a pentru soluționarea recursului de față.
Or, deși nu a respins conexarea dosarului nr._/303/2010 având ca obiect apelul declarat de apelantul-pârât S. R. prin MFP reprezentat de Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, cu dosarul nr._, deși a avut pe rol ambele dosare în mod permanent încă începând din ședința de la 9.05.2011, deși a acordat cuvântul pe apeluri, fără distincție, la termenul din 14.05.2012, când au fost prezenți apelanții-reclamanți prin avocat, lipsind apelanții-pârâți, conform mențiunilor din practicaua deciziei civile nr. 495A/14.05.2012, și deși a pronunțat la data de14.05.2012 minuta mai sus menționată, totuși, Tribunalul nu a motivat în niciun fel prin încheierea recurată, din 27.10.2014, de ce ar aprecia că nu ar reprezenta eroare materială, în sensul art. 281 C.proc.civ., așa cum au arătat petenții apelanți-pârâti în cererea de la data de 30.04.2014, nemenționarea sentinței civile completatoare apelate nr. 5130/23.06.2010, în prima parte din practicaua și în dispozitivul deciziei civile nr. 495A/14.05.2012, deși a expus-o în considerentele acestei decizii după expunerea sentinței inițiale pe care sentința civilă nr. 5130/23.06.2010 a completat-o, în condițiile în care în cererea din 30.04.2014 petenții apelanți reclamanti arătau că doar din eroare, în decizia civilă nr. 495A/14.05.2012, Tribunalul nu a indicat expres că decizia vizează și apelul împotriva sentinței civile nr. 5130/23.06.2010, susținând și că decizia ar conține în considerentele sale inclusiv motivarea cu privire la imobilul construcție avut în vedere în sentința civilă nr. 5130/23.06.2010 care completează sentința nr. 2846/31.03.2010.
Cum, potrivit art. 84 C.proc.civ., cererea este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită, cum apelantii-reclamanti au arătat în cererea din 30.04.2014 că doar din eroare, în decizia civilă nr. 495A/14.05.2012, Tribunalul nu a indicat expres că decizia vizează și apelul împotriva sentinței civile nr. 5130/23.06.2010, susținând și că decizia ar conține în considerentele sale inclusiv motivarea cu privire la imobilul construcție avut în vedere în sentința civilă nr. 5130/23.06.2010, care completează sentința nr. 2846/31.03.2010,și au invocat în drept, în această cerere din 30.04.2014, art. 281 C.proc.civ., i a r instanța care a pronunțat încheierea din 27.10.2014 nu a arătat niciun considerent pentru care a respins cererea din 30.04.2012, deși, nici nu respinsese excepția de conexare anterior pronunțării deciziei nr. 495A/14.05.2012, nici nu restituise nici măcar administrativ dosarul nr._/303/2010 la completul de la Secția a IV-a a aceluiași Tribunal care i-l trimisese(prin încheierea de ședință pronunțată la 16.02.2011), în sensul că ar fi omis și ar fi lăsat nesoluționat, la pronunțarea deciziei nr. 495A/14.05.2012, apelul pârâtului din dosarul nr._/303/2010 care se găsește și în prezent conexat la dosarul nr._ în care s-a pronunțat minuta deciziei nr. 495A, la data de14.05.2012(în care Tribunalul a cuprins, fără distincție, respingerea ca neîntemeiate a apelurilor declarate de pârâții persoane juridice), Curtea va dispune conform art. 312 alin. 5 C.proc.civ. casarea încheierii din 27.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, cu trimiterea cererii din 30.04.2014 spre rejudecare Tribunalului București - Secția a III-a Civilă care are obligația de a soluționa fondul acestei cereri din 30.04.2014 cu analiza tuturor motivelor pentru care este formulată și să pronunțe încheierea de soluționare a acestei cereri cu respectarea cerințelor legale de motivare a acesteia(art. 261 rap. la art.255 C.proc.civ.), arătând motivat dacă ea este sau nu întemeiată, în raport cu toate susținerile din această cerere cu privire la decizia nr. 495A/14.05.2012 față de care este formulată această cerere.
Aceasta deoarece, în lipsa analizei de fond asupra temeiniciei sau netemeiniciei cererii din 30.04.2014, prin prisma motivelor pentru care ea a fost formulată de petenții apelanți-reclamanti, arătate în această cerere, pe care Tribunalul era obligat să le examineze, ceea ce nu a făcut, după cum relevă încheierea recurată în care nu se au în vedere niciun fel de considerente care să privească această cerere(care sunt motivele de fapt și de drept pentru care Tribunalul ar aprecia că cererea nu s-ar încadra în textele legale invocate în cerere în raport cu motivele de fapt invocate în cerere), în condițiile art. 312 alin. 5 C.proc.civ., Curtea are obligația legală de a casa încheierea recurată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursului formulat de recurenții reclamanți B. A., B. I. și B. B. împotriva încheierii din 27.10.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Casează încheierea recurată și trimite cererea spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A. D. C. B.
R. T. T.
GREFIER,
C. E.
Red.CBT
Tehnored.CBT/GIA
Ex. 2/…
TB - S. a III-a civ. - C. M., A. G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 70/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
