Partaj judiciar. Decizia nr. 943/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 943/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 943/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.943R
Ședința publică de la 2 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. F.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă M. O. M. împotriva deciziei civile nr.1893A/ 12.05.2015 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. A. I. Ș., cauza având ca obiect „partaj judiciar”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 25 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 2 octombrie 2015.
CURTEA
P. sentința civilă nr.2118 din 5 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. s-au dispus următoarele:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâta M. M. O.,împotriva pârâtului-reclamant Rașidescu Ș. M. C., Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Rașidescu Ș. M. C.,în contradictoriu cu reclamanta-pârâta M. M. O..
Dispune sistarea stării de indiviziune dintre părți, fiecare având o cotă de 1/2, cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren situat în orașul Voluntari, .. 27, județul I., în suprafață de 87.397,17 mp (suprafață conform cadastru de 87.396,66 mp), astfel cum a fost identificat conform raportului de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert M. O. N., și construcțiile edificate pe teren, respectiv C1-C10, sera, puțurile de apă, rețeaua de irigații, alimentare cu apă și canalizare, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluări imobiliare realizat de expert B. R. și, în consecință:
Atribuie reclamantei-pârâte M. M. O. teren în suprafață de 43.699,32 mp, identificat conform punctelor 6-7-8-9-10-16-27-28-29-30-31-32-33(conform variantei B, lotul 2B, anexa 1, pagina 2 din raportul de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert M. O. N.-fila 464), precum și construcțiile aferente conform variantei B, lotul 2B, din raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluări imobiliare realizat de expert B. R..
Atribuie pârâtului-reclamant Rașidescu Ș. M. C. terenul în suprafață de 43.697,35 mp, identificat conform punctelor 17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-35-34-6-7-8-9-10(conform variantei B, lotul 1B, anexa 1, pagina 2 din raportul de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert M. O. N.-fila 464), precum și construcțiile aferente conform variantei B, lotul 1B, din raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluări imobiliare realizat de expert B. R..
Obligă pârâtul-reclamant la plata sultei în cuantum de 15.413 euro, către reclamanta-pârâtă, conform variantei B, din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitate construcții și evaluări imobiliare realizat de expert B. R..
Respinge cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Compensează parțial cheltuielile de judecată, constând în taxă de timbru și onorarii experți.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2.442,85 lei, constând în taxă de timbru și timbru judiciar, precum și la plata sumei de 6.261,62 lei constând în onorariu avocat, cheltuieli de judecată aferente cotelor.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului-reclamant de compensare a cheltuielilor de judecată cu sulta la care a fost obligat.
Pentru a dispune în acest sens, analizând actele și lucrările dosarului Judecătoria B. a reținut următoarele:
În fapt, prin Dispoziția nr. 585/11.11.2002(f.4) eliberată de . restituit în natură pârâtului-reclamant și numitului Rașidescu M. I. Ș., imobilul situat în .. 27, jud. I., identificat cu următoarele vecinătăți: suprafața de_,66 mp, la nord - HB 365, DE 359; la sud - parcelele 374, 375, 376, la est - HB 393; la vest - . de 883,61 mp, la nord - drum acces, la sud - Scandu R., la est - Scandu R., la vest - DE 359; suprafața de 886,90 mp, la nord -Ghirgiu G., Ghirgiu M., la sud - Ghirgiu G., Ghirgiu M., la est - DE 359, la vest - Ghirgiu G., Ghirgiu M..
Conform procesului-verbal de predare-primire(f. 5), s-a procedat la predarea-primirea imobilului situat în com. Voluntari, .. 27, jud. I., astfel cum a fost identificat prin Dispoziția nr. 585/11.11.2002(f. 4) eliberată de .> Numitul Rașidescu M. I. Ș. a decedat la data de 04.01.2003, conform certificatului de deces nr. 26/05.01.2003(f. 6). Conform certificatului de moștenitor nr. 01/14.01.2003(f.7),moștenitorii legali acceptanți ai defunctului Rașidescu M. I. Ș. sunt Rașidescu A. C., în calitate de soția supraviețuitoare, Rașidescu R. și Rașidescu M., în calitate de fii.
La data de 03.04.2007 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 957(f. 16-19), prin care Rașidescu A. C., Rașidescu R. și Rașidescu M. au vândut către . drepturile litigioase cu privire la cota indiviză de ½ din imobilul situat în .. 27, jud. I., proprietate restituită în natură în baza Dispoziției Primarului orașului Voluntari nr. 585/11.11.2002.
P. contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 184/28.07.2008(f. 20-23), . a vândut către numitul M. I.-V.-R. drepturile litigioase cu privire la cota indiviză de ½ din imobilul situat în com. Voluntari, .. 27, jud. I., proprietate restituită în natură în baza Dispoziției Primarului orașului Voluntari nr. 585/11.11.2002.
La data de 02.04.2012, prin actul autentic de rezoluțiune nr. 959(f. 180-181), . și numitul M. I.-V.-R. au consimțit la rezoluțiunea fără pretenții și condiții a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 184/28.07.2008, cu revenirea la situația juridică anterioară încheierii actului, dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ din imobilul ce face obiectul prezentului litigiu reintrând în patrimoniul pârâtei.
P. contractul de vânzare-cumpărare nr. 960/06.04.2012(f. 176-178) . a vândut dreptul de proprietate cu privire la imobil către reclamanta-pârâtă.
P. încheierea de ședință din data de 24.04.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Rașidescu A. C., Rașidescu R. și Rașidescu M., invocată de pârâți, prin întâmpinare, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
Astfel, părțile dețin in indiviziune imobilul menționat, fiecare având o cotă de ½ din imobil.
Din declarația martorului S. V.(f. 226) reiese faptul că pârâtul-reclamant a efectuat procedura de îngrădire a terenului, tot acesta efectuând îmbunătățiri la cazinou, al construcția-clădire de locuit, apartamentul cu 3 camere din grajdul nr. 1. Totodată, martorul a arătat că pârâtul-reclamant a refăcut acoperișul la cele 3 grajduri, a învelit silozurile de furaje și anexele de la cele 3 clădiri, a pus acoperiș pe magazie, a refăcut sistemul de canalizare pentru cazinou și vilă, a făcut sistem de irigații, a făcut instalația electrică, de încălzire, de telefonie, TV, a înlocuit grinzi, a refăcut ziduri și tavanele.
În drept, în ceea ce privește aplicarea legii civile în timp, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 66 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora dispozițiile art. 669-686 C.civ. se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului Civil. Astfel, având în vedere că data introducerii acțiunii este 12.08.2009, înainte de . Noului Cod Civil, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
De asemenea, față de data introducerii acțiunii, sunt incidente dispozițiile Codului de Procedură Civilă din 1865.
Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune și, reținând că au fost formulate propuneri de lotizare în ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză (care să confirme modalitatea concretă și faptică în care s-au utilizat până în prezent imobilele aflate în indiviziune, instanța va aprecia toate aceste aspecte drept criterii pentru ieșirea părților din indiviziune și atribuirea bunurilor, în temeiul art. 6739 C. proc. civ. .
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune sau coproprietate, în sensul că bunul deținut în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate din bunul ce formează obiectul indiviziunii sau coproprietății. Principala modalitate de realizare a împărțelii este partajul în natură, prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor, în funcție de criteriile prevăzute de art. 6739 C..
Potrivit art. 736 alin. 1 teza I din C. civ., fiecare dintre coerezi poate cere partea sa în natură din mobilele sau imobilele aflate în indiviziune.
Art. 741 alin. 1 din C.civ. stabilește că, la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare. Dar, conform alin. 2 trebuie evitată, pe cât putință, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor.
În temeiul art. 6739 din C. proc. civ., la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, de masa bunurilor de împărțit, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie efectuat de domnul expert M. O. N., terenul în litigiu este situat în orașul Voluntari, .. 27, județul I., în suprafață de 87.397,17 mp, cu următoarele vecinătăți: la nord - Balta HB 365, la est - Balta HB 393, la sud - proprietatea lui R. C., identificat conform răspunsului OCPI I. cu nr. Cadastral 3778, iar la vest - drumul Câmpul P., identic conform răspunsului OCPI I. cu DE 351 aflat pe planul cadastral 1:5000.
Expertul a susținut că imobilul este comod partajabil în natură, propunând mai multe variante de lotizare.
În cauză a fost întocmit și un raport de expertiză în specialitatea construcții efectuat de doamna expert B. R., în care au fost identificate construcțiile C1-C10, sera, puțurile de apă, rețeaua de irigații, alimentare cu apă și canalizare, propunând în funcție de voința părților, două variante de lotizare.
Astfel, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâta M. M. O., împotriva pârâtului-reclamant Rașidescu Ș. M. C.. Va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Rașidescu Ș. M. C., în contradictoriu cu reclamanta-pârâta M. M. O..
Va dispune sistarea stării de indiviziune dintre părți, fiecare având o cotă de 1/2, cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren situat în orașul Voluntari, .. 27, județul I., în suprafață de 87.397,17 mp (suprafață conform cadastru de 87.396,66 mp), astfel cum a fost identificat conform raportului de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert M. O. N., și construcțiile edificate pe teren, respectiv C1-C10, sera, puțurile de apă, rețeaua de irigații, alimentare cu apă și canalizare, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluări imobiliare realizat de expert B. R..
Analizând variantele de lotizare propuse de experți și de părți, instanța va da eficiență variantei de lotizare propusă de reclamant, întrucât: în aceste condiții, fiecare lot conține aproximativ jumătate din suprafața construită, în această variantă cele două loturi au caracteristici asemănătoare, care echilibrează posibilitățile de exploatare ale fiecăruia și avantajează în mod egal părțile, fiecare lot are o latură comună cu bălțile situate la nord-estul imobilului, fiecare lot are o deschidere în partea de vest la Drumul Câmpul P., fiecare lot are asigurat accesul la calea publică și printr-un alt drum decât Câmpul P..
De asemenea, având în vedere varianta propusă de pârâtul-reclamant se ține cont de îmbunătățirile făcute de acesta.
Având în vedere prevederile amintite și solicitările părților, precum și concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, instanța va atribui reclamantei-pârâte M. M. O. teren în suprafață de 43.699,32 mp, identificat conform punctelor 6-7-8-9-10-16-27-28-29-30-31-32-33(conform variantei B, lotul 2B, anexa 1, pagina 2 din raportul de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert M. O. N.-fila 464), precum și construcțiile aferente conform variantei B, lotul 2B, din raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluări imobiliare realizat de expert B. R..
Va atribui pârâtului-reclamant Rașidescu Ș. M. C. terenul în suprafață de 43.697,35 mp, identificat conform punctelor 17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-35-34-6-7-8-9-10(conform variantei B, lotul 1B, anexa 1, pagina 2 din raportul de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert M. O. N.-fila 464), precum și construcțiile aferente conform variantei B, lotul 1B, din raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluări imobiliare realizat de expert B. R..
Conform concluziilor raportului de expertiză în specialitatea construcții întocmit de doamna expert B. R., care a stabilit valoarea de circulație a terenului și a construcțiilor, instanța va obliga pârâtul-reclamant la plata sultei în cuantum de 15.413 euro, către reclamanta-pârâtă, conform variantei B, din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitate construcții și evaluări imobiliare realizat de expert B. R..
Având în vedere faptul ca acțiunea a profitat tuturor, în baza art. 274 C. va respinge cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, având în vedere că acesta a efectuat cheltuieli de judecată într-un cuantum mai ridicat, deși fiecărei părți i s-a reținut o cotă de ½ din imobile.
Instanța va compensa parțial cheltuielile de judecată, constând în taxă de timbru și onorarii experți.
Va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2.442,85 lei, constând în taxă de timbru și timbru judiciar, precum și la plata sumei de 6.261,62 lei constând în onorariu avocat, cheltuieli de judecată aferente cotelor.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanta pârâtă M. M. O. și pârâtul reclamant R. Ș. M. C..
P. decizia civilă nr.1893 A din 12.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului I. s-au dispus următoarele:
Respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Anulează apelurile formulate de Mihăila M. O. și . împotriva sentinței civile nr.2118/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ /2009ca netimbrate.
Admite apelul formulat de apelantul pârât R. A. I. Ș. moștenitor al lui R. Ș. M. C. împotriva sentinței civile nr.2118/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ /2009.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul reclamant a sumei de 458.849, 17 lei, reprezentând jumătate din taxa de timbru achitată la prima instanță.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Obligă ceilalți apelanți la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus.
Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de apelanta-M. M. O., tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiata, motiv pentru care urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Astfel cum s-a statuat în doctrina, interesul este înțeles ca folos practic și imediat pe care partea îl urmărește pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, în cazul de față, promovarea prezentului apel.
P. intermediul motivelor de apel, apelantul-pârât, R. Ș. M. C., critica sentința civila apelată sub aspectul neacordării a cheltuielilor de judecată, în raport cu cota sa parte din succesiune.
Soluția instanței de fond, prin care a admis în parte atât cererea principala cât și cererea reconvenționala nu semnifica „ stricto senso” ca apelantul-pârât a pierdut procesul, astfel încât să se justifice aplicarea dispozițiilor 276 cod procedura civila, ea deriva din specificul acțiunii de ieșire din indiviziune, în sensul ca părțile au o dubla calitate iar soluția pronunțata este in interesul tuturor.
P. urmare daca partile efectueaza cheltuieli în legatura cu procesul se impune compensarea lor în raport cu valoarea pretentiilor admise si eventual obligarea partii care a facut cheltuieli mai mici la suportarea diferentei respective.
Or, prin intermediul motivelor de apel, apelantul-parat solicita obligarea partii adverse la plata a 1/2 din taxa de timbru achitata in cursul procesului in fata instantei de fond.
In consecința, față de motivele de apel invocate si specificul acțiunii de partaj, tribunalul identifica folosul practic si imediat pe care apelantul-parat il urmareste, in sensul de a-si recupera cheltuielile de judecata, proportional cu cota sa parte din mostenire.
Pe fondul apelului,tribunalul a constatat ca acesta este întemeiat, apelantul-parat fiind îndreptatit la plata a ½ din taxa de timbru achitata in cursul solutionarii litigiului pe fond.
Contrar opiniei exprimate de apelanta-reclamanta, M. M. O., apelantului-parat nu i se poate retine nici o culpa procesuala în promovarea prezentei actiuni, dat fiind specificul actiunii de partaj, în sensul ca profita partilor în egala masura.
Numai în ipoteza în care apelantul-pârât ar fi formulat pretentii proprii si acestea ar fi fost respinse, ne-am fi aflat în situatia prevazuta de art. 274 al. 1 cod procedura civila si ar fi putut fi retinuta în sarcina acestuia o culpa procesuala.
In speta de față, este vorba de o actiune simpla de partaj succesoral, potrivit regulilor devolutiunii legale, fiecare coindivizar urmand sa suporte cheltuielile de judecata, proportional cu cota parte ce ii revine din bunurile supuse împartelii.
Or, cotele fiecarui coindivizar asupra bunului supus iesirii din indiviziune sunt de 1/2 fiecare, prin urmare, apelantul-pârât avea obligatia de a achita numai 1/2 din cuantumul taxei de timbru.
In consecinta, pentru considerentele anterior mentionate, tribunalul va admite apelul formulat de apelantul-parat, R. S. M. C., va schimba în parte sentinta civila apelata, in sensul ca va obliga reclamanta-parata la plata sumei de 458.849, 17 lei, reprezentând jumătate din taxa de timbru achitată la prima instantă.
Va mentine în rest dispozitiile sentintei civile apelate.
In cea ce priveste apelurile formulate de apelantii, M. M. O., M. I. V. si ., față de împrejurarea ca în sedinta publica din data de 21.04.2015 a fost admisa exceptia de netimbrare, tribunalul va anula apelurile ca netimbrate.
Cu privire la cheltuielile de judecata efectuate de apelantul-parat in apel, tribunalul retine ca jurisprudenta CEDO, statueaza un principiu și anume că, cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Cu privire la acest ultim aspect, tribunalul a reținut că apelul a vizat numai soluția cu privire la cheltuielile de judecata, ceea ce fundamentează presupunerea ca munca prestata de avocat, raportata la gradul de complexitate redus, nu a fost de o amplitudine deosebita.
P. urmare, un onorariu de 10.994,98 lei solicitat in apel, nu reprezinta in opinia tribunalului o cheltuiala necesara si rezonabila.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta M. M. O. iar pârâtul R. A. a formulat întâmpinare.
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, s-au susținut următoare critici:
Printr-un prim motiv, notat cu A întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă – 1865 s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.1200 pct.4 și 1201 și 1202 din Codul civil și că în mod greșit instanța de apel a respins excepția lipsei de interes în promovarea apelului.
În dezvoltarea motivului s-a arătat, în sinteză, că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat pentru că, prin cererea de apel pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe numai în ceea ce privește respingerea cheltuielilor de judecată, fără să critice soluția instanței de fond de admitere în parte a demersului său judiciar. Astfel, susține recurenta, apelantul pârât a achiesat la soluția de admitere în parte a cererii reconvenționale și la culpa sa procesuală și sub acest aspect sentința a rămas irevocabilă.
Se mai arată de către recurentă că față de caracterul irevocabil al hotărârii primei instanțe și a cotelor de atribuire a imobilului instanța de apel nu mai putea să analizeze mecanismul de compensare a cheltuielilor de judecată reprezentând taxele judiciare.
De asemenea s-a susținut că admițând apelul intimatului pârât și față de cotele de proprietate atribuite, a fost obligată suplimentar la plata a jumătate din taxa judiciară care era în sarcina intimatului R. în condițiile în care există propria obligație de a achita taxa judiciară.
Printr-un al doilea motiv (notat cu B) s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.276 coroborat cu art.274 Cod procedură civilă, în sensul că s-au acordat nelegal cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că potrivit art.276 și 274 Cod procedură civilă, în situația în care pretențiile uneia din părți au fost încuviințate numai parțial, instanța apreciază în ce măsură se pot acorda cheltuielile de judecată și le poate compensa, în funcția de culpa procesuală reținută.
Se arată de recurentă că deși cele două instanțe de fond și apel, au reținut culpa intimatului R., determinată de admiterea în parte a cererii reconvenționale, cheltuielile de judecată acordate în apel nu mai respectă proporționalitatea obligării la plata cheltuielilor de judecată în raport de culpa procesuală, astfel că, injust a fost obligată suplimentar la plata a jumătate din taxa judiciară pusă în sarcina intimatului pârât, soluție care este vădit nelegală prin încălcarea art.276 și 274 Cod procedură civilă.
În motivarea întâmpinării intimatul A. R. a susținut în sinteză următoarele apărări:
Referitor la primul motiv de recurs s-a susținut că există interes pentru că la termenul la care s-au făcut dezbaterea în fond a cauzei s-a solicitat obligarea recurentei reclamante la plata a jumătate din taxa de 203.779 euro pentru exercitarea de către aceasta în mod abuziv a drepturilor procesuale și pentru că autorul intimatului pârât a achitat realmente taxa judiciară în timp ce recurenta reclamantă pârâtă a beneficiat de ajutor public judiciar în sensul eșalonării obligației de plată.
Se mai arată de intimat că instanța de fond nu a acordat aceste cheltuieli, motiv pentru care a promovat apelul pentru acordarea a jumătate din suma de 203.779 euro, dovedind în acest fel un interes actual, născut și legitim.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, în sinteză, s-a susținut că părțile având o dublă calitate, soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este, deopotrivă, în interesul ambelor părți, astfel că, în situația în care ambele părți efectuează cheltuielile se impune compensarea acestora în funcție de culpa procesuală a fiecăruia.
Se mai arată de recurent că față de conținutul dispozițiilor art.276 din Cod procedură civilă – 1865 aprecierea acordării cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea acțiunii trebuie să țină seama de culpa procesuală a fiecărei părți și de acoperirea integrală a cheltuielilor de judecată.
În litigiile de ieșire din indiviziune – arată intimatul – cheltuielile de judecată trebuie suportate în raport de cotele ce revin coindivizarilor, iar dacă una din părți a ocazionat cheltuielile inutile acestea vor fi suportate exclusiv de acea parte. Se mai arată că în această situație se afla recurenta care nu a acționat cu diligența necesară.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Din examinarea cererii de recurs, se constată că recurenta și-a întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă . Astfel la lit.a dezvoltă critica întemeiată pe art.304 pct.7 susținând că decizia recurată are motive contradictorii în sensul că pe de o parte ar fi reținut faptul că într-o acțiune de partaj taxa de timbru judiciar ar trebui suportată proporțional cu cotele de proprietate deținute, iar, pe de altă parte a admis că trebuie să fie obligați la plata taxei de timbru dar și la jumătate din taxa de timbru datorată de intimatul R. pentru cererea reconvențională.
La pct.b critica este întemeiată pe art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Când procedura la dezvoltarea motivelor de la pct.b, primul motiv de recurs îl notează cu A.
Din acest motiv intimatul atunci când își formulează apărările pare că a fost indus în eroare cu privire la motivele de recurs formulate pentru că face apărări numai în raport de motivele invocate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea va proceda însă la examinarea atât a motivului încadrat în art.304 pct.7 cât și în motivul invocat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă – 1865.
Referitor la motivul de recurs, întemeiat pe art.304 pct.7 Cod procedură civilă, din cercetarea deciziei recurate se constată următoarele; La fila 115 dosar care corespunde cu pagina a 9 a a deciziei, instanța de apel reține următoarele:
„În speța de față, este vorba de o acțiune simplă de partaj succesoral, potrivit regulilor devoluțiunii legale, fiecare coindivizar urmând să suporte cheltuielile de judecată proporțional cu cota parte ce îi revine din bunurile supuse împărțelii. Or, cotele fiecărui coindivizar asupra bunului supus ieșirii din indiviziune sunt de ½ fiecare, prin urmare, apelantul pârât avea obligația de a achita numai ½ din cuantumul taxei de timbru. În consecință pentru considerentele anterior menționate, tribunalul va admite apelul formulat de apelantul pârât R. Ș. M. C., va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va obliga reclamanta – pârâtă la plata sumei de 458.849,17 lei, reprezentând jumătate din taxa de timbru achitată la prima instanță”.
Critica este nefondată pentru următoarele argumente:
Din considerentul instanței de apel rezultă că instanța de apel a avut în vedere numai o singură cerere de partaj, atunci când a spus că „este vorba de o acțiune simplă de partaj succesoral” fără să se refere și la existența atât a unei acțiunii principale cât și a unei cereri reconvenționale.
Din această perspectivă, deci o reținere doar a unei acțiuni simple de partaj, raționamentul instanței de apel este corect și deci nu există motive contradictorii astfel că nu sunt întrunite dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, și deci motivul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs și la apărările formulate în raport de acest motiv întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Din examinarea deciziei recurate dar și a motivelor de apel se constată că într-adevăr motivele de apel au privit doar acordarea cheltuielilor de judecată în cota de ½ din taxa judiciară plătită de apelantul pârât reclamant.
În raport de aceste constatări rezultă că primul capăt din cererea principală și primul capăt din cererea reconvențională constatând în dispunerea ieșirii din starea de indiviziune asupra imobilului compus din teren și construcții, situat în județul I., ., ..27, în suprafață de 87.397,17 mp a intrat în puterea lucrului judecat.
Din examinarea cererii principale și a cererii reconvenționale se constată că reclamanta a pretins printr-un capăt de cerere accesoriu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În întâmpinare și cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant R. Ș. M. C. nu s-a cerut obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea se constată, din examinarea lucrărilor instanței de fond că nu s-a formulat niciodată o cerere de completare a întâmpinării și cererii reconvenționale cu un capăt accesoriu, reprezentând obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și că numai la termenul din 15.05.2014 cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei s-au solicitat și cheltuielile de judecată, atât oral cât și prin notele scrise.
Din examinarea sentinței de fond se constată că instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată, reprezentate de taxele judiciare de timbru și onorarii de experți.
Rezultă deci că instanța de fond s-a pronunțat și pe cheltuielile de judecată solicitate de pârâtul reclamant, ca accesoriu la capătul principal de ieșire din indiviziune.
În concluzie, din lucrările dosarului a rezultat că s-a intrat în puterea lucrului judecat primele capete de cerere din cererea principală și cererea reconvențională pentru că nu a mai fost atacat modul de soluționare de către una dintre părți.
În aceste condiții și având în vedere nu numai cotele de care părțile au beneficiat în urma ieșirii din indiviziune de ½ ci și principiul potrivit cu care accesoriul urmează principalul, pentru că cererile de acordare de cheltuieli sunt accesorii la primul capăt de cerere, instanța de apel a omis să aibă în vedere raportul dintre capetele de cerere principal și cele accesorii și aplicarea în cauză a principiului potrivit cu care accesoriu urmează principalul. Cum în cauză ambele părți au plătit ori au fost obligate să plătească aceiași taxă judiciară de timbru și cum pentru ambele părți s-au admis la fel cererea de chemare în judecată – principală sau reconvențională, rezultă că ambele părți trebuie ținute de aceeași obligație de plată a cheltuielilor de judecată, respectiv reclamanta era trecută de plata a ½ din taxa plătită de pârât iar pârâtul era ținut de obligația de plata a ½ din taxa la care reclamanta a fost obligată. În aceste condiții legal instanța de fond a compensat obligațiile celor două părți.
În concluzie și având în vedere și dispozițiile art.274,276 și 277 Cod procedură civilă – 1865 precum și art.1200 pct.4 cod civil sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă motiv pentru care se va admite recursul și se va schimba sentința recurată în sensul respingerii apelului declarat de intimatul pârât – reclamant.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă și la apărările intimatului, critica este fondată pentru că, ambele părți plătind aceeași taxă judiciară și ambele părți fiind ținuți să achite celeilalte ½ din taxa judiciară plătită, nelegal instanța de apel a obligat pe recurenta reclamantă să mai achite ½ din taxa judiciară plătită la fond de către intimatul pârât, încălcând astfel art.276 și 277 Cod procedură civilă, motiv pentru care fiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de intimatul – pârât – reclamant.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei iar în baza art.274 Cod procedură civilă va obliga pe intimat la 4 lei cheltuieli de judecată și se va respinge cererea de cheltuieli formulată de intimat, nefiind întrunite dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă M. O. M. împotriva deciziei civile nr.1893A/ 12.05.2015 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. A. I. Ș..
Modifică în parte decizia civilă nr.1893A din 12.05.2015 în sensul respingerii apelului declarat de apelantul-pârât R. A. I. Ș. ca nefondat, inclusiv cheltuielile de judecată acordate în apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă intimatul la 4 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Respinge cererea de cheltuieli formulată de recurentă pentru apel și cheltuieli solicitată de intimat în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
23.10.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 442/2015. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1119/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
