Legea 10/2001. Decizia nr. 549/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 549/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.549 A
Ședința publică din 11.11.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - I. B.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții reclamanți N. T. R. și N. G. împotriva sentinței civile nr.1109 din 03.10.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. Sănătății.
Cauza are ca obiect acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul T.-Varban V.-V. în calitate de reprezentant al apelanților reclamanți N. T. R. și N. G.; lipsește intimatul pârât M. Sănătății.
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, că intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în trei exemplare, dintre care două le-au fost comunicate apelanților, iar aceștia au depus răspuns la întâmpinare.
Părțile arată că nu mai au cereri prealabile de formulat și nu solicită administrarea de noi probe, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelanților reclamanți N. T. R. și N. G. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Critică decizia apelată cu privire la aplicarea prevederilor art.9 și 16 din Legea nr.10/2001 și a art.10 coroborat cu art.45 din Legea nr.165/2013 în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenului liber.
În legătură cu problema recunoașterii calității reclamanților de persoane îndreptățite, ca motiv al respingerii notificării, instanța de fond a constatat în mod corect că aceștia au această calitate, în sensul legii.
Tribunalul a considerat că suprafața de teren de 578 m.p. nu poate fi restituită în natură pentru că face parte din ansamblul ce deservește Institutul P., fiind de utilitate publică. Or, în aplicarea textelor indicate mai înainte din Legea nr.10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură indiferent în posesia cui se află în prezent; în anexa 2 chiar se face referire în mod expres la unitățile spitalicești. În cauză, terenul în discuție este izolat, astfel cum reiese și din decizia de respingere a notificării și din nota de constatare a Primăriei Municipiului București, în care se vorbește despre un teren liber, ocupat de vegetație spontană. Instanța a stabilit că pe un colț al acestui teren se află o parte a magaziei spitalului, dar, potrivit art.10 din Legea nr.10/2001, construcțiile ușoare situate pe un teren nu împiedică restituirea în natură.
Solicită, așadar, admiterea apelului și obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.100 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit facturii fiscale pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 20.09.2013, reclamanții N. T.-R. și N. G. au chemat în judecată pe pârâtul M. SĂNĂTĂȚII, solicitând instanței anularea Deciziei Ministrului Sănătății nr EN 8077/12.08.2013, comunicată la 23.08.2013; să se constate că au calitatea de persoane îndreptățite la masurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 și Legea 163/2013, pentru preluarea abuziva de către Stat a imobilului situat în București identificat la data preluării sub adresa: .. 22 (fost nr. 14), sectorul 1; să se dispună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate precum și restituirea în natură sau prin compensare ori prin echivalent a terenului preluat abuziv de Stat, în suprafața de 578 mp; să se dispună înaintarea hotărârii judecătorești care suplinește Decizia administrativă, împreună cu dosarul cauzei, la Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, în termen de 30 de zile de la data când hotărârea rămâne definitiva și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că decizia contestată a fost emisă în aplicarea legii nr. 10/2001, prin care a fost respinsa notificarea nr._/2001 adresata inițial Prefectului Municipiului București, prin care au solicitat despăgubiri în conformitate cu Legea 10/2001 pentru imobilul din București, . 22, fost nr. 14, preluat abuziv de stat.
Imobilul preluat abuziv de stat se compune din 578 mp teren și construcțiile edificate pe acesta, astfel cum se identifica prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1939 de Tribunalul I., transcris sub nr._/1939 și prin procesul-verbal de carte funciara.
Imobilul a fost preluat de stat de la autorii reclamanților, E. și I. Tantarcu, în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 7969 din Lista anexa. Preluarea unui imobil de către stat în baza Decretului nr.92/1950 constituie preluare abuziva și intra sub incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001. Autorii reclamanților au decedat la 14 mai 1964 (Tantarcu E.) și, respectiv, la 5 octombrie 1973 (Tantarcu I.), singura moștenitoare acceptanta fiind N. M.. Aceasta, la rândul său, a decedat în 1999 având ca unici moștenitori pe reclamanți.
Potrivit art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001 sunt persoane îndreptățite la masuri reparatorii pentru preluarea abuziva de către stat a unor imobile, atât foștii proprietari, cat și moștenitorii acestora.
Măsurile reparatorii constă, în principal, în restituirea în natură a bunurilor, acolo unde este posibil. Dacă restituirea în natura nu este posibila, atunci masurile reparatorii se acorda prin bunuri sau servicii în compensare sau prin masuri reparatorii în echivalent conform legii speciale 165/2013.
În prezent, imobilul-construcție din ..22, sector 1, preluat de stat, a fost demolat, nemaifiind posibilă restituirea în natură. În privința terenului preluat de stat, din conținutul deciziei contestate rezultă că este teren liber, în incinta unei unități a Ministerului Sănătății.
Potrivit art. 1, 7, 9, 11, 16 din Legea nr.10/2001 imobilele se restituie libere de orice sarcini, indiferent în mâna cui s-ar afla. Notificarea înregistrată de reclamanți la Prefectura a fost declinată către Primăria Municipiului București care, ulterior a declinat-o către M. Sănătății.
La data de 23.08.2013 M. Sănătății le-a comunicat reclamanților decizia nr. EN 8077/12.08.2013 prin care li s-a respins notificarea de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul preluat abuziv.
Reclamanții au arătat că notificarea a fost respinsă cu motivarea că „…la adresa din .-26, sector 1, M. sănătății deține un imobil-construcție tip ., unde funcționează secția IV Diabet Nutriție Boli Metabolice”. „… Terenul fostului imobil în suprafața de 578 mp este teren liber (vegetație spontana) împrejmuit cu gard de fier și beton și este inclus în actualul nr. poștal 22-26 de pe . funcționează Institutul de Diabet București..”;”... în întreaga documentație depusă nu rezultă și nu se dovedește cum s-a procedat la preluarea de către Statul roman a imobilului din ..22, București....”; ”de la dosarul aferent notificării lipsesc o . acte doveditoare în susținerea celor solicitate de domnii N. T. R. și N. G. C....., dintre care enumeră: actul de proprietate în copie legalizată, actele precizate la decretul de expropriere, orice acte necesare…”; „nu s-au depus actele de proprietate ale imobilului notificat, respectiv, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă; orice acte juridice care atesta deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/ testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, proces verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act amânând de la o autoritate din perioada respectiva, care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv aparținea persoanei respective)”; ”se menționează în aceeași Nota (2703/07.05._ a PMB - Direcția patrimoniu) că, potrivit evidențelor acestora, imobilul care a purtat nr.15 pe . nivelul anului 1948 a fost înscris cu nr. 15 pe . pe care a purtat-o pana la restructurarea zonei. În prezent, imobilul nu se identifica cu o adresa poștală actuală. Astfel, se poate constata că nu există identitatea adresei poștale asupra a ceea ce se solicita și ceea ce se regăsește, în conformitate cu documentele existente, la fața locului..”.
Reclamanții au susținut că decizia contestată este nelegală și este emisă cu scopul vădit de a le încălca drepturile legitime. Astfel, motivul arătat mai sus „că nu exista identitatea adresei poștale asupra a ceea ce se solicita”, astfel cum este fundamentat, este străin de natura cauzei, întrucât se referă la alt imobil, ..15, iar imobilul reclamanților a purtat adresa G. M. nr.22, fost nr.14.
S-a arătat că, în mod paradoxal, decizia de respingere se întemeiază pe lipsa actelor care să dovedească preluarea abuzivă, dar, în același timp, aceste acte sunt enumerate în prima parte a deciziei, ca fiind la dosar.
Există și dovada preluării abuzive, imobilul fiind înscris în anexa Decretului nr.92/1950 poziția 7969 - București cu mențiunea că este preluat de la autorii reclamanților Tantarcu I. și E.. Actul de preluare se afla la dosar și, oricum, fiind un act normativ, este public.
Faptul că în actul de preluare de către Stat sunt menționați proprietarii imobilului din ..22 ca fiind Tantarcu I. și E., constituie o probă suficientă pentru dovada dreptului de proprietate al autorilor reclamanților la momentul naționalizării, potrivit art. 24 din Legea nr.10/2001 (prezumție legală).
În aplicarea prevederilor alin. (1) din art. 24 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub numele de proprietar”.
În speță, însă, prezumția legală izvorâtă din aplicarea art.24 din Legea nr.10/2001 republicată, este susținută și de actele de proprietate ale autorilor reclamanților: procesul - verbal de carte funciară nr._/1940 privind imobilul din ..22; actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32.302/04.09.1939 de Tribunalul I.. Prin urmare, este absolut nefondat motivul invocat de M. Sănătății cu privire la „lipsa actelor de proprietate” sau „lipsa dovezii de deținere a bunului la momentul preluării abuzive”.
Reclamanții au arătat că au depus la dosar și dovada calității de moștenitori de pe urma proprietarilor de la care statul a preluat abuziv imobilul: certificatul de moștenitor nr. 388/1964 emis de N.S. Raionul Grivița Roșie privind pe defuncta Tantarcu E.; certificatul de moștenitor nr. 1019/1975 emis de N.S. sector 8 București privind pe defunctul Tantarcu I.; certificatul de moștenitor nr. 10/15.02.1999 emis de BNP M. P. privind pe defuncta N. M..
Prin urmare, în cauză s-a făcut dovada deplină a faptului că imobilul a fost preluat de la autorii lor Tantarcu I. și E., în baza Decretului nr.92/1950, preluare considerată de articolul 2 din Legea nr.10/2001 ca fiind abrazivă; există la dosar actele de proprietate, dar funcționează și prezumția legală prevăzută de articolul 24 din Legea nr.10/2001; au făcut și dovada calității reclamanților de moștenitori ai proprietarilor de la care s-a preluat imobilul.
Pentru aceste motive, Decizia Ministerului Sănătății este nelegală și s-a solicitat anularea acesteia ca atare și să se procedeze la soluționarea pe fond a notificării, potrivit art. 26 alin 3 din Legea nr.10/2001 și Deciziei de îndrumare nr. XX/2007 dată de ICCJ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 05.11.2013, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În apărare, pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1705/2006 la adresa din .-26, sector 1, București, M. Sănătății deține un imobil construcție tip . din beton armat înscris în inventarul centralizat al bunurilor aflate în domeniul public al statului cu nr. MF_ unde funcționează Secția IV Diabet Nutriție și Boli Metabolice – ambulatoriu de specialitate. Prin nota de reconstituire se precizează că terenul fostului imobil în suprafață de 578 mp este teren liber cu vegetație spontană împrejmuit cu gard de fier și beton și este inclus în nr. poștal 22-26 de pe . funcționează Institutul de Diabet București.
În drept, pârâta a invocat Codul de procedură civilă, Codul civil, Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 250/2007, Legea nr. 165/2013, H.G. nr. 1705/2006, H.G. nr. 1106/2002.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de pârâtă, reclamanții au arătat că pârâta încearcă să sugereze instanței nesuprapuneea imobilului în suprafață de 578 mp deținut de autorii reclamanților cu ceea ce deține aceasta în prezent. Susținerile pârâtei sunt contradictorii și nefondate, iar afirmația că terenul în cauză este liber și este inclus în actualul număr poștal 22-26 de pe . funcționează Institutul de Diabet București.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză specialitatea topografie.
Prin sentința civilă nr.1109/03.10.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea, a dispus anularea deciziei emisă de Ministrul Sănătății nr. EN 8077/12.08.2013, a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din terenul în suprafață de 578 mp și construcțiile demolate situate în București, .. 22 (fost 14), sectorul 1, a obligat pârâtul să înainteze Secretariatului Comisiei Naționale întreaga documentație ce a stat la baza emiterii deciziei, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 2960/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, comunicată prin intermediul B. B., R. și B., reclamanții N. T.-R. și N. G. au solicitat despăgubirile cuvenite potrivit legii pentru imobilul-teren în suprafață de 578 mp situat în București, .. 22 (fost nr. 14) sector 1.
Prin decizia nr. EN 8077/12.08.2013 emisă de M. Sănătății a fost respinsă notificarea reținându-se că imobilul ce a purtat nr. 15 pe . nivelul anului 1948 a fost înscris cu nr. 15 pe . ce a purtat-o până la data restructurării zonei. Imobilul nu se identifică cu o adresă poștală actuală, astfel că se poate constata că nu există identitatea adresei poștale asupra a ceea ce se solicită și ceea ce se regăsește la fața locului. De asemenea, s-a arătat că din întreaga documentație depusă nu rezultă și nu se dovedește cum s-a procedat la preluarea de către statul român a imobilului din .. 22 București. S-a mai reținut că nu s-au depus actele de proprietate ale imobilului notificat, respectiv orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanții au criticat decizia menționată în precedent, solicitând anularea acesteia și constatarea calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, și restituirea în natură sau prin echivalent.
În ceea ce privește dovada calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri compensatorii în temeiul Legii nr. 165/2013, tribunalul a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1929 de Tribunalul I., numiții Țânțarcu I. și Țânțarcu E. au a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 22, fost nr. 14, imobil compus din teren și construcțiile aflate pe el.
Moștenitor legal al numiților Țîntarcu E. și Țântarcu I. a fost N. M. potrivit certificatelor de moștenitor nr. 388/1964 (f.29) și 1019/1975 (f.30).
Moștenitori ai defunctei N. M. au rămas N. T. R. și N. G. C., conform certificatului de moștenitor nr. 10/15.02.1999 (f.31).
În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, tribunalul a reținut că acesta a fost preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950 anexă poziția 7969, foști proprietari Tântarcu I. și E., fiind menționate 13 apartamente la adresele București, .. Mașina de Pâine 110 și .. 22.
În ceea ce privește situația juridică actuală a imobilului ce constituie obiectul notificării, tribunalul a constatat că, potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții întocmit de expertul judiciar B. S. a fost identificat terenul ce face obiectul cauzei ca având 607 mp. Pe acest teren se regăsește o magazie (depozit de materiale sanitare) din care ar trebui decupată o suprafață de 26,19 mp pentru ca terenul expertizat să poată fi retrocedat. A arătat de asemenea că nu au fost observate la suprafață niciun fel de capace de canal sau alte elemente de sistematizare care să împiedice restituirea în natură a terenului.
Din informațiile furnizate de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București reiese că terenul în cauză a fost consemnat în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986 pe adresa poștală .. 22-26, sector 1, ca proprietate de stat, categoria de folosință ”dotări sanitare”, cu teren în suprafață de 4234 mp din care construcții: corp A cu trei nivele, în suprafață de 823 mp; corp B cu 1 nivel în suprafață de 33 mp.
Prin H.G. nr. 1705/29.11.2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, imobilul cu adresa administrativă .. 22-26, sector 1 imobilul a fost înscris în inventarul centralizat al bunurilor aflate în domeniul public al statului, deținut de M. Sănătății, locație unde funcționează Secția IV Diabet Nutriție Boli Metabolie – ambulatoriu de specialitate.
Prin urmare, în ce privește construcția, tribunalul a constatat că aceasta a fost demolată, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 se impune acordarea de despăgubiri.
În ce privește terenul, tribunalul apreciază că acesta este afectat de amenajări de utilitate publică. Sintagma „amenajări de utilitate publică” avută în vedere de pct. 10.1 și 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 are în vedere suprafețele de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume, căi de comunicații (străzi, alei, trotuare, parcări), amenajări de spații verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri și grădini publice, piețe pietonale.
Întrucât terenul solicitat de reclamanți se află în curtea interioară a Secției de Diabet Nutriție Boli Metabolice, pe o parte din suprafața acestuia aflându-se amplasat un depozit de materiale sanitare tribunalul a apreciat că face parte dintr-un ansamblu, teren și construcții, cu amenajări de utilitate publică (dotări sanitare), nereprezentând „teren liber” în sensul art. 10 al. 1 din legea nr. 10/2001.
Tribunalul a apreciat că reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite, a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilelor aflate sub incidența Legii nr. 10/2001, precum și a imposibilității de restituire în natură a acestora.
În conformitate cu art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, act normativ de imediată aplicare prin raportare la art. 4 din cadrul său, inclusiv în cadrul cauzelor deja existente pe rolul instanțelor judecătorești, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzut în cap. III.
Potrivit art. 21 alin. 1 din lege, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile investite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
În consecință, reținând că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică, precum și că este în prezent construcția este demolată, neputând fi ca atare restituite în natură, tribunalul a obligat pârâtul la emiterea unei decizii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii în condițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situat în București, .. 22 (fost 14), sectorul 1, compus din terenul în suprafața de 578 mp și construcțiile aflate pe acesta.
De asemenea, tribunalul a obligat pârâtul să predea Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, dispoziția vizând propunerea de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul menționat anterior, precum și întreaga documentație aferentă acesteia.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, la cererea reclamantului, potrivit disp. art. 274 alin. 1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, tribunalul l-a obligat la plata către reclamant a sumei de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert și onorariu avocat.
Împotriva sentinței instanței de fond au formulat apel reclamanții N. T.-R. și N. G..
În motivare, apelanții arată, în esență, că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii sub aspectul constatării că terenul nu poate fi restituit în natură. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu este posibilă.
Prin urmare, principiul de bază este restituirea în natură, iar măsurile reparatorii în echivalent sunt doar subsidiare. Art. 7 alin. (2) din Legea nr.10/2001 arată că dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii.
Apelantul face, de asemenea, referire la dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001 și art. 9.1 din Normele de aplicare, dar și la art. 16 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, imobilele preluate abuziv, deținute în prezent de instituții sanitare, inclusiv terenurile, se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, cu obligația de a se păstra o perioadă afectațiunea de utilitate publică, dacă terenul și/sau construcția sunt indispensabile afectațiunii.
Apreciază apelantul că prima instanță a ignorat aceste dispoziții legale, imperative, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 10.1 și art. 10.3 din Normele de aplicare a Legii nr.10/2001, care se referă la alte situații - străzi, trotuare, terenuri afectate de conducte de apă, electricitate, de mare calibru, adică la amenajări urbane, altele decât cele din incinta instituțiilor publice.
Terenurile din incinta instituțiilor publice intră sub incidența obligației de restituire în natură, potrivit art.1, art. 7, art. 9 și art. 16 din Legea nr.10/2001.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 45 alin. (1)-(8) din Legea nr.165/2013, completată și modificată, din care rezultă fără putință de tăgadă că și terenurile din incinta instituțiilor sanitare, preluate abuziv de stat, se restituie în natură proprietarilor, cu păstrarea afectațiunii de utilitate publică, dacă va fi stabilită prin Hotărâre Generală și cu obligația de plată a unei chirii către persoana îndreptățită la restituire.
Cât privește suprafața de câțiva metri pătrați din terenul apelanților – reclamanți pe care este amplasată o magazie din tablă, apreciază aceștia că această suprafață intră sub același regim al restituirii în natură, pentru următoarele considerente:
• Din nota de constatare întocmită de Primăria Municipiului București după înregistrarea notificării apelanților – reclamanți rezultă că terenul era liber de construcții Ia data constatării, or, potrivit art. 9 din Legea nr.10/2001 și art.9.1 din Normele metodologice de aplicare a legii, regimul relevant este cel de la data notificării. După această dată nu se pot realiza lucrări pe terenul notificat, conform art. 21 din lege.
• Oricum, se restituie în natură și terenurile "pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile" conform art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a legii.
• În plus, nu se poate refuza restituirea unei suprafețe de teren de 578 mp pentru ca 4 mp sunt sub o construcție demontabilă. Chiar dacă nu ar putea fi restituită suprafața de 4 mp, poate fi restituit restul terenului liber.
Pentru toate aceste considerente, apelanții – reclamanți solicită să se constate că în mod greșit și nelegal a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului liber și să fie admis apelul, astfel cum a fost formulat.
Intimatul – pârât M. Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
Se arată că în mod temeinic și legal tribunalul a apreciat că acesta este afectat de amenajări de utilitate publică, astfel cum prevăd pct. 10.1 și pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu reprezintă teren liber, intimata reluând în esență aceleași apărări expuse în fața primei instanțe.
Apelanții – reclamanți au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, prin care au arătat că susținerea acestuia în sensul că „nu există identitatea adresei poștale a ceea ce se solicită și ceea ce se regăsește la fata locului" este nefondată (pentru motivele deja arătate la fond) dar și neavenită, în condițiile în care aceasta chestiune a fost deja tranșată la fond, iar M. Sănătății nu a declarat apel. Prin urmare, această chestiune nu mai poate fi reiterată în apelul de față, care are ca obiect numai aspecte legate de restituirea în natură a terenului.
În rest, întâmpinarea cuprinde doar un citat din Legea nr.10/2001 și din HG nr.250/2007 fără critici sau apărări concrete în privința apelului reclamanților.
Mai mult, M. Sănătății arată același lucru ca și apelanții - reclamanți, că "terenul fostului imobil în suprafață de 578 mp rezultați grafic este teren liber, împrejmuit cu gard de fier și beton".
Pentru aceste motive, apelanții – reclamanți solicită admiterea apelului lor și înlăturarea susținerilor Ministerului Sănătății.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că apelul este fondat.
Apelanții critică hotărârea primei instanțe exclusiv sub aspectul soluției dispuse cât privește modalitatea concretă de compensare a preluării abuzive a imobilului de către stat de la autorii acestora, susținând că prin constatarea că imobilul nu poate fi restituit în natură au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001, Curtea urmând ca în temeiul art. 477 alin. 1 C.pr.civ., ce reglementează efectul devolutiv limitat la ceea ce s-a apelat, să examineze pricina exclusiv în aceste limite. Ca atare, mențiunea din întâmpinarea formulată de intimat în apel, vizând lipsa unei identități dintre „ceea ce se solicită și ceea ce se regăsește” nu poate face obiectul analizei în calea de atac, dat fiind că intimatul nu a formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe.
Curtea constată că potrivit situației de fapt, astfel cum aceasta a rezultat din probele administrate în fața primei instanțe, trebuind a fi menționate în principal expertiza tehnică judiciară de identificare a terenului și relațiile privind situația juridică a acestuia, terenul face parte din categoria celor ce pot fi restituite în natură, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, critica apelanților fiind deci fondată.
Astfel, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, alin.2 statuând că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Totodată, așa cum rezultă din pct.10.3 al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, restituirea în natură a terenurilor libere este limitată de destinația și suprafața acestora, în maniera de a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane, ori amenajările de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, reprezentând acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele, în determinarea terenului liber avându-se în vedere atât servituțile legale cât și documentațiile de amenajarea teritoriului și urbanism.
Față de dispozițiile art.10 alin.3 si art. 11 alin.3 din Legea nr.10/2001, este necesar deci să se facă distincția între noțiunile de „teren liber” si „teren liber ce poate fi restituit în natură”, dat fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale.
Legea are, așadar, în vedere restituirea în natură, nu a terenului liber de construcții terestre, ci a suprafețelor care nu sunt supuse niciunei afectațiuni, respectiv construcții, căi de acces, amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaz, electricitate, rețele de canalizare), sau care sunt necesare accesului ori utilizării normale a amenajărilor, acestea fiind imobilele circumscrise noțiunii de „teren liber ce poate fi restituit în natura”.
În cauză, prima instanță a constatat că dispozițiile legale nu permit restituirea în natură a terenului, întrucât acesta este afectat de amenajări de utilitate publică, reținând că acesta se află în curtea interioară a Secției de Diabet Nutriție Boli Metabolice, iar pe o parte din suprafața acestuia este amplasat un depozit de materiale sanitare, astfel încât terenul face parte dintr-un ansamblu, teren și construcții, cu amenajări de utilitate publică (dotări sanitare), nereprezentând „teren liber” în sensul art. 10 al. 1 din legea nr. 10/2001.
Curtea constată că, raportat la noțiunea de teren liber ce poate fi restituit în natură, astfel cum aceasta a fost explicitată anterior, pe baza dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 10/2001 și în HG nr. 250/2007 privind Normele de aplicară unitară a acestei legi, concluzia primei instanțe extinde nepermis categoria amenajărilor de utilitate publică ce pot constitui, potrivit normelor legale, impediment la restituirea în natură.
Astfel, câtă vreme nu s-a dovedit că întreaga suprafață de teren este afectată unei astfel de utilități, în sensul că este folosită în concret pentru desfășurarea activității de către unitatea sanitară care o deține, de exemplu drept cale de acces, dar și că această folosință se face pe toată suprafața, restituirea în natură a terenului ori a acelei părți din el ce nu intră în această categorie, trebuie dispusă.
Așa fiind, reținând că magazia/depozitul de materiale sanitare aparținând unității medicale ocupă doar parțial terenul a cărei restituire se solicită, Curtea constată că pentru restul suprafeței apelanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură, aceasta nefăcând parte din categoria de terenuri afectate servituților legale sau altor amenajări de utilitate publică, prevăzute de art.10 (2) din Legea nr.10/2001, care nu sunt supuse restituirii în natură, ci măsurilor reparatorii prin echivalent.
Curtea va înlătura susținerea apelanților potrivit cu care construcția ce ocupă o parte din teren face parte din categoria celor ușoare sau demontabile, la care fac referire dispozițiile art. 10.4 din HG nr. 250/2007 privind Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, constatând că din niciuna din probele administrate în fața primei instanțe nu rezultă o astfel de caracteristică a construcției. Astfel, trebuie reținut că expertul o menționează în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe ca fiind magazie sau depozit de materiale sanitare, fără a indica alte caracteristici, iar apelanții nu au solicitat administrarea vreunei probe în calea de atac.
În consecință, în raport de cele arătate, Curtea apreciază că apelul este fondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 C.pr.civ. îl va admite și va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va reține calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea în natură a terenului în suprafață de 601,93 mp, identificat în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert B. S. prin punctele ABCD, mai puțin suprafața de 26,19 mp ocupată de magazia identificată prin același raport. Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 451 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va obliga intimatul la plata către apelanți a sumei de 3100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (potrivit facturii de la fila 37), constatând că sunt îndeplinite cerințele legale, față de soluția pronunțată asupra apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții – reclamanți N. T.-R., CNP_ și N. G., CNP_, ambii cu domiciliul ales la C..Av.V. T., în București, ..55, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1109/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. SĂNĂTĂȚII, C._, cont bancar RO96TREZ__, cu sediul în București, ..1-3, sector 1.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că reține calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea în natură a terenului în suprafață de 601,93 mp, identificat în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert B. S. prin punctele ABCD, mai puțin suprafața de 26,19 mp ocupată de magazia identificată prin același raport.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul la plata către apelanți a sumei de 3.100 de lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. R. I. B.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.cs
5 ex./ 12.01.2016
TB-S.4 – C.R.R.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1119/2015. Curtea de Apel... | Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 540/2015.... → |
|---|
