Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 729/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 729/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 729/2014

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Decizia civilă nr.729

Ședința publică de la 29.04.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE -C. G.

JUDECĂTOR -I. S.

JUDECĂTOR -G. S.

GREFIER -N. - C. I.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta –pârâtă ., împotriva deciziei civile nr.990 A din 14.10.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. L. ROMANIA IFN S.A.

Obiectul cauzei: plângere împotriva încheierii de carte funciară.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat L. S. D., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte S.C. L. D. SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 emisă de Baroul București, ce o depune la dosar, și avocat D. F., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante F. L. ROMANIA IFN SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că dosarul se află la primul termen de judecată, motivele cererii de recurs, fiind comunicate intimatei – reclamante, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosarul cauzei.

Intimata-reclamantă a formulat Întâmpinare, ce a fost comunicată recurentei la data de 20.03.2014.

Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar chitanța nr._/28.04.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Reprezentantul recurentei-pârâte S.C. L. D. SRL solicită, în temeiul dispozițiilor art.244 al.1 pct.1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr._ și nr._ . Depune înscrisuri, reprezentând copia cererilor de chemare în judecată, ce formează obiectul celor două dosare, precum și copie deciziei pronunțate în dosarul nr._/299/2011, comunicând un exemplar și reprezentantului intimatei-reclamante. În susținerea cererii, arată că se impune suspendarea cauzei, având în vedere strânsa legătură între aceasta și cele ce formează obiectul dosarelor nr._ (obligarea intimatei la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului a cărei radiere din cartea funciară se solicită), și nr._ (contestație la executare ce privește predarea aceluiași imobil).

Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea cererii de suspendare, având în vedere că între acestea nu există o strânsă legătură. În prezenta cauză, instanța este învestită cu o cerere ce are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, și urmează a se pronunța asupra actelor care au stat la baza cererii de radiere în cartea funciară a contractului de leasing și nicidecum asupra raporturilor juridice derulate dintre părți.

Curtea, deliberând, respinge cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, formulată de recurenta-pârâtă S.C. L. D. SRL, apreciind că soluționarea prezentei cauze - în care se analizează posibilitatea registratorului de a radia contractul de locațiune, pe baza notificării – nu depinde de soluția ce s-ar da în dosarele indicate de recurentă.

Curtea acordă cuvântul pentru formularea cererii de probe.

Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele aflate la dosar.

Intimata-reclamantă, prin avocat, nu se opune probei solicitate.

Curtea ia act că nu se solicită administrarea unor probe noi în recurs.

Recurenta-pârâtă S.C. L. D. SRL, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea decizie recurate în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr._/05.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, iar pe fond respingerea plângerii formulate de petenta F. L. ROMANIA IFN SA, împotriva încheierii nr._ pronunțată la 08.05.2012 de către Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 București, cu consecința menținerii notării în cartea funciară a contractului de leasing nr.2199/19.12.2007, înscris în C.F. nr._/C1-U3.

Susține că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ., având în vedere că a apreciat în mod greșit efectul pactului comisoriu de gradul IV inserat în contractul de leasing nr.2199/19.12.2007, și nu a avut în vedere întregul material probator administrat, respectiv înscrisurile constând în Convenția din 14.04.2011 și forța probatorie a deciziei civile nr.1071 din 16.05.20.2012. Părțile au încheiat un contract de leasing, reziliat prin emiterea notificării de către societatea de leasing, și s-a pornit executarea silită împotriva recurentei, respectiv la formularea unei cereri de radiere la O.C.P.I.

Ulterior notificării de reziliere, relațiile contractuale între părți s-au reluat, fiind încheiată Convenția din 14.04.2011, cu obligații de plată impuse în sarcina sa, astfel cum au fost menționate la art.1 lit.a și b. A depus la dosar înscrisuri din care rezultă îndeplinirea obligațiilor de plată, în urma cărora societatea de leasing trebuia să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului. Susține că, în mod greșit instanța de apel a considerat că această Convenție din 14.04.2011 nu a avut efectul reluării raporturilor contractuale, fără a avea în vedere argumentul expus în decizia civilă nr. nr.1071 din 16.05.20.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2010.

Odată cu soluționarea dosarului nr._/299/2011 ce a avut ca obiect contestație la executare în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing a cărui radiere se solicită, instanța de recurs a analizat forța probatorie a acestei convenții.

Înțelege să solicite acordarea cheltuielilor de judecată, pe cale separată.

Intimata - reclamantă F. L. ROMANIA IFN SA, prin avocat, solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul București. Arată că, prin semnarea Convenției din 14.04.2011 nu a fost afectată rezilierea contractelor de leasing, menționându-se chiar că, reluarea raporturilor contractuale va fi posibilă doar în baza unor noi contracte de leasing. Pactul comisoriu de grad IV, inserat în cuprinsul contractului de leasing, prevede încetarea pe deplin drept a contractului, fără intervenția instanței de judecată. Rezilierea contractului de leasing nu poate fi contestată de O.C.P.I., aceasta echivalând cu o transformare în mod unilateral, de către un terț, a pactului comisoriu de grad IV în pact comisoriu de gr.III, cel în care rezilierea se contată de instanța de judecată.

Înțelege să solicite acordarea cheltuielilor de judecată, pe cale separată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 29.05.2012 sub nr._, petenta . IFN SA a formulat plângere împotriva încheierii nr._/08.05.2012 pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Sector 1 București în Dosarul nr._/2012, solicitând radierea dreptului de leasing, a contractului de leasing financiar nr. 2199/19.12.2007 și a protocolului privind încheierea de legalizare de semnătura nr._/20.12.2007 înscris în Cartea Funciara_-C1-U3 (provenita din cartea funciara de pe hârtie cu nr._), cu privire la imobilul cu nr. cadastral_-C1-U3 (provenit din număr cadastral de pe hârtie 9212/3), cu obligarea OCPI la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, petenta a arătat ca în data intre F. L. în calitate de Proprietar finanțator și L. D. SRL în calitate de locatar – Utilizator, s-a încheiat contractul de leasing având ca obiect imobilul din . nr. 26, sector 1 București ; ca acest contract de leasing a fost înscris în CF a imobilului; ca prin notificarea nr._/15.04.2010, contractul de leasing a fost reziliat în baza prevederilor clauzei 11.1.2 din contractul de leasing ca urmare a nerespectării de către L. a obligațiilor de plata către F. L., prin aplicarea pactului comisoriu de gradul IV prevăzut în Clauza 11.1 din contract; ca a solicitat radierea contractului de leasing din cartea funciara a imobilului însa OCPI a respins cererea arătând ca includerea unui pact comisoriu de gradul IV în cadrul contractului de leasing, pact potrivit căruia se considera contractul desființat de drept, permite părții interesate sa apeleze la mijlocirea instanței care, în acest caz, nu va pronunța rezoluțiunea, ci aceasta intervine de drept, însa acest pact dobândește eficienta după constatarea îndeplinirii condițiilor de către instanța, urmând ca radierea sa fie efectuata în baza hotărârii judecătorești ramase definitive; ca a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsa arătând că sunt incidente dispozițiile art.551 și art.885 alin.2 și 4 din Noul Cod Civil; ca în speța nu sunt incidente dispozițiile noului cod civil; ca intre F. L. și L. exista o natura conflictuala astfel încât nu va putea obține consimțământul acesteia de radiere ; ca nu este necesara existenta unei hotărâri dat fiind pactul comisoriu de grad IV, iar contractul de leasing este titlu executoriu.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.7/1996 și ale Codului civil.

La data de 15.06.2012 petenta a depus o precizare prin care arata ca înțelege sa se judece cu L. D. SRL în calitate de intimate, instanța luând act de aceasta precizare la termenul din aceea data.

La aceeași data intimata . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata arătând ca, deși petenta i-a comunicat rezilierea contractului de leasing, raporturile dintre parți nu au fost desființate, intre parți a intervenit ulterior notificării un acord prin care termenii inițiali ai contractului de leasing au fost modificați; ca și-a îndeplinit toate obligațiile din noul acord; ca existenta unei hotărâri de încuviințare a executării silite nu reprezintă în sine un act care sa confirme ca raporturile dintre parți au încetat; ca pe rolul Tribunalului Bucuresti exista un dosar având ca obiect stabilirea contravalorii sumei ramase de achitat în schimbul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing modificat prin convenția din data de 14.04.2011.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C.p.civ. și Lg. 7/1996.

Au fost depuse relații de la OCPI București, respectiv actele care au stat la baza pronunțării încheierii atacate.

Sub aspect probatoriu instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

La termenul din data de 28.09.2012 intimata a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, a dosarului nr._/299/2011 și nr._ aflate pe rolul Tribunalului București.

Prin sentința civila NR_ din data de 05.10.2012 s-a respins cererea de suspendare a cauzei ca neîntemeiata; s-a admis acțiunea formulata de petent și s-a dispus desființarea încheierilor nr._/09.04.2012 și nr. 7240/17.02.2012 pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Sector 1 București cu consecința radierii notarii cu privire la existenta contractului de leasing nr. 2199/19.12.2007; s-a luat act de faptul ca petenta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește cererea de suspendare instanța a respins-o reținând faptul ca plângerea împotriva încheierii de carte funciara se soluționează pe baza actelor care au stat la baza emiterii acelei încheieri, neavând relevanta daca s-au format dosare contencioase în legătură cu dreptul intabulat sau notat în cartea funciara, ulterior pronunțării încheierii atacate.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut:

În fapt, intre F. L. în calitate de Proprietar finanțator și L. D. SRL în calitate de locatar – Utilizator, s-a încheiat contractul de leasing nr. 2199/2007 având ca obiect imobilul din . nr.26, sector 1 București.

Contractul de leasing a fost înscris în CF a imobilului nr._-C1-U3.

Prin notificarea de reziliere nr._/15.04.2010, F. L. a reziliat contractul de leasing în baza prevederilor clauzei 11.1.2 din contractul de leasing ca urmare a nerespectării de către L. a obligațiilor de plata către F. L..

La data de 14.04.2011 intre parți s-a încheiat o convenție în care părțile recunosc faptul ca a fost reziliat contractul de leasing dar ca doresc continuarea plății . și în alte termene și condiții.

De asemenea, art. 7 (ii) prevede ca se pot reactiva contractele de leasing prin semnarea unor contracte de leasing financiar în forma agreata de încât F. L. și daca aceasta aproba, iar foștii utilizatori îndeplinesc întocmai și la termen condițiile stabilite de F. L. în acest sens.

Prin urmare rezilierea contractului de leasing a fost recunoscuta și acceptata ca atare de încât intimate prin semnarea acestei convenții, astfel încât, orice acțiune și neînțelegere ulterioara nu poate impieta asupra consecințelor rezilierii contractului.

La data de 17.02.2012 F. L. a solicitat radierea contractului de leasing din cartea funciara a imobilului, cerere ce a fost respinsa prin încheierea nr. 7240/04.04.2012.

Pentru a pronunța aceasta încheiere, OCPI Sector 1 a reținut că petentul nu a depus în susținerea cererii nici un act juridic din care sa reiasă situația de operare a pactului comisoriu de grad IV invocată în notificare, iar registratorul, prin natura competentelor sale profesionale stabilite de Lg. 7/1996 nu poate aprecia asupra îndeplinirii condițiilor de operare a pactului comisoriu de grad IV.

Împotriva acestei încheieri, F. L. a formulat cerere de reexaminare, respinsa prin Încheierea nr._/09.04.2012.

La data de 29.05.2012 petenta F. L. a formulat, în termen legal, prezenta plângere.

Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (4) din legea nr. 7/1996, înscrierile ‘în cartea funciară sunt de trei tipuri: intabularea (având ca obiect înscrierea definitive a drepturilor reale), înscrierea provizorie a drepturilor reale, sub condiția justificării lor ulterioare și notarea (având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.

Cele trei tipuri de înscrieri în cartea funciară au un regim juridic distinct, obiectul lor și, implicit, cerințele de admisibilitate fiind diferite.

Astfel, intabularea reprezintă înscrierea privind dobândirea, modificarea sau stingerea, cu titlu definitiv, a unui drept real imobiliar. Pentru efectuarea intabulării, este necesară dovedirea actului juridic, care poate fi un act autentic sau, după caz, un înscris sub semnătură privată.

Art. 48 prevede condițiile legale pentru intabularea drepturilor reale.

Pentru înscrierea provizorie, condițiile sunt diferite, după cum înscrierea se cere în temeiul unui înscris sau în temeiul unei hotărâri judecătorești. În primul caz, înscrisul trebuie să întrunească cerințele minime stabilite de legea nr.7/1996, atât în art. 48 cât și în art. 47 alin. 2.

Notarea reprezintă înscrierea prin care se asigură opozabilitatea față de terți sau, după caz, informarea acestora, în cazurile anume prevăzute de lege, cu privire la drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară (art. 38 din legea nr.7/1996)

Intabularea și înscrierea provizorie pot avea ca obiect numai drepturile reale, numite și “drepturi tabulare”. Drepturile de creanță pot face numai obiectul notării.

Cerințele pentru notarea unui drept de creanță în cartea funciară, conform Legii nr. 7/1996 și Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de publicitate imobiliară, sunt diferite de cerințele pentru intabulare sau înscriere provizorie.

Art.48 din legea nr.7/1996 este aplicabil intabulării și înscrierii provizorii în cartea funciară, dar nu este aplicabil și notării.

Legea nr. 7/1996 se referă la notare în art. 26 alin. 4 lit. c. Legea nr. 7/1996 nu prevede condiții speciale pentru notare, esențială fiind dovedirea faptului juridic sau actului juridic a cărui notare se solicită.

Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară reglementează notarea în art. 42 alin. 1 și 2, în sensul că notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, alineatul (2) al acestui articol indicând expres ca făcând parte din această categorie, la litera i) următoarele: contractul de locațiune sau cesiunea de venituri mai mari de 3 ani.

În cauză, contractul de leasing este un contract de locațiune, prin care o parte, denumita Locator, se obliga sa confere celeilalte părți, denumita Utilizator, folosința și posesia unui bun mobil sau imobil în scopul exploatării sale comerciale sau pentru consumul final, cu dreptul recunoscut Utilizatorului de a opta, până la sfârșitul perioadei de leasing, pentru achiziționarea sau restituirea bunului, ori prelungirea contractului.

S-a reținut de încât instanța ca părțile au prevăzut în contract, la art. 19.1 un pact comisoriu de grad IV care face ca simpla notificare transmisa de încât petenta intimatei sa aibă forța juridică a unei rezilieri de drept.

Cum la momentul cererii de radiere a contractului de leasing acesta nu mai exista, fiind reziliat de drept în baza pactului comisoriu expres și notificării de reziliere, se impunea radierea lui din cartea funciara, notarea pierzându-și efectul.

De altfel, scopul notarilor în cartea funciara este acela de opozabilitate și de informare a terților, or, prin rezilierea de drept, contractul de leasing a încetat iar menținerea notarii lui în cartea funciara nu se mai subsumează scopului prevăzut de lege.

Pentru toate aceste considerente, a reținut, în esență, că motivarea încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de radiere a notarii contractului de leasing nr. 2199/19.12.2007 și a încheierii prin care s-a respins cererea petentei de reexaminare este neîntemeiată, instanța a admis plângerea astfel cum a fost formulata și a dispus desființarea încheierii nr._/09.04.2012 și nr. 7240/17.02.2012 pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Sector 1 București cu consecința radierii notarii cu privire la existenta contractului de leasing nr.2199/19.12.2007.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata L. D. SRL, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel având în vedere și dispozițiile art.50 alin.3 din legea 7/1996.

În motivarea apelului apelanta intimata a arătat în principal următoarele: în mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea irevocabila a dosarelor nr._ ,_/299/2011 și nr._ aflate pe rolul Tribunalului București.

Instanța de fond trebuia sa dispună suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabila a dosarelor_/299/2011 și nr. 4047/299/202, ce au ca obiect contestație la caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing și la actele de executare efectuate în baza titlului executoriu contractul de leasing financiar imobiliar nr. 2199/19.12.2007 tocmai pentru faptul ca la cartea funciara petenta nu a depus toate actele din care sa rezulte modul în care s-au desfășurat raporturile juridice dintre cele două societăți, nedepunând și convenția încheiate între părți la data de 14 aprilie 2011 prin care s-au continuat relațiile contractuale.

Pentru a se clarifica daca rezilierea contractului de leasing a intervenit, apelanta a uzat de căile legale le avea la indemna, formulând împotriva actelor și formelor de executare contestații la executare, ce formează obiectul dosarelor de executare nr._/299/2011 și_ . Contestațiile la executare au în cuprins apărări cu privire la condițiile încheierii contractului de leasing, modul de desfășurare a raporturilor contractuale, a clauzelor de reziliere din contractul de leasing, avand în vedere ca aceste contestații au fost formulate în temeiul art. 399 al. 3 C.proc. civ., conform căruia contestatorul poate formula apărări de fond inclusiv împotriva titlului executoriu, instanța având posibilitatea sa anuleze și încheierea de încuviințare a executării silite.

Prin urmare existenta unei hotărâri de încuviințare a executării silite nu reprezintă în sine un act care sa confirme indubitabil, ca . dintre părți au încetat iar legiuitorul a prevăzut aceasta situație reglementând și asigurând contestatorului sa formuleze apărări în cadrul contestației la executare și împotriva titlului executoriu care nu provine de la o instanța judecătoreasca. Or, daca rezilierea ar fi fost constatata printr-o hotărâre judecătoreasca, în cadrul contestației la executare contestatorul nu ar mai fi putut formula astfel de apărări

Mai mult, în urma îndeplinirii obligațiilor ce ii reveneau în urma semnării convenției din 14 aprilie 2011, societatea apelantă a formulat o cerere de chemare în judecata ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, cu termen de judecata la data de 10.12.2012, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: sa oblige pe creditoarea, . SA, să îi transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing și ca instanța sa stabilească contravaloarea sumei rămasa de achitat de către apelantă în schimbul transferului dreptului de proprietate.

Prin cererea de chemare în judecata mai sus menționata instanța a fost investita sa se pronunțe și sa clarifice situația privind finalizarea contractului de leasing, contract pe care petenta ii considera reziliat. Am mai solicitat, de asemenea, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului din . nr. 26, sector 1, care face obiectul cărții funciare în care a fost inscris dreptul de leasing și contractul de leasing.

Față de aceasta împrejurare, este evident ca până la clarificarea situației privind finalizarea contractului de leasing care face obiectul litigiului, acesta încă produce efecte juridice, context în care apelanta nu și-a pierdut dreptul de leasing.

În acest context, invoca decizia civila nr. 1071 din 16 mai 2012, pronunțata de Curtea de Apel București, Secția a V a Civila în dosarul nr._/3/2010, care a statuat" Se constata ca intre S.C. F. L. ROMÂNIA IFN SA și debitoarea S.C. SPACE MUSIC & FILM SRL s-a încheiat convenția din 14 aprilie 2011, ulterior notificării de reziliere a contractului nr.2 (din data de 15.04.2010), în consecința voința . fost aceea de a se continua relațiile contractuale conform convenției din 14 aprilie 2011.

Față de aceasta convenție, obligațiile de plata ale debitoarei s-au eșalonat conform articolului 1 lit a și b din convenție."

Prin aceasta decizie, hotărâre a unei instanțe de control judiciar, irevocabila, instanța s-a pronunțat asupra legalității rezilierii contractului de leasing, reziliere care nu produce efecte, însă petenta nu a fost depus la Cartea Funciara când a solicitat radierea contractului de leasing nici convenția încheiata la 14.04.2011 și nici decizia civila 1071/16.05.2012 a C..

Data fiind aceasta situație, se impune ca dreptul de leasing și, evident contractul de leasing, sa rămână înscrise în cartea funciara până la clarificarea situației cu privire la finalizarea contractului de leasing care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București.

Numai după soluționarea, în mod irevocabil, a acestui litigiu se poate constata și retine cu certitudine daca contractul de leasing a fost reziliat sau nu și se poate dispune radierea acestui contract și implicit dreptul de leasing al societății apelante din cartea funciara, radiere care depinde de soluționarea dosarului sus menționat iar decizia civila 1071/16.05.2012 a Curții de Apel București reprezintă o pronunțare a instanței cu privire la situația de drept a contractului de leasing .

În mod greșit, instanța de fond, în ceea ce privește fondul cauzei a admis acțiunea formulata de petenta și a dispus desființarea încheierilor nr._/09.04.2012 și nr. 7240/17.02.2012, pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Sector 1 București, cu consecința radierii notarii cu privire la existenta contractului de leasing nr. 2199/19.12.2007.

OCPI Sectorul 1 în mod corect a respins cererea petentei, cu următoarea motivare: "includerea unui pact comisoriu de gradul IV în cadrul contractului de leasing, pact potrivit căruia se considera contractul desființat de drept, permite părții interesate sa apeleze la mijlocirea instanței care, în acest caz, nu va pronunța rezoluțiunea - întrucât nu se afla în situația unei rezoluțiuni judiciare, ci aceasta intervine de drept, ca efect al voinței părtilor ....în concluzie, constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative în care pactul comisoriu de gradul IV dobândește eficienta, fapt de care se leagă indisolubil și radierea din cartea funciara, reprezintă apanajul exclusiv al instanței de judecata, urmând ca radierea sa fie efectuata în baza hotărârii judecătorești rămasa irevocabila.", reținându-se incidența dispozițiilor articolelor 885 alin. 2,4, art. 551 din Noul Cod Civil.

Încetarea contractul de leasing financiar imobiliar nr.2199/19.12.2007 din inițiativa petentei, invocata de aceasta în urma emiterii de către aceasta a notificării de reziliere nr._/15.04.2010, în urma căreia societatea apelantă avea obligația de a preda, la data de 05.05.2010, imobilul ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar imobiliar sus menționat, nu corespunde realității.

În realitate, raporturile contractuale dintre părți nu au fost desființate în urma emiterii de către petenta a adresei nr._/15.04.2010, ce cuprindea o notificare de reziliere a contractului de leasing.

Ulterior notificării de reziliere sus menționate și achitării facturilor menționate în notificarea de reziliere, au existat negocieri intre părți, după care, în vederea continuării și finalizării contractului de leasing, societatea apelantă, împreuna cu alte trei societăți din grup, au încheiat cu petenta convenția din 14.04.2011 ce stabilea în sarcina ambelor părți următoarele obligații reciproce: societatea apelantă era obligata cu alte 3 societăți ( .., S.C.Space Music&Film S.R.L. și S.C. Maestro Credit Line S.R.L.) ca la data semnării convenției, sa asigure creditarea contului bancar al . de 800.383,23 lei și, mai apoi, la fiecare dintre datele menționate în Convenție 22 aprilie 2011, 29 aprilie 2011, 6 mai 2011, 13 mai 2011, 20 mai 2011, 27 mai 2011, 3 iunie 2011, 10 iunie 2011 și 17 iunie 2011 sa achite echivalentul în lei la cursul BNR din datele respective al sumei de 37.000 euro(inclusiv TVA), obligație pe care societatea apelantă și-a îndeplinit-o întocmai, așa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, depuse de apelanta la întâmpinare.

Creditoarea era obligata ca până la data de 17 iunie 2011 (data la care apelanta trebuia sa achite ultima rata de 37.000 euro) sa nu procedeze la reluarea posesiei bunurilor imobile care fac obiectul contractelor de leasing și ca, sub condiția îndeplinirii obligațiilor de plata asumate prin Convenție întocmai și la termen: sa transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul contractelor de leasing către foștii utilizatori sau către instituția financiara care a acceptat finanțarea Foștilor Utilizatori, sub condiția îndeplinirii cumulative a doua condiții: plata către creditoare a tuturor sumelor datorate în baza contractelor de leasing și semnarea unor contracte de vânzare - cumpărare în forma agreata de către creditoare sau daca creditoarea aproba acest lucru, iar foștii utilizatori îndeplinesc întocmai și la termen condițiile stabilite de aceasta, se pot reactiva contractele de leasing prin semnarea unor contracte de leasing financiar în forma agreata de firma de leasing.

Se arăta ca aceasta convenție a fost impusa societății apelante care nu a avut posibilitatea sa negocieze niciuna din clauzele acesteia.

În aceleași condiții a fost încheiat și contractul de leasing financiar societatea apelantă fiind obligata sa accepte un contract impus, standard, reformulat.

Mai mult decât atât, convenția incheiaiata în 14.04.2011 are clauze contrare legii, întrucât nu este definita în ce consta obligația de plata a acestor sume, nu este explicata destinația acestora, precum și titlul în baza căruia aceasta obligație a luat naștere.

Face precizarea ca plățile asumate în baza art. 1 lit a) și b) din convenție au fost efectuate cu respectarea acestor clauze contractuale, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de subscrisa anexele 2 și 3.

Precizează ca societatea apelantă și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate prin convenția sus menționata, plătind toate sumele pe care le avea de plata în baza convenției, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar(recipise de consemnare,extrase de cont), petenta fiind cea care nu și-a îndeplinit aceste obligații.

Ca urmare ,societatea apelantă a formulat o cerere de chemare în judecata ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, cu termen de judecata la data de 10.12.2012. Față de aceasta împrejurare, este evident ca până la clarificarea situației privind finalizarea contractului de leasing care face obiectul litigiului, acesta încă produce efecte juridice, context în care apelanta nu și-a pierdut dreptul de leasing.

În mod greșit instanța de fond a reținut ca „ la data de 14.04.2011 intre părți s-a încheiat o convenție în care părțile recunosc faptul ca a fost reziliat contractul de leasing dar ca doresc continuarea plații . și în alte termene și condiții.

Prin urmare rezilierea contractului de leasing a fost recunoscuta și acceptata de către intimate prin semnarea acestei convenții, astfel încât, orice acțiune și neînțelegere ulterioara nu poate impieta asupra consecințelor rezilierii contractului."

Făcând astfel de aprecieri în motivarea sentinței a nesocotit decizia civila nr. 1071 din 16 mai 2012, pronunțata de Curtea de Apel București, Secția a V a Civila în dosarul nr._/3/2010, care a statuat" Se constata ca intre S.C. F. L. ROMÂNIA IFN SA și debitoarea S.C. SPACE MUSIC & FILM SRL s-a încheiat convenția din 14 aprilie 2011, ulterior notificării de reziliere a contractului nr. 2 (din data de 15.04.2010), în consecința voința . fost aceea de a se continua relațiile contractuale conform convenției din 14 aprilie 2011.

Față de aceasta convenție, obligațiile de plata ale debitoarei s-au eșalonat conform articolului 1 lit.a și b din convenție."

Prin aceasta decizie, este o hotărâre a unei instanțe de control judiciar, irevocabila, instanța s-a pronunțat asupra legalității rezilierii contractului de leasing, reziliere care nu produce efecte, însa petenta nu a depus la Cartea Funciara când a solicitat radierea contractului de leasing nici convenția încheiata la 14.04.2011 și nici decizia civila nr.1071/16.05.2012 a C..

Data fiind aceasta situație, se impune ca dreptul de leasing și, evident contractul de leasing, să rămână înscrise în cartea funciara

Decizia civila 1071/16.05.2012 a Curții de Apel București reprezintă o pronunțare a instanței cu privire la situația de drept a contractului de leasing.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond privind efectele pactului comisoriu de gradul IV și acesta este greșita întrucât prin reținerile instanței de fond :" ca părțile au prevăzut în contract, la art. 19.1 un pact comisoriu de grad IV care face ca simpla notificare transmisa de către petente intimatei sa aibă forța juridica a unei rezilieri de drept."

OCPI nu are competenta de a se pronunța daca rezilierea contractului de leasing s-a produs ca efect al pactului comisoriu de gradul IV.

Chiar daca în cazul pactului comisoriu de gradul IV, pentru a opera rezilierea contractului nu este nevoie de instanța de judecata, aceasta are competenta sa verifice daca sunt îndeplinite condițiile privind încheierea și executarea cu buna-credința a convenției, contractul de leasing și sa constate daca rezilierea contractului s-a produs.

În privința operării pactului comisoriu de gradul IV, nu poate fi reținuta operarea acestuia în prezenta cauza, atâta timp cat o instanța de control judiciar, Curtea de Apel București, prin Decizia nr.1071/16.05.2012 a arătat ca prin încheierea convenției din 14.04.2011, ulterior notificării de reziliere a contractului," în consecința voința . fost aceea de a se continua relațiile contractuale conform convenției din 14 aprilie 2011.

Față de aceasta convenție, obligațiile de plata ale debitoarei s-au eșalonat conform articolului 1 lit a și b din convenție."

Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca societatea apelantei a efectuat plăți conform obligațiilor stabilite la art. 1 lit a și b din convenție, îndeplinindu-și întocmai obligațiile pe care le avea conform convenției.

Făcând un calcul total al acestor plați săptămânale rezulta ca societățile semnatare ale convenției au plătit în plus 71 EUR, față de obligațiile de plata ce ii reveneau din convenție.

La momentul semnării convenției erau datorii în cuantum de 800.383,23 lei, asa cum se prevede la punctul 1 lit.a din convenție.

Societățile semnatare ale convenției au achitat integral acest debit prin consemnare la data de 14.03.2011 la B. B. C. și în același timp, trei din patru societăți au achitat din contul bancar suma de 95.711,87 lei care a rămas în fapt fără obiect.

În aceste condiții, în care obligațiile de plata în baza convenției au fost îndeplinite în totalitate, petenta, avea obligația conform convenției sa le transmită dreptul de proprietate asupra imobilelor ce făceau obiectul contractelor de leasing încheiate cu cele patru societăți semnatare ale convenției, printre care aflându-se și S.C. L. D. S.R.L., care încheiase cu petenta din prezenta cauza contractul de leasing 2199/19.12.2007, a cărui radiere din cartea funciara se solicita în prezenta cauza.

În aceste condiții, OCPI nu are competenta sa constate rezilierea contractului de leasing, emiterea unor notificări de reziliere nu reprezintă o certitudine încetarea raportului contractual, atâta timp cat nu are confirmarea titularului dreptului, respectiv al S.C. L. D. S.R.L.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.282 și următoarele din Codul de procedura civila.

Analizând cererea de suspendare a cauzei reiterată în faza de judecată a apelului, Tribunalul urmează a o respinge ca neîntemeiată reținând că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, soluționarea prezentei cauze neatârnând de existența dreptului ce face obiectul dosarului nr._ de pe rolul Tribunalului București având ca obiect contestație la executare împotriva somației nr._ și împotriva tuturor formelor de executare. Astfel, Tribunalul a reținut că soarta prezentului apel nu depinde nici măcar în parte de soluția ce urmează a se pronunța în cauza ce face obiectul dosarului nr._ ce vizează executarea silită începută împotriva apelantei.

Prin decizia civilă nr. 990A/14.10. 2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiata, cererea de suspendare a cauzei și ca nefondat, apelul formulat de apelanta ., reținând în esență, că prin apelul formulat apelanta a criticat soluția primei instanțe sub două aspecte: greșita respingere a cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea irevocabila a dosarelor nr._ ,_/299/2011 și nr._ aflate pe rolul Tribunalului București precum și greșita soluționare a fondului cauzei prin admiterea acțiunii.

Sub aspectul primei critici, Tribunalul a reținut că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică având în vedere că în speță nu se impunea suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabila a dosarelor_/299/2011 și nr._, ce au ca obiect contestație la caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing și la actele de executare efectuate în baza titlului executoriu contractul de leasing financiar imobiliar nr. 2199/19.12.2007, așa cum susține apelanta. Astfel, soluțiile pronunțate în cauzele_/299/2011 și nr. 4047/299/202 nu atrag soluții diferite în cauza ce face obiectul prezentei judecăți întrucât, așa cum corect a reținut prima instanță, plângerea împotriva încheierii de carte funciara se soluționează pe baza actelor care au stat la baza emiterii acelei încheieri, neavând relevanta daca s-au format dosare contencioase în legătura cu dreptul intabulat sau notat în cartea funciara, ulterior pronunțării încheierii atacate. Soluția rămâne aceeași și prin raportare la decizia civila nr. 1071 din 16 mai 2012, pronunțata de Curtea de Apel București, Secția a V-a Civila în dosarul nr._/3/2010, care a statuat" Se constata ca intre S.C. F. L. ROMÂNIA IFN SA și debitoarea S.C. SPACE MUSIC & FILM SRL s-a încheiat convenția din 14 aprilie 2011, ulterior notificării de reziliere a contractului nr. 2 (din data de 15.04.2010), întrucât în ipoteza încheierii ulterioare de către părți a unei convenții, relația contractuală dintre părți continuă în temeiul acestei convenții, nu în temeiul contractului inițial.

Tribunalul a respins și cea de-a doua critică formulată prin cererea de apel, reținând că soluția pronunțată de prima instanță asupra fondului cauzei este legală și temeinică.

Astfel, în cauză se impunea admiterea acțiunii și desființarea încheierilor nr._/09.04.2012 și nr.7240/17.02.2012, pronunțate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Sector 1 București, cu consecința radierii notarii cu privire la existenta contractului de leasing nr.2199/19.12.2007 pentru motivele expuse de prima instanță.

În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut în mod corect că între F. L. în calitate de Proprietar finantator și L. D. SRL în calitate de locatar – Utilizator, s-a încheiat contractul de leasing nr. 2199/2007 având ca obiect imobilul din . nr. 26, sector 1 București, contract înscris în cartea funciară a imobilului nr._-C1-U3. Prin notificarea de reziliere nr._/15.04.2010, F. L. a reziliat contractul de leasing în baza prevederilor clauzei 11.1.2 din contractul de leasing ca urmare a nerespectării de încât L. a obligațiilor de plata încât F. L.. La data de 14.04.2011 intre părți s-a încheiat o convenție în care părțile recunosc faptul ca a fost reziliat contractul de leasing dar ca doresc continuarea plății . și în alte termene și condiții. De asemenea, art.7 (ii) prevede ca se pot reactiva contractele de leasing prin semnarea unor contracte de leasing financiar în forma agreata de încât F. L. și daca aceasta aproba, iar foștii utilizatori îndeplinesc întocmai și la termen condițiile stabilite de F. L. în acest sens.

Prin urmare, tribunalul a reținut că rezilierea contractului de leasing a fost recunoscută și acceptată ca atare de încât apelantă prin semnarea acestei convenției la care face chiar aceasta referire, astfel încât, orice acțiune și neînțelegere ulterioara nu poate impieta asupra consecințelor rezilierii contractului.

Tribunalul reține că prima instanță a constat ca părțile au prevăzut în contract, la art. 19.1 un pact comisoriu de grad IV, iar, întrucât la momentul cererii de radiere a contractului de leasing acesta nu mai exista, fiind reziliat de drept în baza pactului comisoriu expres, se impunea radierea lui din cartea funciara, notarea pierzându-și efectul.

Susținerile apelantei în sensul că raporturile contractuale dintre părți nu au fost desființate ci, urmare a negocierilor, au continuat, fiind încheiată între părți o nouă convenție, respectată în integralitate de către aceasta, nu atrag după sine respingerea cererii de radiere din cartea funciară a contractului de leasing leasing nr.2199/19.12.2007, întrucât, așa cum s-a reținut, rezilierea contractului a intervenit de drept, în temeiul parctului comisoriu de gradul IV, rezilierea recunoscută de către apelantă, temeiul continuării raporturilor contractuale fiind nouă convenție încheiată de părți, pentru a cărei opozabilitate se poate solicita, eventual notarea în cartea funciară, scopul notarilor în cartea funciara fiind acela de opozabilitate și de informare a terților, or, prin rezilierea de drept, contractul de leasing a încetat iar menținerea notarii lui în cartea funciara nu se mai subsumează scopului prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii, la data de 04.02.2014 a declarat recurs pârâta . care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 06.03.2014.

În motivarea recursului său, recurenta – pârâtă a arătat că hotărârea instanței de apel este data cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv "hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".

În mod greșit instanța de apel a respins ca neîntemeiata cererea de suspendare a cauzei " întrucât soluționarea prezentei cauze atârna de soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civila, fiind astfel incidente dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.

Cu privire la criticile aduse în ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecata, în mod greșit Tribunalul a reținut caracterul neîntemeiat al criticilor formulare al acestora, apreciind ca prima, instanța în mod corect a reținut efectul pactului comisoriu de gradul IV inserat în contractul de leasing nr.2199/19.12.2007 întrucât la momentul cererii de radiere antecontractul de leasing acesta nu mai exista, fiind reziliat de drept în baza pactului comisoriu expres, se impunea radierea lui din cartea funciară, notarea pierzându-și efectul.

Din materialul probator administrat în cauza, rezulta următoarele:

Între petentă, în calitate de proprietar finanțator și subscrisa, în calitate de locatar - utilizator, s-a încheiat contractul de Ieasing financiar nr.2199/19.12.2007, având a obiect imobilul din . nr. 26, sector 1 București, înscris în CF nr,_.

La data de 15.04.2010 petenta-intimată a emis către subscrisa notificarea de reziliere nr._ cu privire la contractul de Ieasing financiar nr, 2199/19.12.2007. În conținutul acestui înscris s-a menționat ca F. L. a făcut aplicarea actului comisoriu de gradul, IV conform prevederilor clauzei 11.12 din contractul de Ieasing, ca urmare a nerespectării de către recurentă a obligațiilor de plata.

Conform înscrisurilor depuse la dosar rezulta ca intimata - petenta a demarat executarea silita împotriva recurentei pentru obținerea posesiei imobilului ce a făcut obiectul contractului de Ieasing, executarea silita fiind încuviințată de instanță.

Tot din actele de la dosar, ulterior emiterii notificării de reziliere, între părți au existat negocieri finalizate prin convenția din data de 14.04.2011, înscris depus la dosar. Conform acestei convenții, până la data de 17.06.2011 intimata - pârâta nu va proceda la reluarea posesiei bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractelor de leasing, în cadrul dosarelor de executare inițiată dacă daca, până la acesta data, foștii utilizatori vor achita sumele stabilite prin convenție. În aceeași convenție s-a mai stipulat că oricând, până la data de 17.06.2011, sub condiția plații de către, foștii utilizatori a obligațiilor asumate, dreptul de proprietate asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, va fi transferat către foștii utilizatori.

Instant de apel în mod greșit a apreciat efectele convenției.

Așa cum rezulta din înscrisurile de la dosar, conform dispozițiilor art.977 din Vechiul Cod Civil, incident în cauză având în vedere și dispozițiile art.6 din Noul cod civil și data încheierii convenției, clauzele contractual din convenția încheiata intre parți la data de, 14.04.2011 trebuie interpretate în sens ca intenția parților contractante a fost aceea de a relua raporturile contractuale de leasing financiar nr. 2199/19.12.2007 și nu cum în mod greșit instanța de apel a făcut aprecieri cu privire la efectele încheierii convenției.

În mod greșit instanța de apel a reținut în decizia recurata ca, împrejurarea rezilierii contractului de leasing a fost recunoscută și acceptată de recurentă în preambulul convenției semnată la data de 14.04.2011, făcându-se referire la rezilierea contractului, acest acord fiind încheiat tocmai pentru a stopa efectele intervenirii rezilierii contractului și a împiedica reluarea în posesie a bunurilor ce au format obiectul contractului de către finanțator.

Această situație de fapt și anume prin semnarea convenției intenția părților contractante a fost aceea de a relua raporturile din contractul de leasing nr.2199/19.12.2007, a fost reținuta și în decizia nr.691R/12.03.2013 pronunțata de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2011 cât și în decizia nr.1071/16.05.2012 a Curții de Apel București în dosarul nr._/_ ambele instanțe făcând referire în considerentele hotărârilor pronunțate la împrejurarea ca a intervenit rezilierea unilaterala a contractului de leasing și ulterior încheierea unei noi convenții intre parți la data de 14.04.2011, prin care s-a stabilit modalitatea de plata de către recurentă a sumelor restante pentru a se evita reluarea în posesie de către finanțator a bunurilor ce au format obiectul contractului

Atât instanța de apel cât și instanța de fond au interpretat în mod greșit efectele încheierii convenției din 14.04.2011 între părțile semnatare, printre care și recurenta.

Decizia civila nr.1071/16.05.2012 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr._/3/2010 reprezintă o primă pronunțare a unei instanțe controlul judiciar cu privire la situația de drept a contractului de leasing și la efectele încheierii convenției din 14.04.2011.

Prin aceasta decizie, avem o hotărâre a unei instanțe de control judiciar, irevocabila instanța care s-a pronunțat asupra legalității rezilierii contractului de leasing, reziliere care nu produce efecte.

Instanța de apel a interpretat în în mod greșit probele administrate de recurentă în cauza, respectiv înscrisurile din care reiese ca după transmiterea notificării de reziliere între parți a fost încheiata convenția din 14.01.2011, cu consecința reluării relațiilor contractuale.

Instanța de fond a avut în vedere forța probatorie a deciziei civile nr.1071 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civila în dosarul nr._/3/2010 cu incidență în prezenta cauza care reprezintă autoritate de lucru judecat în privința faptului ca în încheierea convenției din 14.04.2011, ulterior notificării de reziliere, în consecință voința comună a părților a fost aceea de a se continua relațiile contractuale conform convenției din 14 aprilie 2011.

Față de această convenție, obligațiile de plată ale debitoarei s-au eșalonat conform articolului 1 lit.a și din convenție."

În considerentele deciziei sus menționate, instanța care a pronunțat decizia civila nr.1071/16.0 2012 nu a reținut intervenită rezilierea contractului de leasing în baza pactului comisoriu de gradul IV, iar că încheierea convenției din 14.04.2011 a fost făcuta pentru a stopa efectele intervenirii rezilierii contractului de leasing și a împiedica reluarea în posesie a bunurilor ce au format obiectul contractului de către finanțator.

Curtea de Apel București, în decizia nr.1071/16.05.2013 a arătat foarte clar care sunt efectele convenției, și anume continuarea relațiilor contractuale.

Așadar, împrejurarea încetării contractului de leasing financiar imobiliar nr.2199/19.12.2007 din inițiativa petentei, în urma emiterii de către intimata a notificării de reziliere nr._/15.04.2010, în urma căreia societatea recurentă avea obligația de a preda, la data de 05.05.2010, imobilul ce a făcut obiectul contractului de leasing - financiar imobiliar sus menționat, nu corespunde realității,

În realitate, raporturile contractule dintre parți nu au fost desființate în urma emiterii de către petenta a adresei nr._/15.04.2010, ce cuprindea o notificare de reziliere a contactului de leasing.

Așa cum reiese din înscrisurile de la dosar, ulterior notificării de reziliere sus menționate și achitării facturilor menționate în notificarea de reziliere, au existat negocieri intre parți după care, în vederea continuării și finalizării contractului de leasing, societatea recurentă, împreuna cu alte trei societăți din grup au încheiat cu petenta convenția din 14.04.2011 ce stabilea în sarcina ambelor parți următoarele obligații reciproce:

1. Societatea recurentă era obligata cu alte 3 societăți ( .., S.C.Space Music&Film S.R.L.și S.C. Maestro Credit Line S.R.L.) ca la data semnării convenției, să asigure creditarea contului bancar al . de 800.383,23 lei și, mai apoi, la fiecare dintre datele menționate în Convenție 22 aprilie 2011, 29 aprilie 2011, 6 mai 2011, 13 mai 2011, 20 mai 2011, 27 mai 2011, 3 iunie 2011, 10 iunie 2011 și 17 iunie 2011 să achite echivalentul în lei la cursul BNR din datele respective al sumei de 37.000 euro inclusiv TVA) obligație pe care societatea recurentă și-a îndeplinit-o întocmai, așa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și depuse de recurentă la întâmpinare.

2. creditoarea era obligată ca până la data de 17 iunie 2011 (data la care recurenta trebuia să achite ultima rată de 37.000 euro) să nu procedeze la preluarea posesiei bunurilor imobile care fac obiectul contractelor de leasing și ea, sub condiția îndeplinirii obligațiilor de plata asumare prin Convenție întocmai și la termen: sa transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul contractelor de leasing către foștii utilizatori sau către instituția financiară care a acceptat finanțarea foștilor utilizatori, sub condiția îndeplinirii cumulative a doua condiții: plata către creditoare a tuturor sumelor datorate în baza contractelor de leasing și semnarea unor contracte de vânzare-cumpărare în forma agreata de către creditoare sau, daca creditoarea aproba acest lucru. iar foștii utilizatori îndeplinesc întocmai și la termen condițiile stabilite de aceasta se pot reactiva contractele de leasing prin semnarea unor contracte de leasing financiar în forma agreata de firma de leasing,

Instanța de apel nu avut în vedere faptul că plățile asumate în baza art.1 lit a) și b) din convenție au fost efectuate cu. respectarea acestor clauze contractuale. așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de recurentă – anexele 2 și 3.

Recurenta precizează că și-a îndeplinit în totalitatea obligațiile asumate prin convenția sus menționă, plătind toate sumele pe care le avea de plată în vbaza convenției, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (recipise de consemnare, extrase de cont), intimata fiind cea care nu și-a îndeplinit aceste obligații.

Instanța de control judiciar, care a pronunțat decizia civilă nr.691R/12.03.2013 în dosarul nr._/299/2011 a reținut în considerentele hotărârii efectul pe care l-au avut plățile făcute de recurentă în baza convenției din 14.04.2011.

În considerentele deciziei civile nr.691R/12.03.2013 pronunțate în dosarul nr._/299/2011 instanța a reținut următoarele:

Ulterior denunțării unilaterale contractului, intre S.C F. L. Romania IFN S.A., pe de o parte și Excont 99 SRL, Maestro Credit Line SRL, Space Music & Film SRL și L. D. SRL, pe de alta parte a fost încheiat o convenție la 14.04.2011. prin care s-a stabilit ca până la 17.06.2011, F. L. nu va proceda la reluarea posesiei bunurilor imobile care au făcut obiectul contractelor de leasing în cadrul dosarelor de executare inițiale împotriva foștilor utilizatori sau la inițierea de noi acțiuni în justiție, daca la data semnării convenției foștii utilizatori vor credita contul bancar al societății cu suma de 800.383,23 lei și la fiecare din datele de 22.04.2011, 29.04.2011, 06.05.2011, 3.05.2011, 20.05.2011, 27.05.2011, 08.06.2011, 10.06.2011 și 17.06.2011, foștii utilizatori vor plăti suma de 37.000 euro în modalitate indicata la art.2 .

Prin aceeași convenție s-a stabilit în situația în" care foștii utilizatori nu își vor îndeplini obligația de plata asumata și la termenele stipulate, F. L. poate rezilia prezenta convenție de plin drept și fără altă formalitate prealabilă sau notificare suplimentara.

Este adevărat că finanțatorul și-a exprimat voința de denunțare unilaterală a contractelor conform prevederilor contractuale, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către debitoare, fiind demarată în acest sens procedura executării silite, însă tribunalul nu poate ignora faptul că la 14.04.2011, același finanțator a renunțat provizoriu la opțiunea reluării posesiei bunurilor sub condiția achitării în condițiile și termenele stipulate, a unor sume de bani de către foștii utilizatori. Chiar dacă cele doua contracte de leasing financiar au fost reziliate prin manifestarea de voința a finanțatorului, în ceea ce privește modalitatea de executare și repunerea în situația anterioara, cocontractanții, au stabilit un nou acord: F. L. nu va proceda la preluarea posesiei bunurilor imobile care au făcut obiectul contractelor de leasing în cadrul dosarul de executare inițiate împotriva foștilor utilizatori, sau la inițierea de noi acțiuni în justiție daca la data semnării convenției. foștii utilizatori vor credita contul bancar al societății cu suma de 800.383,23 lei și la fiecare din datele de 22.04.2011, 29.04.2011, 06.05.2011, 13.05.2011, 20.05.2011, 27.05.2011, 08.06.2011, 10.06.2011 și 17.06.2011 foștii utilizatori vor plăti suma de 37.000 euro în modalitate în art. _ .

Or, sub acest aspect, Tribunalul reține ca . a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin înscrisurile aflate la filele 67-79,"

Astfel, două instanțe de control judiciar, s-au pronunțat prin hotărâri irevocabile, ca voința comună a părților a fost aceea de a se continua relațiile contractuale conform convenției din 14.04.2011, conform deciziei civile nr.1071/16.05.2012 având o hotărâre a unei instanțe de control judiciar, irevocabilă, instanța s-a pronunțat asupra legalității rezilierii contractului de leasing, reziliere care nu produce efecte, iar conform deciziei nr.691R/12.03.2013 că societatea recurentă a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin convenția din 14.04.2011.

Atâta timp cât cat o instanța de control judiciar a statuat că societatea și-a îndeplinit obligațiile confort convenției din 14.04.2011, potrivit aceleiași convenții, în urma îndeplinirii obligațiilor de către . obligația de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul dosarului nr.2199/19.12.2007.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă ca recurenta a efectuat plăti conform obligațiilor stabilite la art.1 lit.a și b din convenție, îndeplinindu-și întocmai obligațiile pe care le avea conform convenției.

Astfel, conform înscrisurilor puse la dosar, înscrisuri care au fost folosite și la filele 67-79 în dosarul nr._ 299/2011, înscrisuri pe care instanța de control judiciar le-a avut în vedere la pronunțarea în decizia civilă nr.691.R/12.03.2013, rezulta ca societatea recurentă în baza convenției susmenționată, a achitat întocmai toate sumele de bani stipulate în convenție astfel: conform punctului 1 lit.b raportat la punctul 2 din convenție, recurenta era obligata să facă plăti săptămânale de 37.000 EUR + TVA în lei la cursul BNR la următoarele date:22.04.2011, 29.04.2011, 06.05.2011, 13.05.2011, 20.05.2011, 27.05.2011, 03.06.2011,10.06.2011, 17.06.2011.

Plata s-a făcut global pentru cele patru societăți semnatare ale convenției, iar în baza convenției s-au achitat următoarele sume de bani, astfel:

- 20 04.2011 s-a achitat suma de 151.367 lei astfel plătindu-se echivalentul sumei de 37.047 EUR (cursul BNR,1 eur= 4,0858 LEI);

- 28.04.2011 s-a achitat suma de 150.837,90 lei astfel plătindu-se echivalentul sumei de 37.006 EUR (cursul BNR ,1 eur = 4,076 LEI);

- 04.05.2011 s-a achitat suma 151.970,10 lei astfel plătindu-se echivalentul sumei de 37.103 EUR (cursul BNR,1 eur = 4,107 LEI);

- 09.05.2011 s-a achitat suma 151.970,10 lei astfel plătindu-se echivalentul sumei de 37.003 EUR (cursul BNR,1 eur = 4,107 LEI);

- 16.05.2011 s-a achitat suma de 151.922 lei astfel plătindu-se echivalentul sumei de 37.00S, EUR (cursul BNR,I eur= 4,1054 LEI)

- 23.05.2011 s-au făcut două plați astfel: o plata în cuantum de 70.000 lei, a II a plata în cuantum de 82.036 astfel plătindu-se echivalentul sumei de 37.003 (cursul BNR 1 l eur= 4,109 lei)- Ordinul de plată a intrat în bancă pe 22.05.2011, recurenta făcând plata la cursul BNR din această dată, dar banca a operat ordinul de plată la data de 23.05.2011.

- 01.06.2011 s-a achitat suma de 153.000 lei astfel plătindu-se echivalentul sumei de 37.049 EUR (cursul BNR 1 eur = 4,1297 lei)

- 10.06.20U s-a achitat suma de 153.000 lei astfel plătindu-se echivalentul sumei de 36.809 ELIR (cursul BNR ,1 eur= 4,1566 LEI);

- 14.06.2011 s-a achitat suma 153.795 lei, plătindu-se echivalentul sumei de 37.000 euro (la cursul BNR 1 eur=4,156 lei ) plata s-a ordonat la cursul din ziua de 10.06.2011, când s-a introdus ordinul de plată.

Făcând un calcul total al acestor plăți săptămânale rezultă că societățile semnatare ale convenției au plătit în plus 71 Euro, față de obligațiile de plată ce îi reveneau din convenție.

Solicită instanței să observe, din cele arătate mai sus, că societățile au achitat, fără obligație existentă, suma de 95.711,87 lei.

La momentul semnării convenției erau datorii în cuantum de 800.383,23 lei, așa cum se prevede la punctul 1 lit.a din convenție.

Societățile semnatare ale convenției, au achitat integral acest debit prin consemnare la data de 14.03.2011 la B. B. C. și în același timp, trei din patru societăți au achitat în contul bancar suma de 95.711,87 lei care a rămas în fapt fără obiect.

În acest sens, în data de 05.05 011. societățile au trimis adrese către creditoare (adresa nr._, atașată la prezentele concluzii) prin care au solicitat să li se comunice ce debite erau stinse cu aceasta suma (95.711,81 lei) și, dat fiind faptul că suma fusese achitată integral s-a solicitat ca una din ratele din convenție să fie acoperita parțial cu acesta suma.

În aceste condiții, în care obligațiile de plata în baza convenției au fost îndeplinite în totalitate intimata, avea obligația conform convenției sa le transmită dreptul de proprietate asupra imobilelor ce făceau obiectul contractelor de leasing încheiate cu cele patru societati semnatare ale convenției, printre care aflându-se și ..R.L., care încheiase cu intimata din prezenta cauza contractul de leasing 2199/19.12.2007) a cărui radiere din cartea funciara se solicita în prezenta cauza.

Intimata a inițiat procedura contractului de leasing nr.2199/19.12.2007, pentru a prelua posesia imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing și pentru a-l valorifica.. De altfel în prezent . scos la vânzare acest imobil.

De asemenea, trebuie avute în vedere și motivele pentru care registratorul de CF a respins cererea F. L. de radiere a contractului de leasing nr.2.199/19.12.2007 " ... constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative în care pactul comisoriu de gradul IV dobândește eficiența,fapt de care se leagă indisolubil și radierea din cartea funciara, reprezintă apanajul exclusiv al instanței de judecata, urmând ca radierea sa fie efectuata, în baza hotărârii judecătorești rămasă. irevocabilă."

Față de cererea intimatei petente de radiere a contractului de leasing din cartea funciara trebuie avute în vedere prevederile art.26 alin 4 din Legea nr.7/1996, înscrierile în cartea funciara sunt de trei tipuri: intabularea (avans ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale), înscrierea provizorie a drepturilor reale, sub condiția justificării lor ulterioare și notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor. juridice referitoare la starea și capacita persoanelor, acțiunilor și cailor de atac în justiție, precum și a masurilor de indisponibilizare, în legătura cu imobilele din cartea funciara.

Cele trei tipuri de înscrieri în cartea funciara au un regim juridic distinct, obiectul lor și implicit cerințele de admisibilitate fiind diferite.

Din contractul de leasing se observa inserarea unui pact comisoriu de gradul IV. O astfel de clauză este interpretata în sensul ca rezilierea va opera de plin drept, fără preaviz sau punere în întârziere. . situație, deși nu este necesara intervenția instanței de judecata, pentru a se pronunța rezilierea, nu este înlăturata competența unei instanțe judecătorești, sesizată cu o acțiune pe fondul cauzei pentru a constata intervenita rezilierea, respectiv pentru a constata îndeplinirea condițiilor rezilierii convenționale.

Așa cum reiese din actele de la dosar situația privind obligațiile recurentei decurgând din contractul leasing financiar și îndeplinirea acestor obligații constituie obiectul una cauze aflate pe rolul instanțelor de judecata. În mod corect; față de acesta situație, registratorul de carte funciară a respins cererea . radiere a contractului de leasing nr.2199/19.12.2007, întrucât registratorul de carte funciara nu are nicio competenta, în clarificarea raporturilor juridice dintre parți) aceasta atribuție aparținând exclusiv instanței de judeca .

Or, subscrisa a sesizat instanța de judecata, respectiv Tribunalul București, Secția a VI-a Civila cu o acțiune ce formează obiectul dosarului nr._ ) având ca obiect obligarea . transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing prin care recurenta invoca faptul că și-a îndeplinit obligațiile ce deriva din convenția încheiata la data de 14.04.2011.

Mai mult decât atât, instanța trebuia sa aibă în vedere obiectul prezentei cauze, plângere împotriva încheierii de carte funciara și trebuie să verifice legalitatea încheierii prin prisma atribuțiilor registratorului de carte funciara. Astfel, trebuie analizat dacă registratorul de carte funciară a respectat dispozițiile legale la pronunțarea încheierii sale. În cauza de față, instanța trebuie sa verifice posibilitatea registratorului de a face interpretări ale unui contract pe aspectul interveni rezilierii contractului în baza unui pact comisoriu de grad IV.

Potrivit dispozițiilor art.89 alin 1 și 3 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară aprobat prin Ordinul 633/2006, radierea înscrierilor din cartea funciară se face fie pe cale amiabila prin declarație autentica, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă. Din prevederile legale sus menționate, rezulta ca registratorul de carte funciara nu poate proceda la. radierea contractului de leasing în lipsa acordului parții adverse sau în lipsa unei hotărâri judecătorești irevocabile, ceea ce conduce în mod clar la concluzia ca acesta nu are competenta de a constata rezilierea unui contract prin intervenirea pactului comisoriu de gradul IV.

Față de aceste considerente, față de limitele atribuțiilor registratorului de carte funciară, în mod legal a fost respinsa cererea de radiere.

Față de cele învederate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr._ pronunțata la data de 05.10.2012 de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr._ iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulata de patenta . IFN SA împotriva încheierii nr._ pronunțată la data de 8.05.2012, de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliara - Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliara Sector 1 București cu consecința menținerii notarii în cartea funciara a contractului de leasing nr.2199/19.12.2007 înscris în CF_-CI-U3 (provenita din CF pe hârtie cu nr._).

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 din codul de procedură civilă .

La data de 19.03.2014 intimata – reclamantă . IFN SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea în totalitate a deciziei civile recurate și obligarea pârâtei . la plata către reclamantă a tuturor cheltuielilor de judecate ocazinate de prezentul proces.

În motivarea întâmpinării, intimata – reclamantă a arătat următoarele:

Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.7 și 9 din Codul de Procedura Civila ("C.")

În conformitate cu art. 304 C.:

Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:

9. când hotărârea este lipsita de temei legal ori a fost data cu aplicarea greșita a legii.

Tribunalul București în considerentele Deciziei a menționat:

Astfel, în cauza se impunea admiterea acțiunii și desființarea încheierilor nr._/09.04.2012 și nr.7240/17.02.2012, pronunțate de Oficiul de Cadastru Publicitate Imobiliara Sector 1 București, cu consecința radierii notarii cu privire la existenta contractului de leasing nr.2199/19.12.2007 pentru motivele expuse de prima instanța.

Ori, Judecătoria Sectorului 1 București și-a întemeiat soluția pe următoarele texte legale: art.26 alin.(4) lit.(c), art.42 alin.(1) și (2), art.48 din Legea nr.7/1996 - Legea Cadastrului și a Publicității Imobiliare, precum și pe prevederile Contractului de Leasing:

Se reține de către instanța ca părțile au prevăzut în contract, la art.19.1 un pact comisoriu de grad IV care face ca simpla notificare transmisă de către petenta intimatei sa aibă forța juridică a unei rezilieri de drept.

Cum la momentul cererii de radiere a contractului de leasing acesta nu mai exista, fiind reziliat în baza pactului comisoriu expres și notificării de reziliere, se impunea radierea lui din carte funciara, notarea pierzându-și efectul.

Prin urmare, susținerea L. cu privire la faptul ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal este neîntemeiata.

B.Cu privire la invocarea de către L. a convenției încheiate între F. L., L., Space Music&Film S.R.l., Maestro Credit line S.R.l. și Excont S.R.l.:

Plângerea formulata de F. L. reprezintă o procedura specială, în cadrul căreia instanța va analiza exclusiv dacă, în baza înscrisurilor depuse de F. L., OCPI trebuia sa radieze Contractul de Leasing din Cartea Funciara, fără a dispune cu privire la fondul raporturilor juridice dintre parți.

L. în cuprinsul cererii de recurs afirma:

Așa cum rezulta din înscris urile de la dosar, conform dispozițiilor art.977 din Vechiul Cod Civil, [. .. } trebuie interpretate în sensul ca intenția părților contractante a fost aceea de a relua raporturile contractual de leasing.

Ori, aceste susțineri sunt total greșite.

Clauzele Convenției sunt foarte clare și precise, părțile înțelegând nimic mai mult decât suspendarea executării silite ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către L. (și a celorlalte companii din grup).

Astfel, acceptând rezilierea intervenita ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plata, L. (împreuna cu alți 3 Foști Utilizatori, având asociați/administratori comuni) a încheiat cu F. L. Conventia din data de 14 aprilie 2011 ("Convenția"), conform căreia:

Preambul

ÎNTRUCÂT, intre F. lease, în calitate de finanțator și proprietar al bunurilor date în leasing și Foștii Utilizatori s-au încheiat o . contracte de leasing financiar ("Contractele de Leasing") care în prezent sunt reziliate de către F. L. ca urmare a neplății de către Foștii Utilizatori a sumelor datorate;

Preambul

ÎNTRUCÂT, până la data prezentei Convenții Foștii Utilizatorii nu au predat bunurile ce au făcut obiectul Contractelor de Leasing și nu au plătit sumele datorate F. L., însa solicita F. L. stoparea executării silite în vederea stingerii debitelor datorate F. L. și a cumpărării bunurilor care au fost date în leasing;

Clauza 1

Până la data de 17 iunie 2011 F. L. nu va proceda la reluarea posesiei bunurilor imobile care au făcut obiectul Contractelor de Leasing în cadrul dosarelor de executare inițiate împotriva Foștilor Utilizatori sau la inițierea de noi acțiuni în justiție împotriva Foștilor Utilizatori în baza Contractelor de Leasing, daca până la aceasta data, Foștii Utilizatori vor credita contul bancar al F. L. indicat la descrierea Parților [. .. ];

Clauza 6

Semnarea prezentei Convenții de către F. L. nu reprezintă vreo renunțare a F. L. la drepturile prevăzute în favoarea sa de către legislația aplicabila sau Contractele de Leasing cu excepția acordului exprimat prin Clauza 1 de a nu proceda la reluarea posesiei bunurilor imobile care au făcut obiectul Contractelor de Leasing în cadrul dosarelor de executare inițiate împotriva Foștilor Utilizatori până la data de 17 iunie 2011 sub condiția primirii plăților indicate mai sus;

Clauza 7 pct. (ii) daca F. L. aproba acest lucru, iar Foștii Utilizatori îndeplinesc întocmai și la termen condițiile (plata către F. L. a tuturor sumelor datorate în baza Contractelor de Leasing) stabilite de F. L. în acest sens, se pot reactiva Contractele de Leasing prin semnarea unor contracte de leasing financiar în forma agreata de către F. L..

Din prevederile Convenției, citate mai sus, rezulta ca:

(a) L. (împreuna cu celelalte companii din grup) a recunoscut încălcarea obligațiilor contractuale;

(b) L. a obținut de la F. L. o amânare a executării silite în scopul de a: (i) cumpăra Imobilul; sau (ii) refinanța Imobilul prin intermediul altei instituții financiare; sau (iii) de a încheia un nou contract de leasing cu F. L.;

(c) rezilierea Contractului de Leasing nu a fost contestata de L., ba, dimpotrivă acesta a recunoscut-o, împreuna cu existenta obligațiilor de plata față de F. L.:

(d) Contractul de Leasing este reziliat, iar L. a recunoscut acest fapt.

Raporturile contractuale născute în temeiul Contractelor de Leasing au încetat pentru totdeauna prin rezilierea unilaterala dispusa de F. L. și acceptata de Debitor chiar prin Convenție.

Astfel, niciun act adițional ori convenție nu poate repune în vigoare un contract reziliat.

Reluarea raporturilor contractuale, în aceleași condiții stabilite prin Contractele de Leasing, ori prin modificarea condițiilor stabilite prin Contractele de Leasing, ar fi putut avea loc NUMAI în cazul în care părțile ar fi încheiat noi contracte de leasing.

De altfel, Clauza 7 pct.ii din Convenție, citata mai sus, conferă părților posibilitatea "reactivării" Contractelor de leasing, exclusiv prin semnarea unor noi contracte de leasing.

În consecința, Contractele de Leasing nu au fost modificate prin Convenție.

În plus, prin Convenție F. L. s-a obligat să suspende, nu să înceteze executarea silita, fapt care atesta de asemenea că, prin semnarea Convenției, rezilierea Contractelor de Leasing nu a fost afectată.

Sumele prevăzute în Convenție acopereau numai facturile emise și neachitate și penalitățile aferente și fac parte din suma totala datorata urmare a rezilierii Contractelor de Leasing (formata din facturi emise și neachitate, daune interese, penalități) și au fost solicitate Debitorului și celorlalți foști utilizatori în scopul exclusiv de a amâna executarea silita, și nu pentru modificarea Contractelor de Leasing ori pentru vreun alt scop pretins de Debitor.

Diferența dintre sumele datorate potrivit Convenției și sumele datorate potrivit Contractelor de Leasing a fost evidențiata în Clauza 7 din Convenție, potrivit căreia, pentru a transfera dreptul de proprietate către Debitor ori către un alt finanțator, F. L. trebuia să primească TOATE sumele datorate în baza Contractelor de Leasing, nefiind suficiente plățile în temeiul Convenției.

Însa, termenul prevăzut în Convenție, 17 iunie 2011, a fost depășit, iar L. și-a încălcat obligațiile asumate: (a) nu a plătit integral sumele menționate în Convenție; (b) nu a plătit contravaloarea Imobilului și a BMW, personal sau prin intermediul altui finanțator; și (c) nu a încheiat noi contracte de leasing cu F. L..

Plățile efectuate de L. și de ceilalți foști utilizatori au stins o parte din debit, însa F. L. este îndreptățită, conform prevederilor contractuale și legale, să solicite integral sumele datorate conform notificărilor de reziliere, la care se adaugă penalități până la data plații efective.

Prin urmare, având în vedere ca la momentul depunerii la OCPI a cererii de radiere a Contractului de Leasing, acesta nu mai exista, fiind reziliat de plin drept în baza pactului comisoriu expres și notificării de reziliere, se impune radierea Contractului de Leasing din Cartea Funciara a Imobilului, notarea acestuia pierzându-și orice efect încă de la rezilierea Contractilului de Leasing datorata neîndeplinirii culpabile a obligațiilor de plata de către L..

Pactul comisoriu de gradul IV își produce efectele fără intervenția instanței de judecata:

Regimul juridic al clauzelor rezolutorii, prevăzute în contracte, este unanim recunoscut în doctrina și în jurisprudența. Pentru validitatea lor nu se cere nicio formalitate particulara, ci trebuie formulate expres și cu precizie.

Rezilierea convențională poate fi mai mult sau mai puțin energică, astfel încât în doctrina și jurisprudență s-a apreciat ca pactele comisorii sunt de diferite grade, în ordinea crescătoare a forței lor juridice.

Pactul comisoriu de gradul IV, inserat în Contractul de Leasing, este clauza contractuala în care părțile stipulează clar și explicit ca atunci când o parte nu execută obligațiile la care s-a angajat, contractul încetează de plin drept, fără punere în întârziere și fără intervenția instanței de judecata.

Acesta este cel mai energic pact comisoriu expres, care ii da dreptul creditorului (F. L.) sa invoce rezilierea de plin drept a contractului.

În acest caz, rolul instanței de judecata în desființarea contractului este înlăturat în totalitate.

În cazul în care o parte sesizează instanța de judecata, aceasta se va limita doar sa verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în pactul comisoriu expres și sa constate ca rezilierea contractului s-a produs.

Or, instanța de judecata s-a pronunțat deja cu privire la rezilierea Contractului de Leasing, încuviințând executarea silita pentru predarea Imobilului.

Rezilierea Contractului de Leasing nu poate fi contestata de OCPI. Respingerea de către OCPI a cererii de radiere a înscrierii Contractului de Leasing reziliat este ilegală și echivalează cu transformarea în mod unilateral, de către un terț (OCPI), a pactului comisoriu de gradul IV în pact comisoriu de gradul lll, întrucât singura deosebire dintre cele doua tipuri de clauze este faptul ca, în cazul pactului comisoriu de gradul III, rezilierea se constată de către instanța de judecata.

D.Cu privire la dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de carte funciara aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 ("Regulamentul").

În conformitate cu dispozițiile art.26 alin (4) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciara sunt de 3 tipuri:

(i) Intabularea - înscrierea privind dobândirea, modificarea sau stingerea, cu titlu definitiv, a unui drept real imobiliar;

(ii) înscrierea provizorie - pentru aceasta înscriere condițiile sunt diferite după cum aceasta este ceruta în temeiul unui înscris sau în temeiul unei hotărâri judecătorești;

(iii) Notarea - reprezintă înscrierea prin care se asigura opozabilitatea față de terți, sau după caz, informarea acestora cu privire la drepturile personale faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele din cartea funciară.

În conformitate cu art. 76 alin. (1) din Regulament:

Radierea N./LOR care și-au pierdut efectul se va hotărî de registratorul de Carte Funciara, la cerere sau din oficiu

Învederează instanței ca obiectul prezentei cauze este plângerea formulata de F. L. împotriva încheierii de carte funciara prin care a fost respinsa radierea NOTARII referitoare la Contractul de Leasing, notare care după rezilierea Contractului de Leasing nu își mai îndeplinește scopul pentru care a fost efectuată.

Totodată, solicită să se constate ca, notarea creează o imagine eronata asupra situației juridice actuale a imobilului, având în vedere ca este prezentata o situație care nu corespunde realității.

Mai mult decât atât, datorita menținerii notarii în cartea funciara nu se produc efectele acordate notarii prin lege, drept urmare la momentul actual este încălcat principalul scop al notarilor în cartea funciara și anume acela al opozabilității și informării terților.

E. Cu privire la practica instanțelor de judecata privind Contractul de Leasing.

Având în vedere ca pe rolul instanțelor exista dosare care au ca obiect plângeri de Carte Funciara, în care F. L. are calitatea de petent, iar L. împreuna cu companiile din grup (Excont 99 SRL, Space Music&Film SRL) pe cea de intimate, intimata – reclamantă depune alăturat sentințe și decizii ale instanțelor de judecata care susțin punctul lor de vedere explicat mai sus.

Prin Sentința civila nr. 4162/2012 pronunțata la data de 8 martie 2012 în dosarul nr._/299/2011 (Anexa nr.1), Judecătoria Sectorului 1 a respins cererea de validare a popririi formulata de F. L. împotriva L., în calitate de debitor și C. & C., în calitate de terț poprit, constatând următoarele:

L. avea obligația de a preda imobilul la data de 05.05.2010 în baza art. 11.4

din contractul de leasing financiar nr.2199/19.12.2007, începând cu aceeași data încetând și contractul de închiriere nr. 2/23.02.2010 odată cu desființarea dreptului de folosința a locatorului/utilizatorului, respectiv a obiectului contractului de închiriere. Este adevărat ca utilizatorul a continuat sa folosească imobilul și ulterior acestei date, însa nu în temeiul unui drept de folosința asupra imobilului, ci în mod abuziv, cu încălcarea obligațiilor asumate prin contractul de leasing nr. 2199, iar convenția din 14.04.2011 prin care s-a prelungit termenul de predare a imobilului până la data de 17.06.2011 nu a avut înțelesul unei reactivări a contractului de-leasing și a dreptului utilizatorului de subînchiriere, ci de suspendare a executării silite în vederea soluționării pe cale amiabile a litigiului. Prin urmare, raporturile dintre părțile litigante se rezolva pe teren delictual, iar nu contractual [...]

Prin urmare instanța a considerat ca simpla notificare de reziliere transmisa de F. L. catre L. era suficienta pentru a înceta raporturile juridice contractuale.

Prin Sentința nr._/2012 pronunțata de către Judecătoria Sectorului la data de 10 octombrie 2012 în dosarul nr._/299/2012 (Anexa nr. 2) având ca obiect plângere de Carte Funciara împotriva încheierii de respingere nr._ din data de 8 mai 2012 prin care OCPI a respins radierea Contractului de Leasing din Cartea Funciara a Imobilului (etaj 4).

Cum la momentul cererii de radiere a contractului de leasing, acesta nu mai exista, fiind reziliat de parți în baza pactului comisoriu expres și notificării de reziliere, se impune radierea lui din cartea funciara, notarea pierzându-și efectul.

De altfel, scopul notarilor în cartea funciara este acela de opozabilitate și de informare a terților, or prin reziliere de drept, contractul de leasing a încetat iar menținerea lui în cartea funciara nu se mai subsumează scopului prevăzut de lege.

Prin Sentința nr.6559 din data de 19 aprilie 2013, din dosarul nr._/301/2012 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, a fost admisa cererea formulata de F. L. împotriva Excont, având ca obiect plângerea împotriva încheierii de Carte Funciara prin care OCPI Sector 3 a respins cererea F. L. de radiere a Contractului de Leasing Financiar nr. 3035 din data de 25 septembrie 2008.

În considerentele Sentinței Judecătoria Sectorului 3 a constatat:

Având în vedere desființarea de drept a contractului de leasing financiar prin valorificarea clauzei contractuale (art.11.2)- pact comisoriu de gradul IV, cuprinsul cărții funciare nu mai corespunde situației juridice reale (deoarece dreptul de folosința al utilizatorului nu mai este susținut de contractul de leasing imobiliar nr.3035 încheiat cu Excont).

Ținând cont de considerentele expuse mai sus, intimata – reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei civile recurate și să se dispună obligarea recurentei – pârâte la plata cheltuielilor de judecata generate de soluționarea prezentului litigiu.

Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.

Recurenta și-a întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.

În ceea ce privește motivul de recurs formulat și întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.

Din examinarea cererii de recurs, rezultă că pârâta a invocat greșita respingere a cererii de suspendare a prezentei cauze, formulate în fața instanței de apel, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr_ . Cererea de suspendare a fost întemeiată pe prevederile art 244 alin 1 pct 1 cod procedură civilă.

În conformitate cu aceste dispoziții procedurale, instanța poate suspenda judecata unei cauzei dacă constată că soluționarea litigiului depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept, ce formează obiectul altei judecăți.

Potrivit acestor prevederi legale, care consacră un caz de suspendare facultativă, instanța poate lua măsura suspendării dacă soluționarea cauzei depinde în tot în parte de existența sau inexistența unui drept, ce formează obiectul altei judecăți. Semnificația acestui text procedural rezidă în posibilitatea recunoscută de lege organului judiciar de temporiza soluționarea unei cauze, până la rezolvarea unei chestiuni de drept, relevante pentru cauza de față și care formează obiectul unui alt proces aflat în desfășurare. Rațiunea pentru care legiuitorul a pus la dispoziția instanței de judecată acest instrument procedural constată în necesitatea de a evita pronunțarea unor soluții contradictorii, dând naștere astfel unor situați pentru remedierea cărora părțile implicate ar trebuie să recurgă la exercitarea unor căi extraordinare de atac. Pe de altă parte, buna administrare a justiție constituie un alt motiv pentru care legiuitorul a considerat necesară reglementarea acestei instituții juridice, în condițiile din probele administrate în cauză poate rezulta că anumite elemente ale cauzei s-ar impune să fie clarificate pentru justa soluționarea a litigiului, dar instanța nu are investirea necesară pentru a proceda în consecință.

Din economia prevederilor art 244 cod procedură civilă, rezultă că cerința esențială ce se impune a fi îndeplinită, pentru ca organul judiciar să poată recurge la măsura suspendării este existența unei legături suficiente între drepturile și interesele pe care reclamantul încearcă să și le valorifice și drepturile care sunt supuse dezbaterii judiciare în celălalt proces. De observat este că legiuitorul nu condiționează încuviințarea suspendării, în temeiul acestor dispoziții procedurale, de îndeplinirea cerinței identității părților din cele două procese, astfel că acest aspect este subordonat condiției legale referitoare la existența unei interdependențe de natură juridică între obiectele celor două dosare. În acest context noțiunea de interdependență nu trebuie înțeleasă în sens restrictiv de raport de accesorietate, cu consecința că suspendarea apare ca măsură oportună pentru buna administrare a actului de justiție ori de câte ori tranșarea unei chestiuni de drept în mod irevocabil este de natură să influențeze soluționarea cauzei și o astfel de măsură se impune pentru corecta protejare a drepturilor și intereselor legitime ale părților implicate.

Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea constată că între cele două litigii nu există o legătură de natură să determine incidența dispozițiilor art 244 pct 1 cod procedură civilă, în condițiile obiectul prezentei cauze este reprezentat de plângerea împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a respins cererea de radiere a contractului de leasing încheiat între părți, iar obiectul celuilalt dosar constată în contestație la executare împotriva actelor de executarea efectuate în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar imobiliar. Particularitățile prezentei spețe sunt date de regimul juridic specific înscrierilor care se realizează în cartea funciară, în concret fiind vorba de maniera și condițiile legale în care aceste înscrieri( indiferent de forma pe care o îmbracă) se pot realiza și respectiv radia.

Prin cererea adresată de petenta intimată biroului de carte funciară are ca obiect radierea din cartea funciară a notării relative la contractul de leasing care a intervenit între părțile acestui litigiu, motivat de faptul că ar fi intervenit rezilierea de drept a acestui contract în temeiul efectelor juridice ale unui pact comisoriu la ultim grad. Cererea a fost respinsă, iar legalitatea încheierii contestate în prezenta cauză se examinează exclusiv pe baza actelor doveditoarea care au stat la baza emiterii încheierii respective, neavând nicio relevanță, sub aspectul soluție ce urmează a se da în cauza de față, alte litigii care poartă asupra dreptului intabulat sau notat în cartea funciară.

Esențial este faptul că verificarea legalității încheierii împotriva căreia s-a formulat plângere, se circumscrie atribuțiilor registratorului de carte funciară, prin prisma cărora de realizează acest control, organul judiciar fiind îndrituit să examineze modalitatea și limitele în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile legale. Din această perspectivă relevante sunt dispozițiile regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, din interpretarea cărora rezultă în mod indubitabil că registratorul de carte funciară soluționează cererea pe baza actului constitutiv sau translativ de drepturi, fără să poată realiza o analiză efectivă asupra fondului raporturilor juridice care se stabilesc între părți și implicit asupra clauzelor actelor juridice, generatoarea a acestor relații juridice.

Astfel potrivit prevederilor art 63 alin 1 și 1 indice 1 din Regulamentul anterior menționat nr 633/2006, potrivit cărora dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege. Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Din interpretarea acestor dispoziții, reiese că verificările pe care le face registratorul de carte funciară sunt doar formale, limitate la valabilitatea actului juridic respectiv( cu precizarea că, doar din punct de vedere al formei cerute de lege) și în nici un caz nu pot cuprinde evaluări ale raporturilor juridice dintre părți sau interpretarea clauzelor contractuale. Mergând pe linia acestui raționament, Curtea constată că nu pot avea relevanță nici pentru registratorul de carte funciară și pentru instanța de judecată eventualele litigii, referitoare la fondul raporturilor juridice dintre părți, inclusiv la procedurile execuționale demarate pentru realizarea drepturilor acestora.

Din această perspectivă, Curtea apreciază că aceste argumente sunt suficiente pentru a tranșa asupra cererii de suspendare întemeiată pe prevederile art 244 alin 1 pct 1 cod procedură civilă, în sensul legalității soluției pronunțate de instanța de apel, în considerarea limitelor în cadrul cărora registratorul de carte funciară și implicit organul judiciar sesizat cu judecarea plângere, efectuează verificările pentru soluționarea cererii de radiere, respectiv pentru soluționarea căilor de atac puse la dispoziție de către legiuitor.

În ceea ce privește, criticile aduse soluției de fond, date de instanța de apel, Curtea constată justețea susținerilor recurentei în sensul că trebuie avut în vedere obiectul prezentei cauze și anume plângere împotriva încheierii de carte funciară, precum și faptul că trebuie examinat dacă registratorul de carte funciară a respectat prevederile legale la pronunțarea încheierii de respingere a cererii de radiere a contractului de leasing. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art 885 din Noul cod civil, din interpretarea cărora rezultă că radierile din cartea funciară se pot face în condiții de regularitate procedurală, numai pe baza acordului de voință al părților sau pe baza hotărârii judecătorești, care tranșează irevocabil chestiunea litigioasă dintre părți. Aceste dispoziții sunt în deplină concordanță cu prevederile art 98 alin 3 din Regulament, care reglementând rectificarea cărții funciare, stabilește aceleași modalități de realizare: pe cale amiabilă, prin declarație autentică sau hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Având în vedere că se pune în discuție efectul unui pact comisoriu de ultim grad, calificat de doctrină ca fiind cel mai eficient, în sensul că în temeiul său se produce rezilierea de drept a contractului fără a mai fi necesare îndeplinirea altor formalități și fără a fi necesară intervenția instanței de judecată, Curtea consideră că fizionomia juridică a pactului comisoriu de gradul lV nu este de natură să constituie un argument pentru a înlătura de la aplicare prevederile art 885 din nou cod civil. În acest context, organul judiciar ar avea doar a constata produs efectul pactului comisoriu, necesitatea unei astfel de constatări nefiind de natură să contravină regimului juridic specific pactului comisoriu în considerarea regulilor speciale ce guvernează cartea funciară, o astfel de hotărârea judecătoresc ca baza legală pentru rectificarea cărții funciare, în acord cu prevederile legale anterior arătate.

Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în partea decizia recurată, în sensul că va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința apelată și va respinge acțiunea ca nefondată. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate. Se va lua că părțile solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta –pârâtă ., împotriva deciziei civile nr.990 A din 14.10.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. L. ROMANIA IFN S.A.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul că:

Admite apelul formulat de apelanta – pârâtă . împotriva sentinței civile nr._/05.10.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:

Respinge ca nefondată acțiunea.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate și sentinței apelate.

Ia act că părțile cer cheltuieli pe cale separată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. G. I. S. G. S.

GREFIER

N. C. I.

Red.I.S.

Tehnored. C.S./I.S.

Ex.2/13.05.2014

T.B. Secția a IV-a Civilă – E.A.

- M.A.B.

Jud. sector 1 București – E.M.S.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2104/2013. Curtea de Apel...		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 809/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 349/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj judiciar. Decizia nr. 18/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 2046/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 2104/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 809/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 192/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 705/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act. Decizia nr. 719/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI