Pretenţii. Decizia nr. 1546/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1546/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 1546/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1546 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21 OCTOMBRIE 2014
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE - M. S. C.
JUDECATOR - M. S.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - G. C. A.
**********
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele pârâte G. Ș. și B. G. împotriva încheierii de ședință din data de 02.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ 14 în contradictoriu cu intimații reclamanți B. C. C. și S. D. M..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: recurentele pârâte G. Ș. și B. G., reprezentate de avocat P. G., cu împuternicirea avocațială .-_/2014, lipsind intimații reclamanți B. C. C. și S. D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentelor pârâte G. Ș. și B. G. depune la dosarul cauzei dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, respectiv chitanța nr.ACC_/18.09.2014. Arată că în dosarul de fond s-a fixat termen de judecată pentru data de 21 noiembrie 2014, astfel cum face dovada cu fotocopia citației primite de parte pentru acest termen de judecată. Arată că nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul recurentelor pârâte G. Ș. și B. G. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, să se constate îndeplinite cerințele legii, în conformitate cu art. 3181 C.pr.civ., fiind făcută dovada plății cauțiunii în suma stabilită de instanță, de 500 lei. Arată că prin sentința civilă nr. 2287/05.03.2013, definitivă, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București se stabilește ca obligație a celor doi intimați reclamanți, ca aceștia să încheie contracte cu chiriașii până la data de 19.05.2014, lucru care nu s-a întâmplat. Mai arată că la fila 32 din dosarul instanței de fond se găsește cererea intimaților reclamanți prin care solicită legalizarea sentinței în vederea punerii în executare și realizării evacuării. Precizează că reclamanții au mai solicitat evacuarea unor persoane din același imobil și anume de la apartamentele nr.2 și nr.3, dosarele constituite urmare acestor cererii fiind suspendate, întrucât au formulat contestație în anulare, care se află pe rolul tribunalului București. Apartamentul din care se solicită evacuarea în prezentul litigiu fiind apartamentul 3A, situat la mansardă. Singurul dosar care a rămas definitiv și irevocabil este dosarul nr._, în care s-a pronunțat hotărârea împotriva căreia s-a promovat pentru pârâții G. Ș. și B. G. contestația în anulare specială. La termenul la care s-a discutat suspendarea s-a ținut cont doar de aspectul că reclamanții aveau obligația să încheie contracte cu chiriașii până la data de 19.05.2014, dată până la care s-a apreciat că erau în afara pericolului de a fi evacuați, deși când instanța s-a pronunțat și s-a acordat termen, era deja iunie 2014 și în consecință era depășit termenul până la care reclamanții aveau obligația să încheie contract cu chiriașii, 19.05.2014. Instanța a făcut referire în motivare la împrejurarea că recursul pârâților s-a constatat nul, or tocmai din acest motiv au formulat contestația în anulare, apreciind că instanța de recurs a interpretat greșit legea. Solicită suspendarea executării sentinței până la soluționarea contestației în anulare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 2.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ 14, Tribunalul București Secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării deciziei civile nr.102 R/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, formulată de contestatoarele G. Ș. și B. G., în contradictoriu cu intimații B. C. C. și S. D. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare a fost constat nul recursul și că nu a fost începută executarea silită, contestatoarele arătând că termenul de închiriere astfel cum a fost stabilit prin sentința recurată expiră la data de 19.05.2014.
În drept, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art.319 alin.1 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art.403 alin.3 și 4 C.pr.civ.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs contestatoarele G. Ș. și B. G., în motivarea căruia au susținut următoarele critici:
Cauza de evacuare a contestatorilor-recurenți este decizia civilă nr. 131A/25.05.2010 pronunțata in dosarul nr._/3/2008 de Curtea de Apel București, irevocabila, si Dispoziția nr. 5087/09.12.2011 emisa de Primarul General al Mun. București de restituire in natura către reclamanții B. C. C. si S. D. M. a imobilului din .-53 format din apartamentele nr. 2, nr. 3, nr. 3A mansarda si spațiu comercial, sector 4, fapt pentru care s-a încheiat cu reclamanții Protocolul de predare-primire al imobilului nr._.
In urma acestor decizii, reclamanții au formulat acțiuni având ca obiect evacuarea familiilor C. M. din . A. V. din . G. Ș. si B. G. din . rolul Judecătoriei sectorului 4 București, in dosarele nr._, nr. 554l/4/2012 si nr._ .
Recurentele arată că, în motivarea cererii de suspendare a executării sentinței de evacuare, au menționat că îndeplinesc condițiile art. 319 ind. l C.pr.civ., au plătit cauțiunea în suma de 500 lei conform chitanței si recipisei de consemnare în data de 16.04.2014; că în Sentința civila nr. 2287/05.03.2013 se stabilește sa se încheie contract cu chiriașii pentru o perioada de pana la 19.05.2014, fără nici o sancțiune însa pentru presupușii proprietari, data după care oricând, sentința de evacuare irevocabila poate fi executata, deoarece chiriașii rămân fără nici un titlu locativ; și că este evident ca evacuarea contestatorilor din locuința în care au locuit cu chirie la stat din anul 1964, deci de 50 de ani, locuința pe care au întreținut-o si îmbunătățit-o în aceasta perioada dar nu au primit despăgubiri nici pentru aceste cheltuieli, reprezintă un pericol real si o paguba iminenta si imposibil de recuperat pentru aceștia.
Instanța, însa, nu a ținut cont de aceste motive si mai mult, în mod greșit a făcut aplicarea unui alt temei de drept care nu se aplica acestei cauze de contestație in anulare formulata in baza art. 317 C.pr.civ. iar suspendarea se face in baza art. 319 ind. 1 C.pr.civ., raportând încheierea data la art. 403 alin 3 și 4 C.pr.civ., care se refera la o cauza de contestație la executare silita care are ca temei art. 399 C.pr.civ., prezentul dosar neavând acest obiect.
Mai mult, aprecierea superficiala asupra faptului ca "recursul a fost constatat nul" în opinia instanței evident din vina contestatorilor, deși nulitatea apare în urma recalificării si greșelii de aplicare a legii de către instanța de recurs, aspect ce va fi analizat în contestația în anulare, reprezintă o antepronunțare asupra obiectului cererii de contestație în anulare, fapt care de la început conduce la inutilitatea demersului în instanța si limitează accesul la justiție în vederea aflării adevărului.
Totodată instanța nu a mai observat ca primul termen pe care l-a stabilit pentru contestația în anulare este în 27.06.2014, deci mult după data de 19.05.2014 când, conform sentinței, chiriașii contestatori nu ar mai avea nici un titlu locativ si ar putea fi evacuați oricând si nu se cunoaște durata cauzei în instanța.
Recurentele solicită sa se constate că sentințele a căror suspendare au solicitat-o sunt executorii si singurul pericol real si paguba iminenta este asupra contestatorilor pana la soluționarea irevocabila a cererii de contestație în anulare.
Recurentele solicită admiterea recursului și suspendarea executării sentințelor irevocabile până la soluționarea contestației în anulare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C.pr.civ.
Intimații reclamanți B. C. C. și S. D. M. nu au formulat întâmpinare în recurs.
Analizând încheierea recurată din perspectiva criticilor formulate, precum și actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2287/05.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sectorului 4 București a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții B. C. C. și S. D. M. împotriva pârâtelor G. Ș. și B. G.; a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtele G. Ș. și B. G. împotriva reclamanților B. C. C. si S. D. M.; a obligat reclamanții să încheie cu pârâtele un nou contract de închiriere pentru spațiul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr.840/7/01.02.2000, încheiat de pârâte cu Primăria Municipiului București prin Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, cu o durată a locațiunii până la data de 19.05.2014, cuantumul chiriei urmând să fie negociat de părți în conformitate cu art.32 din OUG 40/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea 71/2011. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele G. Ș. și B. G., iar la termenul de judecată din data de 14.01.2014, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recurs.
Prin decizia civilă nr. 102R/14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul București Secția a III-a civilă a constatat nul recursul formulat de recurentele G. Ș. și B. G. împotriva sentinței civile nr. 2287/05.03.2013, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. C. și S. D. M..
Împotriva celei din urmă hotărâri judecătorești (decizia civilă nr. 102R/14.01.2014) recurentele-contestatoare au formulat contestație în anulare specială, invocând motivul de contestație în anulare constând în acela că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, prevăzut de art. 318 teza I C.pr.civ., prin aceeași cerere recurentele-contestatoare solicitând și suspendarea executării deciziei împotriva căreia au promovat această cale extraordinară de atac.
Este nefondată critica prin care recurentele susțin că îndeplinesc condițiile art. 3191 C.pr.civ., pe motiv că au plătit cauțiunea în suma de 500 lei, întrucât achitarea cauțiunii este doar una dintre condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare a executării silite a hotărârii judecătorești atacată cu contestație în anulare.
Din dispozițiile art. 3191 C.pr.civ., potrivit cărora „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția depunerii unei cauțiuni”, rezultă că, pentru a se putea dispune măsura solicitată de recurentele-contestatoare, era necesară întrunirea, cumulativ, și a condiției ca hotărârea judecătorească în privința căreia s-a solicitat a se dispune suspendarea executării silite, să constituie titlu executoriu împotriva contestatoarelor.
Din perspectiva dispozițiilor art. 3712 C.pr.civ. - potrivit cărora pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unor sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege - Curtea constată că tribunalul a respins în mod corect cererea de suspendare a executării silite a deciziei civile nr. 102R/201, întrucât această hotărâre judecătorească nu constituie titlu executoriu, necuprinzând nicio obligație în sarcina contestatoarelor, astfel încât nu poate face obiectul unei cereri de suspendare a executării silite.
Nu pot fi reținute drept critici ale hotărârii recurate, în dosarul de față, aspectele legate de caracterul executoriu, sau nu, al sentinței civile nr. 2287/05.03.2013; cele legate de termenul acordat prin această sentință, sau cele legate de posibilitatea de evacuare a contestatorilor în temeiul acestei sentințe, întrucât această hotărâre judecătorească nu face obiectul contestației în anulare de față, după cum rezultă în mod neechivoc din formularea cererii de contestație în anulare de către recurentele-contestatoare, precum și din dispozițiile art. 318 C.pr.civ. (potrivit cărora pot forma obiect al unei contestații în anulare speciale numai hotărârile instanțelor de recurs).
Curtea nu va reține nici susținerile legate de îndreptățirea recurentelor-contestatoare la contravaloarea îmbunătățirilor, pentru aceleași considerente, dar și pentru aspectul că cererea reconvențională cu acest obiect a făcut obiectul dosarului nr._ .
Criticile referitoare la raportarea greșită a tribunalului la dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 C.pr.civ. nu sunt întemeiate, deoarece trimiterea la aceste dispoziții cu caracter procedural o face chiar textul art. 3191 C.pr.civ.
Nici critica potrivit căreia faptul că tribunalul a arătat în motivarea încheierii recurate că "recursul a fost constatat nul" reprezintă o antepronunțare asupra obiectului cererii de contestație în anulare nu poate fi reținută, deoarece prin aceste considerente tribunalul nu a făcut altceva decât să analizeze decizia civilă nr. 102R/2014 din perspectiva întrunirii condițiilor prevăzute de art. 3191 C.pr.civ., iar din enunțarea dispozitivului acestei decizii tribunalul a dedus că nu conține nicio mențiune ce ar putea constitui titlu executoriu împotriva contestatoarelor. Prin această exprimare tribunalul nu s-a antepronunțat cu privire la aspectul dacă dezlegarea dată de instanța de recurs reprezintă, sau nu, o greșeală materială în înțelesul art. 318 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este întemeiat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. invocat de recurentele-contestatoare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele pârâte G. Ș. și B. G. împotriva încheierii de ședință din data de 02.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ 14 în contradictoriu cu intimații reclamanți B. C. C. și S. D. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. S. S. M. F. L. E.
Grefier,
Airimițioaie C.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ/27.10.2014
2 ex./
Jud. fond – L. C., T. S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 449/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1799/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
