Partaj judiciar. Decizia nr. 271/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 271/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr.271R
Ședința publică de la data de 08.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât - reclamant S. N. împotriva deciziei civile nr. 79/24.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant – pârât S. M., cauza având ca obiect „ partaj judiciar”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul – pârât – reclamant S. N. și intimatul – reclamant – pârât S. M., ambii personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței, că recurentul – pârât – reclamant nu s-a conformat instanței în sensul că nu a depus la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbrul judiciar de 0,5 lei.
Recurentul – pârât – reclamant S. N. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei ( chitanța nr._/07.02.2013) și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Solicită proba testimonială constând în audierea a doi martori, a căror nume le-a indicat în motivele de recurs, pentru a dovedi că intimatul – reclamant – pârât a depus atât în dosarul succesoral cât și în prezentul dosar, facturi false, folosite și de expertul care a efectuat expertiza imobiliară efectuată în cauză.
Curtea ia act că s-a timbrat recursul în cuantumul stabilit prin rezoluție și pune în discuție proba solicitată de recurentul – pârât – reclamant.
Intimatul – reclamant – pârât se opune la administrarea probei testimoniale întrucât nu există dovezi cu privire la vânzarea imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.
Curtea, după deliberare, respinge proba testimonială solicitată de către recurentul – pârât – reclamant, având în vedere dispozițiile art. 305 C.pr.civ., conform cărora în recurs este admisibilă numai proba cu înscrisuri; pune în discuție, în principal, excepția nulității recursului pe aspectul neindicării vreunui dintre motivele de recurs astfel cum au fost formulate în art. 304 C.pr.civ., urmând să se pună concluzii și fondul recursului, în subsidiar.
Recurentul – pârât – reclamant S. N. solicită respingerea excepției nulității recursului, deoarece consideră că motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C.pr.civ.
Pe fondul recursului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În susținerea motivelor de recurs, arată că instanța de apel nu a avut în vedere dovezile prezentate ca probe, conform art. 292 C.pr.civ. și anume dosarul penal nr. 2058/P/ 2001, care se afla la P. Oltenița dar și celălalt dosar în care intimatul – reclamant - pârât a depus acte false.
Pe parcursul procesului succesoral, nu a avut acces în apartamentul părinților, deoarece avocatul intimatului l-a amenințat cu dosar penal pentru tulburare de posesie și violare de domiciliu.
Solicită instanței de recurs să analizeze pentru a li se da posibilitatea să vândă imobilul la liber, acest lucru fiind în avantajul ambelor părți.
Intimatul – reclamant – pârât S. M., solicită admiterea excepției nulității recursului.
Pe fond, arată că dorește ca vânzarea imobilului să se facă prin executor judecătoresc.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare atât pe excepția nulității recursului cât și pe fondul recursului.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița sub nr._ reclamantul S. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. N. solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Oltenița, .. 108, .. A, .. jud. Călărași și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin sentința civilă nr.396/2011 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ s-a dezbătut succesiunea de pe urma părinților lor, precum și a fratelui lor S. C. și s-a constatat că, în calitate de moștenitori legali, atât lui cât și pârâtului le revine dreptului de proprietate asupra imobilului sus menționat în cotă de 1/2 fiecare, fapt pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat art. 669, 686 C.civ., art.1143 C.. Civ., art.112, 6731 și urm. C., art.274 C..
Prin încheierea din data de 14.03.2012, pronunțată de Judecătoria Oltenița în prezentul dosar, instanța, în temeiul art. 67311Cod pr.civilă, având în vedere cererile formulate de către părți, s-a dispus vânzarea apartamentului din litigiu, prin bună învoială, acordând în acest sens un termen de 6 luni.
La termenul de judecată din 12.09.2012, la sediul instanței s-a prezentat decât reclamantul-pârât, asistat de apărătorul ales, lipsă fiind pârâtul-reclamant, legal citat pentru respectivul termen de judecată. Reclamantul-pârât a învederat instanței că vânzarea apartamentului din litigiu nu s-a realizat prin bună învoială.
În această situație, a solicitat ca în cauză să se facă aplicarea dispoz. art. 67311 alin 3 C.p.civ., respectiv vânzarea bunului imobil prin executor judecătoresc.
Prin încheierea din 12.09.2012, Judecătoria Oltenița în temeiul art. 67311 alin. 3 C.., a dispus vânzarea prin intermediul executorului judecătoresc a apartamentului situat în mun. Oltenița, .. 108, ., ., jud. Călărași.
După rămânerea definitiva a prezentei încheieri aceasta urmând a fi comunicată executorului judecătoresc în a cărei raza de competență se afla situat imobilul pentru a proceda conform art. 67312 C..
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 67311 alin.3 C.p.civil, care stipulează că „în cazul in care vânzarea prin bună învoială nu se realizează în termenul prevăzut la alineatul doi, instanța, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de către executorul judecătoresc”.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel pârâtul S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei prin care explica faptul că pentru facturile depuse de reclamant la dosar emise de AF O. s-a întocmit dosarul penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals în urma căruia administratorul societății a fost amendat cu suma de 500 lei, astfel că facturile respective nu mai puteau reprezenta un act oficial.
A mai arătat apelantul-pârât că nu i-a fost aprobată de instanța de fond proba testimonială și nici cererea de atașare a dosarului penal nr.25/P/2011, iar pentru așa-zisele îmbunătățiri efectuate de intimatul-reclamant se pot aplica dispozițiile art.741 C.civ deoarece nu a fost consultat anterior efectuării acestora lucrări.
S-a mai arătat de apelant că este nemulțumit de faptul că bunurile mobile ce au aparținut părinților săi și ai intimatului reclamant au fost înstrăinate de acesta, motiv pentru care a formulat plângerea penală ce formează obiectul dosarului nr.2058/2011 în care nu a fost emisă nici o soluție, situație în care s-ar fi impus efectuarea unei adrese pentru aflarea stadiului acestuia din partea instanței, cerere ce i-a fost respinsă.
A mai menționat apelantul că prețul apartamentului stabilit prin expertiza imobiliară de_ lei nu mai corespunde realității din prezent, deoarece cel mai mare preț care li s-a oferit a fost de_ euro ce nu a fost acceptat de intimatul—reclamant care este derutat și influențat de persoane străine de familie întrucât nici acestuia nu-i este favorabilă vânzarea prin executorul judecătoresc a apartamentului, procedura execuțională putând conduce la scăderea prețului apartamentului cu aproximativ 40-50% nemaiputând obține nici suma oferită de acel potențial cumpărător.
La termenul din 24.10.2012 apelantul-pârât a depus completări la motivele de apel depuse inițial prin care aduce critici evaluării făcute apartamentului prin raportul de expertiză imobiliară și solicită efectuarea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria Oltenița pentru a comunica stadiul cercetărilor dosarului penal nr.2058/2011, cerere respinsă de instanță cu motivarea cuprinsă în practicaua prezentei hotărâri.
Au fost anexate motivelor de apel:declarațiile numiților Rînchită C. Nicușor, și S. M. în dosarul penal nr.25/P/2001, adresa nr._/06.05.2012 emisă de IPJ Călărași prin care este încunoștiințat că plângerea sa face obiectul dosarului nr.2058/P/2011 și se află în curs de soluționare la B.O.P. U..
Prin decizia civilă nr. 79/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Călăsași, în baza art. 296 Cod procedură civilă, s-a respins apelul declarat de pârâtul S. N. împotriva încheierii pronunțate la 12.09.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița și s-a dispus micșorarea onorariului apărătorului intimatului de la 2000 lei la 700 lei și a fost obligat apelantul către intimatul S. M. la plata acestei din urmă sume cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă ieșirea din indiviziune asupra apartamentului situat în Municipiul Oltenița, .. 108, ., ., asupra căruia apelantul-pârât și intimatul-reclamant dețin cote egale de ½ fiecare stabilite prin sentința civilă nr.396/2011 a Judecătoriei Oltenița.
După efectuarea raportului de expertiză care a evaluat apartamentul supus partajului și cum nici unul dintre coproprietari nu a solicitat atribuirea apartamentului s-a dispus în conformitate cu 67311 C., ca vânzarea acestuia să se facă de părți prin bună învoială în termenul maxim de 6 luni prevăzut în alin.2 al articolului susmenționat, acordându-se termen de judecată după acest termen, respectiv la 12.09.2012.
La termenul din 12.09.2012 constatând că vânzarea apartamentului nu a fost realizată în intervalul de timp acordat în acest scop, instanța a dispus prin încheierea pronunțată la acea dată ca vânzarea apartamentului să se efectueze de către executorul judecătoresc în a cărei rază de competență se află situat imobilul după cum dispune expres 67311 C..
Aplicarea acestei dispoziții legale era obligatorie și nu facultativă pentru instanța de judecată nemaiexistând posibilitatea legală se a se acorda un alt termen (chiar mai lung decât primul) în vederea vânzării imobilului prin învoiala părților și aceasta deoarece alin.2 al 67311 Cod pr.civilă prevede că (unicul) termen ce poate fi acordat nu poate fi mai mare de 6 luni, situație în care solicitarea apelantului neavând suport legal nu putea fi deci admisă, întrucât partajului judiciar îi sunt aplicabile dispozițiile Cap.VII C.pr.civ. de la a căror aplicare nu se poate deroga, vânzarea prin buna învoială a coproprietarilor nelimitat în timp fiind posibilă doar în lipsa unei acțiuni de acest fel nu și în cadrul procesului de partaj cu care instanța fiind investită el ar trebui soluționat într-un termen rezonabil și previzibil cu respectarea deci a dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins apelul declarat de pârâtul S. N. împotriva încheierii pronunțate la 12.09.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița.
Având în vedere că onorariul achitat de intimatul-reclamant apărătorului său de 2000 lei este disproporționat de mare față de activitatea avocatului care s-a prezentat doar la un singur termen de judecată și nu a depus întâmpinare în cauză, dar și față de gradul concret de complexitate al cauzei, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.274(3) Cod procedură civilă și a dispus micșorarea onorariului apărătorului intimatului de la 2000 lei la 700 lei și a obligat apelantul către intimatul S. M. la plata acestei din urmă sume cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul – pârât – reclamant S. N. învederând instanței să reclamantul S. M. are un dosar penal nr. 2058/P/2011 împotriva unor bunuri mobile ce urmau a fi împărțite între moștenitori, la care avocatul reclamantului, S. Ș. a solicitat respingerea apelului motivat de faptul că motivele de apel formulate sunt străine de obiectul cauzei.
Recurentul– pârât - reclamant arată că avocatul reclamantului, numitul S. Ș., l-a amenințat pe acest că îi face dosar penal pentru violare de domiciliu și tulburare de posesie cu toate că la acest apartament ce a aparținut părinților, recurentul pârât reclamant avea dreptul ca și reclamantul S. M., de libera circulație în acest apartament și totodată acest avocat i-a spus să nu-i dea acestuia nici un document ca să nu poată face succesiunea pe cale notarială și de atunci în permanență se simte amenințat și persecutat de acest avocat.
Recurentul – pârât învederează instanței să facă adresă la P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, referitor la dosarul nr. 2058/P/2011 și la Casa de Pensii a Județului Călărași din care să reiasă cuantumul de pensie de vârstă cât și indemnizația, și la BCR Sucursala Oltenița pentru a vedea clar la data de 22.11.2008 calculul economiilor defunctului S. I., care nu dorește ca această sumă să fie împărțită.
Recurentul - pârât învederează instanțelor că anumite îmbunătățiri au fost efectuate de către S. I. și anume două geamuri termopan la cele două dormitoare, ușă metalică la intrare în apartament ( pe care S. M. declară că a cumpărat-o și montat-o el când trăia defunctul S. I.). Recurentul – pârât arată că reclamantul S. M. nici nu mai locuia în acel apartament când tatăl lor a pus cele două geamuri termopane și ușa, dar avea adresa acolo și nu recunoaște acest lucru, așa cum nu l-a recunoscut nici pe acesta de moștenitor legal, fapt ce l-a determinat să apeleze la instanță.
Recurentul- pârât invocă faptul că întrucât nu și-a putut permite angajarea unui apărător, nu a avut credibilitate la cele două instanțe, avocatul reclamantului, numitul S. Ș. fiind foarte cunoscut de către cele două instanțe.
Recurentul -pârât solicită instanței a i se aproba proba testimonială și citarea a doi martori și anume Rînghița C. Nicușor și a lui S. D., pentru a le pune unele întrebări pentru expertiza pe care a făcut-o, cu toate că apartamentul nu are 110 m.p. de zugrăveli, ci mai mult, fapt ce dovedește că s-a folosit de factura emisă de AF O. Construct în fals.
Recurentul – pârât învederează instanței să emită Parchetului de pe lângă Curtea de Apel o adresă prin care să solicite întocmirea unui dosar penal pe numele lui S. M. pentru inducerea în eroare a instanțelor, fals și uz de fals și că solicită bunuri materiale necuvenite.
Totodată recurentul – pârât solicită ca expertul imobiliar să facă dovada analizei și probele materiale luate din acel apartament, că s-a decopertat 110 m.p. și totodată dacă știe ce înseamnă decopertat expertul. Această lucrare nu a fost executată niciodată, tencuiala este din anul 1968 de când este construit blocul.
În final, recurentul - pârât solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și a nu i se imputa acestuia și cheltuielile ocazionate de acest proces, cât și așa zisele îmbunătățiri pe care le susține reclamantul S. M., întrucât atât succesiunea cât și vânzarea apartamentului se puteau efectua pe cale notarială, fapt dovedit că reclamantul nu a dorit acest lucru, martor fiind acel proces de succesiune prin care în final i s-a recunoscut în sfârșit vocația de moștenitori legali ai defuncților lor părinți după urma cărora au rămas bunurile enumerate mai sus.
În drept recurentul –pârât își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 741 cod civil, 282, 284, 287, 292 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare, însă, fiind prezent la termenul de soluționare a recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 08.02.2013, Curtea a respins proba testimonială solicitată de către recurentul – pârât – reclamant, având în vedere dispozițiile art. 305 C.pr.civ., conform cărora în recurs este admisibilă numai proba cu înscrisuri
La același termen de judecată, instanța a pus în discuția părților excepția de nulitate a recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin.1 din Codul de procedură Civilă.
Cu privire la excepția nulității recursului, se rețin următoarele:
Prin declarația de recurs depusă la data de data de 06.12.2012 nu se indică criticile formulate cu privire la soluția pronunțată în faza procesuală a apelului, ci doar faptul că nu recurentul nu este de acord cu modalitatea de evaluare a apartamentului față de care s-a dispus scoaterea la licitație publică, că a formulat plângeri penale cu privire la unele facturi, pe care le consideră false și că îmbunătățirile au fost efectuate de către S. I..
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Potrivit dispozițiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Instanța de recurs constată că numai declarația de recurs depusă la data de 06.12.2012 a fost formulată în termenul legal de 15 zile, însă nu cuprinde critici cu privire la decizia recurată, prin care s-a respins apelul declarat împotriva încheierii pronunțate la 12.09.2012, în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița.
În acest sens, Curtea constată că, prin încheierea din data de 12.09.2012 pronunțată de către Judecătoria Oltenița s-a dispus vânzarea prin intermediul executorului judecătoresc a apartamentului litigios, în conformitate cu art.673/11 alin.3 din Codul de Procedură Civilă.
Această încheiere a fost menționată de către instanța de apel.
Cu privire la acest aspect, Curtea învederează că recurentul și-a exprimat numai nemulțumirea cu privire la măsura dispusă de către instanță (vânzarea imobilului prin executor judecătoresc), însă nu a precizat că s-ar fi încălcat vreo dispoziție legală sau că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea vreunei norme procedurale.
Curtea învederează că motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe de o parte, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor criticii privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
În speță, recurentul nu a indicat nici un motiv de recurs prin declarația formulată, iar nemulțumire sale nu pot fi încadrate de către instanța de control judiciar în nici unul dintre motivele prevăzute de art.304 din Codul de Procedură Civilă.
De asemenea, se constată că nu este incident în cauză nici un motiv de ordine publică, pentru a determina incidența dispozițiilor art.306 alin.2 din Codul de Procedură Civilă.
Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul – pârât - reclamant S. N. împotriva deciziei civile nr. 79/ 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatul - reclamant – pârât S. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul – pârât - reclamant S. N. împotriva deciziei civile nr. 79/ 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatul - reclamant – pârât S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Z. M. S. C. L. M. I.
GREFIER
L. D.
Red. D.Z./15.02.2013
Tehnored. T.I./D.Z.
2 ex./19.02.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1453/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 269/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
