Pretenţii. Decizia nr. 33/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2012 în dosarul nr. 33/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 33A
Ședința publică de la data de 27.01.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - G. A. G.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanții reclamanți P. C., P. M. A., P. D., C. A., C. C., C. G. A., M. M. și C. V. A. - cu domiciliul ales în G., .. 141, ., județul G., și de apelanta pârâtă S.C. E. A.-Reasigurare S.A. - cu sediul ales la Cabinet de Avocat Gil V., din București, .. 62, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 755/27.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, cauza având ca obiect "pretenții - acțiune în răspundere delictuală".
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în data de 13.01.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a oferi posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 20.01.2012 și ulterior la 27.01.2012, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 755 din 27.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. C., P. M. A., P. A.-M., P. D., C. A., C. C., C. G. A., M. M., C. V. A. în contradictoriu cu pârâta . SA și a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a următoarelor sume: către reclamanta P. C. a sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale; către reclamantul P. M.-A. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale; către reclamanta P. A.-M. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale; către reclamantul P. D. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale; către reclamanta C. A. a sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale; către reclamantul C. C. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale; către reclamanta C. G. A. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale; către reclamanta M. M. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale; către reclamantul C. V. A. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale pentru decesul lui Gînsoc P. și 10.000 lei reprezentând daune morale suferite în urma accidentului de circulație; s-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a fost obligată pârâta la plata către reclamanta C. A. a sumei de 3000 lei și către reclamanta P. C. a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 26.07.2009 pe DN3, la KM 35+900 m a avut loc un accident rutier soldat cu decesul pasagerilor P. I. și Gînsoc P. și vătămarea corporală a lui C. V. Antoanel, accident în urma căruia a decedat și șoferul autoturismului, C. C. C., căruia îi aparține culpa pentru producerea accidentului, potrivit Rezoluției din 23.03.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară, în dosarul nr. 1160/P/2009 (filele 36-37).
Autoturismul condus de autorul accidentului, marca Wolkswagen Golf, cu număr de înmatriculare_ era asigurat de răspundere civilă la data producerii accidentului, astfel cum rezultă din Polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA E. România A.-Reasigurare SA (fila 30).
În consecință, devin incidente dispozițiile Legii nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează asigurarea de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României (art. 48 alin. 1).
Potrivit legii, sunt cuprinse în asigurare accidentele de autovehicule produse pe teritoriul României, indiferent de locul producerii lor (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice). Asigurătorul datorează despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin accidentul de autovehicul în cazul în care, pentru acest accident, se poate angaja-potrivit legii – răspunderea civilă a persoanei asigurate.
În prezenta cauză, răspunderea civilă delictuală revine asiguratului, conducătorul autovehiculului asigurat (C. C. C.), fiind vorba de o răspundere pentru fapta proprie culpabilă (art. 998, 999 Cod civil), care prin accidentul produs a cauzat decesul lui Gînsoc P. și vătămarea corporală a lui C. V. A..
Potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
Potrivit legii, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia (art. 57 alin. 1), cum este în prezenta cauză, în condițiile în care persoana responsabilă delictual a decedat în urma acestui accident.
Pentru a beneficia de despăgubiri, constând în prejudiciu material și moral, reclamanții trebuie să facă dovada că sunt persoane îndreptățite la repararea acestui prejudiciu, dovadă pe care au făcut-o.
Astfel, în urma accidentului au decedat atât autorul accidentului C. C. C., cât și numiții P. I. și Gînsoc P..
Moștenitorii lui P. I. sunt: P. A.-M., P. M.-A., P. C., P. D. (copiii acestuia), reclamanți în prezenta cauză, și D. M., fosta soție, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor emis de BNP nr._/06.04.2011 (filele 90-91).
Reclamanta C. A. este mama lui Gînsoc P., astfel cum rezultă din certificatul acestuia de naștere . nr._ eliberat la 12.09.1996 (fila 7), certificatul de căsătorie al reclamantei Condă A. și copia cărții sale de identitate (filele 9, 10).
Reclamantul C. V. A. este fiul reclamantei C. A., astfel cum rezultă din copia cărții de identitate (fila 11), fiind accidentat prin evenimentul rutier din 26.07.2009.
Reclamanta C. G.-A. este sora lui Gînsoc P., având ca mamă pe reclamanta C. A., astfel cum rezultă din copia cărții de identitate (fila 23), iar reclamanta M. M. este tot sora lui Gînsoc P. (după mamă), astfel cum rezultă din copia cărții de identitate și a certificatului acesteia de căsătorie (filele 24, 25).
În ceea ce privește pe reclamantul Conadă C., acesta este actualul soț al reclamantei Conadă A. și tatăl reclamanților C. Constatntin, C. G. A., M. M. și C. V. A., precum și tatăl autorului accidentului, C. V. A.. Numita C. A. s-a căsătorit cu C. C. în anul 1986 (potrivit certificatului de căsătorie nr. 1486/25.09.1986 – fila 10), dată la care Gînsoc P. avea 4 ani (fiind născut la 30.04.1982 – fila 6), fiind copilul dintr-o altă căsătorie a numitei C. A..
Din probele administrate în cauză, înscrisuri și declarațiile martorilor, rezultă că Gînsoc P. a fost crescut de mama sa și soțul acesteia Conadă Constatntin, acesta din urmă considerându-l copilul său.
În consecință, tribunalul a apreciat că toți reclamanții au făcut dovada că sunt moștenitori ai persoanelor decedate în accidentul rutier din 26.07.2009 (Gînsoc P. și P. I.) și, prin urmare, sunt îndreptățite să solicite repararea prejudiciului material și moral produs în urma acestui eveniment, motiv pentru care tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și întrucât autorul accidentului a decedat, răspunderea revine asigurătorului de răspundere civilă, în speță pârâtei.
În caz de vătămare corporală sau deces, în urma aceluiași accident, asigurătorul va acorda despăgubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial (daune morale).
În lipsa unei convenții a părților pentru stabilirea acestor despăgubiri, tribunalul a apreciat cuantumul acestora în raport de prejudiciul suferit de fiecare reclamant în parte.
În ceea ce o privește pe reclamanta P. C., fiica lui P. I., din probele administrate în cauză a rezultat că aceasta a suportat cheltuielile pentru înmormântarea tatălui său, cheltuieli apreciate de tribunal ca fiind de 10.000 lei, sens în care au fost luate în considerare atât declarațiile martorilor, declarații coroborate de tribunal cu înscrisurile reprezentând bonuri fiscale (filele 12-17) reprezentând cheltuieli cu produse alimentare, precum și faptul că reclamanții au beneficiat de un ajutor de înmormântare. La stabilirea acestui cuantum al prejudiciului material, tribunalul a avut în vedere și posibilitățile materiale ale reclamantei, posibilități ce nu-i permiteau să aloce 30.000 lei pentru înmormântarea tatălui său, așa cum s-a pretins prin cererea formulată.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de reclamanții P. prin decesul tatălui lor P. I. este evident că nici o sumă acordată cu titlu de daune morale nu poate compensa această pierdere, însă, pentru pierderea suferită de aceștia, tribunalul a acordat pentru fiecare suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri și limita de despăgubire pentru vătămare corporală și deces pentru anul 2009, astfel cum a fost menționată în polița de asigurare, data încheierii acestei asigurări (07.06.2001) și data producerii cazului asigurat (26.07.2009), precum și faptul că în urma aceluiași eveniment rutier s-au produs pagube tuturor reclamanților, iar totalul despăgubirilor acordate tuturor persoanelor prejudiciate (inclusiv cheltuielile făcute în prezentul proces) nu trebuie să depășească limita de despăgubire menționată în polița de asigurare.
În ceea ce privește prejudiciul material suferit de reclamanta C. A., mama lui Gînsoc P., decedat în accident, tribunalul a apreciat că aceste cheltuieli făcute cu înmormântarea sunt de 10.000 lei, cheltuieli apreciate de tribunal în raport de posibilitățile materiale ale reclamantei, cu luarea în considerare și a faptului că aceasta beneficia și de un ajutor de înmormântare.
Referitor la prejudiciul moral suferit prin decesul fiului său, tribunalul a considerat că pierderea nu poate fi cuantificată pecuniar, dar suma de 100.000 lei ar asigura o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de reclamanții C. G. A., M. M., Conadă V. A., frați după mamă cu Gînsoc P., tribunalul a acordat fiecăruia suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferința provocată de moartea fratelui lor.
Cu privire la daunele materiale solicitate de reclamantul C. V. A., reprezentând cheltuieli aferente spitalizării și tratamentului necesar ca urmare a vătămărilor suferite, tribunalul nu a acordat suma pretinsă de acesta, întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
Astfel, chiar dacă din declarația martorului audiat în cauză (E. I.) rezultă că în urma accidentului, C. V.-A. a fost internat în spital, iar în prezent are probleme psihice, din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a făcut analize medicale ulterior accidentului (la data de 26.08.2009 – filele 19-21), analize care nu evidențiază existența vreunei legături de cauzalitate cu evenimentul rutier produs.
Mai mult, nici biletul de ieșire din spital al reclamantului (fila 18) din data de 25.11.2009 nu stabilește un raport de cauzalitate precis între neliniștea care a determinat spitalizarea acestuia timp de 15 zile și evenimentul rutier produs la 26.07.2009. Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantului i s-a stabilit diagnosticul de schizofrenie, nu există un istoric al stărilor de neliniște, ci din acel bilet de ieșire din spital rezultă că pacientul nu are antecedente psihiatrice.
Reclamantul C. V. A. a primit suma de 10.000 lei reprezentând daune morale solicitate pentru vătămările fizice și psihice pe care le-a suferit în urma accidentului de circulație din data de 26.07.2009, avându-se în vedere că reclamantul se afla în autovehiculul implicat în accident, iar decesul șoferului și a celorlalți pasageri l-au marcat puternic, astfel că este îndreptățit să i se acorde suma de 10.000 lei pentru repararea prejudiciului moral suferit.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de reclamantul C. C., tribunalul i-a acordat suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferința provocată de moartea lui Gînsoc P., având în vedere că acesta l-a crescut de la vârsta de 4 ani, fiind considerat ca și copilul său, astfel cum rezultă din declarația martorului E. I..
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligare pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1 % începând cu data de 24.06.2010, tribunalul a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, având în vedere chiar dispozițiile legale invocate de reclamanți, respectiv art. 37 din Ordinul nr. 20/2008 potrivit căruia „Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere”.
Dar potrivit art. 36 alin. 1 din același Ordin: „Despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data la care asigurătorul a definitivat investigația necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească”.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel la 03.05.2011 de către reclamanții P. C., P. M. A., P. A.-M., P. D., C. A., C. C., C. G. A., M. M., C. V. A., motivele de apel fiind depuse la 26.07.2011, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, sentința fiind comunicată acestora la 13.07.2011, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 146-150 și 152-155 dosar fond.
Împotriva aceleiași sentințe s-a formulat apel la data de 03.08.2011 de către . SA, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, sentința fiind comunicată apelantei la 20.07.2011 conform dovezii de comunicare aflată la fila 151 dosar fond.
Cererile de apel sunt scutite de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997.
În motivele de apel se critică de către apelanții-reclamanți P. C., P. M.-A., P. A. M. și P. D., sentința arătându-se că P. C. a solicitat să fie despăgubită pentru prejudiciile de natură patrimonială suferite ca urmare a decesului tatălui în evenimentul rutier, iar suma de 30.000 lei a fost dovedită atât cu înscrisuri cât și cu declarațiile martorilor.
Ca urmare a dispariției fulgerătoare a tatălui din sânul familiei, copiii acestuia au suferit numeroase prejudicii de ordin patrimonial, fiind singurul părinte care îi avea în grijă. Ei au fost confruntați cu greutăți și responsabilități pe care nu trebuiau să le suporte în mod normal la această vârstă, deoarece defunctul reprezenta singurul sprijin material al celor 4 copii ai săi. Cu toate acestea, tribunalul a procedat la o diminuare excesivă și în cazul pretențiilor formulate cu titlu de daune morale de către părți și a acordat fiecăruia dintre copiii defunctului P. I. câte 25.000 lei. Singurul argument indicat de instanța de fond este reprezentat de limita maximă de despăgubire cuprinsă în polița de asigurare. Sumele acordate de instanța de fond sunt la limita inferioară stabilită prin art. 24 alin. 2 lit. b din Ordinul nr. 20/2008 emis de Comisia de Supraveghere a asigurărilor pe anul 2009, respectiv 1.500.000 euro deoarece tuturor reclamanților din cauză li s-a acordat o sumă totală de 300.000 lei.
Instanța de fond în mod greșit a respins întru-totul capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, motivat de faptul că alin. 1 al art. 36 din Ordinul CSA nr. 20/2008 face mențiunea că asiguratorul RCA are un termen de 15 zile pentru efectuarea plății de la data la care asiguratorul a definitivat investigația necesară, respectiv de la data primirii unei hotărâri judecătorești definitive. Dispozițiile acestui articol nu sunt aplicabile în cauză în opinia apelanților-reclamanți deoarece persoana vinovată de producerea accidentului a decedat, ceea ce atrage incidența art. 57 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul fiind direct răspunzător pentru despăgubirea persoanelor prejudiciate. Obligația de despăgubire nu mai este condiționată de existența unei investigații, iar societatea de asigurări trebuie să suporte penalitățile de întârziere, deoarece este singura modalitate în care poate fi stopat comportamentul abuziv adoptat de societățile de asigurare.
Apelanții-reclamanți C. A., C. C., C. G. și M. M. au criticat, de asemenea, cuantumul daunelor materiale acordate de instanța de fond care a ignorat eforturile făcute de familie pentru înmormântarea numitul Gânsoc P., decedat în accident. Instanța de fond în mod greșit a diminuat aceste cheltuieli cenzurând, de asemenea, și însemnatele prejudicii de ordin nepatrimonial suferite de familia defunctului. Mama acestuia, C. Adelă a resimțit profund dispariția tânărului său fiu, iar C. C., deși nu este tatăl biologic al defunctului l-a crescut pe acesta de la 4 ani, l-a iubit și ocrotit ca pe un fiu. Frații defunctului au fost, de asemenea, greu încercați de această pierdere, care a atras un declin psihic al familiei. În mod greșit, de asemenea, s-a acordat o sumă mică cu titlu de daune morale și a fost respinsă cererea de acordare a penalităților de întârziere, pentru aceleași motive arătate și în apelul precedent.
Apelantul C. V.-A. a criticat sentința arătând că daunele materiale și morale acordate de instanța de fond sunt foarte mici în raport de prejudiciul produs prin accident acestuia, care a fost internat în mai multe ocazii la Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. A. O., deoarece după producerea accidentului, ca singur supraviețuitor, a suferit numeroase leziuni fizice, cea mai importantă fiind, însă, trauma psihică, care i-a schimbat viața, fiind diagnosticat cu schizofrenie paranoidă. O altă pierdere importantă a fost decesul fratelui său, Gânsoc P., toate aceste aspecte nefiind cuantificate în mod corect de către tribunal, care în mod greșit nu a acordat nici penalitățile de întârziere.
Apelanta-pârâtă . SA a criticat hotărârea arătând că instanța de fond a omis să clarifice temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, deoarece Ordinul CSA nr. 20/2008 a fost abrogat prin Ordinul CSA nr. 21/2009, iar acesta din urmă a fost abrogat la rândul său, prin Ordinul CSA nr. 5/2010 la 25.05.2010, ordin intrat în vigoare atât la data formulării cererii de chemare în judecată cât și la data pronunțării hotărârii apelate.
În cazul în care ar fi reținut ca temei de drept Legea nr. 136/1995, iar nu Ordinul CSA nr. 20/2008, prima instanță ar fi trebuit să constate că împotriva asiguratorului nu poate formula acțiune directă decât asiguratul și, pe cale de consecință, trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția fiind, astfel, greșit soluționată de instanță.
În cazul în care ar fi calificat cererea ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 999 Cod civil, atunci societatea . SA nu ar fi avut calitate procesuală pasivă, deoarece nu este și nu poate fi autor al faptei ilicite. Prima instanță nu a pus în discuția părților acest temei legal, dar din considerentele hotărârii apelate rezultă că a fost reținut și acest temei de lege.
Prima instanță avea obligația de a pune în discuția părților și de a dispune introducerea moștenitorilor persoanei vinovate, motiv pentru care apreciază necesară desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile formulate, Curtea va admite apelurile formulate de apelanții-reclamanți P. C., P. M. A., P. A.-M., P. D., C. A., C. C., C. G. A., M. M., C. V. A. și de apelanta-pârâtă . SA, conform art. 296 raportat la art. 297 Cod procedură civilă, va desființa sentința civilă apelată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aceasta este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 136/1995, dispoziții legale avute în vedere de către instanța de fond la pronunțarea sentinței pronunțate, în coroborare cu art. 998 – 999 Cod civil, reținându-se răspunderea civilă delictuală a asiguratului C. C. C..
Astfel cum rezultă din conținutul Legii nr. 136/1995, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat și se acordă indiferent de locul unde au fost produse accidentele pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în vehicul doar dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv, ipoteză aplicabilă în cauză.
Art. 55 precizează că despăgubirile se plătesc de asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite în măsura în care aceste nu au fost despăgubite de asigurat. Art. 57 arată că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Este evident astfel, că în cauză, trebuiau citați în calitate de intervenienți forțați moștenitorii conducătorului auto C. C. C. – șoferul decedat în accident și care a fost vinovat de producerea evenimentului rutier, soldat și cu moartea numitului Gânsoc P. și I. P. și rănirea numitului C. V.-A.. În cauza de față moștenitorii au avut calitatea numai de reclamanți, iar instanța de fond nu a analizat problema dublei calități a acestora în raport de dispozițiile Legii nr. 136/1995.
Criticile formulate de . SA sub acest aspect sunt, prin urmare, fondate, fiind necesară desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analiza acțiunii în raport de dubla calitate a acestor reclamanți.
Prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 23.10.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară s-a confirmat propunerea organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de C. C. C. care a pierdut controlul volanului, iar în urma accidentului acesta a decedat – fiind cel care conducea autoturismul, dar au murit și alte două persoane: Gânsoc P. și P. I..
Nu s-a făcut nici o analiză sub aspectul răspunderii civile delictuale, respectiv a incidenței vinovăției conducătorului auto sub aspectul raporturilor de asigurare, astfel încât, nu există autoritate de lucru judecat sub acest aspect.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond după citarea moștenitorilor lui C. C. C., în dubla lor calitate de reclamanți și de intervenienți forțați, va analiza toate aspectele legate de întinderea și cuantumul prejudiciului material și moral suferit de fiecare dintre părți și va avea în vedere administrarea de probe sub aspectul tuturor celorlalte critici de fond, formulate de părți, inclusiv cele invocate de către . SA privind temeiul de drept al acțiunii, calitatea procesuală pasivă a societății asiguratoare și incidența art. 1154 Cod civil, privind confuziunea (având în vedere dubla calitate a moștenitorilor persoanei vinovate de producerea accidentului, care au dublă calitate pentru drepturi și obligații decurgând din același raport obligațional), ce poate avea consecință finală stingerea raporturilor dintre aceste părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelanții-reclamanți P. C., P. M. A., P. A.-M., P. D., C. A., C. C., C. G. A., M. M., C. V. A., toți cu domiciliul ales la SCPA „J., G., V. & Asociații” din G., .. 141, . și de apelanta-pârâtă . SA, cu sediul în București, .. 10A, clădirea CONECT 3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 755 din 27.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. A. G. C. M. S.
GREFIER,
D. L.
Red. AG
Tehnored. PS 2 ex.
07.02.2012
Jud. fond: L. I.-C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2012. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 685/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
