Pretenţii. Decizia nr. 280/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 280/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2012 în dosarul nr. 280/2012

Dosar nr._ (_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.280 A

Ședința publică de la 2 iulie 2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - D. A. B.

JUDECĂTOR - I. B.

GREFIER - L. C.

Pe rol se află pronunțarea cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă C. M., precum și de apelantul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1204 din 28.09.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2009.

P. are ca obiect – pretenții.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 iulie 2012, când a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cererilor de apel, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 13.11.2007, sub nr._/302/207 (modificată la data de 07.01.2008 - fila 100), reclamanta C. M. i-a chemat în judecată pe pârâții M. Economiei și Finanțelor, Statul R. prin M. Economiei și Finanțelor, Consiliul General al Municipiului București, Municipiul București prin Primarul General, Primăria Municipiului București, Primarul General al Municipiului București solicitând obligarea acestora astfel: a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor la plata sumei de_,224 lei, reprezentând actualizarea cu rata inflației a prețului plătit pentru cumpărarea apartamentului nr. 2 situat în București, .. 45, parter, sectorul 1, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 730/112/191; a pârâtului Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor, la plata sumei de 88.422 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate de reclamantă pentru apartamentul menționat mai sus, întrucât acestea reprezintă cheltuieli utile și necesare; a pârâților Consiliul General al Municipiului București, Municipiul București prin Primar General, Primăria Municipiului București prin Primar General, Primarul General al Municipiului București la pata sumei de_.78 lei reprezentând daune interese în baza art. 1337-1344 Cod civil.

De asemenea, reclamanta a formulat și cerere de asigurare dovezi prin care a solicitat să se dispună efectuarea expertizei tehnice imobiliare prin care să se stabilească îmbunătățirile efectuate de reclamantă și contravaloarea lor, precum și valoarea de circulație a imobilului. Această cerere a fost disjunsă sub un număr de dosar,_/ 302/2007, Judecătoria Sectorului 5 București pronunțând la data de 29.01.2008 încheiere, recursul asupra acesteia fiind respins prin decizia civilă nr. 1287R/17.07.2008 a Secției a III-a a Tribunalului București.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 19.12.1996, a încheiat cu Primăria Municipiului București prin administrator ., contractul de vânzare-cumpărare nr._, având ca obiect apartamentul nr. 2 situat în București, .. 45, sector 1, pentru care a achitat suma de 1328,65 Ron, din care 296,5 Ron reprezentând avansul, iar suma de 1032,15 Ron, reprezentând taxe și rate plătite în perioada 23.07._01. Prin sentința civilă nr. 549/ 16.05.2001 pronunțată de Tribunalul București secția a III a în dosarul nr. 3/2001, s-a admis cererea de revendicare a acestui apartament, promovată de moștenitorii foștilor proprietari, hotărâre care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1809/18.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, prin care s-a admis recursul declarat de aceștia. A precizat reclamanta că prin respectiva hotărâre judecătorească titlul său de proprietate a devenit lipsit de eficiență, astfel încât sunt incidente dispozițiile legale privind restituirea prețului plătit pentru imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare desființat, actualizat cu rata inflației. A mai arătat reclamanta că pentru apartamentul în litigiu a efectuat îmbunătățiri care au sporit considerabil valoarea imobilului, acestea reprezentând cheltuieli utile și necesare. Branșamentul și montarea instalației de gaze au fost executate în anul 1994, iar cheltuielile cu aceasta lucrare au fost în cuantum de 1756,41 lei. Prin desființarea contractului de vânzare-cumpărare prin care reclamanta a devenit proprietara apartamentului nr. 2 situat în București, ..45, sector 1, i s-a produs o pagubă care naște în sarcina pârâtei Consiliul General al Municipiului București, obligația de garanție pentru evicțiune, ale cărei efecte constau în repararea pagubei produse prin această sentință. A mai arătat reclamanta că a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în baza legii nr. 112/1995, în sensul că nu a cunoscut cauza evicțiunii, de altfel titlul său nefiind anulat pentru rea-credință, ci fiind lipsit de eficiență prin instituția comparării de titluri.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 48 alin. 1 și 3 și art. 48 alin. 1-3 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile H.G. nr. 250/2007, pe dispozițiile art. 1336-1344 Cod civil.

În temeiul art. 112 C.pr.civilă, reclamanta a depus la dosarul cauzei copii ale următoarelor înscrisuri: sentința civilă nr. 8436/29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, contract de vânzare-cumpărare nr._, proces verbal de predare-primire a locuinței fișa de calcul pentru stabilirea chiriei lunare, fișa suprafeței locative, chitanțe, îmbunătățiri efectuate, proces verbal de recepție tehnică, dosar preliminar pentru instalație interioară de gaz natural, contract nr. 163/19.05.1994, situație de plată, facturi fiscale, contract vânzare-cumpărare nr. 1034/12.04.2006, sentința civilă nr. 549/2001 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă.

În temeiul art. 115-118 C., respectiv art. 60 C.pr.civilă, pârâții Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor și M. Economiei și Finanțelor au formulat întâmpinare cerere de chemare în garanție subsidiară a pârâtului . primul capăt de cerere, invocând: a) excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, învederând că pe plan procesual, calitatea procesuală pasivă nu poate avea, într-o astfel de acțiune, decât unitatea administrativ-teritorială vânzătoare, în speță Municipiul București prin Primar General, nicidecum M. Economiei și Finanțelor pentru faptul că acesta nu a fost parte contractantă în raportul juridic dedus judecății, iar contractul încheiat în baza legii nr. 112/1995 nu au fost desființat ca urmare a încheierii acestora cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/ 1995, cu modificările și completările ulterioare; b) excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor, învederând instanței că obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinație de locuință prin îmbunătățiri necesare și utile revine statului sau unității deținătoare, în situația de față aceasta din urmă fiind obligată la restituire având în vedere calitatea sa de parte contractantă.

În drept, pârâții Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor și M. Economiei și Finanțelor au invocat dispoz. art. 1337 C. civil, art.6o-63 C.pr.civilă, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 112/1995.

În temeiul art. 115-118 C.pr.civilă, pârâta Primăria Municipiului București a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului General al Municipiului București motivat de faptul că, potrivit Lg. nr. 215/2001, Consiliul General al Municipiului București este doar un organ deliberativ fără personalitate juridică, singura instituție cu personalitate juridică fiind Municipiul București reprezentat de Primarul General, care reprezintă în justiție direcțiile inclusiv Consiliul General al Municipiului București, întrucât nu a fost chemat în judecată Municipiul București prin Primarul general, orice alt organ al administrației nu poate fi purtător de drepturi și obligații în raportul civil dedus judecății. O eventuală susținere a părții adverse ca în cauzele de până acum soluționate deja a figurat ca pârât CGMB, iar acesta nu s-a sesizat în sensul celor invocate acum, nu este un argument juridic, perpetuarea acestei erori putând duce la imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile.

De asemenea, în temeiul art. 1155- 118 C.pr.civilă, chemata în garanție . a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință, respingerea cererii de chemare în garanție ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A arătat chemata în garanție că reprezintă o unitate specializată în vânzarea, întreținerea și administrarea locuințelor ce fac parte din fondul imobiliar de stat, fondul extrabugetar creat fiind pus la dispoziția Ministerului Economiei și Finanțelor, rațiune pentru care legiuitorul a instituit legitimarea procesuală pasivă exclusivă a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 2002/14.03.2008, pronunțata în cadrul Dosarului nr._ instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. Economiei și Finanțelor, cu privire la primul capăt de cerere, a respins cererea de chemare în garanție formulata de către paratul M. Economiei și Finanțelor, ca rămasă fără obiect, a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor (în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere) și a disjuns cererea de chemare în judecată (capetele 2 și 3 de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii îmbunătățiri-lor, respectiv la plata daunelor interese în baza art. 1337-1344 Cod civil) formulată de către reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor, Consiliul General al Municipiului București, Primăria Municipiului București prin Primar General, Municipiul București prin Primar General, Primarul General al Municipiului București, cu formarea prezentului dosar, având nr._, acordând termen de judecată la data de 25.04.2008. Sentința în discuție a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor promovate împotriva acesteia.

Prin încheierea de ședința din data de 25.04.2008, pronunțata în cadrul dosarului de fata, având nr._, instanța, în temeiul art. 244 al. 1 C.p.c. a suspendat judecarea cauzei până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în dosarul civil nr._/302/2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București, având în vedere că prin acesta din urma hotărâre urmează a se stabili diferența dintre valoarea de circulație a imobilului la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv, la data evingerii.

Cauza a fost repusa pe rol, la data de 11.03.2009, la cererea reclamantei, dispunându-se atașarea dosarului nr._/302/2007.

Reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare, arătând că înțelege să modifice cadrul procesual privind capătul 3 de cerere, respectiv cel privitor la obligația de plata a prețului de piață al apartamentului, având în vedere dispozițiile art. 50 al.3 și art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001 republicata, astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct.16-18 din Legea 1/2009, precizând că solicita să se judece în contradictoriu cu paratul Ministerul Finanțelor Publice și solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 541.727,84 lei (127,766 euro la cursul de 4,24 lei/l euro), reprezentând prețul de piață pentru apartamentul nr. 2 situat în București, ..45, sector i, compus din 3 camere și dependințe.

Pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Statul R. prin Ministerul Finanțelor Publice au depus întâmpinare la dosar, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, învederând că pe plan procesual, calitatea procesuală pasiva nu poate avea, într-o astfel de acțiune, decât unitatea administrativ-teritorială vânzătoare, în speță Municipiul București prin Primar General, nicidecum M. Economiei și Finanțelor pentru faptul că acesta nu a fost parte contractantă în raportul juridic dedus judecății, iar contractul încheiat în baza Legii nr. 112/1995 nu au fost desființat ca urmare a încheierii acestora cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor, învederând instanței că obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinație de locuință prin îmbunătățiri necesare și utile revine, potrivit modificărilor aduse prin Legea 1/2009, Legii 10/2001, persoanei căreia i s-a retrocedat imobilul, în cazul de față fiind vorba despre moștenitorii foștilor proprietari ai imobilului.

În drept, pârâții Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor și M. Economiei și Finanțelor au invocat dispoz. art. 1337 C. civil, art. 6o-63 C.p.civ., Lg. 10/2001, Lg. 112/1995.

Prin sentința civilă nr. 3162/08.04.2009 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sector 5 București a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 5 București în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, a declinat competența de soluționare a celui deal treilea capăt de cerere în favoarea Tribunalului București și a disjuns cel de-al doilea capăt de cerere, sub un număr nou de dosar (_ ).

P. a pronunța o astfel de hotărâre, instanța a arătat că, prin cererea inițială cu care a sesizat instanța de judecată (ce a format mai întâi obiectul dosarului_/ 302/2007), reclamanta a solicitat obligarea pârtilor pe cel de-al treilea capăt de cerere la plata sumei de_.78 lei.

Momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului cererii este acela al sesizării instanței, deci al introducerii cererii de chemare în judecată. De altfel, art. 18 ind. 1 C.pr.civilă stabilește în mod expres că instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul aceluiași obiect. Faptul că ulterior, pe baza unei expertize, precum în cazul de față, valorile au fost modificate nu atrage competența altei instanțe.

Astfel, instanța a apreciat că pentru stabilirea competenței cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, ceea ce interesează este valoarea obiectului acestuia de la momentul introducerii acțiunii, adică_,78 Ron. Potrivit art. 2 pct. i lit. b C.p.civ., tribunalul judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie civilă al căror obiect depășește_ lei", în subsidiar, instanța a observat că și valoarea obiectului celui de-al treilea capăt de cerere, astfel cum acesta a fost modificat depășește, de asemenea,_ Ron (_,84 lei), astfel încât în oricare dintre cele două ipoteze competența aparține tribunalului.

Pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._/3/2009.

La termenul din 29.06.2009 Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței, iar prin sentința civilă nr.940/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2009, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 19 F/05.03.2010, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/3/209, s-a stabilit competența de soluționare în primă instanță a cauzei privind pe reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalul București.

Cauza a fost astfel înregistrată, în al doilea ciclu procesual, la data de 30.04.2010, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._/3/2009.

Prin sentința civilă nr.1204/28.09.2010, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea așa cum a fost modificată, formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la plata sumei de 459.222 lei către reclamantă, reprezentând prețul de piață al imobilului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că este legal învestit și urmează a se pronunța, potrivit dispozitivului sentinței civile nr. 3162 din 08.04.2009 a Judecătoriei sector 5 București, numai cu privire la capătul trei din cererea principală, nu și cu privire la capătul doi al aceleiași cereri, ce face obiectul altui dosar.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată în privința acestui capăt de cerere, Tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiată. Astfel, s-a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, față de modificarea expresă a capătului trei din cererea de chemare în judecată făcută de reclamantă, fila 125 dosar de fond, inclusiv cu privire la temeiul în drept invocat. Din chiar cuprinsul acestui text de lege reiese că această normă juridică se referă la plata sumelor reprezentând prețul de piață al imobilelor către chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În acest caz, plata sumelor se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea 112/1995. Cum sumele încasate din vânzarea apartamentelor s-au constituit în venit extrabugetar la dispoziția Ministerului Finanțelor, se impunea ca plata prețului actualizat să se facă de către Ministerul Finanțelor Publice din acest fond.

Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută nici susținerea în sensul că în speță nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50¹ din Legea nr.10/2001. Astfel, nu este nevoie de existența unei hotărâri judecătorești prin care să se statueze buna credință a reclamantei, având în vedere că buna credință se prezumă, potrivit principiului consacrat de art. 1899 Cod Civil, astfel încât, în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că au fost eludate dispozițiile Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare cumpărare, chiriașul cumpărător este socotit a fi de bună credință, iar încheierea contractului a fi făcută cu respectarea dispozițiilor legale.

Cât privește susținerea că nu ar fi fost anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă, Tribunalul a apreciat că aceasta este lipsită de relevanță, în condițiile în care aceasta a pierdut imobilul în urma evicțiunii, situație avută în vedere de dispozițiile art. 50¹ din Legea nr.10/2001.

Față de toate aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._, încheiat între ., în calitate de vânzător-mandatar al Primăriei Municipiului București ca reprezentant al statului, și reclamanta C. M., aceasta din urmă a dobândit în baza Legii 112/1995 apartamentul nr. 2, situat în București, .. 45, parter, sector 1, pe care l-au plătit în rate în totalitate, în conformitate cu dovezile pe care le-au anexat.

Instanța a mai reținut și că, prin sentința civila nr. 549/16.05.2001, definitiva și irevocabila, pronunțata de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să lase în deplina proprietate și liniștita posesie imobilul în cauză moștenitorilor foștilor proprietari, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare nr. 730/1996 a fost desființat. Desființarea în sine nu este consecința anularii sau constatării nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de cumpărătoare, ci consecința admiterii acțiunii în revendicare și a lipsirii cumpărătoarei subsecvente de consecințele juridice ale titlului său de proprietate, considerat nepreferabil titlului înfățișat de moștenitorii fostului proprietar, ceea ce antrenează principiul repunerii părților în situația anterioară.

În conformitate cu dispozițiile art. 50.1 din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificata și completata prin Legea 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piața al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin.3 din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificata și completata prin Legea 1/2009, restituirea prețului prevăzut la alin. 2 și 2.1, se face de M. Economiei și Finanțelor.

S-a mai reținut, de asemenea și că, reclamanta în cauză deține în continuare un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea condițiilor impuse de Legea 112/1995, contractul acesteia nefiind declarat nul, ceea ce atrage incidența temeiurilor de drept expuse și justifica acțiunea formulata.

Pe de alta parte, pentru despăgubirea echitabila a reclamantei, instanța a avut în vedere evaluarea imobilului astfel cum a fost realizata prin raportul de expertiza efectuat în cauza nr._/302/2007 pe rolul Judecătoriei sector 5 București, având ca obiect asigurare de dovezi, imobilul situat în București, .. 45, parter, ., fiind evaluat la 459.222 RON, sumă la care pârâtul urmează a fi obligat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamanta a criticat sentința sub aspectul cuantumului contravalorii apartamentului, în sensul că, deși a dispus o despăgubire echitabilă, nu a avut în vedere faptul că în anul 2007, când a fost evacuată din imobil, valoarea acestuia era de circa 250.000 euro, iar de atunci i până în prezent locuiește cu chirie, fiind lipsită de folosința imobilului și fără posibilități de a-și procura o altă locuință.

În mod greșit s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 459.222 lei, iar prin raportare la cursul valutar de la data efectuării expertizei, a încălcat principiul aplicării imediate de legii civile, principiul autorității de lucru judecat și dispoz.art.9 din Codul fiscal.

Potrivit acestor dispoziții, sumele exprimate într-o monedă străină se convertesc în moneda națională a României prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc sumele respective ori la alte date prevăzute în Norme.

Față de aceste prevederi, instanța de fond putea să dispună obligarea pârâtului la suma de 127.665 euro conform cursului valutar de la data efectivă a plății, având astfel în vedere paritatea leu/euro la 28.09.2010 în cuantum de 4,2648 lei, astfel încât suma la care pârâtul urma să fie obligat era de 574.465,69 lei.

Apreciază că s-a încălcat și art.26 din Legea nr.33/1994, unde se arată că atât experții,cât și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând imobilele în mod obișnuit la data întocmirii raportului de expertiză.

De asemenea, apreciază că s-a încălcat și principiul aplicării imediate a legii civile, întrucât pretențiile îndreptate împotriva Ministerului Finanțelor Publice au fost formulate la 11.03.2009, după . Legii nr.1/2009, motiv pentru care cursul valutar din data de 4.01.2008 nu corespunde cerințelor acestei legi.

Apreciază că s-a schimbat înțelesul lămurit al expertizei, întrucât prin aplicarea unu curs valutar anterior pronunțării, s-a ajuns la o valoare a imobilului de 107.677 euro, în timp ce prin raportul de expertiză efectuat în cauză prețul apartamentului era de 127.665 euro.

Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de principiul relativității efectelor contractului.

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive s-au invocat prevederile art.1337 Cod civil, art. 1341 cod civil potrivit cărora vânzătorul, în cauză Primăria Municipiului București, răspunde pentru evicțiune, prin fapta unui terț. Contractul produce efecte numai între părțile contractante.

Această dispoziție de drept comun nu poate fi înlăturată prin nici o altă dispoziție specială contrară, după cum nici art. 50 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009 nu sunt de natură să determine calitatea procesuală a apelantului Ministerul Finanțelor Publice .

Tulburarea de drept, prin fapta unui terț, este de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, apelantul neavând nici o culpă pentru a-i antrena răspunderea.

M. Finanțelor publice nu a fost parte la încheierea contractului nr._, acesta a fost încheiat de Primăria Municipiului București prin mandatarul său S.C. Rom Vial S.A. și reclamanta C. M., fiind astfel terț față de acest contract.

Nici dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 nu sunt de natură să determine introducerea în prezenta cauză a Ministerului Finanțelor Publice și să îi acorde calitate procesuală acestei instituții, cât timp obligația de garanție pentru evicțiune are un conținut mai larg decât simpla restituire a prețului.

Reclamanta, fiind deposedată de imobil în urma promovării unei acțiuni în revendicare, sunt întrunite condițiile unei tulburări de drept prin fapta unui terț, de natură a angaja răspunderea contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, respectiv Primăria Municipiului București.

Al doilea motiv de apel privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 50¹ din Legea nr. 10/2001 .

Pentru a fi aplicabile aceste dispoziții și pentru ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la plata prețului de piață plătit de chiriași în temeiul contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995, se cere a fi întrunite două condiții.

Încheierea contractelor de vânzare - cumpărare să se fi făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 iar cea de-a doua condiție imperativă, este aceea că aceste contracte să fi fost desființate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă .

Referitor la prima condiție, reclamanții nu au făcut dovada bunei credințe la încheierea contractului de vânzare - cumpărare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În ceea privește cea de-a doua condiție, deposedarea autoarei reclamanților s-a realizat în urma unei acțiuni în revendicare, contractul de vânzare - cumpărare nr.N 586/17.12.1996, nefiind desființat prin hotărâre judecătorească.

Astfel, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 50 ¹ din Legea nr. 10/2001, recurentul neputând fi obligat la restituirea prețului de piață.

O altă critică se referă la concluziile raportului de expertiză, apreciind că suma de 459.222 lei este nejustificat de mare, având în vedere blocajul actual al tranzacțiilor imobiliare, cererea fiind mai mică decât oferta.

Susține că valoarea de piață stabilită în anul 2008 nu poate fi identică cu cea din 2010, datorită blocajului pieței imobiliare, iar potrivit Ghidului valorilor orientative ale proprietăților imobiliare pe anul 2011, un imobil amplasat în aceeași zonă cu cel în litigiu și având aceleași caracteristici are o valoare de 22.800 euro.

Față de motivele de apel invocate de ambele părți, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiză tehnică judiciară în construcții având ca obiect stabilirea prețului de piață al imobilului la momentul actual și la momentul pronunțării sentinței de fond, dacă acest imobil mai există în prezent și în ce proporție se poate aprecia care era valoarea acestuia anterior demolării sale, iar în caz contrar o evaluare ipotetică la data pronunțării hotărârii de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantă și va admite apelul formulat de pârât, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 la data de 13.11.2007, reclamanta C. M. a chemat în judecată M. Economiei și Finanțelor și Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor, precum și Consiliul General al Municipiului București.

În petitul acțiunii a solicitat obligarea Ministrului Economiei și Finanțelor la plata prețului de cumpărare a apartamentului, actualizat cu rata inflației; obligarea Statului Român prin M. Economiei și Finanțelor la plata contravalorii investițiilor efectuate la apartament în calitate de cheltuieli utile și necesare; obligarea pârâtului C.G.M.B. la plata daunelor interese în baza art.1337 – 1344 Cod civil; în temeiul art.235 – 241 Cod de procedură civilă, a formulat o cerere de asigurare a dovezilor, prin care să se efectueze o expertiză tehnică imobiliară, care să stabilească contravaloarea îmbunătățirilor și valoarea de circulație a imobilului.

În motivarea acestei cereri cu cele patru petite ale sale, s-a arătat că a dobândit proprietatea apartamentului nr.2 situat în București, ..45, parter, sector 1, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._, iar prin sentința civilă nr.549/16.05.2001 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a admis cererea în revendicare promovată de moștenitorii foștilor proprietari, hotărâre care devine irevocabilă prin decizia civilă nr.1809/2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin sentința civilă nr.8436/29.05.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București s-a dispus și evacuarea reclamantei din imobil, urmând a fi puse în executare la 4.12.2007.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.48 alin.1 și 3, art.50 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001 și art.1337 – 1344 Cod civil.

Cererea de asigurare a dovezilor a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 sub nr._/302/2007 și a fost soluționată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 29.01.2008, în sensul admiterii cererii de asigurare de dovezi, constatându-se efectuat raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expertul în specialitatea construcții A. N., raport pe care instanța l-a omologat.

În considerentele sentinței civile nr.2002/2008, s-a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Economiei și Finanțelor (cu privire la primul capăt de cerere, capăt al cărui obiect îl reprezenta obligarea acestuia la plata prețului de cumpărare a apartamentului actualizat cu rata inflației) că prin sentința civilă nr.549/2001 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă nu s-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, ca urmare a eludării prevederilor Legii nr.112/1995.

Dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 se refereau la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de Ministerul Finanțelor Publice, acest text este de strictă interpretare și nu se poate extinde aplicabilitatea acestuia și la ipotezele în care în considerentele hotărârilor judecătorești s-ar fi amintit tangențial despre nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare.

În acest fel, sunt aplicabile dispozițiile art.1341 Cod civil, în situația în care cumpărătorul este evins, are dreptul de a cere de la vânzător, printre altele, și restituirea prețului.

În continuare, se arată în aceleași considerente că în actul de vânzare nr.730/1996 prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, calitatea de vânzător a aparținut Municipiului București, s-a observat inaplicabilitatea dispozițiilor art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel încât calitate procesuală pasivă are Municipiul București prin Primarul General, în mod exclusiv.

Pentru că avea nevoie de administrarea unor dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor (cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor, a unit-o cu fondul în temeiul art.137 alin.2 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, recursurile fiind soluționate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr.1514/16.09.2008, în sensul respingerii celor două recursuri ca nefondate. În considerentele acestei decizii, s-a arătat că dispozițiile art.50 alin.3 sunt inaplicabile, că au fost interpretate de instanța de fond și întrucât contractul de vânzare-cumpărare nu a fost declarat nul prin hotărâre judecătorească, se revine la dreptul comun, respectiv dispozițiile at.1341 Cod civil, potrivit cu care cel care este răspunzător pentru evicțiune este vânzătorul de la care cumpărătorul, dacă este evins, are dreptul să ceară nu numai restituirea prețului.

Prin urmare, s-a concluzionat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a fost corect soluționată de prima instanță în raportul juridic generat de primul capăt al cererii, acela al restituirii prețului.

Neîntemeiată a fost reținută și critica privind disjungerea capetelor 2 i 3 de cerere, apreciindu-se că nu se aduce nici o atingere principiului disponibilității sau al contradictorialității.

În consecință, în urma pronunțării sentinței civile nr.2002/14.03.2008 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1514/16.09.2008, judecata s-a continuat pe capetele de cerere disjunse, 2 și 3, având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului și obligarea pârâtului C.G.M.B. la plata daunelor interese în temeiul art.1337 – 1344 Cod civil.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoria sectorului 5 București sub nr._ și a fost soluționată prin sentința civilă nr.3162/8.04.2009, prin declinarea competenței materiale de soluționare, în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere (obligarea pârâtului C.G.M.B. la plata daunelor interese în temeiul art.1337 – 1344 Cod civil) la Tribunalul București.

Între tribunal și judecătorie s-a evit un conflict negativ de competență prin pronunțarea sentinței civile nr.940/2009, conflict soluționat de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă prin sentința civilă nr.19/5.03.2010 în favoarea Tribunalului București, competent să soluționeze cauza.

Pe parcursul soluționării acestei cauze, respectiv la data de 11.03.2009, când se afla pe rolul Judecătoriei sectorului 5, reclamanta a formulat o cerere modificatoare a acțiunii în ceea ce privește capătului 3 de cerere, respectiv cel privitor la obligarea de plată a prețului de piață al apartamentului, arătând că față de modificările art.50 alin.3 și art.50/1 din Legea nr.10/2001, republicată, înțelege să cheme în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligat să plătească suma de 541.727,84 lei (127.766 euro) reprezentând prețul de piață pentru imobilul în litigiu.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice este întemeiată față de susținerile că prezentei cauze îi erau aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv art.1337 – 1344 Cod civil, și că pentru restituirea prețului de piață sau a valorii de circulație a bunului, calitate procesuală pasivă are Primăria Municipiului București, în calitatea sa de vânzător, parte în contractul de vânzare-cumpărare.

Aplicabilitatea dreptului comun și a dispozițiilor Codului civil a fost statuată cu putere de lucru judecat chiar în prezenta cauză prin sentința civilă nr.2002/2008, devenită irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor prin decizia civilă nr.1514/2008, atât pentru părți, cât și pentru instanță că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, singurul care ar putea răspunde pentru dezdăunarea reclamantei ca urmare a pierderii dreptului de proprietate prin fapta unui terț este Primăria Municipiului București, în calitate de vânzător al imobilului și în temeiul obligației contra evicțiunii.

De asemenea, s-a mai statuat cu putere obligatorie că nu este aplicabilă legea specială Legea nr.10/2001, ci dreptul comun reprezentat de art.1337 – 1344 Cod civil.

Cererea de modificare a acțiunii nu a ținut cont de chestiunile de drept dezlegate cu putere obligatorie prin hotărâri pronunțate chiar în prezenta cauză. Chiar dacă ulterior Legea nr.10/2001 a fost modificată prin Legea nr.1/2009, ea nu mai este aplicabilă, deoarece dreptul aplicabil și cadrul procesual, respectiv pârâții împotriva cărora se pot îndrepta pretențiile pentru dezdăunare ca urmare a evicțiunii, au fost dezlegate irevocabil.

În consecință, Curtea va admite în temeiul art.296 Cod de procedură civilă cu referire la art.315 Cod de procedură civilă apelul Ministerului Finanțelor, constatând că potrivit dispozițiilor art.1337 – 1344 Cod civil, dator să răspundă pentru evicțiune este Primăria Municipiului București, în calitate de vânzător.

Apelul reclamantei va fi respins ca urmare a admiterii apelului Ministerului Finanțelor Publice, acesta nemaifiind cercetat sub aspectul temeiniciei ori netemeiniciei criticilor vizând suma datorată cu titlu de despăgubiri pentru imobilul pierdut urmare evicțiunii, fiind o consecință a constatării inaplicabilității Legii nr.10/2001 raportului juridic dedus judecății.

Astfel fiind, Curtea va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea modificată ca neîntemeiată și va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă C. M., cu domiciliul ales la C.A. Sevastița Ilias, în București, . – 208, ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.1204 din 28.09.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2009.

Admite apelul formulat de apelantul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1204 din 28.09.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2009.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea modificată, ca neîntemeiată.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D. A. B. I. B.

GREFIER

L. C.

Red.D.A.B.

Tehnored.B.I

4 ex/19.07.2012

-----------------------------------------

T.B.-Secția a V-a – I.G.

← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr....		Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2012. Curtea de Apel... →

Pretenţii. Decizia nr. 280/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 280/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI