Validare poprire. Decizia nr. 885/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 885/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 885/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 885R
Ședința publică de la 23 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. R. T.
JUDECATOR – M. S. C.
JUDECĂTOR – M. D. O.
GREFIER – G. C. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul creditor A. SRL prin administrator judiciar Sierra Quadrant – Filiala B. SPRL, împotriva deciziei civile nr. 1642A/23.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor P. S. Yapi Consortiu și intimatul terț-poprit P. R. Germania – Sucursala București, cauza având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 2 septembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 09 septembrie 2015, 16 septembrie 2015, apoi la 23 septembrie 2015.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr._/301/2011, creditoarea reclamantă . a chemat în judecată pe intimata-debitoare P. S. Yapi Consorțiu și terții popriți Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare Phare și P. R. Germania – Sucursala București, solicitând validarea popririlor înființate în dosarele de executare 598/2011 și 577/2011 aflate la B. Raportoru G. pentru suma de 2.689.510,18 lei, datorata de către debitor în baza contractului de achiziții publice nr. 2000/RO/16/P/PE/010-03 și în baza proceselor verbale de cheltuieli de executare.
În subsidiar, s-a solicitat validarea popririi la terțul poprit P. R. Germania - Sucursala București, pentru popririle înnființate în aceleași dosare de executare.
În motivarea acțiunii creditoarea-reclamantă a arătat că în cele două dosare de executare sus-menționate a fost începută executarea silită împotriva debitorului P.-S. Yapi – Consorțiu Germania/Turcia, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința comerciala nr. 85/11.03.2011 a Tribunalului B. – Secția C. Administrativ și Fiscal (dosar executare 598/2011) și sentința comercială nr.34/20.01.2011 a Tribunalului B. – Secția C. Administrativ și Fiscal (dosar executare 577/2011). Ambele executări silite au fost încuviințate de Judecătoria Sectorului 3 București prin încheierile pronunțate în dosarele nr._/301/2011 și nr.37._ .
S-a arătat că creditoarea . a încheiat contractul nr. 868/03.07.2009 cu S. Insaat VE Ticaret AS, nu în nume propriu și în calitate de lider de Consorțiu. În timp, consorțiul a suferit mai multe modificări, de la data de 01.09.2010 lider de Consorțiu a devenit P. R. GmbH Germania, aceasta societate preluând toate obligațiile și responsabilitățile contractuale ale Consorțiului, inclusiv datoriile fostului lider. În data de 20.09.2010 între creditoare și Consorțiu s-a încheiat un Agreement, prin care a fost acceptată la plată suma de 840.000 EURO, eșalonat în 8 rate.
Din adresa 630.333/09.06.2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de plăți și Contractare Phare, rezultă că acesta a făcut plăți în baza contractului 2000/RO/16/P/PE/010-03 în contul liderului de consorțiu P. R. Germania – Sucursala București, deschis la Trezoreria Sector 1 București și urmează să facă și plățile aferente implementării măsurii (construirea stației de epurare ape uzate în B.).
Se arată că apărarea pârâților întemeiată pe dispozițiile art.149 Cod proc. fiscală este nefondată întrucât creditoarea reclamantă solicită să i se achite chiar prețul lucrărilor ce fac obiectul proiectului pentru care s-a acordat finanțare europeană.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Terțul poprit P. R. Germania – Sucursala București a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, arătând ca sediul său se afla în Sectorul 1.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu datorează sume de bani debitoarei urmărite. A invocat dispozițiile art.127 Cod fiscal conform cărora asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale nu au personalitate juridică și vor fi tratate ca asocieri în participațiune. Raporturile contractuale în cadrul asocierii se vor regla între asociați conform clauzelor contractului de asociere, iar relațiile cu terții sunt guvernate de prevederile Codului Comercial - Titlul VIII, cap. 2 - Despre asociațiuni, Secțiunea 1 - Despre asociațiunea în participațiune. Or, niciodată în timpul acestei asocieri terțul nu a avut vreo datorie față de debitorul urmărit Consorțiu Yapi P..
La termenul de judecată de la 16.03.2012 a fost disjunsă cererea de validare a popririi în contradictoriu cu terțul poprit P. R. Germania Sucursala București, formându-se dosarul nr._, iar prin sentința civilă nr.4910/16.03.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2012 sub nr._ .
P. sentința civilă nr.9269/23.04.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea formulată de creditoarea A. SRL în contradictoriu cu debitoarea P. S. Yapi Consorțiu și terțul poprit P. R. Germania – Sucursala București ca neîntemeiată.
Prima instanță a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.460 alin.(2) Cod proc. civilă, în sensul că terțul poprit nu îi datorează sume de bani debitorului, deoarece din nici un mijloc de probă nu reiese că P. R. Gmbh are vreo datorie către debitorul urmărit – Consorțiul S. Yani P..
A constatat judecătoria că în vederea participării la o licitație de achiziție publică pentru executarea stației de epurare ape uzate B., s-a înființat un „consorțiu” între 2 societăți comerciale: S. Yapi Ve Ticaret din Turcia și P. R. Gmbh Germania; societatea S. Yapi Ve Ticaret din Turcia a intrat în faliment, iar pentru buna continuare a contractului, calitatea de lider al proiectului a fost preluată de societatea germană. Aceasta nu înseamnă, însă, că aceasta ar fi preluat datoriile societății turce ori că și-ar fi asumat vreo obligație de plată către consorțiu. Din punct de vedere juridic, consorțiul nu are personalitate juridică și va fi tratat drept o asociere în participațiune (conform art. 127 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal actualizată). De asemenea, conform art.253 Cod comercial, „asocierea în participațiune nu constituie, în privința celor de al treilea, o ființă juridică distinctă de persoana interesaților. Cei de al treilea nu au nici un drept și nu e obligă decât către acela cu care au contractat”.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de validare a popririi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea A. S.R.L, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 16.07.2013, sub nr._ .
P.decizia civilă nr.1642A/23.10.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-creditoare A. SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că este nefondată critica referitoare la greșita aplicare a prevederilor art.460 Cod proc.civ., deoarece din interpretarea logică a dispozițiilor amintite rezultă fără putință de tăgadă că pentru a se proceda la validarea popririi, instanța era obligată să verifice dacă între debitor și terțul poprit există raporturi juridice obligaționale, în sensul că terțul poprit datorează sume de bani debitorului.
Procedând în consecință, instanța de fond a reținut în mod judicios că din probatoriul administrat de creditoare nu rezultă că este îndeplinită această condiție.
Tribunalul nu a primit susținerile apelantului-creditor în sensul că această condiție este îndeplinită prin faptul că „potrivit actului adițional nr.2/26.08.2010 la contractul de achiziție publică, începând cu 01.09.2010, noul lider al Consorțiului este firma germană P. R. Germania, iar potrivit actului adițional nr. 6/14.01.2011 la contractul 2000/RO/16YP/PE/010-03/2011, titularul contului Consorțiului este liderul Consorțiului, P. R. GmbH sucursala București”, întrucât chiar apelantul-creditor recunoaște că în prezent Consorțiul nu mai are cont deschis în bancă.
Tribunalul nu a primit nici susținerile apelantului-creditor privind plățile efectuate potrivit adresei nr._/09.06.2011 emisă de Oficiul de Plăți și Contractare Phare și din care rezultă că sumele de bani provenind din fonduri I., bugetul de stat și OUG nr.135/2007 se transmit prin intermediul OPCP- MFP către Consorțiu sau lideri de consorțiu) și ulterior către fiecare asociat al Consorțiului pentru partea sa contractată, menționate în extrasele de cont ale creditoarei . din data de 16.11.2010 (BCR) și din perioada 16.10._10 (BRD), întrucât acestea fac dovada unei situații de fapt existente anterioare obținerii titlurilor executorii decurgând din sentința comerciala nr.34/20.01.2011 și sentința comerciala nr.85/11.03.2011, pronunțate de Tribunalul B..
De asemenea,tribunalul a reținut că în finalul adresei nr._/15.03.2013, Ministerul Finanțelor Publice precizează că nu este în relații contractuale cu Consorțiul Passavent S. Yapi.
Or, ceea ce interesează este existența raportului obligațional între debitor și terțul poprit la data înființării popririi, iar nu anterior acesteia, în raport cu adresele de înființare a popririi nr. 598/09.11.2011, (dosar de executare nr. 598/2011) și nr. 577/20.10.2011 (dosar de executare 577/2011) emise de către B. Raportoru G..
De asemenea, nu interesează nici situația încasărilor și plăților efectuate de terț, atâta timp cât nu este lămurită situația acestora, respectiv dacă sunt efectuate în calitate de lider al Consorțiului ori în interes propriu.
Or, apelantul-creditor arată, pe de o parte, că liderul Consorțiului este P. R. GmbH Sucursala București, iar pe de altă parte că în prezent Consorțiul nu mai are cont deschis în bancă.
În sfârșit, tribunalul a reținut că lămurirea raporturilor contractuale existente între creditor și debitor nu se poate realiza în această fază a executării, ci ele trebuia să fie lămurite la momentul înființării executării silite.
Tribunalul a respins ca nefondate și criticile privind reținerea de către instanța de fond și a lipsei personalității juridice a consorțiului, fără însă a preciza motivele pe care apelantul-creditor și-a format această convingere, astfel încât tribunalul, ca instanță de control judiciar să poată efectua un control asupra legalității și temeiniciei sentinței civile pe aspectele criticate.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare în cază a dispozițiilor art.127 din Codul fiscal actualizat coroborate cu dispozițiile art.253 din Codul comercial, potrivit cu care „asocierea în participațiune nu constituie, în privința celor de al treilea, o ființă juridică distinctă de persoana interesaților, iar cei de al treilea nu au nici un drept și nu obligă decât către acela cu care au contractat”, rezultând în mod firesc concluzia reținută de instanța de fond în sensul că din probele administrate și dispozițiile legale incidente și amintite anterior nu se poate reține că P. R. GMBH Germania ar fi preluat datoriile societății S. Yapi Ve Ticaret din Turcia și că și-ar fi asumat vreo obligație de plată către consorțiu.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs creditoarea-reclamantă ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă la data de 30.06.2015 sub nr._ .
În motivarea recursului, s-a arătat că sumele încasate de terțul poprit de la MFP-OPCP nu reprezintă o creanță personală a acestuia, ci creanța consorțiului, pe care terțul poprit a încasat-o în calitate de lider și titular de cont al consorțiului conform actelor adiționale menționate în fața instanțelor de fond.
Dacă terțul poprit ar fi încasat de la Ministerul Finanțelor Publice sumele respective în baza unei creanțe personale, la rubrica Detalii de plata s-ar fi făcut mențiunea corespunzătoare.
S-a arătat că terțul poprit nu a susținut și nu a dovedit că sumele de bani încasate de la MFP-OPCP în perioada decembrie 2011-februarie 2012 sunt ale acestuia și nu ale debitorului urmărit (consorțiul) sau că sumele încasate reprezintă decontări în baza altui contract de achiziție publică, întrucât în toate documentele de plata (OP-uri) la rubrica Detalii de plata se menționează contractul nr.2000/R0l16/P/PE/O10-03 în care parte/antreprenor este debitorul urmărit, consorțiu.
Într-o critică întemeiată pe prevederile art.304 pct. 9 Cod proc.civ., recurenta creditoare a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut ca din probatoriul administrat nu rezultă existența unui raport obligațional între debitorul urmărit și terțul poprit în sensul că terțul oprit ar datora sume de bani debitorului.
Potrivit Codului Fiscal, consorțiul este asimilat unei asocieri în participațiune reglementată de art.251-256 Cod comercial, completată cu dispozițiile contractului de societate art.1491-1531 Cod civil.
Codul civil (vechi) Titlul VIII Despre contractul de societate Capitolul III, reglementează obligațiile asociaților între ei înșiși și în privința altora, iar art.1506 alin.1 prevede că, în situația în care un asociat este creditor al unei persoane care la rândul ei este debitoare a societății, atunci suma încasată de asociat se împarte între asociat și societate în proporția ambelor credite, chiar dacă în chitanță se menționează că suma reprezintă doar creanța asociatului, iar alin.2 același articol prevede că un asociat care a încasat de la un terț o sumă de bani, aceasta reprezintă creanță a societății, dacă în chitanța s-a făcut această mențiune.
În cauză, din înscrisuri (ordinele de plată în valută asimilate chitanței la care se referă art.1506 alin.2 C.civil) a rezultat în mod incontestabil că sumele au fost încasate de terțul poprit - în calitate de lider al Consorțiului - în contul creditului societății și nicidecum în contul unei creanțe personale a terțului poprit.
Ministerul Finanțelor Publice, în adresa nr._/15.03.2012, precizează că plățile din perioada decembrie 2011- februarie 2012 au fost făcute către terțul poprit P. R. GmbH Sucursala București în baza art.7 din Acordul contractual (filele 31-33) încheiat la data de 15.01.2009 între Compania de utilități publice B. în calitate de angajator /beneficiar și S. Yapi-P. Consorțiu Turcia/Germania în calitate de antreprenor/contractor.
Conform acordului contractual, părțile au convenit executarea proiectului Construirea Stației de epurare ape uzate B. nr. identificare 2000/R0I16/P/PE/0 10-03, prețul contractului provenind din fonduri I. (31,74%), co-finanțare Banca Europeană de Investiții (17,35%), de la Bugetul de Stat conform OUG 135/2007 (50,91 %), plățile fiind făcute prin Oficiul de Plăți și Contractare Phare conform art.7 din Acordul contractual în contul bancar al Consorțiului în calitate de contractor, conform art. 5 din Acordul contractual.
Având în vedere că terțul poprit P. R. GmbH sucursala București, în calitate de lider al consorțiului, a încasat sumele de bani cuvenite consorțiului, debitorul subscrisei creditoare din titlurile executorii pentru realizarea proiectului nr. identificare 2000/R0/16/P /PE/O 1 0-03, aceasta este debitoarea consorțiului conform art.1506 alin.2 cod civil pentru sumele încasate de la Ministerul Finanțelor Publice OPCP în perioada decembrie 2011 și februarie 2012 după comunicarea adreselor de înființarea popririi (24 10. 2011 și 10 11 2011 .
Într-o altă critică, ce susține încălcarea dispozițiilor art.460 Cod procedură civilă, recurenta apelantă arată că în mod greșit tribunalul a respins ca nefondate criticile sale privind încălcarea de către instanța de fond a autorității de lucru judecat a titlurilor executorii, ținând că acestea nu produc efecte specifice, întrucât debitorul urmărit (consorțiu) nu are personalitate juridică.
În ceea ce privește regimul juridic al consorțiului, chiar dacă acesta nu are personalitate juridică, fiind asimilat unei asocieri în participațiune, are calitate procesuală pasivă, conform art.7 alin. 3 și art. 41 Cod de procedura civilă.
Față de reglementările prevăzute de art.460 Cod pr.civ., instanța investita cu o cerere de validare poprire examinează existența calității de debitor a terțului poprit în raport de debitorul urmărit, dar cu respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii ce constituie titlu executoriu, nemaiputând fi puse în discuție aspecte legate de titlurile executorii cu privire la calitatea parților și creanța ce urmează a fi executată.
Instanța de apel, respingând criticile apelantei pe aspectul menționat (lipsa personalității juridice a debitorului urmărit), a validat o hotărâre nelegală pe considerente ce încalcă dispozițiile legale sus-citate.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe art. 304 pct. 9 și art. 460 Cod procedura civila, art. 1506 Cod civil.
Intimatul terț poprit P. Energy & Environment GMBH Frankfurt Sucursala București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A susținut intimatul terț poprit că în mod corect a reținut instanța de apel că nu există p datorie a terțului către debitor și că procedura în proiectul la care consorțiul a participat presupune ca decontarea sumelor să se facă fie prin consorțiu, fie prin liderii de asociere, care ulterior vor face distribuția sumelor conform cotelor și nu invers, în sensul în care asociatul ar datora vreo sumă de bani consorțiului, deoarece calitatea de creditor revine asociatului, care are creanțe de încasat.
A arătat terțul poprit că recurenta creditoare a obținut titluri executorii pentru aceeași creanță atât împotriva consorțiului, cât și împotriva asociatului S. Yapi, iar satisfacerea creanței în cauza de față ar presupune o dublă reparație a aceluiași prejudiciu.
Consideră intimatul terț poprit că recurenta nu poate cere instanței de recurs decât să cenzureze aplicarea și interpretarea legii de către instanța de apel, însă în realitate criticile sale tind la o reevaluare a probatoriului, ce nu îi este deschisă în condițiile art.304 Cod proc.civ., odată cu abrogarea fostului punct 11 al acestui text.
Cu privire la invocarea art.1506 Cod Civil, intimatul a arătat că nu s-a făcut dovada că terțul are calitatea de debitor față de consorțiu, astfel încât textul nu este aplicabil, pentru a opera decontarea despre care vorbește reclamanta.
În recurs au fost depuse la dosar înscrisuri de către intimatul-terț poprit.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică formulate, circumscrise de titularul căii de atac prevederilor art.304 pct.9 Cod proc.civ., curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, într-o primă critică se solicită a se constata aplicarea prevederilor art.1506 alin.1 Cod Civil 1864, curtea observând că incidența în cauză a acestor prevederi legale nu a fost invocată de recurentă nici în fața judecătoriei și nici în calea de atac a apelului.
P. urmare, solicitând instanței de recurs să aprecieze asupra aplicării dispozițiilor art.1506 alin.1 Cod Civil 1864 în raportul juridic dedus judecății, recurenta aduce în discuție această chestiune omisso medio, neputând fi concepută realizarea controlului de legalitate asupra unei probleme de drept neinvocate și nediscutate în speță.
Chiar și în aceste condiții, presupunând că ar aprecia în sensul că o atare problemă de drept putea fi ridicată prima dată direct în recurs, curtea observă că argumentele recurentei sunt nefondate.
Textul prevede că, în ipoteza în care debitorul datorează atât asocierii, cât și, distinct, unui asociat, ambele creanțe fiind exigibile, acesta din urmă, primind suma, este obligat să o deconteze atât în contul asocierii, cât și al creanței proprii, proporțional, chiar dacă în chitanță s-ar specifica plata exclusiv a datoriei către asociat, iar dacă în chitanță se prevede plata exclusiv în contul asocierii, atunci aceasta se socotește numai din creanța celei din urmă.
Norma nu este aplicabilă deoarece textul se referă la imputarea datoriilor ca efect al plății și nu la creșterea unui patrimoniu ori al altuia, pentru a putea discuta de o datorie a asociatului creditor către asociere.
Astfel, cât timp nici în sistemul Codului civil asocierea nu dă naștere unei persoane juridice distincte, pentru a putea discuta despre patrimonii distincte, textul are ca scop să reglementeze modul de stingere a datoriilor diferite pe care un terț le poate avea atât față de o asociere, cât și față de unul dintre asociați.
În consecință, interpretarea dispozițiilor art.1506 alin.1 Cod Civil 1864 nu poate duce la o concluzie în sensul că asociatul, care a primit o sumă de la un terț debitor, ar avea la rândul lui o datorie către asociere, pentru a putea dobândi calitatea de terț poprit în executarea silită pornită împotriva asocierii.
Nici cea de-a doua critică a recurentei nu este fondată, aceasta susținând în mod eronat că instanța de apel a nesocotit autoritatea de lucru judecat a titlurilor executorii împotriva debitoarei consorțiu, atunci când a reținut lipsa personalității juridice a acestuia din urmă.
În acest sens curtea reține că, învestită cu analiza existenței unui raport juridic obligațional între debitor și terțul poprit, instanța de validare a popririi era îndreptățită a statua cu privire la capacitatea debitoarei de a fi la rândul său creditoare față de terț (respectiv cel poprit), iar examinarea efectelor juridice ale consorțiului impunea și reținerea prevederilor art.127 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
În consecință, autoritatea de lucru judecat a titlurilor executorii (ce poartă asupra existenței creanței recurentei creditoare față de consorțiu) nu este încălcată prin constatarea instanței de validare că mecanismul juridic al consorțiului nu poate duce la existența calității de debitor față de asociere a asociatului (terț poprit) din motivul lipsei personalității juridice a consorțiului.
O soluție contrară ar fi ilogică și, deci, de neconceput, pentru că ar presupune că instanței învestite cu validarea popririi nu i-ar fi permis să analizeze raportul juridic dintre terț și debitoarea urmărită silit, or aceasta este esența procedurii judiciare prevăzută de art.460 Cod proc.civ. 1865.
Constatând că celelalte argumente ale recurentei creditoare privesc situația de fapt reținută de instanțele de fond (ce nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs), astfel încât ele exced cazurilor de recurs prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-creditoare . prin administrator judiciar SIERRA QUADRANT – FILIALA B. SPRL, cu sediul ales la Cabinet de avocat S. T., în București. ..8, ., ., împotriva deciziei civile nr.1642A/23.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-debitor P. S. YAPI CONSORȚIU, cu sediul în B., .-8 județul B. și cu intimatul-terț poprit P. ENERGY & ENVIRONMENT GMBH – SUCURSALA BUCUREȘTI (fost P. R. GERMANIA – SUCURSALA BUCUREȘTI), cu sediul în București, ..2, etaj 1, sectorul 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 23 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. R. T. M. S. C. M. D. O.
GREFIER
G. C. A.
Red.IRT
Tehnored,MȘ, IRT
2 ex./27.01.2016
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă – judecători E. R. și M. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 934/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 149/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
