Legea 10/2001. Decizia nr. 709/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 709/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 709R
Ședința publică de la 1 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2053/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. E. și P. G. AL M. BUCUREȘTI, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 18.03.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 25.03.2013 și apoi la 1.04.2013.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată de Tribunalul București Secția a IX-a Civilă și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 12._, P. M. București a chemat în judecată pe P. G. al M. București, solicitând anularea dispozițiilor nr._/07.05.2010 (restituire în natură) și nr._/07.05.2010 (acordare măsuri reparatorii prin echivalent), emise în baza Legii nr. 10/2001 de P. G. al M. București. Acțiunea a fost formulată și în contradictoriu cu G. E., ., sector 2, titulară a Dispozițiilor nr._/07.05.2010 și_/07.05.2010 emise în baza Legii nr. 10/2001 de P. G. al M. București, pentru a-și asigura apărarea intereselor sale legitime în calitatea de beneficiară a actelor administrative apreciate ca nelegale.
Prin încheierea din 17.01.2012, Tribunalul București Secția a IX-a Civilă C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței acestei secții și a înaintat cauza spre competentă soluționare unei secții civile a Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă sub nr. 12._ .
Prin sentința civilă nr. 2053/20.11.2012, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut, în ceea ce privește calitatea procesuală activă a prefectului, că acest control asupra dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 este reglementat de art. 16 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, ca o atribuție administrativă în virtutea căreia acesta poate contesta dispoziția emisă. Fiind vorba de exercitarea unei atribuții legale, nu se pune în discuție analiza existenței sau inexistenței unui interes personal ca și folos practic în formularea acestor acțiuni. Totodată, această atribuție este reglementată de art. 16 din Legea nr. 247/2005, conținutul acesteia fiind reglementat de normele de metodologice. Tribunalul a constatat că apărarea pârâtei G. E. în sensul inexistenței unui temei legal pentru introducerea acțiunii de către prefect și a inexistenței interesului acestuia în formularea cererii în anulare a dispozițiilor emise este neîntemeiată.
Tribunalul a constatat că, prin dispoziția nr._/07.05.2010 a fost restituit în natură imobilul compus din teren de 523,62 mp din suprafața totală de 630,72 mp, 2 corpuri de clădire și garaj în . sector 2 București, iar prin dispoziția nr._/07.05.2010 au fost propuse măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentul parter în suprafață de 92,61 mp vândut în baza Legii nr. 112/1995 cu terenul aferent de 107,10 mp.
Tribunalul a constatat că G. E. a solicitat în natură apartamentul situat în . arătând că locuiește în acest apartament cu soțul său în calitate de chiriași (fila 154), iar pentru apartamentul vândut a solicitat despăgubiri (fila 158).
Tribunalul a reținut că, potrivit actului de vânzare-cumpărare nr._/31.03.1928, P. G. a achiziționat imobilul din București, . lotul nr. 2 în suprafață de 710 mp pe care se află mai multe clădiri: spre poartă un șir de clădiri vechi, case de locuit vechi, magazii și un grajd vechi, în fund pe linia dinspre miazăzi un grajd construcție mai nouă. Prin urmare, autorul care a cumpărat inițial imobilul în . a achiziționat un așa numit lot 2. Acest lot 2 se învecina cu lotul nr. 1 proprietatea lui G. G. la apus. G. P. a obținut autorizație pentru ridicare a unei clădiri retrasă din aliniere cu pivniță și parter, din cărămidă.
Tribunalul a reținut că, prin adresa emisă la 13.02.2003, CGMB AFI a comunicat către G. E. că, pentru imobilul din . nr. 2A nu s-au acordat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995. (fila 169). Prin adresa din 14.12.2012 PMB – Direcția Patrimoniu a arătat că lotul 2 la care se referă contractul din 1928, identificat prin schița de plan anexă la contract, este înscris în evidențele cadastrale la numărul 2A pe . București. Raportul extrajudiciar din 30.09.2009 cu privire la imobil, luat în evidență de PMB –Direcția Generală de Dezvoltare, Învestiții și Planificare Urbană, a identificat o secțiune din imobil în suprafață de 630,72 mp teren cu construcții din totalul de 1187 mp. Raportul a avut ca obiect identificarea lotului 2 ce a făcut obiectul contractului nr._/31 mai 1928 care se referea la lotul 2 ca o suprafață de 710 mp cu mai multe clădiri învecinat cu lotul 1 proprietatea lui G. G.. Expertul a constatat că imobilul cu adresa poștală . cuprinde atât proprietatea G. G., cât și proprietatea lui P. G..
Tribunalul a reținut că, având în vedere că lotul nr. 2 era partea din spate a imobilului din ., așa cum indică în mod clar contractul de vânzare-cumpărare nr._/31 mai 1928, terenul de 630,72 mp este cel pe care se află construcțiile C1-C4 identificate de expert. Construcțiile nu sunt situate pe terenul fostă proprietatea lui G. P. care era proprietarul lotului nr. 1, construcțiile fiind pe lotul 2 de teren din spate. Tribunalul a constatat că în mod corect au fost identificată G. E. ca fiind moștenitoare a proprietarului terenului de 630,72 mp, respectiv a lui Parachiv G..
Tribunalul a considerat că, în pofida aspectului că terenul lotul nr. 1 fostă proprietatea lui G. G. a fost apreciată eronat ca fiind lotul nr. 2 și pe cale de consecință în pofida aspectului că prin hotărârea nr. 2147/08.02.1999 s-a acordat lui N. S., Ferentino I., M. G. și C. M. V. (toți moștenitori ai lui G. G., conform certificatelor de moștenitor prezentate mai sus) o sumă de_ lei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul din . sector 2 București compus din teren de 507 mp, construcție și garaj, dispozițiile atacate sunt cele care au luat în considerare în mod corect garajul și C4 ca fiind fostă proprietatea lui P. G.. Erorile în emiterea dispoziției în baza Legii nr. 112/1995 nu trebuie astfel să infirme dreptul stabilit în beneficiul moștenitorului adevăratului fost proprietar al lotului nr. 2 în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2010. Tribunalul a constatat că notificarea în baza Legii nr. 10/2001 a fost formulată numai de G. E., fila 154, referindu-se la apartamentele D –ocupate de ea și soțul ei, apartamentul C ocupate cu contract de închiriere de M. N. și la apartamentul vândut în baza Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M. București.
Recurentul a invocat art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă, arătând că sentința recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 17.01.2012, atacabilă odată cu fondul cauzei, Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență funcțională și a înaintat cauza către conducerea Tribunalului București, în vederea repartizării către o secție civilă. Având în vedere prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, recurentul a arătat că formulează prezentul recurs și împotriva încheierii de ședință din data de 17.01.2011.
Privitor la natura juridică a dispoziției primarului privind restituirea în natură a lor imobile preluate abuziv, recurentul a arătat că dispozițiile pct. 25.6 din Hotărârea Guvernului nr. 50/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 precizează expres faptul că acest act administrativ este un act administrativ de putere, astfel că acest act administrativ poate fi contestat de către prefect la instanța de contencios administrativ, după cum prevăd de altfel și dispozițiile art. 21.6 din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007. Actul poate fi contestat către prefect la instanța de contencios administrativ, iar de către persoanele ale căror drepturi subiective au fost lezate prin acest act administrativ la secția civilă a tribunalului.
Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă, arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de fond pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Recurentul a arătat că, prin notificările depuse de notificatoarea G. E. s-a solicitat aplicarea prevederilor legii speciale de reparație doar cu privire la 3 apartamente situate în ., nu și la terenul aferent acestora. În situația în care notificatoarea dorea acordarea de despăgubiri și pentru terenul aferent, aceasta avea obligația, conform dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 să depună o nouă notificare în termen legal. Ca atare, prefectul municipiului București a concluzionat că, pentru imobilul teren, notificatoarea nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 astfel încât nu este îndreptățită la despăgubiri pentru acesta.
Recurentul a considerat că împrejurarea că în conținutul notificărilor se folosește expresia "imobil" nu poate conferi cuvântului interpretarea oferită de art. 6 alin. 1 al legii, atâta vreme cât notificatoarea a solicitat restituirea în natură a apartamentelor situate în imobilul din ., sector 2. Recurentul a arătat că instanța de fond a constatat faptul că notificarea în baza Legii nr. 10/2001 a fost formulată de doamna G. E., aceasta referindu-se la apartamentele D (ocupat de ea și soțul său), apartamentul C (ocupat cu contract de închiriere de M. N.) și la apartamentul vândut în baza Legii nr. 112/1995, a apreciat că dispozițiile ce fac obiectul prezentei cauze au fost emise în mod legal, omițând să se pronunțe cu privire la legalitatea restituirii terenului nesolicitat prin notificări.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din codul de procedură civilă nu este întemeiat. Prin dispozițiile nr._/07.05.2010 și nr._/07.05.2010, emise în baza Legii nr. 10/2001 de P. G. al M. București s-au dispus măsuri în baza Legii nr. 10/2001, lege ce reglementează recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.
Dispozițiile emise de Primar în baza Legii nr. 10/2001 sunt, fără discuție, acte emise de o autoritate publică în executarea legii, însă nu creează un raport juridic de drept public, ci unul de drept privat, deoarece prin aceste acte se recunoaște un drept subiectiv civil, respectiv dreptul de proprietate. Litigiile izvorând din restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv se soluționează potrivit Legii nr. 10/2001, dispoziția emisă în baza acestui act normativ putând fi atacată conform legislației civile speciale, și nu în fața instanței de contencios administrativ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă este, de asemenea, neîntemeiat. Conform acestei prevederi legale, hotărârea poate fi modificată când nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Examinând sentința recurată, Curtea constată că aceasta cuprinde argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, analizând probatoriul administrat în cauză și expunând considerentele pentru care a reținut componența imobilului care formează obiectul notificării. Împrejurarea că instanța a ajuns la o altă concluzie decât cea dorită de recurent nu echivalează cu o omisiune în motivare, având în vedere că instanța s-a pronunțat cu privire la legalitatea restituirii întregului imobil, legalitate contestată în cauză prin acțiunea Prefectului.
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă sunt neîntemeiate. Sub acest aspect recurentul a invocat greșita interpretare a solicitărilor formulate de persoana îndreptățită prin notificare.
Prin notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc Casagranda – S. A. sub nr. 2905/2001, intimata G. E. a solicitat acordarea despăgubirilor bănești pentru apartamentul situat în . bis, compus din 6 camere – parter. În notificare, intimata a precizat că apartamentul în cauză a fost naționalizat potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1950 de la socrul său P. G., care era proprietarul în drept.
Prin notificarea înregistrată la Biroul executor judecătoresc Casagranda – S. A. sub nr. 2906/2001, intimata G. E. a solicitat restituirea în natură a apartamentului D situat în . bis, compus din 2 camere – parter. În notificare, intimata a precizat că apartamentul în cauză a fost naționalizat potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1950 de la socrul său P. G., care era proprietarul în drept.
Prin notificarea înregistrată la Biroul executor judecătoresc Casagranda – S. A. sub nr. 2907/2001, intimata G. E. a solicitat restituirea în natură a apartamentului C situat în . bis, compus din 4 camere – parter. În notificare, intimata a precizat că apartamentul în cauză a fost naționalizat potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1950 de la socrul său P. G., care era proprietarul în drept.
Prin dispoziția nr. 12.638/7.05.2010, P. G. al M. București a dispus restituirea în natură către intimată a imobilului situat în București, . bis, actual . (lotul 2) sectorul 2, compus din teren în suprafață de 523,62 mp din suprafața totală de 630,71 mp și construcții – 2 corpuri de clădire și garaj, care reprezintă construcțiile C2, C3, C4 identificate conform Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară.
Prin dispoziția nr. 12.639/7.05.2010, P. G. al M. București a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentul nr. 1, parter, în suprafață utilă de 92,61 mp, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 103/1996, împreună cu terenul aferent în suprafață de 107,10 mp, care reprezintă construcția C1 identificată conform Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert C. G., situat în București, . bis, actual . (Lotul 2), sectorul 2.
Curtea constată că, în motivarea dispoziției nr. 12.638/7.05.2010, s-a reținut că imobilul care formează obiectul notificării a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 2973, și a fost solicitat în natură de persoana îndreptățită. S-a constatat că, din întreg imobilul, un apartament a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, iar restul este ocupat în baza unui contract de închiriere, conform Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul C. G..
Din Referatul privind situația imobilului revendicat în baza Legii nr. 112/1995 rezultă că, în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 2973, au fost preluate 3 apartamente, 4 corpuri, suprafața construită de 517 mp, suprafața terenului fiind de 1189 mp, de la fostul proprietar G. P..
Curtea constată imobilul care formează obiectul notificării, la data preluării, a fost proprietatea numitului G. P. în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat nr._/1928 și a autorizației de construire nr. 82 A/31.07.1928.
Raportul extrajudiciar din 30.09.2009 cu privire la imobil, întocmit de expertul C. G. a avut ca obiect identificarea lotului 2 ce a făcut obiectul contractului nr._/31 mai 1928 care se referea la lotul 2 ca o suprafață de 710 mp cu mai multe clădiri. Expertul a constatat că suprafața actuală a terenului imobilului este de 630,72 mp.
Pe terenul imobilului sunt amplasate 4 construcții: construcția C1 cu destinația de locuință, în suprafață de 107,10 mp, construcția C2 cu destinația de locuință, în suprafață de 99,54 mp, construcția C3 cu destinația de locuință, în suprafață de 46,74 mp, construcția C4 cu destinația de locuință, în suprafață de 67,22 mp.
În concluzie, Curtea reține că proprietatea autorului persoanei îndreptățite a fost identificată într-un singur act de proprietate, contractul nr._/31 mai 1928, precum și la o singură poziție în actul de preluare, iar prin Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul C. G., avut în vedere la soluționarea notificărilor, au fost identificate construcțiile C1, C2, C3 și C4 aflate pe terenul în suprafață de 523,62 mp.
Având în vedere că notificările formulate au ca obiect restituirea în natură a imobilului preluat de la autorul notificatoarei, persoana îndreptățită identificând acest imobil, în toate notificările, printr-un singur act de proprietate și un singur act de preluare, precum și faptul că, potrivit art. 6 din Legea nr. 10/2001, prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, Curtea reține că împrejurarea că persoana îndreptățită a folosit, în conținutul notificărilor, termenul de apartament, invocând însă același act de proprietate, nu este de natură să determine nelegalitatea măsurii de restituire, mai ales în condițiile în care, din identificarea imobilului revendicat și a actului de proprietate indicat de contestatoare, rezultă că în discuție este un singur imobil, preluat de la autorul său, identificat la o singură poziție din actul de preluare.
Fiind vorba de un singur imobil, notificatoarea nu avea obligația să formuleze mai multe notificări pentru imobilul preluat abuziv de la autorul său. Această concluzie se impune în cauză și față de prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, conform cărora persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. per a contrario, dacă se solicită restituirea unui singur imobil, se va formula o singură notificare. Astfel, nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că notificatoarea ar fi avut obligația de a formula mai multe notificări cu privire la părți ale aceluiași imobil.
Reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant P. M. București împotriva sentinței civile nr. 2053/20.11.2012 pronunțate de Tribunalul București Secția a III-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2053/20.11.2012 pronunțate de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. E. și P. G. AL M. BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. C. M. S.I. P.
GREFIER
V. Ș.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
10.04.2013
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 630/2013. Curtea... | Anulare act. Decizia nr. 1604/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
