Uzucapiune. Decizia nr. 696/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 696/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.696.
Ședința publică din 16.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte - S. G. P.
Judecător - M. V.
Judecător - L. D.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți M. B.-I. și M. Nicolița, împotriva deciziei civile nr.598 A din 20.06.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G., T. N., P. A. M. A. L., P. D. V., S. I., F. L. și P. A..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă M. Nicolița, asistată de doamna avocat D. M.-G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București, avocat care îl reprezintă și pe recurentul-reclamant M. B.-I., lipsind intimații-pârâți C. G., T. N., P. A. M. A. L., P. D. V., S. I., F. L. și P. A..
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, iar pricina a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării excepției de perimare.
Este legitimată recurenta-reclamantă M. Nicolița, care prezintă cartea de identitate . nr._, eliberată de Secția 13 la data de 06.05.2003.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției de perimare.
Avocatul recurenților-reclamanți M. B.-I. și M. Nicolița arată că aceștia nu mai dispun de mijloace materiale pentru continuarea procesului și sunt de acord cu admiterea excepției de perimare a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București această instanță la data de 27.06.2008, sub nr.7874 /301/2008, reclamanții M. B. și M. Nicolita au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. G., T. N. și F. I., să se constate că prin efectul uzucapiunii de 30 de ani au devenit proprietarii suprafeței de teren de 270 mp, situată în București, . nr.31 A, sector 3, iar prin accesiune au devenit proprietarii construcției edificate pe teren.
La data de 30.09.2009 reclamanții au modificat cadrul procesual pasiv în sensul introducerii în cauză a pârâților P. A. M. A. L., P. D. V. și S. I., iar ca urmare a decesului pârâtului F. I. au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, P. A. și F. L.
Prin sentința civilă nr. 5402/13.04.2010, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că la data de 25.05.2008 reclamanții au intrat în posesia imobilului situat în București, . nr. 31 A, sector 3, compus din teren în suprafața de 270 mp și a construcției formate din 2 camere și hol, în baza unui înscris sub semnătură privată, intitulat chitanța de vânzare – cumpărare, încheiat cu pârâtul C. G.. La rândul său, pârâtul C. G. a dobândit imobilul printr-un alt înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță,” nedatat, de la pârâtul T. N. care intrase în posesia acestuia de la numitul F. I. la data de 02.08.1970 conform înscrisului sub semnătură privată, intitulat „chitanță de vânzare – cumpărare”.
Prin decizia civilă nr.598 A/20.06.2011, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții – reclamanți, reținând că înscrisul sub semnătură privată prin care autorul reclamantului, C. G., a dobândit imobilul, intitulat „chitanță”, nedatat, și înscrisul sub semnătură privată din data de 02.08.1970, intitulat „chitanță de vânzare – cumpărare” sunt acte succesive care nu îndeplinesc condiția “ad validitatem” a formei autentice impusă de Decretul nr. 144/1958; de asemenea, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut, în deplin acord cu practica judecătorească relevantă în materie, că în cazul în care posesia unui imobil a fost transmisă printr-un act lovit de nulitate absolută nu se creează un raport valabil pentru joncțiunea posesiilor în vedere invocării uzucapiunii.
A reținut, de asemenea, tribunalul că, în mod corect, prima instanță a constatat, pe baza probatoriului administrat, că prezumția instituită de art. 1854 cod civil a fost răsturnată, întrucât pentru imobilul în cauză nu se găsesc înregistrate documente de evidență fiscală anterioare anului 2008 și că nici reclamanții și nici pretinșii autori nu au deschis rol fiscal în vederea achitării de taxe și impozite; în plus, nici în apel reclamanții nu au solicitat administrarea de probe din care să rezulte în mod neechivoc elementul animus domini și împrejurarea că au început a poseda imobilul sub nume de proprietari.
Pe cale de consecință, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins apelul, ca nefondat
Împotriva acestei decizii de apel au declarat recurs recurenții – reclamanți M. Nicolița și M. B. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond, admiterea cererii principale, astfel cum a fost precizată.
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, recurenții au arătat și motivele pentru care apreciază că decizia instanței de apel nu este legală.
În ședința publică de la 10.01.2012, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă; la data de 01.03.2013 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării.
Deliberând asupra excepției de perimare a recursului, în conformitate cu dispozițiile art.316, 298 și 137 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.”
Curtea constată că termenul de perimare s-a împlinit deoarece de la data suspendării judecății(10.01.2012) a trecut mai mult de un an, că nu sunt incidente situațiile de excepție prevăzute de art.248 Cod de procedură civilă, în sensul că nici un act de procedură nu se impunea a fi efectuat din oficiu iar cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul instanței competente să o soluționeze și i s-a alocat termen de judecată la data înregistrării, în vreme ce părțile nu a efectuat nici un act de procedură, în vederea judecării procesului care, potrivit dispozițiilor art.249 Cod de procedură civilă ar fi avut ca efect întreruperea termenului de perimare.
De asemenea se reține că în cauză nu a intervenit vreo cauză de suspendare a cursului perimării și nici nu există vreo cauză de stingere a procesului prevăzută de norme speciale, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, va admite excepția perimării și, în consecință, va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurenții-reclamanți M. B.-I. și M. NICOLIȚA, împotriva deciziei civile nr.598 A din 20.06.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G., T. N., P. A. M. A. L., P. D. V., S. I., F. L. și P. A..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S.-G. P. M. V. L. D.
GREFIER
E. C.
Red.S.G.P.
Tehdact.R.L./S.G.P.
2 ex./21.05.2013
TB-S.3 – B.Ramașcanu; C.V.
Jud.S.3 – A.T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 111/2012. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 110/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
