Anulare act. Decizia nr. 726/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 726/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 11054/211/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 726/R/2014 | |
Ședința publică din data de 4 aprilie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. – președintele Secției I –a civilă |
JUDECĂTORI: | M.-C. V. A.-T. N. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta C. M.-I. și de pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI CLUJ-N., împotriva deciziei civile nr. 595 din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta-recurentă C. M.-I., asistată de avocat R. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent C. L. al Municipiului Cluj-N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantă este insuficient timbrat cu 18 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 31 martie 2014, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform mențiunilor in citație.
Recursul declarat de pârât este legal timbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
La data de 31 martie 2014, reclamanta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de pârât. La întâmpinare a fost anexată delegația de reprezentare, dovada achitării diferenței aferente taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Recursul declarat de reclamantă este legal timbrat cu 23,5 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar în sprijinul recursului, un set de acte în copie, respectiv un referat privind însușirea documentației tehnice pentru dezlipirea terenului în suprafață de_ mp situat în municipiul Cluj-N., zona Lomb și atribuirea în folosința gratuită a suprafeței de 300 mp; Hotărârea Consiliului L. Cluj-N. nr. 9/30.08.2012 privind însușirea documentației cadastrale pentru pentru dezlipirea terenului în suprafață de_ mp situat în municipiul Cluj-N., zona Lomb și atribuirea în folosința gratuită a suprafeței de 300 mp și extrasul CF pentru informare nr._ Cluj-N. din care rezultă că suprafața de teren de_ mp se află în proprietatea Municipiului Cluj-N. și în administrarea Consiliului L. al Municipiului Cluj-N..
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei-recurente susține propriul recurs așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul că admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată și în consecință obligarea pârâtului-recurent la atribuirea efective a suprafeței de teren de 300 mp situat în zona Lomb, înscris în cartea funciară nr._ Cluj-N., nr. cadastral_ astfel cum a fost identificată această zonă de însăși pârâtul-recurent. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în recurs, și onorariul avocațial în apel.
Apreciază că hotărârea recurată este nelegală întrucât instanța de apel a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, incidente fiind prevederile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
În susținerea acestui motiv de recurs arată că pârâtul-recurent prin apelul declarat nu s-a prevalat de prevederile Legii nr. 165/2013, însă instanța de apel, din oficiu a invocat aceste prevederi, le-a interpretat ca fiind aplicabile în speță și a condiționat primirea-predarea terenului care face obiectul contractului de atribuire de respectarea dispozițiilor acestei legi.
Hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind astfel incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Susține acest motiv, arătând că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile Hotărârii nr. 896/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea de locuințe proprietate personală, act normativ care prevede în mod expres modalitatea în care se realizează inventarierea și identificarea terenurilor care trebuie atribuite tinerilor potrivit acestei legi. Din întreg probatoriu administrat în cauză, rezultă cu claritate faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 15/2003 și nu cele ale Legii nr. 165/2013.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul C. L. al Municipiului Cluj-N., pune concluzii în sensul respingerii acestuia ca nefondat întrucât în mod legal instanța de fond și apel au considerat că se impune a se constata nulitatea absolută a clauzei înscrisă în art. 12 alin. 2 din contractul de atribuire, pe considerentul că executarea contractului ar depinde doar de voința exclusivă a uneia dintre părți. Apreciază că această condiție este una pur potestativă, și este sancționată de prevederile art. 1010 cod civil cu nulitatea, deoarece echivalează cu lipsa intenției debitorului de a se obliga. Pentru aceste motive, precum și pentru cele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului declarat de pârât, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în recurs și onorariul avocațial în apel.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 9369 din 11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, ca neîntemeiată; a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta C. M. I., în contradictoriu cu pârâtul C. local al Municipiului Cluj-N. și în consecință: s-a constatat nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 12 al. 2 din contractul de atribuire nr. 247/24.05.2004 încheiat între părți; a fost obligat pârâtul la atribuirea efectivă în folosința reclamantei a unei suprafețe de teren de 300 mp, din terenul aflat în proprietatea privată a Municipiului Cluj-N.; a fost obligat pârâtul la întocmirea procesului verbal de predare primire care să cuprindă datele de identificare ale terenului și documentele aferente punerii în posesie; a fost respinsă cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiată; a fost obligat pârâtul la plata sumei de10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul nr. 247/24.05.2004 având ca obiect atribuirea de către pârâta în beneficiul reclamantei a unui teren proprietatea municipalității, situat în mun. Cluj-N.. Terenul urma a fi predat pe baza de proces verbal de predare primire, în vedere construirii unei locuințe, care urmează să devină proprietate personală a beneficiarului.
Prin HCL nr. 435/18.05.2004 s-a aprobat lista pentru atribuirea de terenuri pentru construcția de case în favoarea tinerilor și familiilor de tineri căsătoriți, printre care și reclamanta înscrisă la poziția 19 .
Conform art. 12 al 2 din contractul încheiat intre părți „prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului”.
Deoarece procesul verbal de atribuire a terenului urma a fi întocmit de pârât, în condițiile art. 2 și 8 din contract, instanța a reținut că această clauză constituie în fapt o condiție pur potestativă stabilită în favoarea debitorului obligației, pârâtul C. local al mun. Cluj-N..
În temeiul art. 1010 C. civ. (1864) instanța a constatat nulitatea art. 12 al. 2 din contract.
Prin disp. art.1 din Legea nr. 15/2003, se reglementează regimul atribuirii, la cerere, tinerilor cu vârsta cuprinsa intre 18 și 35 de ani, a unui teren în suprafața de 150-300 mp, din terenuri aflate în domeniul privat al unitarilor administrativ-teritoriale, pentru construirea unei locuințe proprietate personala. Atribuirea terenului se face în folosința gratuita pe durata existenței locuinței proprietate personală, în limita suprafețelor disponibile, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București în care este situat terenul.
În baza disp. art. 969-970 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință, iar potrivit art. 1021 C.civ. „....Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese”.
Conform art. 1073 Cod civil, „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației”.
În apărare pârâtul a invocat legile speciale de retrocedare, care îl pun în imposibilitate de a încheia momentan orice contract de înstrăinare, concesiune, închiriere etc…
Această apărare nu a fost primită, față de dispozițiile indicate mai sus, care reglementează forța obligatorie a contractului asumat de părți și având în vedere momentul la care a fost încheiat contractul, 24.05.2004, ulterior intrării în vigoare a legilor de retrocedare, respectiv Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 10/2001. La momentul încheierii contractului de atribuire cu reclamanta, pârâtul putea și trebuia să dețină o evidență a terenurilor proprietate privată a municipiului, precum și a terenurilor care pot face obiectul retrocedărilor. S-a evidențiat în acest sens faptul că pârâtul a emis HCL nr. 435/18.05.2004, pe baza unei documentații realizate de direcțiile de specialitate, anterior încheierii contractului cu reclamanta.
În plus, nu există vreo dovadă că pârâtul a fost împiedicat în vreun mod sau a făcut vreun demers în vederea executării obligațiilor asumate în temeiul contractului nr. 247/2004.
Fața de cele de mai sus instanța a apreciat că este întemeiată cererea reclamantei și prin urmare, a obligat pârâtul la atribuirea efectivă în folosința reclamantei a unei suprafețe de teren de 300 mp, din terenul aflat în proprietatea privată a Municipiului Cluj-N. și la întocmirea procesului verbal de predare primire care să cuprindă datele de identificare ale terenului și documentele aferente punerii în posesie.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de atribuire a unui teren în zona Lomb, s-a apreciat că raportat la disp. Legii nr. 15/2003 și la prevederile contractuale, stabilirea amplasamentului terenului nu este la alegerea beneficiarului, ci cade în competenta proprietarului.
Cu privire la daunele cominatorii solicitate, s-a reținut că, urmare a verificării valabilității convenției părților, debitorul va fi obligat să îndeplinească obligația de a face de la rămânerea definitivă a sentinței. În caz de neîndeplinire a acestei obligații ., reclamanta are posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art. 1075 C.civ. și a solicita despăgubiri. Dispozițiile art. 64 al. 2 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la data înregistrării cererii, nu sunt aplicabile în speță, deoarece vizează exclusiv reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar.
Prin decizia civilă nr. 595/15.11.2013 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta C. M. I. împotriva sentinței civile nr. 9369/11.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N..
A fost admis în parte apelul declarat de pârâtul C. L. al municipiului Cluj-N. împotriva sentinței civile nr. 9369/11.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., care a fost schimbată în parte, în sensul că:
A fost obligat pârâtul la atribuirea efectivă în folosința reclamantei a unei suprafețe de teren de 300 m.p., din terenul aflat în proprietatea privată a Municipiului Cluj-N., cu respectarea prevederilor Legii nr. 165/2013.
A fost obligat pârâtul la întocmirea procesului-verbal de predare-primire care să cuprindă datele de identificare ale terenului și documentele aferente punerii în posesie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 165/2013.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost respinsă cererea apelantei C. M. I. privind cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Cele două critici aduse de reclamantă soluției instanței de fond au fost apreciate neîntemeiate având în vedere natura contractuală a raporturilor juridice stabilite între părți prin semnarea contractului de atribuire nr.247 încheiat la data de 24.05.2004.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a respins cererea reclamantei C. M. I. de atribuire a unui anume teren din zona Lomb, respectiv o suprafață de 300 mp. din terenul înscris în nr._ a Mun. Cluj-N., cu nr. Cadastral_, întrucât prin contractul încheiat între părți, pârâtul C. L. al mun. Cluj-N. nu și-a asumat obligația de a atribui exact acest teren, adică terenul care urmează a fi atribuit nu a fost identificat nici ca zonă și nici cu date de carte funciară.
Potrivit art. 1 obiectul contractului se referă la atribuirea în folosință gratuită a unui teren, proprietatea municipalității, situat din punct de vedere administrativ în municipiul Cluj-N.. Așadar, adresa nr.8 5716/451.1/14.05.2008 a Consiliului L. al mun. Cluj-N., de care se prevalează apelanta, atestă doar că s-a identificat teren într-o anumită zonă de pe raza mun. Cluj-N. care ar putea fi atribuit în limita solicitărilor. Epuizarea loturilor de teren dintr-o anumită zonă pe parcursul soluționării unor astfel de cereri, nu presupune, în mod automat, respingerea cererilor rămase nesoluționate, ci atribuirea de teren în alte zone corespunzătoare, proprietatea municipalității.
Instanța de apel a invocat dispozițiile art. 1073-1077 C. civil, art. 371 ind. 1, art. 372 ind. 2, art. 580 ind. 3 alin. 1 și 2 Cod proc. civ.
Doctrina si jurisprudența au decis că în cazul obligațiilor intuituu personae, care nu pot fi executate pe cale silită, creditorul poate solicita constrângerea debitorului să execute în natură obligațiile cu un asemenea caracter de a face sau a nu face ceva, constând în plata unei sume de bani pe fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației cu titlu de daune cominatorii, acestea fiind un mijloc de constrângere al debitorului datorită amenințării pe care o prezintă pentru debitor în scopul de a-l determina să-și execute în natură obligațiile.
Obligația asumată de pârât prin contractul încheiat cu reclamantă este o obligație de a face, care, potrivit art. 1075 cod civil, în caz de neexecutare din partea acestuia se schimbă în despăgubiri. Astfel, în mod corect, prima instanță, a respins cererea privind daunele cominatorii, întrucât pârâtul este obligat la a îndeplini această obligație de la rămânerea definitivă a hotărârii, urmând ca ulterior, dacă pârâtul nu își îndeplinește obligația stabilită prin titlu executoriu într-un termen rezonabil să solicite plata unei sume de bani pe fiecare zi de întârziere, pana la executarea obligației cu titlu de daune cominatorii.
Apelul declarat de C. L. al mun. Cluj-N. a fost apreciat întemeiat, în parte, în ce privește motivele referitoare la necesitatea evaluării fondului imobiliar la nivel local, având în vedere și prevederile Legii nr. 165/2013 care prin art. 7 prevăd suspendarea procedurii de punere în posesie până la întocmirea unei situații centralizatoare la nivel local în termenul stabilit în art. 8 al. 1 din același act normativ. Tribunalul a apreciat că aceste dispoziții legale se referă la toate terenurile, indiferent de destinație și nu doar la fondul funciar și cât vreme legiuitorul a înțeles că este just să suspende procedura de punere în posesie a persoanelor care au avut în proprietate terenuri și cărora le-au fost preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, cu atât mai mult s-ar impune în a se avea în vedere incidența Legii nr. 165/_ în situația unei persoane care nu a fost deposedată de un bun al său, fiind în situația unei împroprietăriri.
În ce privește clauza înscrisă în art. 12 al. 2 din contractul de atribuire nr. 247/24.05.2004 încheiat între părți, tribunalul a apreciat, că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a acesteia, pe considerentul că executarea contractului depinde doar de voința exclusivă a uneia din părți.
Deși, apelantul C. L. al mun. Cluj-N. a susținut că acest contract este afectat de o condiție suspensivă, în realitate, așa cum, corect, a reținut și prima instanță, este vorba de o condiție pur potestativă, sancționată de art. 1010 cod civil cu nulitatea deoarece echivalează cu lipsa intenției debitorului de a se obliga.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.
l. Recursul reclamantei.
Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat modificarea în parte a deciziei pronunțate în apel, pentru următoarele motive:
Decizia civilă este nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct . 6 Cod proc civ., instanța acordând mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Analizând apelul declarat de pârâtul C. L. al Mun. Cluj-N. se constată că singura critică adusă sentinței civile nr. 9369/2013 a Judecătoriei Cluj-N. a fost legată de existența unei condiții suspensive - art. 12 alin. 2 din contractul de atribuire nr. 247/24.05.2004, în sensul că prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, ar fi fost de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului, pârâtul apelant fiind nemulțumit de faptul că instanța fondului a calificat condiția suspensivă cuprinsă în art. 12 din contractul de atribuire ca fiind una pur potestativă.
În cuprinsul motivelor de apel formulate de pârâtul C. L. al mun. Cluj-N., acesta nu s-a prevalat pe prevederile Legii nr. 165/2013, instanța de apel din oficiu a invocat aceste prevederi, le-a interpretat ca fiind aplicabile în prezenta speță și a condiționat predarea-primirea terenului care face obiectul contractului de atribuire de respectarea prevederilor acestui act normativ.
Având în vedere acest aspect, consideră recurenta că în mod nelegal instanța de apel a acordat prin dispozitiv mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, motiv pentru solicită modificarea în parte a deciziei pronunțate în apel, în sensul înlăturării condiționării atribuirii efective în folosință a terenului de respectarea prevederilor Legii nr. 165/2013.
Al doilea motiv de recurs vizează incidența prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, considerând recurenta că „hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", sub aspectul solicitării reclamantei de atribuire în favoarea sa a unei anume suprafețe de teren, solicitare respinsă.
Instanța de apel nu a ținut cont de prevederile Hotărârii nr. 896/ 2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.l5/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, act normativ care prevede expres modalitatea în care se realizează inventarierea și identificarea terenurilor care trebuie atribuite tinerilor potrivit Legii nr. 15/2003.
Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inventarierea și identificarea terenului care face obiectul contractului de atribuire a cărei beneficiară este recurenta s-a realizat conform normelor metodologice adoptate prin Hotărârea nr. 896/2003 și ulterior, la data de 14.05.2008 și la data de 27.03.2009 C. L. al municipiului Cluj-N., prin serviciul Administrare Terenuri din cadrul Direcției patrimoniul municipiului și evidența proprietății, a informat-o oficial că s-a realizat identificarea imobilului teren situat în zona „lomb", în vederea atribuirii ca beneficiară a Legii 15/2003. Așadar, atâta timp cât operațiunile de inventariere și identificare ale terenului s-au realizat conform unui act normativ emis special în anul 2003, operațiunile de identificare fiind confirmate a fi fost îndeplinite oficial, în scris, prin adresele emise în 14.05.2008 respectiv la data de 27.03.2009, nu consideră legal ca instanța de apel să impună incidența prevederilor Legii nr.165/2013 și să se condiționeze predarea terenului care face obiectul contractului de atribuire a cărei beneficiară este reclamanta de alte noi operațiuni de inventariere și identificare ale terenului atribuit.
Obligarea prin dispozitivul hotărârii doar la atribuirea unei suprafețe de 300 mp din terenul aflat în proprietatea privată a Mun. Cluj-N., în condițiile în care nu se ține cont de faptul că operațiunea de identificare a terenului atribuit reclamantei prin contract a fost realizată de însuși pârâtul C. L., în condițiile în care încă prin acțiunea introductiva de instanță a solicitat atribuirea și punerea în posesie în zona Lomb, prevalându-se de înscrisurile în care s-a realizat identificarea terenului în zona Lomb, consideră că o va conduce într-o . de procese viitoare, astfel încât contractul de atribuire a terenului datat din anul 2004, va rămâne doar un drept câștigat pe format de hârtie, inexistent efectiv in materialitatea lui.
2. Recursul pârâtului.
Prin recursul declarat pârâtul a solicitat modificarea în parte a deciziei pronunțate în apel.
În motivarea recursului pârâtul a invocat următoarele:
Potrivit art. 12 al. 2 din contractul de atribuire nr. 247/24.05.2004 încheiat între reclamantă și pârât, "Părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului-verbal de atribuire a terenului."
Acest contract a fost semnat și însușit de către reclamantă, fără obiecțiuni, astfel încât prin semnare și-a însușit integral toate clauzele contractuale.
Totodată, prin art. 12 din contract, părțile au legat producerea efectelor contractului de o condiție suspensivă (semnarea procesului-verbal de atribuire a terenului) care afectează însăși existența obligației, întrucât de îndeplinirea ei depinde nașterea raportului juridic obligațional, astfel că, până la îndeplinirea condiției suspensive, reclamanta nu poate solicita executarea contractului.
Condiția (ca modalitate a actului juridic) reprezintă un eveniment viitor și nesigur ca realizare ( fiind posibil ca el să se realizeze sau să nu se realizeze niciodată) si de care depinde însăși existenta actului juridic, sau mai exact existența efectelor actului juridic.
În aceste condiții, rezultă faptul că, până la îndeplinirea condiției suspensive sub care a fost încheiat contractul de atribuire nr. 117/24.05.2004, nu se poate vorbi de existența vreunei obligații, cu atât mai mult, obligarea pârâtului C. L. al municipiului Cluj-N. la executarea unei obligații ce derivă dintr-un raport juridic suspendat până la îndeplinirea condiției.
Deoarece în contract nu s-a stipulat un termen de îndeplinire a condiției suspensive, consideră că în cauză sunt incidente și prevederile art. 1.012 pct. 2 Cod civil.
Nu poate fi vorba de rea-credință în îndeplinirea obligațiilor contractuale, deoarece se fac demersuri considerabile pentru viabilizarea terenurilor aflate in proprietatea statului, în vederea atribuirii acestora persoanelor îndreptățite, însă o astfel de viabilizare constă într-o procedură de lungă durată.
Raportat la prevederile art. 969 Cod Civil, contractul are putere de lege pentru părțile contractante, impunându-se cu aceeași forță și în fața instanței, instanța putând doar să oblige partea care nu și-a îndeplinit obligația la îndeplinirea acesteia conform obligației asumate, neputându-se substitui acesteia în identificarea terenului ce urmează a fi atribuit, acesta fiind un atribut suveran al debitorului atât potrivit dispozițiilor contractuale cât și legale și cu atât mai puțin creditorul obligației poate proceda la identificarea imobilului având în vedere faptul că nu îi este atribuită această putere prin clauzele contractuale convenite.
Reclamantul este titular potențial al unui drept de folosință, drept care devine efectiv în momentul în care se realizează punerea sa în posesie potrivit art. 1 și 2 din contractul încheiat cu C. L. al Municipiului Cluj-N., dată la care se va determina în concret și obiectul folosinței, folosința virtuală devenind una efectivă și concertă.
În concluzie, până la momentul în care C. L. al Municipiului Cluj-N. nu își exercită atribuția de a "alege", de a identifica terenul ce urmează a fi atribuit reclamantei, instanța nu va putea obliga la predarea efectivă a acestuia, având în vedere faptul că exercitarea opțiunii de a identifica terenul ce urmează a fi atribuit reclamantei, raportat la dispozițiile contractuale, este atributul exclusiv al Consiliului L. al Municipiului Cluj-N..
Totodată, potrivit art.480 C.civ. "proprietatea privată este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege".
Conform acestor dispoziții legale rezultă că proprietarul exclusiv al unui bun, este îndreptățit să folosească în mod exclusiv bunul proprietatea sa, fără vreo ingerință sau interferență din partea vreunei terțe persoane, care nu are vreun drept asupra bunului respectiv, cum este cazul reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată (f. 25), reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtului.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1. 1. Recursul reclamantei este fondat în parte, sub aspectul criticii referitoare la condiționarea atribuirii efective în folosința reclamantei a suprafeței de 300 mp teren aflat în proprietatea privată a municipiului Cluj-N. și întocmirii procesului verbal de predare-primire a acestui teren, de respectarea prevederilor Legii nr. 165/2013.
În mod fondat arată reclamanta în motivele de recurs că prin apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe, acesta nu invocă incidența Legii nr. 165/2013, în sensul că dispozițiile acestui act normativ ar fi aplicabile și în materia contractelor încheiate în temeiul Legii nr. 15/2003.
Prin Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, au fost aduse modificări actelor normative cu caracter reparator, adoptate ulterior anului 1990. Potrivit art. 6 alin. 1 din acest act normativ, în termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmește, conform normelor de aplicare a prezentei legi, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.
Contractul de atribuire nr. 247/2004 de care se prevalează reclamanta în prezentul litigiu este încheiat în temeiul Legii nr. 15/2003, iar Legea nr. 165/2013 nu are nicio legătură cu acest act normativ.
Faptul că în baza acestui contract reclamantei urmează să-i fie atribuită în folosință o suprafață de teren din terenul proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale nu atrage incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, respectiv atribuirea nu este condiționată de finalizarea procedurilor de inventariere a terenurilor aflate în proprietatea publică și privată a unității administrativ-teritoriale. Această procedură de inventariere are legătură doar cu procedurile de restituire în baza legilor reparatorii, modificate prin Legea nr. 165/2013.
Prin urmare, condiționarea executării contractului de atribuire nr. 247/2004 de respectarea prevederilor Legii nr. 165/2013 este nelegală, potrivit celor anterior arătate, acest act normativ nefiind incident în materia contractelor încheiate în baza Legii nr. 15/2003.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 6, 9 Cod proc. civ., curtea va admite în parte recursul declarat de reclamanta C. M. I. împotriva deciziei civile nr. 595 din 15.11.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. L. al municipiului Cluj-N. împotriva sentinței civile nr. 9369/11.06.2013 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totalitate.
În ce privește însă critica referitoare la identificarea de instanță a terenului în suprafață de 300 mp care urmează să îi fie atribuit reclamantei, din terenul aflat în proprietatea privată a municipiului Cluj-N., conform identificării realizate de către pârât, aceasta nu este fondată.
Reclamanta face referire la adresele nr._/451.1/27.03.2009 și nr._/451.1/14.05.2008 emise de C. L. al municipiului Cluj-N. – Direcția Patrimoniul Municipiului și Evidența Proprietății (f. 13-15), arătând că din conținutul acestora reiese că terenul ce face obiect al contractului de atribuire nr. 247/24.05.2004 a fost identificat și este situat în zona „Lomb”.
Din conținutul acestor adrese însă nu reiese nicidecum identificarea concretă a suprafeței de 300 mp teren, cu nr. cadastral, iar o astfel de identificare nici nu este posibilă, întrucât aceasta urmează a fi făcută potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 15/2003, prin hotărâre a consiliului local.
Însăși reclamanta a depus, cu titlu exemplificativ o astfel de hotărâre (f. 17), prin care, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile C. L. al municipiului Cluj-N. a emis hotărârea de atribuire în folosință gratuită a suprafeței de 300 mp teren, concret identificată sub aspectul amplasamentului și datelor cadastrale, în favoarea beneficiarului.
Bunăoară, prin Hotărârea Consiliului L. al municipiului Cluj-N. nr. 496/14.12.2010, în baza sentinței civile nr. 7766/9.06.2010 a Judecătoriei Cluj-N. irevocabilă, a fost atribuită în folosință gratuită suprafața de 300 mp având nr. cad._ în favoarea beneficiarului contractului de atribuire nr. 102/24.05.2004.
Reiese așadar că nici temerea recurentei potrivit căreia absența identificării terenului o va conduce într-o . de procese viitoare nu este fondată, întrucât în temeiul sentinței civile nr. 9369/11.06.2013 a Judecătoriei Cluj-N., irevocabilă prin prezenta decizie, urmează a fi emisă hotărârea de consiliu local de atribuire în folosință gratuită a suprafeței de teren identificată atât sub aspectul situării, cât și al datelor cadastrale.
2. Recursul pârâtului este nefondat.
Valabilitatea clauzei prevăzute în art. 12 alin. 2 din Contractul de atribuire nr. 247/24.05.2004 a fost corect analizată de către instanțele de fond, în sensul stabilirii că aceasta este o clauză nulă absolut, instituind o condiție pur potestativă din partea debitorului obligației de predare a terenului atribuit.
În art. 12 alin. 2 din contract se arată că este o condiție suspensivă cea potrivit căreia obligațiile părților sunt de drept suspendate până la semnarea procesului-verbal de atribuire a terenului, iar reclamanta a semnat contractul în această redactare. Coroborată această clauză cu cea inserată la art. 8 pct. 1 din contract, potrivit căreia „proprietarul are obligația să predea cu proces verbal de predare-primire terenul atribuit”, reiese cu evidență faptul că, în realitate, art. 12 alin. 2 din contract constituie o condiție pur potestativă. Întrucât proprietarul are obligația să predea terenul atribuit și își suspendă această obligație până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului (care, evident că nu poate avea loc decât după îndeplinirea obligației de predare a terenului, care incumbă proprietarului, potrivit art. 8 pct. 1 din contract), condiția inserată în art. 12 alin. 2 din contract nu este nicidecum suspensivă, ci pur potestativă, în privința debitorului obligației de predare a terenului atribuit, sancționată potrivit art. 1010 C. civil, cu nulitatea.
Practic, predarea terenului atribuit depinde, în conformitate cu această clauză, exclusiv de voința pârâtului, care este debitorul obligației de predare, ceea ce atrage caracterul pur potestativ din partea debitorului a obligației.
Prin urmare, statuările instanțelor de fond asupra nulității art. 12 alin. 2 din contractul încheiat între părți sunt legale.
Raportat la aceste considerente, incidența prevederii art. 1012 alin. 2 Cod civil invocată de pârât în motivele de recurs nu se mai impune a fi analizată, stabilirea caracterului pur potestativ din partea debitorului a art. 12 alin. 2 din contractul de atribuire nr. 247/24.05.2004 excluzând aplicabilitatea art. 1012 alin. 2 Cod civil, care reglementează una din situațiile constatării îndeplinirii condiției – în lipsa unui termen, condiția se consideră neîndeplinită numai atunci când este sigur că evenimentul nu se va produce.
Afirmația potrivit căreia reclamanta, semnând contractul, și-a însușit toate clauzele acestuia și nu mai poate invoca nulitatea vreuneia dintre ele este total nefondată. Împărtășirea unei atare opinii ar însemna ca nicio parte contractantă, odată ce a semnat un contract, să nu mai poată invoca nicio nulitate, nicio vătămare produsă printr-o clauză abuzivă, anulabilă sau nulă, interpretare inadmisibilă în condițiile în care, principiul pacta sunt servanda nu este unul rigid și nu trebuie aplicat în sensul strict al forței legii părților, ci trebuie avut in vedere spiritul dispozițiilor art. 969 Cod civil. Au forță obligatorie doar acele convenții care nu contravin reglementărilor în materie, or, clauza inserată în art. 12 alin. 2 din contract este nulă absolut potrivit art. 1010 Cod civil, potrivit celor anterior arătate.
Critica întemeiată pe dispozițiile art. 969 C. civil referitoare la faptul că instanța nu se poate substitui pârâtului în identificarea terenului ce urmează a fi atribuit nu se mai impune a fi analizată, raportat la respingerea recursului reclamantei sub acest aspect. Așa cum s-a arătat cu ocazia analizării recursului reclamantei, atribuția de a identifica terenul ce urmează a fi atribuit reclamantei, revine în competența Consiliului L. al municipiului Cluj-N..
Afirmația recurentului potrivit căreia în temeiul art. 480 C. civil, în calitate de proprietar exclusiv al terenului aflat în proprietatea privată a municipiului Cluj-N., este îndreptățit să folosească în mod exclusiv bunul proprietatea sa, fără vreo ingerință din partea vreunei terțe persoane, este lipsită de pertinență în prezentul cadru procesual. Potrivit aceleiași dispoziții legale, există niște limitări în exercitarea dreptului de proprietate, iar pârâtul prin încheierea de bună voie, fără ingerința nimănui a contractului de atribuire nr. 247/24.05.2004 este ținut de obligația contractuală asumată potrivit art. 969 C. civil, încălcarea acesteia antrenând răspunderea contractuală și posibilitatea celeilalte părți contractante de a solicita despăgubiri în temeiul art. 1075 C. civil.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul pârâtului va fi respins.
În baza art. 274 Cod proc. civ., intimatul C. L. al municipiului Cluj-N. va fi obligat să plătească recurentei C. M. I. suma de 11,7 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând partea din cuantumul taxei judiciare de timbru achitată de reclamantă (f. 19), proporțional cu pretențiile admise în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta C. M. I. împotriva deciziei civile nr. 595 din 15.11.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. L. al municipiului Cluj-N. împotriva sentinței civile nr. 9369/11.06.2013 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totalitate.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. L. al municipiului Cluj-N. împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe intimatul C. L. al municipiului Cluj-N. să plătească recurentei C. M. I. suma de 11,7 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. A.-T. N.
GREFIER
M. L.-T.
Red. M.V. dact. GC
2 ex/3.04.2014
Jud. apel: O.R.G., C.A.C.
| ← Expropriere. Decizia nr. 1282/2014. Curtea de Apel CLUJ | Cereri. Hotărâre din 08-05-2014, Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
