Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1137/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1137/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 4326/100/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1137/R/2014 | |
Ședința publică din data de 24 septembrie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. – președintele Secției I-a civilă |
JUDECĂTORI: | A.-T. N. M.-C. V. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. A., împotriva încheierii civile din 19 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._ 12, privind și pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009 – recurs împotriva încheierii de suspendare.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentant de d-na procuror S. A..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 31 iulie 2014, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
La data de 23 septembrie 2014, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise prin care solicită casarea sentinței instanței de fond prin care s-a suspendat și apoi s-a perimat cererea pe care a promovat-o, precum și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pune concluzii în sensul respingerii recursului ca tardiv, întrucât încheierea de suspendare a fost pronunțată la data de 15 mai 2013, în temeiul prevederilor art. 1551 Cod procedură civilă, iar recurentul trebuia să se conformeze acestor dispoziții. Întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile puse în sarcina sa de către instanță, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an, incidente fiind în speță dispozițiile privind perimarea.
Raportat la aceste aspecte consideră că se impune respingerea recursului ca tardiv, deoarece recursul împotriva încheierii de suspendare trebuia exercitat pe toată durata suspendării.
CURTEA
Prin încheierea civilă din 15.05.2013 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ 12, în temeiul prevederilor art. 1551 Cod procedură civilă, a fost suspendată judecata acțiunii formulate de reclamantul M. A., până la îndeplinirea de către acesta a obligației de a individualiza și descrie bunurile confiscate, în special casa, pentru care pretinde acordarea de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureș, la data de 07.06.2012, reclamantul M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să se constate caracterul politic al privării de libertate în locuri de deținere pe baza sentinței penale nr. 321/19.07.1960 a Tribunalului M. Cluj, în perioada 20.09.1959 – 26.04.1962, a tatălui său M. D., decedat; obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro daune morale și a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate. Reclamantul a arătat că au fost confiscate „1 casă, 2 cai, 2 vaci, 4 oi, 1 căruță și 2 costume de haine” (fila 1 dosar).
La termenul de judecată din 17 aprilie 2013 instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, a pus în vedere reprezentantului reclamantului M. A., avocat M. A. să-și precizeze în scris acțiunea, în sensul de a individualiza și descrie bunurile confiscate pentru care a solicitat despăgubiri în sumă de 50.000 euro, respectiv în termen de 3 zile, prin serviciul registratură, să depună exemplare suficiente din precizarea de acțiune pentru a putea fi comunicate tuturor.
Reprezentantul reclamantului M. A., avocat M. A. a depus la dosar, o cerere prin care a solicitat instanței acordarea unui nou termen motivată de faptul că reclamantul a fost la Tribunalul M. din Cluj pentru a obține sentința penală prin care a fost condamnat tatăl său, dar nu există sentința în arhivă, motiv pentru care va trebui să se deplaseze reclamantul la Unitatea Militară care păstrează arhiva, respectiv la Pitești.
Instanța a constatat că printre înscrisurile comunicate instanței de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, la data de 18.04.2013, se află și sentința penală nr. 321/19.07.1960 a Tribunalului M. Cluj, prin care a fost condamnat tatăl reclamantului, defunctul M. D..
Având în vedere că desfășurarea și finalizarea procesului este împiedicată din culpa reclamantului care a solicitat despăgubiri în sumă de 50.000 euro dar nu a individualizat și descris bunurile confiscate, în special casa, pentru care a solicitat despăgubiri, tribunalul în temeiul art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă care arată că atunci „când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere ce anume obligații nu au fost respectate” a suspendat judecata acțiunii până când reclamantul își va îndeplini obligația, respectiv va individualiza și descrie bunurile confiscate, în special casa, pentru care pretinde acordarea de despăgubiri materiale.
Potrivit art. 155 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă judecata va fi reluată la cererea părții dacă obligațiile la care se referă art. 155 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă au fost îndeplinite și judecata poate continua.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul M. A., solicitând instanței repunerea cauzei pe rol întrucât și-a îndeplinit obligația stabilită de instanța de judecată de a face dovada confiscării bunurilor solicitate, respectiv procesul verbal nr. 243/1961 prin care i s-a confiscat recurentului parte din casă.
Prin întâmpinare S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Analizând încheierea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este tardiv, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 2441 alin. 2 Cod proc. civ., încheierea de suspendare a soluționării cauzei poate fi atacată cu recurs în mod separat, iar în alin. 2 al aceluiași articol se prevede că recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.
În cazul de față, instanța de fond a dispus suspendare a soluționării cauzei la data de 15 mai 2013 pentru că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a individualiza și a descrie bunurile confiscate, în special casa pentru care a pretins acordarea despăgubirilor materiale.
Această cauză a fost suspendată la data de 15.05.2013 a rămas în nelucrare timp de mai bine de un an, iar din oficiu, instanța a citat părțile pentru termenul din 25 iunie 2014 în vederea repunerii cauzei pe rol și în vederea discutării excepției perimării acțiunii.
La 25 iunie 2014 cauza a fost repusă pe rol și instanța a invocat din oficiu excepția perimării (f. 143).
Recursul împotriva încheierii din 15 mai 2013 a fost formulat de către reclamant la data de 26.06.2014, prin memoriul denumit „concluzii scrise”, însă la data de 26.06.2014 dosarul nu se mai afla suspendat, ci cauza era repusă pe rol din data de 25.06.2014.
După cum rezultă din dispozițiile art. 2441 alin. 2 Cod proc. civ., recursul se putea formula pe întreaga perioadă de suspendare a cursului judecării procesului, respectiv până la data de 25.06.2014.
Raportat la această dată, curtea constată că recursul este tardiv formulat, la o zi după ce cauza a fost repusă pe rol.
Prin urmare, în temeiul art. 137 Cod proc. civ., coroborat cu art. 2441 alin. 2 Cod proc. civ., curtea va respinge, ca tardiv, recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva încheierii civile din 15.05.2013 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ 12, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. A.-T. N.
GREFIER
M. L.-T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/10.10.2014
Jud. fond. S. T. A.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1316/2014. Curtea... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1271/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
