Revendicare imobiliară. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 1055/224/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/R/2014
Ședința publică din 07 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. C.
JUDECĂTORI: A. I.
A.-A. P.
GREFIER: A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. I., împotriva deciziei civile nr. 233/A/ din 31.10.2013 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtele intimate GRIGUȚA A. și GRIGUȚA M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentanta pârâtei intimate Griguța M., d-na avocat R. M., cu împuternicire avocațială pentru combatere recurs, pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 11 din dosar. Sunt lipsă pârâtele intimate personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul I. I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
Pentru termenul de judecată de azi, reclamantul recurent I. I. a fost legal citat cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 45 lei și un timbru judiciar de 1,8 lei, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare care se află la f. 4 din dosar.
La data de 23.01.2014 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată de pârâta intimată Griguța M., prin intermediul d-nei avocat R. M., prin care se solicită, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 1800 lei, din care 1500 lei reprezintă onorar de avocat și 300 lei reprezintă contravaloarea transportului.
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța care atestă achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 45 lei și timbre judiciare în valoare de 2 lei, astfel încât, recursul este legal timbrat.
Curtea comunică reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâta intimată Griguța M..
Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent că prin întâmpinarea anterior arătată, reprezentanta pârâtei intimate Griguța M. susține că recursul este inadmisibil.
De asemenea, Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent că prin recurs se pot invoca doar motive privind nelegalitatea hotărârii pronunțată de către instanța de apel.
Curtea, în temeiul art. 306 alin. 1 C.pr.civ., art. 3021 alin. 1 lit. c C.pr.civ., raportat la art. 303 alin.1 și alin.2 C.pr.civ., invocă excepția nulității recursului.
Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent că instanța de recurs nu poate analiza starea de fapt și, totodată, pune în discuția reclamantului recurent excepția nulității recursului.
Reclamantul recurent arată că i s-a făcut o mare nedreptate și solicită în probațiune, deplasarea reprezentanților Consiliului Local Săliștea de Sus la fața locului, pentru a stabili care este mejdia dintre terenul reclamantului și terenul pârâtelor.
Curtea pune în discuția reprezentantei pârâtei intimate Griguța M. această probă solicitată de reclamantul recurent.
Reprezentanta pârâtei intimate Griguța M. arată că se opune admiterii probei solicitate de reclamantul recurent, pentru că în recurs se pot administra doar probe cu înscrisuri și, totodată, arată că dl. I. I. nu a declarat apel cu privire la grănițuire.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 C.pr.civ., respinge cererea în probațiune formulată de reclamantul recurent, având în vedere că în recurs se pot administra doar probe cu înscrisuri.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent și reprezen-tantei pârâtei intimate Griguța M. asupra excepțiilor invocate în cauză.
Reclamantul recurent solicită respingerea excepției inadmisibilității recursu-lui, invocată prin întâmpinarea pârâtei intimate Griguța M. și, de asemenea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reclamantul recurent arată următoarele:
Dorește ca Consiliul local Săliștea de Sus și pârâtele intimate Griguța A. și Griguța M. să prezinte proiectul pentru casă și o adeverință din care să rezulte cât teren a deținut părinții celor două pârâte intimate.
Pârâtele au propus martori din loc. B., care nici nu au știut unde locuiește el și care este situația terenului în litigiu.
Dorește ca cei de la Consiliul Local Săliștea de Sus să stabilească grănițuirea între imobilul său și cel al pârâtelor intimate.
Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent împrejurarea că nu Consiliul Local stabilește grănițuirea între două imobile, ci instanța de judecată.
Reclamantul recurent arată următoarele:
Expertul care a efectuat expertiza în cauză s-a abătut și a stabilit mejdia prin fundația casei.
În raportul de expertiză, expertul nu arată care este lungimea terenului.
Dacă a intrat cu 1 cm în proprietatea vecinilor, va plăti cheltuieli de judecată, însă lui i-a fost distrusă proprietatea.
La întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea dacă solicită cheltuieli de judecată pentru ziua de azi, reclamantul recurent arată că un drum până la instanță l-a costat 30 lei.
Reprezentanta pârâtei intimate Griguța M. solicită admiterea excepțiilor invocate în cauză și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea combustibilului folosit pentru deplasarea la instanță. Depune la dosar un bon fiscal emis de D. Gaz S.R.L., pentru suma de 119,06 lei.
Reclamantul recurent dorește să depună la dosar o fotografie.
Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent că fotografia nu este un înscris, în sensul celor prevăzute de art. 305 C.pr.civ. și reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 14 din 17.01.2012 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate din oficiu cu privire la parata GRIGUȚA A., si s-au respins cererile reclamantului fata de aceasta ca fiind introduse împotriva unei persoane lipsite de calitate.
S-a admis în parte cererea în grănițuire formulata de reclamantul – parat I. I. si cererea reconvenționala formulata de parata – reclamanta GRIGUȚA M., având același obiect si stabilește linia de hotar intre fondurile învecinate aparținând partilor pe aliniamentul 5-6-7-8-9-10-11, redat în anexa grafica la raportul de expertiza întocmit de expert M. I. M..
S-au respins ca neîntemeiate cererile având ca obiect obligație de a face, introduse de reclamantul-parat I. I., în contradictoriu cu parata – reclamanta GRIGUȚA M..
S-a luat act de renunțarea reclamantului-parat la judecata cererilor având ca obiect retragerea acoperișului, alternativ cu despăgubiri în cuantum de 50 lei/an si refacerea fundației unei colejne.
S-au respins ca neîntemeiate cererile având ca obiect obligație de a face si revendicare introduse de parata–reclamanta GRIGUȚA M. în contradictoriu cu reclamantul – parat I. I..
A fost obligată parata–reclamanta GRIGUȚA M. la plata către reclamantul-parat I. I. a sumei de 879,23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând cererile părților, față de probele administrate, instanța de fond a reținut cele ce urmează:
1. Cu privire la dreptul aplicabil: potrivit art.6 alin.2 și 6 din Noul Cod Civil: „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”; „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.".
Potrivit art.223 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile în materie civila sau comerciala în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal investite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale, în vigoare la data când acestea au fost pornite.”
Cererea reclamantului a fost introdusă la data de 30.11.2010, deci anterior datei de intrare în vigoare a Noului Cod Civil, iar prin Legea de punere în aplicare a acestuia nu se prevede în mod expres aplicarea legii civile noi raportului juridic principal dedus judecății, cu consecința că se va stabili ca lege aplicabilă Codul Civil de la 1864, această instanță în baza principiului neretroactivității legii civile, apreciind că au prioritate reglementările cuprinse la art.6 alin.2 din C.civ. din 2009 și de art.223 din Legea nr.71/2011 față de dispozițiile art.6 alin.6 din Noul Cod Civil.
Acțiunea principală este una în grănițuire, același obiect avându-l și cererea reconvențională, cea din urmă având un caracter incidental față de prima, astfel încât pentru temeinicia și legalitatea soluției, se impune aplicarea aceleiași legi și cererii reconvenționale, chiar dacă a fost formulată după data intrării în vigoare a legii civile noi.
Potrivit art.584 C.civ. de la 1864: „Orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii vor fi suportate pe jumătate”.
2. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu cu privire la pârâta Griguța A., instanța de fond a admis-o și a respins cererile reclamantului față de aceasta, lipsind identitatea dintre cel chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, pentru considerentele ce urmează:
Numai pârâta Griguța M. este titular al dreptului de proprietate asupra terenului cu care se învecinează terenul reclamantului, astfel cum rezultă din cuprinsul T.P. nr._/39/18.08.2005 (f.10), ce a fost eliberat acestei pârâte, fondurile învecinate fiind identificate de expertul cauzei prin contururile 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11 (pârâta) și 12-13-14-15-16-5-6-7-8-9-10-11-12 (reclamantul).
Pârâta Griguța A., astfel cum rezultă din declarațiile verbale ale acesteia, dar și ale pârâtei, consemnate în cele ce precedă, nici cel puțin nu locuiește împreună cu mama sa, cealaltă pârâtă, astfel încât nu i-ar putea fi pusă în sarcină obligația reală stabilită de art.584 C.civ., precitat.
3. Cu privire la fondul cererilor, instanța de fond a reținut că reclamantul I. I., deținând terenul de la mama sa, I. I., căreia i-a fost eliberat T.P. nr.6005/46/18.09.2001 (f.16), în care se află înscris terenul din pct. „Acasă”, în suprafață de 462 m.p. (300 m.p. - categorie curți-construcții și 162 categorie arabil), se învecinează cu pârâta GRIGUȚA M., căreia i-a fost eliberat T.P. nr._/39/18.08.2005 (f.10) în care se află înscris terenul din pct.”Acasă”, în suprafață de 488 m.p..
Proprietățile se găsesc lipite, fiecare parte având edificate, pe fondurile învecinate, casa și anexele gospodărești.
Atât reclamantul, cât și pârâta, au solicitat instanței stabilirea liniei de hotar între cele două fonduri.
Pe lângă acțiunea în grănițuire, fiecare dintre părți au formulat și alte cereri, având aceeași finalitate, reclamantul învederând că nu revendică nici o suprafață de la pârâtă, iar cea din urmă revendicând o parcelă în suprafață de 10 m.p., pretins a fi ocupat de o anexă gospodărească a reclamantului, cea identificată prin punctele 8-9-10-21 în anexa grafică la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Reclamantul-pârât a solicitat: să fie obligată pârâta la retragerea acoperișului a cărei proiecție cade pe terenul său, pe o suprafață de 2 m2, precum și la refacerea fundației anexei gospodărești pretins a fi fost distruse de către pârâtă, identificată de expert cu conturul 8-9-10-21, în anexa la raport, la aceste cereri reclamantul renunțând după depunerea raportului de expertiză; să fie obligată pârâta la refacerea gardului pe aliniamentul 5-9 redat în anexa grafică la raportul de expertiză; să fie obligată pârâta să taie creanga unui măr a cărui coroană se află, în parte, deasupra acoperișului casei reclamantului; să fie obligată pârâta să își retragă grămada de moloz depozitată lângă aliniamentul 9-10, redat în anexa grafică la raport.
Pârâta-reclamantă a solicitat astfel: să fie obligat pârâtul să elibereze . 8-9-10-21 (anexa grafică la raport); să refacă vechiul gard pe aliniamentul 5-6-7-8-21-11; să se stabilească linia de hotar pe acest aliniament (5-6-7-8-21-11).
Acțiunea în grănițuire, privită ca principală în raport cu celelalte cereri enumerate, este acea acțiune prin care titularii dreptului real asupra două fonduri învecinate urmăresc să determine, prin hotărâre judecătorească, limitele dintre cele două proprietăți și stabilirea prin semne exterioare a traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul unei astfel de acțiuni.
În raport cu titularii drepturilor reale ce poartă asupra fondurilor învecinate grănițuirea este, pe de o parte, o obligație reală de a face (propter rem), iar pe de altă parte, un atribut al dreptului real.
Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări prin semne exterioare a proprietăților învecinate, cât și în situația dedusă judecății, în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Prin urmare, acțiunea în grănițuire are ca scop delimitarea a două fonduri învecinate, fără a pune în discuție, prin ea însăși, existența dreptului real asupra acelor fonduri.
Părțile dintr-o astfel de acțiune au dublă calitate, având sarcina probei cu privire la traseul pe care urmează a se fixa semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fără a fi însă obligate a dovedi însăși existența dreptului asupra fondurilor pentru care se stabilește hotărnicia.
Dacă prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul limitrof, așa cum a solicitat pârâta-reclamantă, se pune problema unei revendicări, cu obligația în sarcina solicitantului de a dovedi dreptul său de proprietate.
Reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză cu privire la distrugerea fundației colejnei și a gardului ce ar fi existat pe aliniamentul 5-9, redat în anexa la raport, instanța de fond respingând ca neîntemeiate aceste obiecțiuni, precum respinsă a fost și proba cu martori având aceeași teză probatorie, ce a fost propusă de către reclamantul-pârât, dată fiind claritatea acelor concluzii ale expertului care fac inutila proba testimoniala, după cum urmează: terenul aparținând reclamantului-pârât, situat în pct.”Acasă”, este delimitat de pct.5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-5 și are o suprafață măsurată de 490 m.p., față de suprafața înscrisă în titlul de proprietate eliberat mamei sale, aceea de 462 m.p., diferența fiind explicată prin lipsa de rigoare la calcularea suprafeței, cu prilejul întocmirii T.P.nr._, vecinătățile indicate de expert fiind corespunzătoare celor înscrise în titlu; terenul aparținând pârâtei-reclamante, situat în pct. „Acasă”, este delimitat de pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1 și are o suprafață măsurată de 427 m.p., față de cea de 488 m.p., înscrisă în T.P. nr._/39/2005, eliberat pârâtei, vecinătățile înscrise în raport fiind, de asemenea, corespunzătoare celor din titlu, iar diferența fiind explicată în mod identic cu cea arătată anterior; delimitarea dintre aceste fonduri se face prin semne exterioare de hotar pe aliniamentul 5-6-7-8-9-10-11, iar cu privire la semnele de hotar se arată că nu au fost desființate, acestea fiind: 5-6=gard vechi, 6-7= colejnă, 7-8= fundație casă reclamant, 8-9-10= stâlpi șopron; 10-11= gard vechi; niciuna dintre părți nu a ocupat teren din proprietatea celeilalte; mejda nu a fost modificată sau desființată de vreuna dintre părți.
Raportat la cele reținute, instanța de fond a admis în parte acțiunea în grănițuire formulate de ambele părți, dar nu pe aliniamentele solicitate de acestea, ci pe aliniamentul ce a rezultat din concluziile expertului, anume cel redat prin pct. 5-6-7-8-9-10-11 în anexa grafică la raportul de expertiză, cu consecința respingerii următoarele cereri: cele ale reclamantului – pârât, de a se stabili linia de hotar pe aliniamentul 5-9 și de obligare a pârâtei să refacă gardul pe acest aliniament (5-9), instanța de fond dând eficiență concluziei expertului, potrivit căreia acesta nu ar putea edifica un gard pe aliniamentul 8-7-6, câtă vreme pe aliniamentul 7-8 se află fundația casei sale, iar pe aliniamentul 6-7, se află fundația unei colejne (f.65), instanța reținând și că pe aliniamentul 5-6 și 10-11, expertul a găsit gardul vechi ce desparte fondurile învecinate, iar pe aliniamentul 8-9-10 se află montați stâlpii unei alte colejne (șopron); cele ale pârâtei-reclamante, având ca obiect stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul 5-6-7-8-21-11, obligarea pârâtului la refacerea gardului pe acest amplasament și revendicarea parcelei redat prin punctele 8-9-10-21, instanța de fond reținând în cele ce precedă că expertul a concluzionat în sensul că niciuna dintre părți nu a ocupat din terenul celeilalte părți și nici nu au construcții edificate pe terenul celuilalt, pârâta neavând obiecțiuni față de aceste concluzii.
În ce privește cererea reclamantului-pârât, având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante de a tăia creanga ce face parte din coroana unui măr aparținând celei din urmă și care se află deasupra casei sale, instanța de fond a respins cu motivarea că soluția cerută ar fi excesivă și disproporționată raportat la dimensiunea întregii coroane, așa cum se poate observa din planșele foto depuse la dosarul cauzei de către pârâta-reclamantă (f.45-47), instanța reținând și că reclamantul nu a propus niciuna din categoriile de probe cu care ar fi putut dovedi existența și întinderea prejudiciului încercat prin existența crengii unui pom fructifer de dimensiuni reduse, deasupra acoperișului casei sale.
În fine, asupra cererii reclamantului-pârât de obligare a pârâtei reclamante la retragerea grămezii de moloz depozitate lângă aliniamentul 9-10 redat în anexa la raportul de expertiză și pe care se află numai stâlpii unui șopron, așa cum a rezultat din concluziile expertului, reținându-se și că o astfel de obligație ce ar fi pusă în sarcina pârâtei ar fi excesivă și disproporționată față de îngăduința celui din urmă cu privire la ridicarea de către reclamant a sopronului referit chiar pe linia de hotar și față de nedovedirea existenței și întinderii prejudiciului suferit ca urmare a faptei de depozitare a molozului în locul menționat, acesta ripostând numai la momentul când reclamantul a chemat-o în judecată, iar din raportul de expertiza reținându-se că niciuna dintre părți nu a ocupat din terenul celeilalte părți.
A rămas însă nedovedită susținerea pârâtei în sensul că . 8-9-10-21 ar face parte din terenul înscris în titlul său de proprietate, instanța reamintind că aceasta nu a avut obiecțiuni față de concluziile expertului prin care s-a arătat că niciuna din părți nu a ocupat din terenul celelalte părți, și nici cu privire la explicația expertului referitor la diferența dintre suprafața aflată în posesia sa și cea înscrisă în titlul ce i-a fost eliberat.
Față de soluțiile ce se vor da cererilor părților, în baza art.274 și art.276 C.proc.civ., reținând că ambelor părți li s-au admis în parte numai cererile în grănițuire, iar lucrarea de expertiză a fost întocmită în cauză, în principal, pentru dovedirea cererilor astfel admise și a profitat ambelor părți, instanța de fond a respins cererea reclamantului cu privire la cheltuielile de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (41,00 lei și 1,50 lei - f.2,f.32), admițând cererea cu acest obiect numai cu privire la onorariul expertului desemnat în cauză, ce a fost achitat de către reclamant în cuantum de 1758,46 lei, jumătate din această sumă fiind pusă în sarcina pârâtei reclamante, cu privire la care s-a luat act că nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 233/A/ din 31.10.2013 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă-reclamantă reconvențional GRIGUȚA M., împotriva sentinței civile nr. 14/17.01.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, care a fost schimbă în parte în sensul că, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâta G. M..
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă-reconvențional GRIGUȚA M..
S-a stabilit linia de hotar dintre terenurile proprietatea reclamantului-pârât reconvențional I. I. și respectiv al pârâtei-reclamante-reconvențional GRIGUȚA M., pe aliniamentul determinat în planul de situație din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, între punctele: 2-3-4-5-8-19-12.
Reclamantul-pârât reconvențional I. I. a fost obligat să lase în deplină proprietate și pașnică folosință pârâtei-reclamante-reconvențional GRIGUȚA M. suprafața de teren de 13 mp, identificată în planul de situație din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O. pe conturul determinat de punctele: 5-6-7-9-10-19-8-5, hașurat cu culoare roșie și să mute gardul pe aliniamentul situat între punctele: 2-3-4-5-8-19-12 din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O..
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 14/17.01.2012 a Judecătoriei Dragomirești, care nu contravin prezentei decizii.
Intimatul I. I. a fost obligat la plata către apelanta GRIGUȚA M. a sumei de 4.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în considerarea dispozițiilor art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, art. 294 Cod procedură civilă, a constatat următoarele:
În fața primei instanțe, apelanta a arătat că înțelege să revendice inițial suprafața de 480 mp. - f.50, ulterior, prin cererea reconvențională depusă la dosar la f.72, apelanta a arătat că solicită să fie obligat reclamantul-pârât să-i elibereze ., să-și mute gardul pe vechiul amplasament - f.72 din dosarul primei instanțe.
Instanța de fond a respins cererile în probațiune formulate de părți, a respins obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de expert M. și proba testimonială solicitată, considerând în mod eronat cauza lămurită, raportat la lacunele raportului de expertiză, care nu a fost coroborat cu alte mijloace de probă.
În apel apelanta-pârâtă-reconvențional nu formulează cereri noi, așa cum în mod eronat a susținut reprezentantul intimatului, ci susține criticile din motivele de apel iar raportat la cererea reconvențională formulată la instanța de fond, aceste critici nu reprezintă cereri noi în apel.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă 1865 alin.1, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
În accepțiunea art. 294 Cod procedură civilă 1865, cererea este nouă când diferă prin obiect sau cauză de cererea inițială, sau când nu este prezentată prin aceeași calitate sau când atribuie intimatului o altă calitate decât aceea ce o avea la prima instanță.
Formularea în apel a aceleiași cereri, care fusese formulată și înaintea primei instanțe, pe același temei juridic, nu constituie o cerere nouă.
Împotriva sentinței civile nr. 14/17.01.2012 a Judecătoriei Dragomirești, a formulat apel doar apelanta Griguța M., pârâta-reclamantă reconvențional.
Reclamantul nu a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 14/ 17.01.2012.
Potrivit art. 295 alin.1 Cod procedură civilă 1865, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motive de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
În temeiul efectului devolutiv al apelului, instanța de apel este îndrituită să verifice nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, respectând limitele învestirii sale.
Efectul devolutiv al apelului este limitat, potrivit principiului exprimat prin adagiul tantum devolutum quantum appellatum, adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat. Cu alte cuvinte, instanța de apel, procedând la rejudecarea în fond a litigiului, nu va putea reaborda fondul procesului ultra appellatum, peste ceea ce s-a apelat.
Intimatul-reclamant-pârât reconvențional nu a apelat sentința civilă nr. 14/17.01.2012, prin care, între altele, s-a luat act și de renunțarea reclamantului-pârât reconvențional la judecata cererilor având ca obiect retragerea acoperișului alternativ cu despăgubiri în cuantum de 50 lei/an și refacerea fundației unei colejne, și au fost respinse ca neîntemeiate cererile având ca obiect obligație de a face introduse de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâta-reclamantă.
În condițiile în care reclamantul-pârât nu a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 14/17.01.2012 instanța de apel nu a putut analiza aspecte cu privire la care nu s-a apelat sentința atacată.
De asemenea, prin întâmpinarea la cererea de apel, reclamantul, arătând că la fond a renunțat la capetele de cerere amintite, are alte solicitări, ce nu au putut fi analizate de instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 295 alin.1, art. 294 Cod procedură civilă 1865, așa cum s-a menționat în cele ce preced.
Analizând sentința apelată în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, examinând ansamblul materialului probator administrat, rezultă că, în timp ce în ceea ce privește raportul de expertiză întocmit la fond de expert M., lucrarea nu este lămuritoare, nefiind coroborată cu alte mijloace de probă, expertiza efectuată în apel, care se coroborează cu celelalte probe, respectiv cu declarațiile martorilor audiați, este concludentă. Acesta este motivul pentru care instanța de apel a considerat că nu se impune completarea lucrării de expertiză sau efectuarea unei expertize comune de către experții M. și Ș. O. sau o nouă expertiză. De altfel, în ședința publică din 17.10.2013, reprezentantul intimatului a arătat că nu solicită alte probe decât cele administrate deja în apel.
Din coroborarea aspectelor relevate prin lucrarea de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmită în cauză de expert Ș. O. cu ansamblul materialului probator administrat, respectiv cu declarațiile martorilor audiați în apel, înscrisurile depuse la dosar în apel, procesele verbale de punere în posesie întocmite de Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, tribunalul constată că, în fapt: în data de 18.08.2005 s-a eliberat Titlu de proprietate nr._/39 în favoarea lui Griguta M. prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 1503 mp pe teritoriul comunei Salistea de Sus, din care în intravilan - Acasă, la locul imobilului în litigiu, pentru o suprafața de 488 mp cu categoria de folosința curti+constructii si arabil având următoarele vecinătăți: la nord - D. G.; la est - I. loan; la sud-drum; la vest-drum.
În data de 18.01.2001 s-a eliberat Titlu de proprietate nr. 6005/46 în favoarea lui I. I. (antecesoarea intimatului I. I.) prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de_ mp pe teritoriul comunei Săliștea de Sus, din care în intravilan - Acasă, la locul imobilului în litigiu, pentru o suprafața de 462 mp cu categoria de folosința curti+constructii si arabil având următoarele vecinătăți: la nord - Griguta M.; la est - D. G.; la sud-drum; la vest - drum de acces. Procedând la identificarea faptica a terenului folosit de reclamanta Griguta M., pentru care s-a eliberat Titlu de Proprietate nr._/39, în intravilan, la locul numit Acasă, expertul a constatat ca acesta este situat în intravilanul localității Săliștea de Sus pe . la numărul administrativ 21 (fost 1750), are categoria de folosința curți+construcții si arabil, are suprafața totala de 447 mp, este materializat în planul de situație din anexa nr. 1 prin conturul delimitat de punctele 1,2,3,4,5,6,7,9,10,19,11,12,13,14,1 - hașuri de culoare neagra si prezintă următoarele vecinătăți: la nord - D. G.; la est - I. I.; la sud - .; la vest - drum de acces.
Procedând la identificarea faptica a terenului folosit de paratul I. I., pentru care s-a eliberat Titlu de Proprietate nr. 6005/46, în intravilan, la locul numit Acasă, expertul a constatat ca acesta este situat în intravilanul localității Salistea de Sus pe . la numărul administrativ 23 (fost 1749), are categoria de folosința curti+constructii si arabil, are suprafața totala de 480 mp, este materializat în planul de situație din anexa nr. 1 prin conturul delimitat de punctele 2,15,16,17,18,11,19,10,9,7,6,5,4,3,2 - hașuri de culoare albastra si prezintă următoarele vecinătăți: la nord - D. G.; la est - D. G.; la sud - . ; la vest - Griguta M..
Niciunul din terenurile părților în litigiu în prezentul dosar nu este intabulat astfel încât identificarea topografica după date de carte funciara nu se poate face, planul cu nr. topo. fiind concretual, iar cărțile funciare, în cea mai mare parte, nu au suprafața.
În procesul verbal de punere în posesie aferent Titlului de proprietate nr._/39 eliberat pe numele lui Griguta M. deschiderea la . a terenului de la locul numit Acasă este de 7.7 m-fila 49 din dosarul de apel.
În procesul verbal de punere în posesie aferent Titlului de proprietate nr. 6005/46 eliberat pe numele lui luga I. deschiderea la . a terenului de la locul numit Acasă este de 16 m – fila 50 din dosarul de apel.
Expertul arată că, în realitate, deschiderea totala, la ., a celor doua terenuri în litigiu este de 23.2 m, deși conform celor doua procese verbale de punere în posesie deschiderea totala la . terenuri ar trebui sa fie de 23.7m, ceea ce înseamnă ca la punerea în posesie distantele s-au măsurat eronat cu 0.5m, sens în care la stabilirea liniei despărțitoare dintre cele doua proprietăți expertul a procedat la diminuarea corespunzătoare a lățimilor la ..
În procesele verbale de punere în posesie linia despărțitoare dintre proprietățile părților este situată în linie dreaptă și în niciun caz sub formă de linie frântă cum este folosința actuală.
Având în vedere cele prezentate anterior, conținuturile titlurilor de proprietate eliberate părților, procesele verbale de punere în posesie și suprafețele folosite în realitate de părți, expertul arată că linia despărțitoare dintre cele două proprietăți este situată pe aliniamentul determinat, în planul de situație din anexa nr.1, de punctele 2-3-4-5-8-19-12.
În această situație, intimatul folosește o suprafață de teren de 13 mp din terenul proprietatea reclamantei, suprafața delimitată pe planul de situație din anexa nr.1 prin conturul delimitat de punctele 5,6,7,9,10,19,8,5 – hașuri de culoare roșie, iar reclamanta folosește o suprafață de 0,3 mp din terenul intimatului, suprafața delimitată pe planul de situație din anexa nr.1 prin conturul delimitat de punctele 11,12,19,11.
Pe terenul proprietatea reclamantei Griguța M. este edificată o magazie a intimatului I. I., materializată în planul de situație din anexa nr.1 prin conturul delimitat de punctele 5,6,7,8,5, aflată într-o stare avansată de degradare și dezmembrare.
Martorul I. I., propus de intimat, a arătat că, în 1977-1978, intimatul I. l-a chemat să-i facă un gard cu piatră de carieră. Când a construit gardul din piatră între cele două proprietăți, vecinii nu se certau și exista un gard din lemn între cele două proprietăți, care era perpendicular pe gardul din piatră, acesta fiind drept până la un loc și apoi făcând o curbă către apelantă – fila 65.
Martorul V. D., propus de intimat, a arătat că: în anul 2005 în calitate de viceprimar împreună cu Comisia desemnată urmare reclamației formulate de apelantă a constatat că intimatul I. a edificat o anexă în spatele casei intimatului I.. Exista o anexă veche făcută pe pilonii din stejari care reprezentau și linia de mejdă la 1 metru jumătate de casa intimatului I.. Cu acel prilej a constatat că apelanta a avut dreptate deoarece apele pluviale de pe acoperișul acelei anexe se scurgeau pe terenul apelantei. Faptul că acei piloni respectiv șeranți erau căptușiți cu scândură care se afla spre proprietatea apelantei l-a făcut să concluzioneze că partea exterioară a colejnei era mejda dintre cele două proprietăți. Urmare măsurărilor dispuse de primărie, intimatul a demolat acea anexă și au rămas doar pilonii. Și în prezent pilonii aceia sunt tot acolo. Apelanta a făcut altă reclamație cerând grănițuire. În calitate de viceprimar, martorul cu doi membri ai comisiei, au mers la fața locului și au făcut o măsurătoare. Au constatat că dimensiunile corespundeau cu titlul de proprietate emis de comisia locală. Au încercat să medieze conflictul dintre părți. Știe că apelanta este cea care a construit prima casă apoi după câțiva ani a construit casa I.. Pe hărțile concretuale pe care le dețin la primărie se vede că există o curbură a limitei a mejdei dintre cele două proprietăți. Mejda dintre cele două proprietăți iese în . unde există un pilon din șină și un gard din piatră și beton. Gardul care este perpendicular pe gardul din beton și piatră nu a fost modificat de când au fost la fața locului și până în prezent există și acum respectivii piloni, șeranți. Știe că intimatul I. are autorizație de construire pe casa din lemn dar pe anexă nu avea. Știe că schița titlului de proprietate este făcută doar din linii drepte, știe că titlul de proprietate nu a fost atacat. A constatat că la nici o persoană din localitate nu corespund cele din Registrul agricol cu cele măsurate. În cazul intimatului, la fața locului exista un gard și totul era grănițuit. Totul era cu garduri. Și atunci titlul de proprietate s-a eliberat conform mejdelor stabilite prin gardurile existente. Pentru orice construcție amplasată pe mejdă e nevoie de acordul vecinilor. Nu știe ca intimatul să fi avut acordul apelantei –f.66 din dosarul de apel.
Martora C. I., propusă de apelantă, a arătat că a aflat, cu ani în urmă și apoi a constatat personal că intimatul a amplasat o colejnă pe porțiunea de la casa vecinului I. în curtea apelantei iar prin amplasarea acestei colejne lipite de casa intimatului I. s-a schimbat linia de mejdă cu un metru sau un metru și ceva – f.67 din dosar în apel.
Martora T. Anișca, propusă de apelantă, a arătat că, de la apelantă cunoaște faptul că intimatul a mutat gardul și personal a văzut doar stâlpi puși. A văzut martora și o construcție destinată pentru adăpostul oilor, edificată de intimat într-o porțiune ce intră cu aproximativ un metru în terenul apelantei. Această martoră a mai relatat faptul că, înainte de edificarea acestei construcții, gardul era în linie dreaptă – f.68 din dosar în apel.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a admis apelul declarat de către apelant împotriva sentinței civile nr.14/17.01.2012 a Judecătoriei Dragomirești, care a fost schimbată în parte în sensul că, admițându-se în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I. I. și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă-reconvențional G. M., s-a stabilit linia de mejdă dintre terenurile proprietatea reclamantului-pârât reconvențional I. I. și respectiv al pârâtei-reclamante-reconvențional Griguța M., pe aliniamentul determinat în planul de situație din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, între punctele: 2-3-4-5-8-19-12. A fost obligat reclamantul-pârât reconvențional I. I. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință pârâtei-reclamante-reconvențional Griguța M. suprafața de teren de 13 mp, identificată în planul de situație din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O. pe conturul determinat de punctele: 5-6-7-9-10-19-8-5, hașurat cu culoare roșie și să mute gardul pe aliniamentul situat între punctele: 2-3-4-5-8-19-12 din Anexa nr.1 a Raportului de expertiză întocmit de expertul Ș. O.. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 14/17.01.2012 a Judecătoriei Dragomirești, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în apel reprezentând onorariul pentru expert și onorariul avocațial, justificate cu chitanțele depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii, reclamantul I. I. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea recursului, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prima instanță nu i-a luat în calcul expertiza făcută de exp. M. I. și nici fotografiile care au fost făcute de reclamant.
Pârâta a solicitat o altă expertiză, spunând că reclamantul a mutat gardul fără a ține seama că acesta are o vechime de 70 – 80 ani. Dl. expert a dat pârâtei ceea ce a cerut și nu a ținut seama de proiectul casei. Judecătoria nu a ținut cont nici de martori și nici de fotografiile depuse la dosar. Din acestea rezultă că pârâta cară apa cu găleata și nu are comoție cerebrală, așa cum a afirmat.
Casa a fost construită în anul 1966 pe terenul reclamantului, până în mejdă.
Pârâta intimată GRIGUȚA M. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea motivelor de recurs întrucât acestea vizează aprecierea probelor și nu cuprind critici de nelegalitate ale hotărârii atacate precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.800 lei din care 1.500 lei onorariu avocațial și 300 lei cheltuieli de transport. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat (f.7-9).
Pârâta intimată GRIGUȚA A., deși legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
În ședința publică din 07.02.2014, Curtea, în temeiul art. 306 alin. 1 C.pr.civ., art. 3021 alin. 1 lit. c C.pr.civ., raportat la art. 303 alin.1 și alin.2 C.pr.civ. a invocat excepția nulității recursului având în vedere că motivele invocate de reclamantul recurent vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului invocată din oficiu, în condițiile în care excepția inadmisibilității invocată de pârâta intimată prin întâmpinare vizează aceleași aspecte de netemeinicie, primind aceeași calificare juridică, excepție de procedură care face inutilă cercetarea pe fond a căii de atac.
Potrivit art. 3021 alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.”
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Din punct de vedere formal cererea de recurs nu este întemeiată pe niciun text legal, nu vizează niciunul dintre motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, iar din cuprinsul acesteia reiese că recurentul își exprimă nemulțumirea pentru neluarea în considerare a unor probe administrate, respectiv expertiza și fotografiile depuse de reclamant în fața primei instanțe, motive care se referă doar la netemeinicia hotărârii atacate.
Așadar, memoriul de recurs conține în totalitatea sa doar motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, este incidentă excepția nemotivării recursului, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în totalitate motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurent și intimată, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate și care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
În consecință, Curtea, în temeiul art.316 coroborat cu art.137 alin. 1 C.pr.civ., art. 3021 alin. 1 lit. c C.pr.civ., raportat la art. 303 alin.1 și alin.2 C.pr.civ., va admite excepția nemotivării recursului, iar în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.306 alin.1 C.pr.civ. va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul I. I. împotriva deciziei civile nr. 233/A/ din 31.10.2013 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală.
În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei GRIGUȚA M. suma de 619 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând 500 lei onorariu avocațial, redus de la suma de 1500 lei ținând seama de faptul că acesta este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat și 119 lei reprezentând cheltuieli de transport, dovedite prin chitanțele anexate la f.10 și f.15 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul I. I. împotriva deciziei civile nr. 233/A/ din 31.10.2013 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei GRIGUȚA M. suma de 619 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-M. C. A. I. A.-A. P.
GREFIER,
A.-A. M.
Red.A.A.P./11.02.2014.
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: E. M.S..
Jud.apel: P. G.G.; Ț. D..
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 789/2014. Curtea de Apel CLUJ | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 430/2014. Curtea de... → |
|---|
