Grăniţuire. Decizia nr. 848/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 848/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 8087/190/2005**

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 848/R/2014

Ședința publică din 15 mai 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. C.

JUDECĂTOR: A. I.

JUDECĂTOR: A. C.

GREFIER: C. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. I., M. A., M. M. și M. L. TINCUȚA împotriva deciziei civile nr. 156/A din 2 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, privind și pe intimații B. T. și B. C., având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați B. T. și B. C., avocat M. L. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 14 mai 2014, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți M. I. și M. A., note de ședință, la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 372,50 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.

Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1400 lei, reprezentând onorar avocațial și contravaloarea transportului la instanță, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.

Susține excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, solicitând reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor analizate. Deși cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ. și art. 312 C.proc. civ., în realitate, motivarea nu vizează motive de nelegalitate pentru care o hotărâre ar putea fi casată sau modificată, ci vizează aproape în întregime motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Instanța de apel a statuat în mod corect că, în speță, în toate ciclurile procesuale s-au întocmit 3 expertize cu concluzii similare, astfel că încuviințarea unei a patra expertize nu era utilă cauzei.

CURTEA

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții B. T., B. C. au chemat în judecată pe pârâții M. I., M. A., solicitând instanței să stabilească mejdia dintre proprietatea reclamanților, înscrisă în CF 9235 Bistrița nr. top. 5548/2/2/1/1/1 și cea a pârâților, pe linia ce urmează a fi identifică prin expertiză; să oblige pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate aspra porțiunii ocupate, de cca. 798 mp din terenul înscris în CF 9235 Bistrița nr. top. 5548/2/2/1/1/1, în suprafață totală de_ mp și să îl predea reclamanților în folosință; să oblige pârâții să mute gardul pe linia de mejdie ce va fi stabilită, în caz contrar să îi autorizeze pe reclamanți să mute gardul pe cheltuiala pârâților; să oblige pârâții să ridice construcția edificată pe terenul reclamanților, în caz contrar să îi autorizeze pe reclamanți să o ridice pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.

2. Cererea reconvențională

Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii, cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părțile, pe linia amplasamentului actualului gard despărțitor și respingerea celorlalte capete de cerere ca neîntemeiate; admiterea cererii reconvenționale și instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și autovehiculele în favoarea terenului pârâților, fond dominant și în sarcina fondului aservit proprietatea pârâților reconvenționali, înscris în CF 9235 Bistrița, nr. top. 5548/2/2/1/1/1 pe traseul vechiului drum de acces de la podul situat peste pârâul ce delimitează proprietățile părților și până la terenul proprietatea pârâților reclamanți reconvențional, pe o lungime de cca. 20 m, cu o lățime de 4 m, pentru întreaga perioadă a anului. Cu compensarea cheltuielilor de judecată.

3. Soluția primei instanțe în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 3414/01.06.2010 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții-pârâți reconvenționali B. T. și B. C., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvenționali M. I. Și M. A., a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți-reconvenționali în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali, și pe cale de consecință: s-a stabilit limita de demarcație între proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali și cea pârâților reclamanți-reconvenționali pe linia dată de punctele A-B-C-D-E-F (varianta 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză conform planului de ansamblu de la fila 138), au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele A-B-C-D-E-F în termen de cel mult 1 (un) an de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, s-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele A-B-C-D-E-F pe cheltuiala pârâților-reclamanți reconvenționali, în situația în care aceștia din urmă nu vor respecta obligația de a muta ei înșiși gardul în termen de1 (un) an de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali să ridice partea din construcție aflată pe proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali în termen de cel mult 1 (un) an de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; s-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să ridice, pe cheltuiala pârâților-reclamanți reconvenționali, partea din construcția edificată de aceștia din urmă pe proprietatea lor, în situația în care pârâții-reclamanți reconvenționali nu vor respecta obligația de a ridica ei înșiși construcția în termen de 1 (un) an de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; s-a instituit servitutea de trecere cu auto și cu piciorul, în mod permanent, pe traseul dat de punctele M-N-O-P în favoarea fondului dominant cu nr. cad. 6934 din CF 13.836/N Bistrița și în sarcina fondului aservit cu nr. top. 5548/2/2/1/1/1 din CF 9235 Bistrița, servitutea instituindu-se pe suprafață totală de 38 m2, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză; s-a dispus înscrierea în cartea funciară a sarcinii ce afectează imobilul înscris la nr. cad. 2457, nr. top. 5548/2/2/1/1/1 din CF 9235 Bistrița, și anume dreptul real de servitute de trecere instituit prin prezenta hotărâre în favoarea fondului dominant înscris la nr. cad. 6934 din CF 13.836/N Bistrița, potrivit tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză; cu compensarea cheltuielile de judecată.

4. Primul apel

Prin decizia civilă nr. 7/A/26.01.2011, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții M. I. și M. A. împotriva sentinței civile nr. 3414/2010 pronunțată la data de 1 iunie 2010 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ ; s-a admis apelul declarat de reclamanții B. T. și B. C., împotriva aceleiași hotărâri și în consecință: a fost desființată hotărârea atacată în privința cererii în revendicare formulată de reclamanții B. T. și B. C. și cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond sub acest aspect; a fost schimbată în parte hotărârea atacată în sensul că a fost înlăturat termenul de 1 an instituit pentru executarea obligației de mutare a gardului și ridicare a construcției și dispoziția de compensare parțială a cheltuielilor de judecată la fondul cauzei; au fost menținute dispozițiile din hotărârea atacată cu privire la stabilirea liniei de demarcație pe traseul A-B-C-D-E-F, conform variantei I din raportul de expertiză și a planului de ansamblu; la obligarea pârâților la mutarea gardului pe traseul stabilit și la autorizarea reclamanților să procedeze la mutarea gardului pe cheltuiala pârâților în cazul în care pârâții nu îndeplinesc această obligație; la obligarea pârâților la ridicarea părții din construcție edificată pe terenul proprietate a reclamanților și la autorizarea reclamanților să procedeze la ridicarea, pe cheltuiala pârâților, a părții de construcție amplasată pe terenul reclamanților, în cazul în care pârâții nu îndeplinesc această obligație; la instituirea servituții de trecere cu auto și piciorul și la înscrierea acesteia în evidențele de carte funciară; au fost obligați pârâții M. I. și M. A. să plătească reclamanților B. T. și B. C. suma de 504,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat; au fost obligați reclamanții B. T. și B. C. să plătească pârâților M. I. și M. A. suma de 176,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat; au fost compensate obligațiile reciproce de plată până la concurența sumei mai mici și în final au fost obligați pârâții M. I. și M. A. să plătească reclamanților B. T. și B. C. suma de 328 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat; au fost obligați apelanții M. I. și M. A. să plătească apelanților B. T. și B. C. suma de 55,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar.

5. Primul recurs

Prin decizia civilă nr. 1230/R/2011 din 01.04.2011, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de pârâții M. I. și M. A., împotriva deciziei civile nr. 7/a/26.01.2011, a Tribunalului Bistrița Năsăud, care a fost casată în întregime și cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Bistrița Năsăud.

6. Rejudecarea apelului

În rejudecare, dosarul s-a înregistrat la Tribunalul Bistrița Năsăud sub nr._ și conformându-se deciziei de casare referitoare la administrarea de probe, prin prisma art. 315 alin.1 Cod proc. civilă instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice, expertul având de dezlegat punctele fixate prin însăși decizia de casare.

Prin decizia civilă nr. 48/A/05.04.2012, Tribunalul Bistrița Năsăud au fost admise apelurile declarate de reclamanții Borsa T. și Borsa C. și de pârâții M. I. și M. A., împotriva sentinței civile nr. 3414/2010, pronunțată în dosarul nr._, care a fost desființată și dosarul a fost trimise spre rejudecare la instanța de fond.

7. Rejudecarea cauzei după anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe

7.1. Precizarea de acțiune

În rejudecare la Judecătoria Bistrița, pentru termenul de judecată din data de 27.09.2012, reclamanții B. T. și B. C., au formulat precizare și extindere de acțiune împotriva pârâților: M. Joan și M. A., și M. M. și M. L. Tincuța, prin care au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească mejdia dintre proprietatea reclamanților, înscrisă în c.f. 9235 Bistrița (c.f. electronic_ Bistrița) nr. top 5548/2/2/1/1/1, și a cea a pârâților, identificată în c.f._ Bistrița nr. top 6934/1, c.f._ Bistrița nr. top 6934/3, respectiv c.f._/N Bistrița nr. top 6934/2, pe linia propusă de expert T. M. prin expertiză; să fie obligați pârâții să le recunoască dreptul de proprietate asupra porțiunii ocupate, de 1026 mp din terenul înscris în c.f. 9235 (_) Bistrița nr. top 5548/2/2/1/1/1, în suprafață totală de_ mp și să îl predea în posesie și folosință, respectiv 159 mp. + 651 mp. pârâții M. I. și A. și 216 mp, pârâții M. M. și L. Tincuta; să fie obligați pârâții să mute gardul pe linia de mejdie ce va fi stabilită, în caz contrar să fie autorizat reclamantul să mute gardul pe linia de mejdie, pe cheltuiala pârâților; să fie obligați M. I. și A. să ridice construcția edificată pe terenul reclamanților, în caz contrar să fie autorizat reclamantul să ridice construcția, pe cheltuiala pârâților; cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că, cu ocazia rejudecării cauzei în apel, s-a constatat că în timpul procesului pârâții M. I. și A. au înstrăinat fiului și norei lor, M. M. și L. Tincuta, o porțiune din terenul în litigiu, astfel că sunt nevoiți a-i împrocesua și pe aceștia în calitate de pârâți, pentru ca sentința cu privire la grănițuire și revendicare să le fie opozabilă.

Pentru termenul din data de 07.03.2013, M. M., M. L. Tincuta, M. I., M. A. au formulat cerere de chemare în garanție a lui O. Ș., si R. N., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească mejdia dintre proprietățile acestora înscrisă în CF._ Bistrița, nr. cadastral 6934/1 și CF_ Bistrița, nr. cad. 6934/3 și CF._/N /Bistrița și a chemaților în garanție, urmând a-i obliga să le recunoască dreptul de proprietate asupra terenului ocupat și să î1 predea în posesie și folosință; cu cheltuieli de judecată .

7.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 2109/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 14.03.2013 în dosarul civil nr._, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții B. T. și B. C., în contradictoriu cu pârâții M. I., M. A., M. M. și M. L. Tincuța.

A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții M. I. și M. A. în contradictoriu cu reclamanții B. T. și B. C. și, pe cale de consecință:

S-a stabilit limita de demarcație între proprietatea reclamanților înscrisă în CF 5799 Bistrița nr. top.5548/2/2/1/1/1 și cea pârâților M. M. și M. L. Tincuța și a pârâților reclamanți-reconvenționali M. I. și M. A. identificată în CF_ Bistrița nr. top.6934/1, cf57798 Bistrița nr. top.6934/3,respective cf._/N Bistrița nr. top.6934/2 pe linia propusă de expertul T. M. conform planului de ansamblu de la fila 76, din dosarul_ apel ).

- au fost obligați pârâții M. I. Și M. A., să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 810 mp. din suprafața totală de_ mp. înscrisă în CF_ Bistrița, nr. top 5548/2/2/1/1/1și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie.

- au fost obligați pârâții M. M. și M. L. Tincuța să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 216 mp. din suprafața totală de_ mp. înscrisă în CF_ Bistrița, nr. top 5548/2/2/1/1/1și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie.

Au fost obligați pârâții M. M. și M. L. Tincuța, pârâții M. I. și M. A. să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia stabilită de expertul T. M..

S-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să mute gardul dintre cele două proprietăți pe cheltuiala pârâților și a pârâților-reclamanți reconvenționali, în situația în care aceștia din urmă nu vor respecta obligația de a muta ei înșiși gardul

Au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali să ridice partea din construcție aflată pe proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali .

S-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să ridice, pe cheltuiala pârâților-reclamanți reconvenționali, partea din construcția edificată de aceștia din urmă pe proprietatea lor, în situația în care pârâții-reclamanți reconvenționali nu vor respecta obligația de a ridica ei înșiși construcția .

S-a instituit servitutea de trecere cu auto și cu piciorul, în mod permanent, pe traseul dat de punctele M-N-O-P în favoarea fondului dominant cu nr. cad. 6934 din CF 13.836/N Bistrița și în sarcina fondului aservit cu nr. top. 5548/2/2/1/1/1 din CF 9235 Bistrița, servitutea instituindu-se pe suprafață totală de 38 m2, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a sarcinii ce afectează imobilul înscris la nr. cad. 2457, nr. top. 5548/2/2/1/1/1 din CF 9235 Bistrița, și anume dreptul real de servitute de trecere instituit prin prezenta hotărâre în favoarea fondului dominant înscris la nr. cad. 6934 din CF 13.836/N Bistrița, potrivit tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză efectuat de expertul P. V..

Au fost compensate cheltuielile de judecată suportate de părți până la concurența sumei mai mici și în consecință obligă pârâții sa plătească reclamanților suma de 820,22 lei cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.

Considerente

Reclamanții sunt proprietari asupra terenului în suprafață de 11.600 m.p., drept înscris în cartea funciară nr. 9235 Bistrița topografic 5548/2/2/1/1/1 sub B 3, 4, teren cumpărat de reclamanți de la urmașii numitei S. F. care l-au dobândit în temeiul legilor fondului funciar, conform titlului de proprietate nr. 7788/1994 .

Pârâții sunt proprietari tabulari asupra suprafeței de 8900 mp, fiind înscriși în CF nr._ Bistrița nr. top.6934/1,CF57798 Bistrița nr. top.6934/3,respective CF14309/N Bistrița nr. top.6934/2.

Probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, expertiză întocmită de expertul T. M. în apel, martori) a evidențiat faptul că reclamanții folosesc o suprafață de 9615 m2, pârâții M. I. și M. A. folosesc o suprafață de 2250 m2 o suprafață de 5575 m2, iar M. M. și M. L. Tincuța folosesc o suprafață de 1412 mp.

Comparativ cu situația tabulară, M. I. și M. A. folosesc o suprafață de teren mai mare decât suprafața tabulară cu 175 mp, iar M. M. și M. L. Tincuța cu 162 mp.

Din aceeași expertiză întocmită de expertul Talpos M., elocventă este constatarea că terenul pe care îl folosesc pârâții nu respectă conturul definit în documentația tehnică anexă la actul autentic nr. 1517/2006 a notarului public G. G. S.. Măsurătorile efectuate de expert au stabilit că raportat la suprafețele celor 2 (două) proprietăți vecine linia de demarcație se impune a fi stabilită pe linia dată de punctele A-B-C-D din planul de situație cu propunerea de grănițuire.

În mod corelativ stabilirii liniei de demarcație, instanța a admis și celelalte pretenții ale reclamanților ce decurg din respectarea dreptului de proprietate al acestora și al întinderii suprafețelor așa cum a fost stabilită potrivit expertizei tehnice, și a obligat pârâții să mute gardul și să ridice partea din construcție edificată pe terenul reclamanților.

Potrivit expertizei efectuate în cauză, construcția pârâților M. I. și M. A. se află amplasată parțial pe terenul proprietate a reclamanților.

Aceeași concluzie a fost formulată și de experții P. V. și P. I., care au efectuat lucrările de expertiză topo în dosarul primei instanțe, în primul ciclu procesual.

Întrucât pârâții nu sunt proprietarii terenului pe care se află parțial construcția, aceștia au obligația ridicării construcției, eliberând astfel terenul care nu le aparține.

Teza constructorului de bună-credință invocată de pârâți nu a putut fi reținută, întrucât, așa cum a statuat și instanța supremă și s-a admis în practica judiciară, buna-credință a constructorului rezultă exclusiv din convingerea pe care o are în momentul efectuării lucrărilor că fondul pe care construiește este al său, prin faptul că îl posedă în virtutea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute, or, la momentul edificării construcției, pârâții nu posedau terenul în temeiul unui titlu translativ de proprietate, ci doar a unui antecontract, care nu era apt să transfere dreptul de proprietate.

În acord cu imperativul respectării dreptului de proprietate reglementat de prevederile art. 480 și urm. C. civ, instanța a obligat pârâții posesori neproprietari ai suprafeței de teren de 337 mp mai sus identificată, să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților ce poartă asupra acestei suprafețe și predării terenului către reclamanți în deplină posesie și folosință.

În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, motiv pentru care a admis-o pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză în primul ciclu procesual de expert P. V., lotul pârâților, fond dominant, este lot înfundat, neexistând cale de acces, astfel că, în temeiul art. 616-619 Cod civil, instanța a dispus instituirea unei servituți de trecere asupra lotului proprietatea reclamanților ca fond aservit.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că realizându-se compensarea a datoriilor părților, până la concurența sumei mai mici, în final pârâții datorează reclamanților suma de 820,20, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, apel și recurs reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat.

7.3. Încheierea de îndreptare a erorii materiale

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 02.04.2013, prima instanță a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2109/2013 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._ în sensul că se va trece corect în aliniatul 3 din dispozitiv ,, Stabilește limita de demarcație între proprietatea reclamanților înscrisă în CF 5799 Bistrița nr. top. 5548/2/2/1/1/1 și cea pârâților M. M. și M. L. Tincuța și a pârâților reclamanți-reconvenționali M. I. și M. A. identificată în CF_ Bistrița nr. top.6934/1, cf_ Bistrița nr. top. 6934/3, respectiv cf._/N Bistrița nr. top. 6934/2 pe linia propusă de expertul T. M. conform planului de ansamblu de la fila 77, din dosarul_ apel, în loc de ,, Stabilește limita de demarcație între proprietatea reclamanților înscrisă în CF 5799 Bistrița nr. top. 5548/2/2/1/1/1 și cea pârâților M. M. și M. L. Tincuța și a pârâților reclamanți-reconvenționali M. I. și M. A. identificată în CF_ Bistrița nr. top. 6934/1, cf_ Bistrița nr. top. 6934/3, respectiv cf._/N Bistrița nr. top. 6934/2 pe linia propusă de expertul T. M. conform planului de ansamblu de la fila 76, din dosarul_ apel, restul mențiunilor din hotărâre au fost menținute nemodificate.

8. Apelul

Prin decizia civilă nr. 156din 02.12.2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții M. I., M. A., M. M. și M. L. Tincuța împotriva sentinței civile nr. 2109/2013 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._ și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 02.04.2013.

Apelanții au fost obligați să plătească în solidar intimaților B. T. și B. C. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Considerente

Critica principală a apelanților ce vizează anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare nu este fondată, neexistând vreun motiv care să justifice o asemenea măsură.

Tribunalul a constatat că apelanții au invocat această soluție pe motiv că justa soluționare a cauzei privind revendicarea și grănițuirea impunea introducerea în cauză în calitate de părți a proprietarilor tabulari pe latura nord vestică a terenului intimaților, N. Ș. și a proprietarului tabular pe latura sud estică a terenului apelanților, O. Ș..

Sub acest aspect, tribunalul a reliefat că, potrivit art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății, ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu poate dezlega decât acele raporturi juridice și pretențiile cu care a fost legal investită și împotriva persoanelor ce au fost chemate în judecată în condițiile prevăzute de lege. În procesul civil guvernează principiul disponibilității, potrivit căruia doar reclamantul este în măsură să indice persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată în calitate de pârâți și împotriva cărora formulează pretenții concrete, fiind posibilă eventual și intervenția altor persoane în litigiul declanșat între părțile inițiale, în una dintre cazurile anume prevăzute de lege în Capitolul III din Cod procedură civilă, intitulat alte persoane care pot lua parte la judecată, neexistând vreun text legal în baza căruia instanța de judecată să poată dispună din oficiu introducerea în cauză a altor persoane decât cele chemate în judecate de reclamant ori pârât sau cele care au formulat cereri de intervenție din proprie inițiativă .

În cauză, reclamanții B. T. și B. C., prin cererea înregistrată sub nr._, i-au chemat în judecată pe pârâții M. I. și M. A., iar, ulterior, în rejudecare, au formulat precizare și extindere de acțiune împotriva pârâților M. Joan și M. A. și M. M. și M. L. Tincuța, așadar, reclamanții nu au înțeles să se judece cu alte persoane indicate de apelanți, respectiv cu proprietari tabulari pe latura nord vestică a terenului intimaților și a proprietarului tabular pe latura sud estică a terenului apelanților, caz în care prima instanță nici nu putea să dispună citarea acestora în cauză, fiindcă s-ar fi încălcat principiul disponibilității.

Este real că, la termenul din data de 07.03.2013, apelanții pârâți M. M., M. L. Tincuta, M. I., M. A. au formulat cerere de chemare în garanție a lui O. Ș. si R. N., numai că, prin încheierea din 07 martie 2013, prima instanță, ținând cont de data depunerii cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 63 alin. 2 Cod procedură civilă, a dispus disjungerea acestei cereri și formarea unui nou dosar având ca obiect grănițuire, în care apelanții din acest dosar sunt reclamanți, iar pârâți sunt cei chemați în garanție. Această soluție nu a fost criticată, caz în care se impune a fi menținută ca atare, fiind aplicabil principiul că în apel devoluțiunea este limitată la ceea ce se critică expres potrivit adagiului tantum devolutum quantum apellatum.

Așadar, tribunalul a reținut că, în cauză, prima instanță a soluționat cauza în contradictoriu cu părțile ce au fost chemate în judecată de reclamanți, cu respectarea principiului disponibilității, neexistând, sub acest aspect, vreun motiv care să atragă desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind posibilă introducerea din oficiu a altor persoane în temeiul Codului de procedură civilă din 1865 în temeiul căruia s-a pornit acest litigiu și aplicabil în speță, așa cum lasă să se înțeleagă apelanții, astfel că principala critică a apelanților este nefondată.

Nefondată a fost apreciată și critica subsidiară formulată de apelanți vizând fondul cauzei.

Tribunalul a constatat că decizia civilă nr. 1230/R/2011 din 01.04.2011, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de pârâții M. I. și M. A., împotriva deciziei civile nr. 7/a/26.01.2011, a Tribunalului Bistrița Năsăud, care a fost casată în întregime și cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Bistrița Năsăud.

În considerentele acestei decizii, s-a reținut, printre altele, ,,câtă vreme ne găsim în regim de carte funciară, indiferent dacă sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, ori sub imperiul Legii nr. 7/1996, aprecierea valabilității și a întinderii drepturilor de proprietate ale părților trebuie făcută prin raportare la înscrierile operate în evidențele de carte funciară, mai ales că aceste înscrieri, în ceea ce îl privește pe M. I., nu au fost contestate de către reclamanți pe calea unei acțiuni în rectificare de CF”.

Pe de o parte, așadar, la stabilirea grănițuirii dintre proprietățile părților, trebuie să se țină seama de suprafețele cu care fiecare dintre părți este înscrisă în evidențele de carte funciară, respectiv, reclamanții figurează în CF nr. 9235 Bistrița nr. top 5548/2/2/1/1/1, cu suprafața de_ mp, înscrisă sub nr. ser. A + 1, în timp ce pârâtul M. I. figurează în CF nr._/N Bistrița, nr. cad. 6934, cu suprafața de 8900.

Pe de altă parte, la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, trebuie să se țină seama de un dublu aspect: în primul rând, de planurile de punere în posesie întocmite cu ocazia punerii în posesie în baza Legilor fondului funciar, iar, în al doilea rând, de eventualele semne vechi de hotar existente în teren.

În ceea ce privește primul aspect de care trebuie să se țină seama, acesta este fundamentat pe împrejurarea că fiecare dintre părțile din prezenta cauză a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului litigios de la cei în favoarea cărora fusese reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Astfel, prin titlul de proprietate nr. 7788/25.03.1994, s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, în favoarea numiților R. M., S. V. și N. L., în calitatea de moștenitori ai defunctului S. F., pentru o suprafață totală de 3 ha 5000 mp teren, situat pe teritoriul municipiului Bistrița.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2649/20.06.2002, R. M., N. E. L. au vândut reclamanților B. T. și C. suprafața de_ mp extravilan, din .. 8 din titlul de proprietate nr. 7788/25.03.1994, reclamanții intabulându-și apoi dreptul de proprietate în CF nr. 9235 Bistrița, nr. ser. A + 1, nr. top 5548/2/2/1/1/1.

Prin titlul de proprietate nr._/10.10.2003, s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000, în favoarea numiților M. Lucreția și M. M., în calitate de moștenitori ai defunctului M. F., pentru un teren în suprafață totală de 3 ha 9300 mp pe teritoriul municipiului Bistrița.

Prin sentința civilă nr. 3015/05.10.2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 4584/2004, s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 19.04.1996 între M. I., în calitate de cumpărător, și pârâtul M. D. Ș., fiul lui M. Lucreția din titlul de proprietate mai sus menționat, în calitatea de vânzător, contract având ca obiect vânzare-cumpărare terenului în suprafață de 45 ari, situat în Bistrița, Valea Ghinzii, Ridul Zimbriger, înscris în titlul de proprietate nr._/10.10.2003, ., vânzătorul fiind obligat la predarea actului de intabulare, în caz de refuz sentința urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF, conform expertizei întocmită de expert V. N..

D. urmare, la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, trebuie să se țină seama de planurile întocmite cu ocazia punerii în aplicare a dispozițiilor Legii fondului funciar și, mai precis, de procesele verbale de punere în posesie întocmite în temeiul Legii fondului funciar, însă prin luarea în considerare a suprafețelor cu care fiecare dintre părți figurează efectiv intabulat în CF, respectiv, reclamanții cu_ mp, iar pârâtul M. I. cu 8900 mp.

Apoi, la o stabilire a liniei de hotar, trebuie să se țină seama de eventualele semne vechi de hotar, întrucât, dacă există anumite semne vechi de hotar, respectiv, pomi plantați, cât și țăruși fixați de Comisiile de Fond Funciar, cu ocazia punerii în posesie la Legea nr. 18/1991, atunci - fiind de presupus că țărușii fixați de respectivele Comisii au fost montați ca urmare a întocmirii proceselor verbale de punere în posesie și de punere efectivă în posesie a beneficiarilor fondului funciar – stabilirea liniei de hotar trebuie să respecte aceste semne vechi de hotar ,, .

Având în vedere aceste statuări obligatorii, în rejudecare, în apel, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică de către expertul T. M., avut în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței atacate, iar, în concluziile acestui raport, s-a stabilit că reclamanții folosesc o suprafață de 9615 mp, pârâții M. I. și M. A. folosesc o suprafață de 2250 mp, o suprafață de 5575 mp, iar M. M. și M. L. Tincuța folosesc o suprafață de 1412 mp.

Astfel, comparativ cu situația tabulară, rezultă că M. I. și M. A. folosesc o suprafață de teren mai mare decât suprafața tabulară cu 175 mp, iar M. M. și M. L. Tincuța cu 162 mp.

Din aceeași expertiză întocmită de expertul Talpos M. elocventă este constatarea că terenul pe care îl folosesc pârâții nu respectă conturul definit în documentația tehnică anexă la actul autentic nr. 1517/2006 a notarului public G. G. S.. Măsurătorile efectuate de expert au stabilit că, raportat la suprafețele celor 2 (două) proprietăți vecine, linia de demarcație se impune a fi stabilită pe linia dată de punctele A-B-C-D din planul de situație cu propunerea de grănițuire aflat la fila 77, expertul indicând la pct. 12-14 că pârâții M. I. și M. A. folosesc o suprafață de 159 mp ce aparține reclamanților din nr. cadastral 6934/1 și 651 mp din nr. cadastral 6954/3 aparținând reclamanților, în timp ce apelanții pârâți M. M. și M. L. Tincuța folosesc o suprafață 216 mp aparținând reclamanților din nr. cadastral 6934/2, în total o suprafață de 1026 mp este ocupată fără titlu este folosită de către pârâții apelanți din terenul reclamanților.

Expertul, la pct. 26 din raport, a indicat că nu s-au putut avea în vedere schițele de punere în posesie, întrucât, la data întocmirii planului de punere în posesie în zonă, în anii 1993-1994, nu s-au efectuat măsurători georeferențiale, caz în care nu se pot include acest plan în măsurătorile actuale, expertul indicând că nu s-au identificat și păstrat țăruși amplasați de comisia de fond funciar, iar semne de hotar semiîngropate au fost identificate doar pe linia de hotar dintre reclamanți și N. Ș..

Față de aceste concluzii ale raportului de expertiză, tribunalul a constatat, contrar celor susținute de apelanți, că au fost respectate îndrumările obligatorii ale instanței de casare, atâta timp în acest raport de expertiză avut în vedere de prima instanță s-a indicat în concret motivul obiectiv pentru care nu s-a putut stabili linia de hotar potrivit planurilor de punere în posesie neîntocmite adecvat de comisia de fond funciar, pe de o parte, iar pe de altă parte, expertul nu a identificat țăruși amplasați de comisia de fond funciar, iar semne de hotar semiîngropate n-au fost identificate pe linia de hotar dintre reclamanți și pârâți.

Așa fiind, singura posibilitate justă pentru determinarea liniei de hotar între reclamanți și pârâți era cea avută în vedere de expert, respectiv cea de la intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.

Tribunalul a constatat că aceste concluzii ale raportului de expertiză avut în vedere de prima instanță întocmit de expertul T. M. au fost confirmate și de raportul întocmit ulterior de expertul P. V., care a constatat și acesta că pârâții apelanți ocupă suprafețele de teren de 159 mp, 216 mp și 651 mp din terenul ce aparține reclamanților, procedând la suprapunerea folosinței actuale cu schițele de intabulare.

Față de această situație de fapt, anterior reliefată, tribunalul a constatat că în mod corect a stabilit prima instanță prin sentința atacată și încheierea de îndreptarea a erorii materiale linia de hotar dintre terenul reclamanților și cel al apelanților conform planului de ansamblu de la fila 77, din dosarul_ apel, caz în care în mod legal au fost obligați pârâții M. I. Și M. A., să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 810 mp. din suprafața totală de_ mp. înscrisă în CF_ Bistrița, nr. top 5548/2/2/1/1/1 și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie, iar pârâții M. M. și M. L. Tincuța să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 216 mp. din suprafața totală de_ mp. înscrisă în CF_ Bistrița, nr. top 5548/2/2/1/1/1 și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie, pârâții M. M. și M. L. Tincuța, M. I. și M. A. trebuind să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia stabilită de expertul T. M..

În ce privește aserțiunea apelanților potrivit căreia nu ar mai avea în posesie întreaga suprafață de 8900 mp cu cât sunt intabulați, a arătat că, în schița de la fila 77 întocmită de expert și avută în vedere de prima instanță la stabilirea liniei de hotar, reiese suprafața totală cu care aceștia sunt intabulați, în condițiile în care limita acestora dinspre vecinul O. ar trebui tranșată față de folosința actuală indicată la fila 75, aspect ce urmează a fi avut în vedere și clarificat în dosarul nou format în urma disjungerii cererii de chemare în garanție înregistrat sub nr. nr._ al Judecătoriei Bistrița.

Pe de altă parte, după cum corect a reliefat intimații, art. 32 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996 nu garantează suprafața înscrisă în cartea funciară, mai ales în condițiile în care, la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat la 19.04.1996, între M. I., în calitate de cumpărător și M. D. Ș., nici nu s-a realizat o măsurătoare exactă a terenului dobândit.

În ce privește criticile apelanților privind neaudierea altor martori și neefectuarea unei cercetări locale, tribunalul a arătat că, într-adevăr, prima instanță, în rejudecare, nu a administrat aceste probe propuse pârâți, însă trebuie reliefat că instanța de judecată nu este obligată să administreze toate probele propuse de părți, ci doar cele care sunt utile justei soluționări a cauzei, iar, în speță, în condițiile în care au fost audiați martori în primul ciclu procesual și au fost efectuate mai multe lucrări de expertiză, instanța de fond a apreciat că starea de fapt este lămurită și nu mai trebuie administrate alte probe.

Sub acest aspect, este de remarcat că, în cadrul judecării prezentului apel, nici nu s-a mai solicitat audierea altor martori și nici efectuarea unei cercetări locale, deși se puteau cere și administra aceste probe în acest apel, caz în care se deduce concluzia că nici nu aveau o importanță deosebită în dezlegarea raporturilor litigioase.

Tribunalul a apreciat și critica apelanților privind calificarea apelanților ca fiind constructori de bună credință, fiindcă esențial este faptul că, la data la care s-a realizat construcția situată parțial pe terenul reclamanților, pârâtul nu avea încă calitatea de proprietar, nefiind emis la acea dată titlul de proprietate în favoarea persoanei de la care au achiziționat, doar prin sentința civilă nr. 3015/05.10.2005, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 4584/2004, s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 19.04.1996 între M. I., în calitate de cumpărător și pârâtul M. D. Ș., ținând cont că antecontractul de vânzare cumpărare nu era apt să transfere dreptul de proprietate, iar convingerea fermă a acestuia nefiind suficientă în acest sens, așa cum susțin apelanții, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că avea eliberată autorizație de construire a acelei anexe amplasată parțial pe terenul reclamanților. În aceste condiții, este justificată și are temei legal măsura primei instanțe prin care au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali să ridice partea din construcție aflată pe proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali, și s-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să ridice, pe cheltuiala pârâților-reclamanți reconvenționali, partea din construcția edificată de aceștia din urmă pe proprietatea lor, în situația în care pârâții-reclamanți reconvenționali nu vor respecta obligația de a ridica ei înșiși construcția .

9. Recursul

Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții apelanți M. I., M. A., M. M. și M. L. Tincuța, solicitând, în principal, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar, în subsidiar, modificarea ei, în sensul admiterii apelului declarat de pârâți și schimbării sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii principale.

În motivarea recursului lor, pârâții arată că instanța de apel nu s-a conformat considerentelor deciziei de casare, impunându-se o comparare a titlurilor părților, planurile de punere în posesie și vechile semne de hotar fiind esențiale în acest sens, în condițiile în care cartea funciară nu garantează suprafața.

În apel, pârâții au solicitat efectuarea unei noi expertize, având ca obiectiv tocmai identificarea vechilor semne de hotar, instanța de apel în mod greșit respingând această probă necesară aflării adevărului, apreciind că celelalte expertize au răspuns deja la acest obiectiv, deși expertiza efectuată de expertul M. T. reține că suprafața ce ar rămâne în posesia apelanților ar fi de 8211 mp față de suprafața cu care aceștia sunt înscriși în cartea funciară de 8900 mp.

Efectuarea unei noi expertize era cu atât mai utilă cu cât, din probele testimoniale, rezultă că posesia pârâților a început încă din anii 1992-1993, aceștia demarcându-și terenul prin edificarea unui gard și plantarea unor pomi, reclamanții intimați cumpărând terenul învecinat abia în anul 2002.

Expertul nu a făcut mențiunea expresă că nu există semne vechi de hotar în teren, reținând, însă că există astfel de semne în ceea ce privește hotarul dinspre N-V.

La data când pârâții au realizat construcția, aceștia au fost de bună credință, neavând nicio îndoială cu privire la limite dintre proprietăți, care erau clare și necontestate de vecini, nefiind culpa lor faptul că cei de la care au cumpărat au obținut titlul de proprietate la 10 ani după ce au fost puși în posesia, buna credință trebuind raportată la data edificării construcției.

Soluționarea cauzei impune împrocesuare vecinilor de pe latura de N-V, precum și latura estică, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză la care s-a făcut deja referire, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Principiul disponibilității la care face referire instanța de apel nu este singurul principiu al procesului civil, la fel de important fiind și principiul aflării adevărului și cel al rolului activ al judecătorului, consacrată de dispozițiile art. 129 alin. 1 Cod proc. civ.

În mod greșit a reținut instanța de apel faptul că nu ar fi fost criticată soluția de disjungere a cererii de chemare în garanție, existând o expunere largă a motivelor în cererea de apel.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, un prim motiv de nelegalitate îl constituie faptul că instanțele de fond, în virtutea rolului activ, aveau obligația de a pune în vedere părților necesitatea extinderii cadrului procesual, în sensul chemării în judecată și a altor vecini. De remarcat că nu suntem într-o situație de litisconsorțiu procesual obligatoriu, pentru ca instanța să aibă obligația, în virtutea rolului activ, de a pune în discuția părților nelegala constituire a cadrului procesual.

Stabilirea liniei de hotar între două fonduri vecine nu depinde de linia de hotar cu alte fonduri învecinate, efectuarea unui raport de expertiză inclusiv prin măsurarea altor terenuri nefiind condiționată de chemarea în judecată a proprietarilor sau posesorilor acestora.

Un alt motiv de nelegalitate invocat se referă la faptul că pârâții au formulat o cerere de chemare în garanție greșit disjunsă de prima instanță în temeiul art. 135 Cod proc. civ., în condițiile în care soluționarea acesteia este indisolubil legată de soluționarea celorlalte cereri formulate în dosar.

Instanța de apel a reținut că nu ar fi fost sesizată cu un astfel de motiv privind încheierea de disjungere.

Așa cum rezultă din cererea de apel, apelul are ca obiect sentința civilă nr. 2109/2013, adică hotărârea act final al judecății, precum și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 2.04.2013.

Disjungerea cererii de chemare în garanție s-a făcut prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 7.03.2013, parte integrantă din sentința act final al judecății.

În motivarea apelului, depusă ulterior, la data de 3.09.2013, pârâții au criticat soluția de disjungere a cererii de chemare în garanție, pe motiv că soluționarea acesteia este indisolubil legată de cererea de revendicare, fiind necesar ca hotărârea ce stabilește limita de demarcație dintre proprietatea pârâților și cea a reclamanților să le fie opozabilă acestora, impunându-se compararea titlurilor de proprietate ale reclamanților și pârâților.

În realitate, linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților și terenul proprietatea pârâților nu depinde de linia de hotar dintre terenul proprietatea pârâților și cel proprietatea altor vecini chemați în garanție, soluția de disjungere fiind, așadar, legală și temeinică.

Un alt motiv de nelegalitate se referă la faptul că instanțele de fond ar fi ignorat considerentele deciziei de casare. În realitate, instanța de apel arată că nu s-au putut avea în vedere măsurătorile efectuate la punerea în posesie, din considerentele arătate în raportul de expertiză, iar semne mai vechi de hotar nu au fost identificate.

Pârâții susțin că s-ar fi impus efectuarea unei noi expertize, însă aceasta ține de aprecierea instanței de apel, ea stabilind că cele deja efectuate sunt suficiente pentru aflarea adevărului, oricum, printr-un raport de expertiză neputând fi identificate semnele vechi de hotar care nu mai există la fața locului, celelalte expertize arătând că nu au identificat astfel de semne, pârâții apelanți, la rândul lor, neindicând în concret vreun semn ignorat de experți.

Buna credință a constructorului se raportează, într-adevăr, la momentul edificării construcției, însă în mod corect a reținut instanța de apel că pârâții apelanți nu aveau suficiente elemente pentru a fi convinși de faptul că cei de la care s-au obligat să cumpere terenul sunt proprietari, cât timp aceștia nu aveau emis un titlu de proprietate, titlul de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar având, de regulă, caracter constitutiv de preturi, pârâții neindicând faptul că s-ar afla în situația de excepție în care un astfel de titlu are efect declarativ, respectiv atunci când este vorba de teren aferent construcțiilor, având suprafața determinată potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul - lege nr. 42/1990.

În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, recursul pârâților va fi respins ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și 274 Cod proc. civ., recurenții să le plătească intimaților B. T. și B. C. suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport, dovedite cu chitanțele de la filele 33-35 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții M. I., M. A., M. M. și M. L. TINCUȚA împotriva deciziei civile nr. 156 din 02.12.2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă recurenții să le plătească intimaților B. T. și B. C. suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15.05.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

A. A. C. A. I. A. C. C. B.

Red. CAA dact. GC

2 ex/17.06.2014

Jud. apel: M. L. B., C. N.

← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1291/2014. Curtea de Apel CLUJ  Acţiune în constatare. Decizia nr. 1384/2014. Curtea de Apel CLUJ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Decizia nr. 848/2014. Curtea de Apel CLUJ