Obligaţie de a face. Decizia nr. 697/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 697/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 848/242/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 697/R/2014 | |
Ședința publică din data de 26 martie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | A.-T. N. |
JUDECĂTORI: | T. D. – președintele Secției I –a civilă M.-C. V. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții L. L. L., ONȚA T. și B. I., împotriva deciziei civile nr. 27/A din 9 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâtul C. U. VĂLENI, având ca obiect obligația de a face.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamanții-recurenți L. L. L. și Onța T., asistați de avocat O. I., care-l reprezintă și pe reclamantul-recurent B. I. și reprezentantul pârâtului-intimat C. U. Văleni, avocat M. A.-V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 10 martie 2014, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care se solicită în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamanților-recurenți și se lasă cauza la a doua strigare pentru da-i da posibilitatea de a lua la cunoștință conținutul acesteia.
La reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamanții-recurenți L. L. L. și Onța T., asistați de avocat O. I., care-l reprezintă și pe reclamantul-recurent B. I. și reprezentantul pârâtului-intimat C. U. Văleni, avocat M. A.-V..
Reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și delegația de reprezentare.
Recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul pârâtului-intimat depune la dosar chitanța . WLK nr._ din 12 martie 2014 prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 3000 lei, și arată că înțelege să susțină excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, întrucât prin motivele de recurs s-au invocat critici de netemeinicie a hotărârii recurate și nu critici de nelegalitate.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită respingerea excepției inadmisibilității, arătând că aceasta este o sancțiune și nu o excepție, iar motivele de recurs invocate se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța învederează reprezentantului reclamanților-recurenți faptul că la fila 2 din memoriul de recurs s-a menționat în mod expres că se critică hotărârea recurată ca fiind netemeinică. Raportat la această împrejurare, instanța solicită reprezentantului reclamanților-recurenți să arate dacă mai susține această critică în condițiile în care prevederile art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă, au fost abrogate.
Reprezentantul reclamanților-recurenți arată că înțelege să susțină și această critică, întrucât recursul trebuie analizat așa cum a fost formulat în scris.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii introductive, cu chletuieli de judecată la fond și în apel.
Arată că reclamanții-recurenți sunt locuitori ai satului Văleni,, localitate în care s-au născut și antecesorii lor, că aceștia au folosit terenurile agricole de pe raza localității
În motivare se arată că apelanții locuiesc în satul Văleni, unde sunt născuți și au folosit terenurile agricole de pe raza localității, iar părinții si bunicii lor s-au născut si au muncit ca locuitori acestei localități, au deținut terenuri în proprietate și au făcut parte din această asociație. Având în vedere aceste aspecte, reclamanții sunt îndreptățiți ca în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000 și a celorlalte acte normative privind fondul funciar, să facă parte din composesorat, cu toate drepturile ce decurg din această calitate.
Apreciază că instanța de apel nu a analizat corect și imparțial probele de la dosar și documentele care au stat la baza constituirii composesoratului, și nu a sesizat faptul că refuzul sistematic al adunărilor generale de a-i primi pe reclamanții-recurenți de azi în asociație a generat discriminarea acestora, în special prin art. 6 din Statut, potrivit căruia trebuie adus în composesorat cel puțin un hectar de teren. Această prevedere din statut este abuzivă și nelegală întrucât nici un act normativ care se referă la fondul funciar în general, nu prevede acest lucru.
Arată de asemenea faptul că la adunarea generală prin care au fost respinse cererile reclamanților-recurenți de azi, s-au admis cererile altor persoane și au fost primite în composesorat cu drepturi depline, fără a îndeplini condițiile prevăzute în statut, iar prin procesul-verbal încheiat cu această ocazie, nu se face nici o referire la motivele pentru care persoanele primite în composesorat ar avea alte însușiri și condiții de legalitate, aspecte care determină recurenții să se considere discriminați.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate în apel, apreciază că se impune diminuarea substanțială a acestora, întrucât onorariile avocațiale acordate sunt excesive, în raport cu efortul depus de reprezentantul pârâtului.
Reprezentantul pârâtului-intimat susține întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea recursului în principal ca fiind inadmisibil, având în vedere că criticile invocate de recurenți nu sunt în realitate motive de nelegalitate a deciziei recurate, ci sunt chestiuni de netemeinicie a hotărârii atacate privind administrarea probelor de către instanța de apel, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei recurate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
Apreciază că în mod corect și legal a fost apreciată ca fiind neîntemeiat și lipsită de obiect cererea reclamanților la momentul judecării cauzei la instanța de fond, având în vedere ca adunarea generala a Composesoratului U. Văleni în ședința din data de 05 februarie 2012 a analizat cererile depuse de către cei trei reclamanți-recurenți si a hotărât respingerea acestora, iar reclamanții nu au atacat niciodată hotărârea adunării generale, împrejurare în care, cererile acestora au fost analizate de către singurul for competent, respectiv adunarea generala a composesoratului.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților-recurenți în sensul ca instanța să dispună primirea acestora cu drepturi depline conform legilor în vigoare în composesorat, apreciază că în mod corect și legal au fost respinse aceste pretenții, întrucât doar adunarea generala a composesoratului are atribuții legale în acest sens, și nu instanța de judecată, care are doar obligația de a verifica daca eventuala respingere a cererilor petenților s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și statutare. Reclamanții-recurenți au avut posibilitatea de a ataca hotărârea adunării generale în justiție, însă nu au procedat de această manieră, astfel că aceasta a rămas definitivă.
Recurenții nu îndeplinesc condițiile statutare pentru a deveni membrii composesori, cererile acestora au fost deja analizate de către adunarea generală, astfel reclamantul-recurent Onța T. nu a avut antecesori membrii composesori și nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor stabilite de art. 6 alin. 2 din Statut, singura modalitate în care mai pot fi primiți noi membrii composesori în prezent; B. I. nu poate fi membru prin descendență, întrucât această calitate a aparținut tatălui său, B. A., care a fost exclus din composesorat prin hotărârea adunării generale pe care acesta nu a contesta-o niciodată, iar fiul nu întrunește condițiile stabilite de art. 6 alin. 2 din Statut, iar în privința reclamantului-recurent L. L. L., calitatea de membru composesor o are în prezent mama acestuia, iar acesta personal nu întrunește condițiile stabilite de art. 6 alin. 2 din Statut, pentru a deveni personal membru composesor.
Apreciază că prin prezentul demers, recurenți încearcă să forțeze prin intermediul justiției, . privat. Aceștia au încercat înființarea unui composesorat paralel, care însă a fost desființat.
Pentru aceste motive, precum și pentru cele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
În replică reprezentantul reclamanților-recurenți arată că s-a înființat un composesorat paralel însă nu cu scopul și atribuțiile unui composesorat, ci ca o formă de protest față de respingerea cererilor de intrare în composesoratul deja existent. Arată de asemenea că hotărârea adunării generale nu le-a fost niciodată comunicată.
În replică, reprezentantul pârâtei-intimate arată că hotărârea adunării generale le-a fost comunicată reclamanților-recurenți în ședința publică, însă aceștia în loc să o atace, au promovat prezenta acțiune.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamanților-recurenți arată că nu au atacat hotărârea adunării generale pentru că nu era nevoie.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 133/07.02.2012 a Judecătoriei Huedin, instanța a respins excepția nulității cererii, invocată de către pârât, a admis excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de către pârâtul C. U. Văleni și a respins cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 521/A/08.11.2012, Tribunalul Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamantul O. T. împotriva sentinței, pe care a desființat-o în parte sub aspectul lipsei calității de reprezentant al reclamantului, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond în ceea ce îl privește pe acesta, a respins apelul reclamantului sub alte aspecte, a respins apelul declarat de reclamanții B. I. și L. L. L., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin decizia civilă nr. 2890/R/31.05.2013 Curtea de Apel Cluj a admis în parte recursul declarat de către reclamanții B. I. și L. L. L. împotriva deciziei civile nr. 521/A/2012, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis în parte apelul declarat de către reclamanții B. I. și L. L. L. împotriva sentinței nr. 133/07.02.2012, pe care a desființat-o în parte și în ceea ce privește lipsa calității de reprezentanți a reclamanților B. I. și L. L. L., trimițând cauza în rejudecare și în ceea ce îi privește pe aceștia, respingând ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantul Onța T., în nume propriu și ca nefondat recursul promovat în calitate de mandatar.
Urmare a deciziei nr. 2890/R/31.05.2013 instanța de fond a fost investită cu judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții Oanța T., B. I. și L. L. L. în ceea ce privește obligarea pârâtului C. U. Văleni la analizarea cererilor depus de reclamanți de a fi admiși ca membrii composesori în C. U. Văleni, să se dispună primirea reclamanților cu drepturi depline conform legilor în vigoare și cu îndeplinirea condițiilor solicitate la membrii composesori actuali.
Prin Sentința civilă nr. 509 din 03.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei Huedin, ca urmare a rejudecării, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții L. L. L., B. I. și Oanța T., în contradictoriu cu pârâtul C. Văleni.
S-a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și au fost obligați reclamanții la plata către pârâtul C. U. Văleni la plata sumei totale de 3050,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 3000 lei onorariu avocat și suma de 50,12 lei cheltuieli transport, respingând restul pretențiilor.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
În rejudecare, la termenul de judecată din data de 30.09.2013, instanța a luat act de faptul că pârâtul prin reprezentant nu a mai susținut excepția prematurității formulării cererii și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de către pârât, pe care a respins-o, calificând-o drept o apărare de fond. La același termen de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare.
Cererea de chemare în judecată formulată de către cei trei reclamanți, în cadrul procesual existent în rejudecare, vizează două aspecte: obligarea de către instanță a pârâtului la analizarea cererilor depus de reclamanți de a fi admiși ca membri composesori în C. U. Văleni, precum și dispunerea de către instanță a primirii reclamanților cu drepturi depline conform legilor în vigoare și cu îndeplinirea condițiilor solicitate la membrii composesori actuali.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la analizarea cererilor depuse de către cei trei reclamanți, instanța a constatat că cererile formulate de către cei trei reclamanți au fost analizate de către pârât, la dosar fiind depuse dovezi în acest sens. Astfel, la f. 6 dosar este depus un înscris intitulat „înștiințare către dl. O. T.” prin care, urmare a înregistrării cererilor celor 126 persoane, s-a solicitat acestora să depună acte în vederea analizării cererilor”. Ulterior acestui moment, pârâtul a procedat la analizarea acestor cereri în cadrul Adunării Generale desfășurate la data de 05.02.2012, astfel cum rezultă din procesul verbal atașat dosarului. Cererile au fost respinse de Adunarea Generală a Composesoratului U. Văleni constituită la data de 05.02.2012, astfel încât petitul privind obligarea pârâtului la analizarea cererilor a rămas fără obiect, motiv pentru care a fost respins.
În ceea ce privește hotărârea de respingere a cererilor formulate de către reclamanți, hotărâre adoptată în cadrul Adunării Generale desfășurate la data de 05.02.2012, aceasta nu a fost atacată de către reclamanți, astfel cum au învederat aceștia prin reprezentant la termenul de judecată din data de 30.09.2013, aspect care a fost consemnat de către instanță în încheierea de amânare a pronunțării.
C. U. Văleni a fost înființat în anul 2005, prin sentința civilă nr. 933/15.12.2005 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul civil nr. 1431/2005, fiind admisă autorizarea funcționării acestei forme asociative. De la data autorizării, C. U. Văleni funcționează în baza prevederilor statutare și ale actului constitutiv, încheiate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Ulterior, actele constitutive au fost modificate prin acte adiționale succesive, de care instanța a luat act conform sentințelor civile nr. 348/2006, 999/2009.
C. a fost constituit în baza art. 28-31 din Legea nr. 247/2005, pe durată nedeterminată, membrii composesoratului fiind persoane fizice și juridice.
Statutul Composesoratului conține prevederi cu privire la modalitatea dobândirii calității de membru composesor. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Statut, „pot deveni membri composesori persoanele care dovedesc că sunt moștenitorii foștilor composesori nefiind trecuți în tabelul anexă în tabelul anexă al prezentului statut, ulterior reînființării Composesoratului Văleni”. Dovada calității de moștenitor se face, potrivit dispoziției statutare, „doar cu documente legale cu dată certă, fiind exclusă dovada testimonială” fiind prevăzut și un termen limită de depunere a cererilor, respectiv data de 28.01.2006, sub sancțiunea decăderii.
Potrivit disp. alin. 2 al aceluiași articol, calitatea de membru composesor mai poate fi dobândită de către persoanele fizice sau juridice care aduc în composesorat păduri, pășuni sau fânață, din imediata apropiere a terenurilor composesoratului, suprafața minimă de asociere fiind, în cazul persoanelor fizice, de 1 ha.
Din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanții au formulat cereri pentru dobândirea calității de membri composesori ca moștenitori ai vechilor membri composesori, astfel încât dobândirea calității în acest caz este reglementată de dispozițiile art. 6 alin. 1 Statut.
Instanța a constatat, raportat la dispozițiile statutare menționate, faptul că cererile formulate de către reclamanți au fost depuse după termenul de 28.01.2006, termen prevăzut în statut sub sancțiunea decăderii.
În ceea ce privește fundamentarea cererilor formulate de către cei trei reclamanți, procedând la analizarea acestora (cererile nr. 60, 61 și 73 din dosarul atașat, numerotate cu nr. curente 34, 35 și 47) instanța a constatat că acestea conțin doar copii ale unor acte de identitate și câte o declarație pe proprie răspundere în sensul că petentul ar fi moștenitorul unui vechi membru composesor, fără a fi atașată o dovadă certă a faptului că petentul este moștenitor acceptant al succesiunii defunctului membru composesor. Raportat la acest ultim aspect, instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 654-658 din Codul Civil 1865 reglementează două dintre condițiile pe care trebuie să le întrunească o persoană pentru a moșteni: să aibă capacitate succesorală și să nu fie nedemnă, condiții la care, potrivit doctrinei și practicii judiciare, se adaugă și o a treia, respectiv vocația la moștenire. Dreptul la moștenire se analizează în cadrul dreptului succesoral nu în sensul aptitudinii generale a persoanei fizice ori juridice de a avea acest drept în conținutul capacității sale de folosință, ci în sensul dreptului asupra unei moșteniri deschise. Iar pentru ca o persoană să aibă un asemenea drept, ea trebuie să aibă vocație succesorală, legală sau testamentară. În consecință, o eventuală vocație la succesiunea unui de cuius, nu înseamnă, în mod automat, dobândirea calității de moștenitor. Ori, în speță, niciunul dintre cei trei reclamanți, nu au făcut dovada faptului că sunt moștenitori ai vechilor membri composesori.
Raportat la considerentele expuse, instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut nici dovada, potrivit dispozițiilor art. 6 alin.1 Statut, faptului că sunt moștenitorii vechilor membri composesori, pentru a putea dobândi calitatea de membru composesor, astfel încât cererea de chemare în judecată a fost respinsă și cu privire la acest petit.
În temeiul art. 274 și următ C pr. civ., instanța a cenzurat acordarea cheltuielilor de transport, față de bonurile depuse, raportat la termenele care au fost acordate în acest dosar. În consecință, reclamanții au fost obligați la plata sumei de 3050,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 3000 lei onorariu avocat și suma de 50,12 lei cheltuieli transport, respingând restul pretențiilor.
Prin decizia civilă nr. 27/A/9.01.2014 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții L. L. L., B. I. și Oanța T. împotriva sentinței civile nr. 509/03.10.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, care a fost menținută în totul.
Au fost obligați apelanții să plătească intimatului, în solidar suma de 3000 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că este nefondată critica apelanților în ce privește soluția pronunțată de prima instanță asupra primului capăt de cerere, având ca obiect obligarea intimatului C. U. Văleni la analizarea cererilor depuse de reclamanți privind primirea acestora ca membri composesori.
Așa cum corect a observat instanța de fond, această solicitare apare ca fiind fără obiect în condițiile în care intimatul a analizat respectivele cereri, soluționându-le prin respingere în cadrul Adunării Generale ce a avut loc la data de 05.02.2012, așa cum rezultă din procesul verbal depus la dosar.
În conformitate cu prevederile art. 16 din Statutul composesoratului, apelanții aveau posibilitatea de a ataca în instanță această hotărâre, însă nu au înțeles să uzeze de această cale, așa cum ei înșiși au arătat la termenul de judecată din data de 30.09.2013. În aceste condiții, hotărârea Adunării generale a devenit obligatorie, potrivit dispozițiilor art.16 al.2 din statut.
Tribunalul a apreciat că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la soluția pronunțată asupra celui de-al doilea petit al cererii, respectiv de obligare a intimatului la primirea apelanților cu drepturi depline conform legilor în vigoare și cu îndeplinirea condițiilor solicitate la membri composesori actuali.
S-a reținut că argumentul referitor la neatacarea hotărârii adunării generale din data de 05.02.2012 este valabil și în privința acestui capăt de cerere.
Susținerile apelanților la modalitatea discriminatorie în care au fost acceptați drept membri composesori persoanele care au deja această calitate, nu au fost primite, întrucât procedura prin care pot fi acceptați noi membri, după constituirea composesoratului, este strict reglementată prin Statutul composesoratului, și anume prin prevederile art. 6 al. 1 și 2 ale acestuia.
Pe de altă parte, nu a putut fi apreciată ca discriminatorie impunerea unor condiții diferite pentru situații diferite, reținându-se în acest sens că apelanții se găsesc într-o situație deosebită de cea a membrilor composesori care au înțeles să participe la constituirea formei asociative la momentul constituirii acesteia.
Astfel, dacă la data constituirii Composesoratului, condițiile pentru a deveni membru erau cele reglementate de dispozițiile art. 28-31 din Legea nr.247/2005, inclusiv sub aspectul momentului pană la care persoanele interesate puteau să depună cereri în acest sens, ulterior acestui moment, devin aplicabile prevederile statutare. Aceasta deoarece composesoratul este un organism privat care s-a constituit și funcționează pe principiul voinței majoritare a membrilor săi, voință materializată în hotărârile adunării generale și în actul constitutiv.
Cu alte cuvinte, dacă apelanții nu au formulat până la termenul acordat de lege în acest scop, cereri pentru a deveni membri composesori, ulterior acestui moment, pentru a obține calitatea de membri, sunt ținuți să îndeplinească condițiile prevăzute în Statut, neputându-se reține vreo discriminare.
Așa cum corect a observat și prima instanță, apelanții s-au prevalat în dobândirea calității de membri composesori, de prevederile art.6 al.1 din Statut conform cărora solicitanții trebuie să facă dovada calității de moștenitor „prin acte legale cu dată certă”.
Ca atare, nu este suficient ca aceștia să dovedească, prin acte de stare civilă, că sunt succesori ai foștilor composesori, ci că au calitatea de moștenitori ai acestora, ceea ce presupune o vocație succesorală concretă, legală sau testamentară.
Dreptul la moștenire, ca o aptitudine abstractă, devine potențial prin intermediul vocației succesorale generale și efectiv prin vocația concretă la moștenire. Aceasta din urmă presupune, așa cum se desprinde din prevederile art. 654-658 C.civ. o condiție pozitivă, vocația succesorală generală și una negativă, persoana în cauză să nu fie înlăturată de la moștenire.
Cu toate că au criticat aceste statuări ale primei instanțe, apelanții nu au depus nici în calea de atac dovezile necesare activării prevederilor art.6 al. 1 din Statut.
În ce privește faptul că ulterior constituirii composesoratului, ar fi fost primiți drept membri persoane care nu ar întruni cerințele statutului, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada acestor afirmații, iar pe de altă parte, instanța este chemată să se pronunțe în speță asupra situației apelanților, și nu a altor persoane străine de proces.
S-a înlăturat ca neîntemeiată și critica referitoare la încălcarea prevederilor art.27 pct.7 C.pr.civ. întrucât prin hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, având nr.133/07.02.2012, instanța nu și-a spus părerea asupra pricinii, aceasta fiind soluționată în temeiul unei excepții care nu a implicat examinarea fondului cauzei.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, criticile apelanților nefiind fondate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul a respins ca atare apelul declarat și pe cale de consecință, a menținut ca temeinică și legală sentința atacată.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. a obligat apelanții să plătească intimatului C. U. Văleni, in solidar, suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții L. L. L., ONȚA T. și B. I., solicitând modificarea in tot a deciziei pronunțate în apel, in sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii acțiunii, in conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului reclamanții au invocat următoarele aspecte:
Instanțele de fond nu au analizat corect starea de fapt.
Antecesorii reclamanților au deținut terenuri în proprietate pe raza satului Văleni, astfel încât recurenții sunt îndreptățiți să facă parte din composesorat.
Reclamanții au invocat critici de netemeinicie întemeiate pe împrejurarea că instanțele nu au analizat corect probele administrate, nu au sesizat discriminarea la care reclamanții au fost supuși, în special prin art. 6 din Statut.
Instanța de apel s-a rezumat doar la a enunța respectarea întru totul a cerințelor impuse de art. 28-31 din Legea nr. 247/2005 coroborate cu art. 6 alin. 1 și 2 din Statut, care nu reflectă modul în care au fost primiți membrii în composesorat, cum funcționează acesta, că termenul de decădere de a formula cereri de primire în asociație a fost impus abuziv de la data de 28.01.2006. Aceste deziderate nu au fost respectate în privința solicitărilor reclamanților, și a încă 123 de familii din localitate.
Contrar celor reținute de instanța de apel, la aceeași adunare generală prin care au fost respinse cererile recurenților reclamanți, respectiv 05.02.2012, au fost primiți cu drepturi depline în Composesorat numiții Kovacsz G., Szocz E., Kovacsz T. E. si T. E., iar la data de 31.01.2010, deci anterior cererilor lor, a fost primit numitul Veg I., fără a avea alte condiții prevăzute în statutul invocat față de documentele depuse de cele 126 de persoane.
În procesul verbal încheiat, nu se face nici o referire la motivele pentru care persoanele primite În Composesorat ar avea alte însușiri și condiții de legalitate față de cele invocate de reclamanți, motiv pentru care consideră ca au fost discriminați.
Instanța a constatat că la constituirea Composesoratului, nu a existat nici un registru cu evidența foștilor membri fondatori și afirmă recurenții că nu există nici acum. Încălcarea articolului 26 din Legea nr. 1/2000, în aceasta speța, consideră ca este valabilă și în detrimentul lor, dar și al celorlalți intimaților, aspect ce denotă caracterul unui tratament discriminatoriu și inegal în fața legii.
Aceleași concluzii se desprind și în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 654-658 din Codul civil 1865 privind capacitatea succesorală, nedemnitatea și vocația la moștenire, care trebuiau să fie îndeplinite întru totul, atât în cererile recurenților, cât și ale intimaților
Recurenții învederează că, din aceeași familie, unii membri fac parte din Composesorat, iar alții (frați sau surori) nu sunt primiți în asociație cu drepturi depline, în condițiile în care instanța a avut la dispoziție și dosarul de constituire a Composesoratului, iar multe din cererile inițiale au fost făcute și semnate probabil de aceleași persoane și nu de cei îndrituiți de lege.
Greșit a dispus instanța de fond în sensul că solicitarea de analizare de către pârâtă a cererilor reclamanților de primire în composesorat a rămas fără obiect, în condițiile în care reclamanții nu sunt membri ai composesoratului.
Prin această soluție, li se încalcă principiul disponibilității de a se adresa instanțelor judecătorești pentru a li se face dreptate.
Reclamanților nu li se poate îngrădi dreptul de a se adresa justiției pentru a li se face dreptate, în condițiile în care Adunarea generala a refuzat și în 05.12.2012, și în alte situații similare să admită solicitarea lor pertinentă și legală.
Un alt motiv de recurs vizează încălcarea de către prima instanță a art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă, apreciind că judecătorul care a soluționat cauza era ținut să se abțină.
Recurenții solicită acordarea cheltuielilor de judecata justificate de-a lungul întregului ciclu procesual, iar in conformitate cu art. 274 alin. 3 coroborat cu art. 277 Cod procedura civilă, solicită diminuarea substanțiala a cheltuielilor de judecata constând în onorariile de avocat acordate petentului ca fiind excesiv de mari, în raport cu efortul depus de intimata-pârâtă în aceste cauze, venind de fiecare data cu aceleași probleme ridicate încă de la instanța de fond și eventuala punere în sarcina tuturor reclamanților (123 persoane) a acestor sume în mod egal, considerând caă obiectul procesului a fost însușit de către aceștia, având aceeași cauză.
Prin întâmpinarea formulată (f. 42-44), intimatul C. U. Văleni a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, pe aspectele vizând netemeinicia hotărârii pronunțate în apel, iar în subsidiar ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat în esență că sunt puse în discuție chestiuni de temeinicie, privind aprecierea probelor administrate, aspecte inadmisibile.
Pe fondul recursului, a arătat că reclamanții nu au contestat hotărârea adunării generale din 5.02.2012 de respingere a cererii lor de a fi primiți în composesorat, în condițiile în care adunarea generală a composesoratului este singurul organ abilitat să soluționeze astfel de cereri.
Aspectele legate de primirea în composesorat a altor membri după anul 2006, nu sunt fondate, instanța de judecată în speța de față fiind ținută să se pronunțe strict asupra situației recurenților.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 26.03.2014 în temeiul art. 137 alin. 1 raportat la art. 304 Cod proc. civ., instanța, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității parțiale a recursului, raportat la: prezentarea situației de fapt, cu scopul reaprecierii acesteia de către instanța de recurs; criticile de netemeinicie aduse deciziei pronunțate în apel, respectiv criticile vizând neanalizarea corectă și imparțială a probelor administrate; la diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de instanțele de fond.
Primele două critici sunt inadmisibile, în contextul abrogării prevederilor art. 304 pct. 10, 11 Cod proc. civ., în actualul cadru legal recursul putând fi exercitat strict cu privire la motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 1-9 Cod proc. civ.
Motivul vizând cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, acordate de instanțele de fond, potrivit practicii judiciare în materie, nu poate constitui obiect al recursului, întrucât reprezintă un aspect de netemeinicie, nu de nelegalitate.
Ceea ce se solicită instanței de recurs este reevaluarea probelor, respectiv aprecierea împrejurării dacă munca avocatului este suficientă, raportat la volumul și complexitatea dosarului și activitatea depusă în concret pentru a justifica onorariul încasat. Un motiv de legalitate l-ar constitui doar nerespectarea principiilor contradictorialității si al dreptului la apărare, ceea ce nu s-a invocat în motivele de recurs.
Prin urmare, instanța de recurs nu poate face ea însăși o apreciere a proporționalității onorariului și nici a complexității cauzei deduse judecății, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate.
Art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. este menit să împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență calificată pe parcursul procesului.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului intimata ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală raportat la modul de soluționare a cauzei.
Sub toate aceste aspecte recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la celelalte motive invocate, curtea constată că recursul este nefondat.
Invocarea caracterului abuziv al termenului instituit prin art. 6 alin. 1 din Statut, potrivit căruia pot deveni membri composesori persoanele care dovedesc că sunt moștenitorii foștilor composesori, în baza cererilor și documentelor legale depuse până la data de 28.01.2006, sub sancțiunea decăderii, nu este fondată.
C. a fost constituit în temeiul art. 28-31 din Legea nr. 247/2005, înființarea sa a fost încuviințată prin sentința civilă nr. 933/15.12.2005 a Judecătoriei Huedin. Adoptarea actului constitutiv și a statutului s-a făcut prin votul majorității membrilor care au constituit inițial forma asociativă, iar ulterior constituirii sale, funcționarea se face pe același principiu – al voinței majoritare a membrilor săi.
Invocarea caracterului abuziv al unei dispoziții statutare nu poate fi primită în prezentul cadru procesual, sancțiunea decăderii prevăzută de art. 6 alin. 1 din Statutul composesoratului fiind aplicabilă tuturor persoanelor care până la data de 28.01.2006 nu au formulat cereri și nu au făcut dovada calității de moștenitori ai foștilor membri composesori pentru a putea fi primiți în această formă asociativă.
Recurenții invocă totodată caracterul discriminatoriu al respingerii cererilor lor de primire în composesorat, raportat la situația altor persoane care s-ar afla în situații similare cu ale lor și care au fost primiți în composesorat, precum și la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 1/2000.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, pe de o parte, reclamanții nu au făcut dovada că persoane aflate în situații comparabile cu a lor au beneficiat de un tratament diferit (tratamentul diferit aplicat într-o situație comparabilă constituind criteriul de stabilire a existenței vreunei discriminări, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare).
Pe de altă parte, în prezentul litigiu, instanța este chemată să se pronunțe strict asupra situației reclamanților, care, așa cum a reieșit din probațiunea administrată, nu au formulat cereri și nu au făcut dovada că sunt moștenitorii foștilor proprietari, până la termenul prevăzut de statut – 28.01.2006, nu îndeplinesc nici cerințele pentru a se încadra în celelalte modalități prevăzute de art. 6 alin. 2 din Statut, pentru a deveni membri composesori, iar în ceea ce privește hotărârea de respingere a cererilor lor, adoptată în cadrul adunării generale din data de 05.02.2012, reclamanții nu au atacat-o în termen legal.
Nici invocarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 1/2000 ca temei al discriminării reclamanților nu poate fi reținută, întrucât această prevedere reglementează modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea formelor asociative cu diferite denumiri, între acestea fiind menționat și composesoratul.
În ce privește motivul încălcării principiului accesului liber la justiție, curtea constată că nici acesta nu este fondat.
Liberul acces al persoanei la justiție reprezintă facultatea oricărei persoane de a introduce, după libera sa apreciere, o acțiune în justiție, implicând astfel obligația corelativă a statului, ca prin instanța competentă, să soluționeze această acțiune.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția europeană a drepturilor omului prevede, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil...”
Dreptul de acces la justiție impune obligații în sarcina legiuitorului și executivului. Statul este ținut să acorde oricărei persoane toate facilitățile rezonabile de drept și de fapt, pentru a accede la instanță, adică efectivitatea dreptului de acces.
Respectarea acestui principiu nu implică însă, cu necesitate, soluționarea cererii, acțiunii, căii de atac exercitate, în mod favorabil părții. Liberul acces la justiție și soluționarea favorabilă a demersului judiciar nu sunt echipolente. Prin faptul că reclamanții au formulat prezenta acțiune, aflată în prezent în stare de judecată în al doilea ciclu procesual, acestora li s-a asigurat accesul la justiție din perspectiva art. 6 pct. 1 al Convenției europene a drepturilor omului, art.21 din Constituția României, art.10 din Declarația universală a drepturilor omului, art.14 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
În fine, motivul vizând obligarea tutoror celor 123 de reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în fața instanțelor de fond, este la rândul său nefondat.
Este adevărat că în acțiunea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Huedin au fost menționați 123 de reclamanți, însă prin sentința civilă nr. 133/7.02.2012 a Judecătoriei Huedin acțiunea a fost în totalitate respinsă, urmare a admiterii excepției lipsei calității de rerpezentant.
Prin decizia civilă nr. 521/A/8.11.2012 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul Onță T., a fost desființată în parte sentința, sub aspectul lipsei calității de rerpezentant a acestui reclamant și s-a dispus trimiterea spre rejudecare în ceea ce îl privește pe acesta.
Prin decizia civilă nr. 2890/R/31.05.2013 a Curții de Apel Cluj s-a admis în parte recursul declarat de către reclamanții B. I. și L. L. L. împotriva deciziei civile nr. 521/A/2012, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis în parte apelul declarat de către reclamanții B. I. și L. L. L. împotriva sentinței nr. 133/07.02.2012, care a fost desființată în parte și în ceea ce privește lipsa calității de reprezentanți a reclamanților B. I. și L. L. L., trimițând cauza în rejudecare și în ceea ce îi privește pe aceștia.
Reiese așadar că în acest prim ciclu procesual s-a statuat irevocabil că în cauză au calitate de reclamanți trei persoane: Onță T., B. I. și L. L. L..
Așadar, în mod corect instanțele de fond i-au obligat doar pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată, față de toți ceilalți rămânând irevocabilă hotărârea de respingere a acțiunii lor, urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul reclamanților va fi respins.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimatului C. U. Văleni, cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 3000 lei, reprezentând onorariu avocat (f. 50).
Referitor la acest cuantum al onorariului achitat în recurs, reprezentantul reclamanților recurenți nu a solicitat reducerea sa, deși în ședința publică din 26.03.2014 reprezentantul intimatei a depus chitanța și a arătat verbal, în ședință publică, suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată. În lipsa solicitării reprezentatului recurenților de diminuare a cuantumului onorariului avocațial achitat în recurs, instanța nu va face aplicarea art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., apreciind că suma de 3000 lei este justificată față de criteriile legale menționate în acest text de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții L. L. L., ONȚA T. și B. I. împotriva deciziei civile nr. 27/A, pronunțată la data de 9.01.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească intimatului C. U. VĂLENI, cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 3000 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. T. D. M. C. V.
GREFIER
M. L.-T.
Red. M.V. dact. GC
2 ex/3.04.2014
Jud. apel: M.O.S., D.I.T.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 11/2014. Curtea de Apel CLUJ | Servitute. Decizia nr. 696/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
