Anulare act. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 12924/118/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.147/C
Ședința publică din data de 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. P.
Judecător D. P.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă B. A. L., cu domiciliul în Drobeta-T. S., ..221, ., etj.1, ept.3, județul M., reprezentată prin procurist B. C., împotriva deciziei civile nr. 596 din 15.11.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosar nr._ 2010*, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A. „EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT” C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Totodată învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, conform O.P. nr.187/11.02.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea arată că intimata pârâtă R. A. „Exploatarea Domeniului Public și Privat” C. a depus întâmpinare comunicată către recurenta reclamantă la data de 27.02.2013.
După referatul grefierului de ședință;
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod pr. civilă, Curtea declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, conf. art. 242 al. 2 C.pr.civ. rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la 03.11.2001 pe rolul Tribunalului C., sub nr._, reclamanta B. A. L., prin mandatar B. C. a solicitat să se dispună anularea în tot a Protocolului de predare-primire pentru restituirea în natură a imobilului situat în C., . A numărul 4900 din 20.06.2011 încheiat cu RAEDPP.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 20.06.2011 în baza dispoziției nr. 801/2011 emisa de Primarul municipiului C. s-a încheiat cu RAEDPP protocolul 4900 de predare-primire pentru restituirea în natură a imobilului situat la adresa amintită.
Susține reclamanta că acest protocol este nul de drept, deoarece RAEDPP C. este administratorul imobilului, nicidecum deținătorul acestuia, așa cum stipulează art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001. Mai adaugă reclamanta că nici nu a fost respectat termenul obligatoriu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a dispoziției de restituire nr. 801/2011, în sensul că aceasta rămânea definitivă după data de 30 iunie 2011, dar a atacat-o în contencios administrativ la 29 iunie 2011.
Tot ca motiv de nulitate se invocă și faptul că RAEDPP C. nu a fost împuternicită de Primăria municipiului C. să predea imobilul și nici în dispoziția emisă de Primar nu este precizat expres acest lucru
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. 1 lit.a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 5937/17.11.2011 pronunțată de Tribunalul C. s-a dispus declinarea cauzei în favoarea instanței Judecătoriei C., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.12.2011.
Prin sentința civilă nr._/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă ca neîntemeiată și s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin dispoziția de primar nr. 801/25.02.2011 modificată și completată prin dispoziția nr. 3429 /18.08.2011 s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în C., . A conform sentinței civile nr. 697/05.06.2008 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 35/C/05.02.2009 și irevocabilă conform deciziei civile nr. 9059/05.11.2009.
În vederea aducerii la îndeplinire a acestei dispoziții, la data de 20.06.2011 s-a încheiat între reclamantă și RAEDPP protocolul de predare – primire nr. 4900 pentru restituirea în natură a imobilului situat la adresa menționată mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, invocate de reclamanți, „proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.”
Cu privire la susținerea reclamantei în sensul că pârâta nu se putea substitui Primăriei Municipiului C. fără a avea o împuternicire din partea acesteia, instanța a reținut că pârâta a semnat actul în baza Hotărârii nr. 347 privind abilitarea RAEDPP C. în vederea întocmirii protocoalelor de predare-primire a imobilelor restituite proprietarilor adoptată de Consiliul Local al municipiului C. la data de 03.06.1999 (fila 11) modificată la data de 31.01.2001.
Astfel, potrivit art. 2, în cazul restituirii unor imobile în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile – precum în situația de față - RAEDPP prin reprezentanții săi legali, va întocmi în termen de 30 zile de la înregistrarea cererii la RAEDPP și protocolul de predare-primire cu proprietarul.
Rezultă că protocolul de predare primire este un act emis ulterior adoptării HCL nr. 347 și în baza acesteia și, pe cale de consecință, reține că nu poate fi analizată legalitatea acestuia distinct de hotărârea Consiliului Local care este un act administrativ în înțelesul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004. Așa fiind instanța constată că actul administrativ producător de efecte juridice este HCL și prin urmare nu poate efectua un control de legalitate asupra actelor emise în baza acesteia, în lipsa contestării/desființării hotărârii consiliului local.
Pe de altă parte, instanța a observat că art. 4 din dispoziția de restituire în natură a imobilului, prevede că aceasta se comunică RAEDPP C. în vederea aducerii la îndeplinire.
Această mențiune coroborată cu HCL mai sus amintit care a stabilit în sarcina RAEDPP încheierea protocoalelor de predare-primire pentru imobilele restituite în natură în baza unor hotărâri judecătorești poate fi interpretată în sensul existenței unui mandat din partea Primăriei având acest obiect.
Cu privire la susținerea reclamantei în sensul că protocolul este nul întrucât a fost încheiat anterior rămânerii definitive a dispoziției de primar, instanța reține că nu s-a făcut dovada acestui aspect, respectiv data primirii de către reclamantă a dispoziției primarului nr. 801/25.02.2011 și data formulării contestației.
S-a reținut de către instanță și că acțiunea reclamantei împotriva contestație primarului a fost respinsă ca lipsită de interes prin sentință civilă nr. 6254/29.11.2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, soluție rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a formulat apel reclamanta B. A. L. prin procurator B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 596 din 15 noiembrie 2012 Tribunalul C. a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În considerentele deciziei astfel pronunțate s-a reținut că R.A.E.D.P.P., în calitate de administrator al imobilului restituit în baza Legii nr.10/2001 are o obligație de a încheia cu proprietarul un protocol de predare-primire, obligație stabilită prin art. 5 alin.19 din Regulamentul anexă la HCL nr.85/2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B. A. L., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate arătând că:
- În mod greșit instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada datei de primire a Dispoziției nr.801/25.02.2011 deoarece tot instanța a reținut că reclamanta a contestat această dispoziție, cererea fiind respinsă ca lipsită de interes prin sentința civilă nr.6254/29.10.2011 a Tribunalului C..
- Protocolul de predare-primire nr.4900/20.06.2011 încheiat între R.A.E.D.P.P. C. și B. C. ca reprezentant al reclamantei este nul de drept pentru că nu a fost respectat termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a dispoziției de restituire în natură, așa cum prevede art. 25 alin.5 din Legea nr.10/2001.
- În cadrul contestației formulate împotriva dispozițiilor nr.801/2011 și 3429/2011 emise de Primarul Municipiului C., prin Decizia civilă nr.305/C/4.04.2012 Curtea de Apel C. a confirmat faptul că anexa la dispoziție face parte integrantă din aceasta, situație în care reclamanta a solicitat Primăriei să încheie un proces-verbal de punere în posesie a imobilului. Primăria a refuzat, reclamanta fiind invitată să încheie un proces-verbal de predare-primire cu administratorul imobilul, R.A.E.D.P.P. C. și nu cu deținătorul, respectiv Primăria Municipiului C..
Examinând legalitatea deciziei atacate în raport de motivele invocate de reclamantă, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Problema datei comunicării către reclamantă a Dispoziției nr.801/2011 emisă de Primarul Municipiului C. interesează doar sub aspectul analizei legalității Protocolului de predare-primire nr.4900/20.06.2011, defăimat ca fiind lovit de nulitate absolută în raport de data la care a fost încheiat. De aceea, reținând că potrivit dovezilor administrate în recurs data comunicării dispoziției nr.801/2011 este 30.05.2011, respectiv data primirii de către persoana îndreptățită a acestei dispoziții, trebuie analizat dacă, în raport de această dată, încheierea protocolului de predare-primire la 20.06.2011 încalcă dispozițiile legale invocate și are drept consecință nulitatea acestuia.
Concluzia aceasta nu poate fi reținută de instanță față de dispozițiile art. 25 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Astfel, potrivit acestui text, „proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-primire, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului”. Din interpretarea literală și sistematică a acestui text rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut pentru încheierea protocolului de predare-preluare a imobilului restituit în natură este un termen imperativ stabilit de legiuitor în beneficiul persoanei îndreptățite la restituire. Reglementarea acestui termen s-a făcut tocmai în scopul evitării tergiversării îndeplinirii de către unitatea deținătoare a obligației de predare a imobilului pentru care s-a recunoscut, prin dispoziția emisă, calitatea de proprietar a persoanei îndreptățite. Beneficiul univoc al termenului de 30 de zile rezultă în mod expres din teza a 2-a a alin.5 din art.25 care prevede că, nerespectarea acestui termen de către unitatea deținătoare, dă dreptul persoanei îndreptățite să se adreseze executorului judecătoresc pentru preluarea unilaterală a imobilului.
Fiind instituit în beneficiul persoanei îndreptățite (recunoscută ca proprietar prin dispoziție), încheierea protocolului de predare-preluare anterior expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea definitivă a dispoziției nu îi crează beneficiarului nici un prejudiciu, acesta neavând nici un interes de natură formală sau substanțială să invoce nulitatea protocolului încheiat astfel.
Dacă ambele părți convin asupra încheierii protocolului de predare-preluare, așa cum s-a întâmplat în cauză prin semnarea lui de către reprezentanții părților, este o chestiune de un formalism excesiv să se declarare nul absolut protocolul nr. 4900/20.06.2011 pentru a se încheia ulterior, după soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, un protocol identic care numai ar respecta termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a dispoziției de restituire.
Critica referitoare la încheierea protocolului de predare-preluare de către R.A.E.D.P.P. C., ca administrator al imobilului, și nu de către Primăria Municipiului C., ca deținător al acestuia este, de asemenea, neîntemeiată.
În mod corect au reținut instanțele de fond și de apel că R.A.E.D.P.P. C. a acționat în baza mandatului dat acestei regii de către Consiliul Local C., organ deliberativ al administrației publice locale, care prin HCLM nr.85/2008 a dat în competența regiei administrarea, gestionarea și întreținerea fondului locativ de stat ce aparține domeniului privat al Municipiului C., precum și încheierea protocoalelor de predare-primire pentru imobilele aflate în administrarea regiei și în patrimoniul Municipiului C., cu proprietarii de drept ai acestor imobile recunoscuți prin dispoziție de primar ori prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, R.A.E.D.P.P. a fost mandatat (delegat) să încheie astfel de protocoale (la fel cum reclamanta a mandatat pe dl. B. C. să o reprezinte la încheierea protocolului) și prin acordarea unui asemenea mandat nu a fost încălcată nici o dispoziție imperativă a legii nr.10/2001, modul de administrare a fondului locativ privat al Municipiului C. realizându-se în conformitate cu prevederile Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală; de aceea, nici o normă legală care să atragă sancțiunea nulității protocolului nu a fost încălcată.
În fine, nefondată este și critica referitoare la încheierea unui protocol de predare-primire în locul unui proces-verbal de punere în posesie.
Noțiunea de „protocol de predare-primire” este cea folosită de normele speciale ale Legii nr.10/2001, respectiv art. 25 alin.5 și are aceeași semnificație cu aceea a procesului-verbal de punere în posesie. Mai exact spus, dispoziția recunoaște dreptul de proprietate, respectiv dreptul de dispoziție asupra bunului, în timp ce protocolul realizează predarea efectivă către proprietar a posesiei și folosinței imobilului.
Având, prin urmare, efecte similare, devine din nou extrem de formalistă solicitarea reclamantei de a încheia un proces-verbal de punere în posesie în locul protocolului de predare-primire.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă B. A. L., cu domiciliul în Drobeta-T. S., ..221, ., etj.1, ept.3, județul M., reprezentată prin procurist B. C., împotriva deciziei civile nr. 596 din 15.11.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosar nr._ 2010*, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A. „EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT” C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. B. M. P. D. P.
Grefier,
M. G.
Jud.fond-A.U.
Jud.apel – B.M.;C.M.P.
Red./thn. dec.recurs –
jud.D.P./10.05.2013
| ← Cereri. Decizia nr. 459/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 215/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
