Legea 10/2001. Decizia nr. 270/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 14363/118/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 270 C
Ședința publică din 22 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Judecător I. B.
Grefier C. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant B. P., cu domiciliul procesual ales la C. de avocat „G. I. I.” în București, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4284 din 06 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL E. PRIN PRIMAR și P. ORAȘULUI E., cu sediul în E. Sud, ., județul C., având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 22 mai 2013, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul Bigică P. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul E. prin Primar, contestație împotriva Dispoziției nr. 593/30.10.2009 emisă de P. Orașului E., solicitând anularea acestei dispoziții emisă în procedura Legii nr. 10/2001 și obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 360 mp situat în fosta moșie a satului T.-Techirghiol-. subsidiar acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a fost dobândit de autorul reclamantului, A. I., conform titlului de proprietate nr.1501 din 17.09.1936 emis de Ministerul Agriculturii si al Domeniilor. Prin testamentul autentificat de notariatul de stat al sectorului 1 la data de 2.08.1973, autorul reclamantului a lăsat toate bunurile sale mobile si imobile numitei I. A.. Conform certificatului de moștenitor nr.1826 din 22.12.1982 numita I. A. dobândește calitatea de legatar universal al autorului A. lonescu. Ulterior, conform certificatului de moștenitor nr.357 din 23.03.1988, reclamantul, in calitate de legatar universal, dobândește calitatea de unic moștenitor al imobilului care face obiectul prezentului litigiu.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.10/2001, ale Constituției Românei și decizia nr. XX din 12.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: notificarea nr.1387/2001 adresată Consiliului local E. prin B. D. V., titlul de proprietate nr.1501/17.09.1936, proces-verbal de impunere nr.304/10.12.1941, înștiințare de plată nr.261/12.03.1958, planul Plantației T.-Tekirghiol, adresa Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale nr._/21.08.2001.
Prin precizări la cadrul procesual (fila 36) reclamantul a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu și cu pârâtul P. Orașului E..
Deși nu a depus întâmpinare, pârâtul a depus la dosarul cauzei, întreaga documentație aferentă dispoziției contestate.
În suplimentarea probatoriilor s-a dispus efectuarea unei expertize imobiliare, având ca obiectiv identificarea imobilului în litigiu, precum și a posibilității de restituire a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 4284/06.09.2012 Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în afara titlului de proprietate nr. 1501/17.09.1936 emis în baza Deciziunii Ministeriale nr._/25.08.1936 (fila 44) la dosarul cauzei nu s-a depus nicio altă probă care să asigure identificarea terenului notificat, după vecinătăți, deținerea legală a bunului la momentul la care se pretinde preluarea lui de către stat și nici cu privire la caracterul abuziv al preluării.
Din analiza planului parcelar al fostei moșii T. Techirghiol întocmit în anul 1936 rezultă că această parcelare cuprindea numai 1227 loturi, astfel încât lotul nr. 1231 menționat în titlul exhibat de reclamant nu există menționat în planul parcelar și nici nu a figurat niciodată înscris la matricola fiscală a orașului E..
Expertiza topografică încuviințată în cauză nu s-a putut realiza în lipsa unor minime elemente de identificare a terenului notificat, expertul topometrist desemnat arătând că nu poate proceda la identificarea terenului datorită lipsei oricăror repere în acest sens.
În raport de această situație prima instanță a concluzionat că reclamantul nu a făcut dovada elementelor de identificare ale imobilului notificat și nici a împrejurării că acest teren este deținut fără titlu valabil de către unitatea notificată, Orașul E. prin Primar, situație în care notificarea sa nu răspunde exigențelor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și în consecință nu se poate recunoaște dreptul reclamantului la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 360 mp în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamantul Bigică P. care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 3041 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că actele depuse la dosar – titlul de proprietate nr. 1501/17.09.1936 emis de Ministerul Agriculturii și al Domeniilor Statului, pe numele autorului său A. I., Procesul-verbal nr. 304/1942 prin care se confirmă dreptul de proprietate al lui A. I. asupra terenului viran de 360 mp, lotul 1231 din Parcelarea Domeniilor, înregistrat la nr. 1798/30.11.1941, înștiințarea de plată impozitului nr. 261/12.03.1958 fac dovada dreptului de proprietate al autorului său și nasc prezumția că acest teren a fost supus impozitării cel puțin în perioada 1941-1958, astfel încât acesta putea fi cu ușurință identificat de un expert de specialitate.
În apel, conform art. 295 alin. (1) Cod procedură civilă instanța a încuviințat suplimentarea materialului probator cu înscrisuri, fiind emise adrese la Arhivele Naționale al României București, cât și Arhivele Naționale –Filiala C. pentru obținere planurilor Parcelare ale Moșiei T.-Techirghiol existente la nivelul anului 1936 – anul cumpărării lotului nr. 1231 de către autorul reclamatului, relații de la Ministerul Agriculturi și Dezvoltării –adresa nr._/27.03.2013, înștiințare de plată a impozitului nr. 261/12.03.1958 și chitanțele de plată a impozitului pe teren aferent anilor 1942, 1947, 1948, 1949.
Cu adresa nr. 6415/2013 Ministerul Internelor Arhivele Naționale au comunicat instanței copie de pe “Planul plantației T. –Techirghiol vândută în loturi funcționarilor din Ministerul Agriculturii și Domeniilor în baza legilor din 7 aprilie 1889 și 3 mai 1916 și aprobarea de la Ministerului de la Justiție1593/1926” în care lotul nr. 1231 solicitat de reclamant nu este inclus (filele 60-64 dosar apel).
La rândul său Ministerul Afacerilor Interne –Arhivele Naționale Serviciul Județean C. a comunicat faptul că în afara Planului Plantației T. Techirghiol vândută în loturi funcționarilor de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor în baza legii din 7 aprilie 1885 și 3 mai 1918, depus în copie la dosar, nu mai deține un alt plan de lotizare, iar lotul nr. 1231 vizat de reclamant nu este inclus în acest plan parcelar.
În același sens a răspuns și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care a comunicat faptul că în arhiva sa nu există niciun plan parcelar al moșiei T. Techirghiol realizat la nivelul anului 1936 și care să cuprindă lotul 1231, fila 37.
Analizând legalitatea Tribunalului C. în raport de criticile recurentului reclamant Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat că prin acest act normative legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitori legali sau testamentar ai persoanelor îndreptățite.
Sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei ce se pretinde a fi îndreptățită, în condițiile art. 3 lit. a) și ale art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Prin noțiunea de acte doveditoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001 se înțelege orice acte translative de proprietate acte care atestă calitatea de persoane îndreptățite - titular al bunului preluat sau moștenitorul acestuia (acte de stare civilă, certificate de moștenitor) și acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Referitor la calitatea reclamantului de succesor al fostului proprietar al imobilului notificat, Curtea constată că reclamantul s-a legitimat în temeiul certificatului de moștenitor nr. 358/1983 ca succesor al defunctului I. A. conform certificatului de moștenitor nr. 1826/1982.
Acesta din urmă, în temeiul contractului de vânzare –cumpărare în baza Deciziunii ministeriale nr._/25.08.1936 de la Ministerul Agriculturii și a Domeniilor un lot de casă având nr. 1231 în suprafață de 360 mp din moșia Statului T. –Techirghiol (fila 16 dosar fond).
Lotul nr. 1231 nu a fost niciodată menționat într-un plan al parcelării T. Techirghiol, așa cum rezultă din înscrisurile și planurile comunicate de la Arhivele Naționale ale României și nici nu s-a făcut dovada că acest teren a fost înscris în evidențele fiscale ale localității E.; reclamantul a depus la dosar copii ale unor chitanțe de plată a impozitului asupra terenului viran în suprafață de 360 mp pentru anii 1941, 1947, 1948 și 1958, dar înscrisul doveditor al dreptului de proprietate, cu excepția indicării unui număr de lot din Parcelarea T. Techirghiol nu cuprinde alte date de identificare a terenului dobândit de autorul reclamantului P. A., imobilul neputând fi individualizat în baza unei expertize.
Din planul parcelar al orașului E. (anul 1936) rezultă că întreaga moșie a fost parcelată într-un număr de 1227 loturi, iar lotul nr. 1231 menționat în titlul autorului reclamantului nu a fost inclus într-un astfel de plan (filele 41-44 dosar apel).
În speță, deși reclamantul a susținut că terenul a fost preluat abuziv de către stat, acesta nu a făcut dovada acestei preluări, nefiind depus nici un înscris cu privire la caracterul abuziv al preluării terenului de către stat, și nici nu s-a făcut dovada că la data notificării sau în prezent terenul de 360 mp se află în posesia unității administrativ-teritoriale – Orașul E..
Deși legea specială nu definește noțiunea de “preluare abuzivă” în art. 2 alin. (1) enumeră situațiile juridice care constituie preluări cu acest caracter. Din actele existente la dosar Curtea constată că reclamantul nu a făcut dovada că terenul în suprafață de 360 mp a făcut obiectul vreunei legi de naționalizare sau ar fi fost confiscat de către stat în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989; Titlul de proprietate exhibat de reclamant, în lipsa unor elemente de vecinătate ale lotului și respectiv în lipsa unei schițe de amplasament nu a permis individualizarea pe raza orașului E. a terenului notificat.
Art. 1 lit. e) din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 prevăd că în cazul în care pentru imobilul notificat nu se face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul se regăsește în patrimoniul statului, după data invocată ca fiind data preluării, soluționarea notificării se va face în funcție de acest element – faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Deși instanța a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză topografică pentru identificarea terenului notificat, actele prezentate de reclamant, în lipsa unei schițe a terenului înstrăinat autorului reclamantului și în raport de planul parcelar al Moșiei T.-Techirghiol realizat la nivelul anului 1936 care conținea numai un număr de 1227 loturi, nu au fost relevante pentru identificarea terenului notificat - lotul 1231.
În lipsa unor probe din care să rezulte că în prezent terenul se află în patrimoniul unității administrativ –teritoriale - (orașul E.) instanța nu poate da eficiență prezumției relative de preluare abuzivă a terenului din patrimoniul autorului reclamantului, reglementată prin art. 1 lit. e) din HG nr. 250/2007.
Mai mult, se reține că pentru imobilul în litigiu, reclamantul a făcut dovada că autorul său a plătit impozitul aferent până în anul 1958, ulterior acestei date bunul nu mai figurează înregistrat în evidențele fiscale iar reclamantul nu a făcut dovada preluării sala în mod abuziv de către stat.
În condițiile în care reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate al autorului său la momentul la care se susține că a fost deposedat de către stat, respectiv nu a făcut dovada că ulterior anului 1958 terenul a intrat abuziv în patrimoniul statului și că în prezent s-a identificat în patrimoniul unității administrativ-teritoriale orașul E., în mod judicios prima instanță a reținut că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru terenul notificat – lotul de casă nr. 1231 în suprafață de 360 mp din fosta parcelare T. –Techirghiol (anul 1936).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant B. P., cu domiciliul procesual ales la C. de avocat „G. I. I.” în București, .. 2, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4284 din 06 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL E. PRIN PRIMAR și P. ORAȘULUI E., cu sediul în E. Sud, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. PopoacăDaniela PetroviciIrina B.
Grefier,
C. I.
Jud.fond:C.R.D.
Red.dec.jud. M.P./27.05.2013
Tehnored.gref.I.C./31.05.2013/2ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 220/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
