Legea 10/2001. Decizia nr. 220/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 124/36/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 220/C
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. P.
Judecător D. P.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii M. D. K., C. D., K. D. A., P. P., E. K., C. I. S., toți cu domiciliul procesual ales la avocat Z. V. din C., ., ..A, ., împotriva deciziei civile nr. 17/C din 21.01.2013 pronunțate de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C., ., județul C. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr.18, județ C., acțiunea având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat Z. V. pentru contestatorii M. D. K., C. D., K. D. A., P. P., E. K., C. I. S., în baza împuterniciri avocațiale_/26.02.2013(fila 17 dosar) și avocat C. F. pentru intimații P. M. C. și M. C. prin Primar, în baza împuternicirii avocațiale_/04.03.2013 (fila 22 ), lipsind intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Potrivit referatului întocmit în cauză de către grefierul de ședință se constată că a fost atașat dosarul nr._ al Curții de Apel C. în care s-a pronunțat hotărârea împotriva căreia a fost declarată calea extraordinară de ataca a contestației în anulare.
După referatul grefierului;
Fiind întrebați de către instanță, apărătorul contestatorilor și apărătorul intimaților P. M. C. și M. C. prin Primar precizează că nu mai au alte cereri sau probe de solicitat în cauză.
Instanța, având în vedere susținerile reprezentanților părților prezente potrivit cărora în cauză nu mai sunt alte cereri sau probe de solicitat, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul atât asupra excepției inadmisibilității prezentei contestații în anulare, precum și asupra contestației în anulare formulată de contestatorii M. D. K., C. D., K. D. A., P. P., E. K., C. I. S..
Apărătorul contestatorilor, d-na avocat Z. V., având cuvântul solicită respingerea excepției inadmisibilității prezentei contestații în anulare. Precizează că temeiul de drept al contestației în anulare sunt dispozițiile art. 318 Teza I și Teza II Cod proc.civile pentru greșeli materiale involuntare. S-a invocat preluarea greșită a datelor din dosar. Prin decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare a fost admis recursul, s-a modificat în tot sentința, în sensul respingerii pe fond a acțiunii ca nefondată. Instanța nu s-a pronunțat pe calitate procesuală. Motivarea instanței este una ambiguă și a omis din greșeală să cerceteze și să se pronunțe asupra motivelor de recurs, astfel că nu există temei pentru modificarea sentinței dată de instanța de fond.
Precizează apărătorul contestatorilor că în referire la critica recursului cu privire la calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților se susține că sunt neconcordanțe de nume și date care conduc la concluzia că nu sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii. Această situație nu a fost invocată la instanță, iar din formularea criticii nu rezultă care sunt neconcordanțele de nume și date.
Mai arată apărătorul contestatorilor că proprietatea autorului a fost transmisă prin succesiune celor trei fii ai săi. Autorul comun era decedat la data preluării imobilului. De aici rezultă că imobilul a fost preluat abuziv. S-a făcut dovada că autorul comun a lăsat pe cei trei fii, care au preluat moștenirea și posesia. Din actele de stare civilă rezultă că moștenitorii erau în viață. Reclamanții sunt copiii celor doi proprietari. Instanța a preluat greșit că aceștia sunt copiii proprietarului decedat.
Susține de asemenea apărătorul contestatorilor că instanța de recurs a reținut că doamna Kokino I. a formulat notificările, deși nu avea calitate de persoană îndreptățită. Această situație a fost invocată, din oficiu, în recurs. La cererea instanței reclamanții intimați au suplimentat dovezile din care rezultă că semnarea celor două cereri la biroul avocațial în scopul notificării unităților deținătoare a imobilelor, în procedura necontencioasă administrativă, reprezintă acordul persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, reclamanții în cauză care au mandatat pe fiica și respectiv nepoata lor să îi reprezinte convențional pentru semnarea cererilor. Or în cadrul procedurii administrative sunt incidente prevederile mandatului în reglementarea art.1533 Cod civil, care admite și mandatul tacit. Totodată, în recurs, reclamanții au depus declarația doamnei Ioanna M. Kokkinou dată la Ambasada României la A. prin care arată că a fost împuternicită prin procura din 14.07.2001 să deschidă procedura de restituire pe Legea nr.10/2001 a celor două terenuri din C.. Instanța nu analizează aceste înscrisuri și concluzionează că aceasta nu este moștenitoare. Solicită să se aprecieze că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 318 al.1 C.pr.civ. și în consecință să se respingă recursul formulat de P. Mun.C.. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților pârâți P. M. C. și M. C. prin Primar solicită admiterea excepției inadmisibilității contestației în anulare. Prin dezvoltarea considerentelor se tinde la o reapreciere a probelor. Nici dispozițiile art. 317 C.pr.civ. și nici cele prev. de art.318 C.-pr.civ. nu permit retractarea unei hotărâri. Totodată precizează că nu ne aflăm nici în cazul unei erori materiale. În temeiul art. 3041 C.pr.civ. instanța putea să examineze întreaga cauză. Consideră că nu s-au depășit limitele investirii. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare atât asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare cât și pe fondul contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
La 4 februarie 2013 K. M.-D., C. D., I. S. C., K. D. A., P. P., E. K. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 17/C pronunțată la 21 ianuarie 2013 de Curtea de Apel C. în dos. Nr._, întemeiată pe prevederile art. 318 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea atacată este rezultatul unor greșeli materiale involuntare și că instanța a omis să cerceteze recursul pentru motivele invocate.
În motivarea contestației s-a susținut că, prin decizia civilă nr. 17/21.01.2013, Curtea de Apel C., soluționând recursul declarat de P. M. C. și M. C. împotriva sentinței civile nr. 1523/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., a admis recursul, a modificat hotărârea instanței de fond cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată, fără să arate care este motivul de recurs invocat de către recurenți care să fi fost admis de către instanță. Se consideră de aceea că instanța a omis din greșeală să cerceteze motivele de recurs care au dus la modificarea hotărârii instanței de fond, motiv de contestație în anulare reglementat de art. 318(1) teza a II-a Cod procedură civilă.
Susțin contestatorii că motivele de recurs sunt simple enunțări, fără argumente, fără referire la considerentele atacate și la actele dosarului care nu puteau constitui temei de admitere a recursului și de modificare a sentinței primei instanțe, contestatorii expunând pe larg motivele care, în opinia lor, ar fi trebuit să ducă la respingerea recursului.
Arată că, din eroare, instanța a omis să analizeze motivele de recurs în limitele investirii, care nu se regăsesc în considerentele deciziei pronunțate, pentru a fundamenta soluția de admitere a recursului, cu consecința modificări sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată. Depășind limitele investirii, instanța de recurs a analizat din oficiu, fără să pună în discuția părților, calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților și a ajuns la concluzia ambiguă că reclamanții nu ar avea această calitate, deși nici în procedura necontencioasă și nici la instanța de fond nu s-a contestat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite; apreciază că în această situație este incident motivul de contestație în anulare prevăzut la art. 318 teza I Cod procedură civilă, soluția pronunțată fiind rezultatul unor greșeli materiale involuntare săvârșite prin preluarea eronată a datelor din actele de stare civilă și certificatele de moștenitori.
Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate cerute de art. 318 Cod procedură civilă, text invocat de contestatori ca temei al cererii de anulare a deciziei contestate, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Așa cum rezultă în mod univoc din textul de lege invocat, calea procedurală a contestației în anulare specială poate fi utilizată de părțile care au participat la soluționarea recursului și este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de către persoana care a avut calitatea de recurent. Cele două condiții sunt condiții de admisibilitate ale contestației în anulare speciale și ele nu pot fi extinse prin analogie și în alte situații.
Rezultă astfel că prin contestația în anulare specială se poate critica o hotărâre pronunțată în recurs numai pentru neexaminarea motivelor de nulitate invocate de partea care a formulat recursul, această cale de atac fiind practic rezervată numai părții care a exercitat această cale de atac și care ar putea să invoce faptul că instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze toate motivele de casare sau de modificare; intimatul, neavând recurs formulat, nu poate să folosească această cale de atac.
În speță, reclamanții K. M.-D., C. D., I. S. C., K. D. A., P. P., E. K. nu au declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul C., calea de atac a recursului fiind formulată numai de către pârâții P. M. C. și M. C..
Neavând calitatea de recurenți, contestația în anulare întemeiată pe art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă și formulată de intimații reclamanți este inadmisibilă.
Pe de altă parte, prin decizia atacată, instanța de recurs a analizat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și a găsit întemeiată critica recurenților prin care s-a invocat că reclamanții nu sunt persoane îndreptățite, cu justificarea, în esență, că reclamanții nu au formulat notificare, iar Kokino I. nu este moștenitoarea persoanelor de la care bunurile au fost preluate. Rezultă din aceste considerente că motivul de recurs invocat de pârâții autorități administrative locale, chiar dacă nu a fost pe larg dezvoltat în motivarea recursului, a făcut obiectul analizei instanței de recurs, iar simplul fapt că soluția îi nemulțumește pe reclamanții intimați nu este suficientă pentru a se obține retractarea deciziei dată în recurs.
În ceea ce privește contestația în anulare întemeiată pe art. 318 teza I din Codul de procedură civilă, se reține că potrivit acestui text hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată – greșeli involuntare iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Greșeala materială trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății. Contestația în anulare specială nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.
Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ., respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus înăuntrul termenului de recurs, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori nu s-a observat că pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea.
În speță, ceea ce invocă contestatorii pe calea contestației în anulare nu constituie erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., decizia atacată pe calea contestației în anulare dispunând admiterea în totalitate a recursului formulat de recurenții pârâți. Prin contestația în anulare se invocă de fapt soluționarea greșită a recursului, ca urmare a analizării greșite, din punctul de vedere al contestatorilor, a dovezilor privind calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea bunurilor notificate potrivit Legii nr. 10/2001. Ori, când pe calea contestației în anulare se invocă greșeli de judecată sub pretextul săvârșirii unor greșeli materiale, calea de atac a contestației în anulare se transformă în recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil .
Criticile aduse de contestatori deciziei contestate nu pot fi considerate un defect fundamental care să determine schimbarea soluției, existența unor puncte de vedere diferite cu privire la relevanța probatoriului față de cele exprimate de instanța a cărei hotărâre este contestată fiind un caz tipic în care nu se justifica desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în același sens, Hotărârea CEDO din 29 iulie 2008 în cauza M. vs. România; Hotărârea CEDO din 7 iulie 2009 în cauza S. P. vs. România)
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
La solicitarea intimaților, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatorii la restituirea cheltuielilor de judecată, respectiv onorariul de avocat, dovedit prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M. D. K., C. D., K. D. A., P. P., E. K., C. I. S., toți cu domiciliul procesual ales la avocat Z. V. din C., ., ..A, ., împotriva deciziei civile nr. 17/C din 21.01.2013 pronunțate de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C., ., județul C. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr.18, județ C. ca inadmisibilă.
Obligă contestatorii la 427 lei cheltuieli de judecată către intimații Mun.C. și P. Mun.C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.04.2013.
Președinte, I. B. | Judecător, M. P. | Judecător, D. P. |
Grefier, C. D. |
Redactat decizie jud.D.P./09.05.2013
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 215/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 270/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
