Cereri. Decizia nr. 459/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 7357/327/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 459/C
Ședința publică din 11 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L.
Judecător M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare referatul întocmit pentru perimarea recursului civil formulat de creditorii GALITA G. – C. DE A., cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 9, ..A, ., jud. Iași și FALOTA D. – C. DE A., cu sediul în Iași, .. 11, .. Iași, în contradictoriu cu pârâții ȘTEFANAGHE MILUȚĂ, cu domiciliile cunoscute în Tulcea, ., ., . și respectiv în Tulcea, .. 74, jud. Tulcea și ȘTEGANAGHE V., domiciliată în Tulcea, .. 74, jud. Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 76/20.05.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect validare poprire.
La ambele apeluri nominale făcute în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință, instanța rămâne în pronunțare asupra sesizării de perimare a recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față;
Examinând lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, reclamantul -organ de executare B.E.J. D. D. în contradictoriu cu pârâtul-debitor Ștefanaghe Miluță și cu pârâtul- terțul poprit Ștefanaghe V., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună validarea popririi în mâna terțului poprit a sumei de 189.819 lei.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că înființarea popririi s-a făcut în baza dispozițiilor art. 453-454 Cod procedură civilă, în dosarul acesteia de executare nr.16/2007, în care creditorii C. de avocat Falota D. și C. de avocat G. Galita, în baza titlului executoriu contract de asistență juridică nr.17/8 din 20.08.2006 emis de C. de avocat Falota D. și C. de avocat G. Galita a solicitat executarea silită pentru recuperarea sumei de 189.819 lei reprezentând onorariu avocat, cheltuieli de executare și cheltuieli de judecată.
S-a mai precizat faptul că în urma începerii executării silite s-a constatat că imobilul situat în municipiul Tulcea, .. 74, Jud. Tulcea este proprietatea comună a debitorului Ștefanaghe Miluță și terțului poprit Ștefanaghe V..
S-a arătat că la data de 07.07.2008, la Cabinetul de avocat Falota D. și C. de avocat G. Galita în numele debitorului au solicitat ieșirea din indiviziune formându-se dosarul de judecată nr._, iar prin sentința civilă nr. 1684/20.04.2009 s-a dispus ieșirea din indiviziune atribuindu-se lui Ștefanaghe Miluță suma de 317.500 lei.
Terțul poprit Ștefanaghe V. a făcut contestație la executare împotriva validării popririi arătând că a achitat numitului Ștefanaghe Miluță suma de 317.500 lei cu titlu de sultă, așa cum rezultă și din declarația notarială autentificată prin care Ștefanaghe Miluță prin care recunoaște că a primit suma din dispozitivul sentinței civile nr. 1684/20.04.2009.
La data de 09.09.2009 B.E.J. D. D. a solicitat poprirea sumei de 187.600 lei, ulterior momentului în care Ștefanaghe V. a achitat suma de 317.500 lei cu titlu de sultă, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1684/20.04.2009.
S-a mai precizat că, față de cele arătate, Ștefanaghe V. arată că nu are calitatea de terț poprit.
Prin sentința civilă nr.3992 din 24.12.2009 Judecătoria Tulcea a respins cererea ca nefondată.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1684 din 20.04.2009 s-a dispus ieșirea din indiviziune atribuindu-se lui Ștefanaghe V. imobilul arătat mai sus, cu obligarea acesteia de a plăti lui Ștefanaghe Miluță suma de 317.500 lei.
La data de 02.07.2009, prin declarație notarială autentificată, Ștefanaghe Miluță a arătat că a primit de la Ștefanaghe V. suma de 317.500 lei cu titlu de sultă, nemaiavând nici o altă pretenție. Această declarație are dată certă fiind un înscris autentificat, astfel încât face dovada acestei mențiuni până la înscrierea în fals.
La data de 09.09.2009 s-a comunicat somația de înființare a popririi către Ștefanaghe V.( fila 17) prin care acesteia i s-a pus în vedere să procedeze la poprirea sumei de 187.600 lei pe care o datora lui Ștefanaghe Miluță.
În conformitate cu art. 460 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, pot sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Textul de lege impune două condiții esențiale: calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
Cu privire la prima condiție, instanța a apreciat că aceasta nu este îndeplinită deoarece terțul poprit, nu are calitate de debitor față de debitorul poprit.
Prin sentința civilă nr. 1684/20.04.2009 Ștefanaghe V. a fost obligată să-i plătească lui Ștefanaghe Miluță suma de 317.500 lei cu titlu de sultă, obligație pe care și-a îndeplinit-o la data de 02.07.2009 prin declarație notarială autentificată, astfel încât la data emiterii somației de înființare a popririi între Ștefanaghe Miluță și Ștefanaghe V. nu mai există creanța menționată anterior.
Pe de altă parte, atât timp cât nu s-a dovedit existența unei înțelegeri frauduloase între Ștefanaghe Miluță și Ștefanaghe V. în vederea fraudării creditorilor C. de avocat Falota D. și C. de avocat G. Galita, instanța a reținut că se aplică regula ,, buna credință se prezumă” astfel încât Ștefanaghe V. nu are calitatea de debitor al lui Ștefanaghe Miluță.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantele, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului în cauză și astfel, nu a observat că terțul poprit cu rea-credință și de conveniență cu pârâtul, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, anularea în totalitate a sentinței civile atacate și admiterea cererii de validare a popririi.
Intimata Ștefanaghe V. a formulat întâmpinare solicitând în primul rând respingerea apelurilor ca tardiv formulate, cu precizarea faptului că B.E.J. D. D. nefiind parte în proces, nu se poate vorbi despre existența unui apel formulat de aceasta. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Soluționând cauza, Tribunalul Tulcea a pronunțat decizia civilă nr. 76/20.05.2010, prin care a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții creditori B. D. D., C. de avocat Falota D. și C. de avocat G. Galita.
Instanța de apel a reținut că B.E.J. D. D. a fost parte în procesul civil și apelurile înregistrate la data de 08.02.2010 nu pot fi considerate ca tardive în raport de data comunicărilor ( 28 și 29 ianuarie 2010) și termenul legal de declarare a acestora, de 15 zile.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins ca nefondată cererea de validare a popririi, reținând că la data emiterii somației de înființare a popririi creanța nu mai exista și că existența unei înțelegeri frauduloase între Ștefanaghe Miluță și Ștefanaghe V. nu a fost dovedită.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Galita G. – C. de avocat și Falota D. – C. de avocat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 01.10.2012 Curtea de Apel C. a suspendat judecata recursului pentru lipsa părților, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 252 al.1 Cod procedură civilă la data de 01.10.2013 s-a întocmit referat pentru constatarea perimării din oficiu a recursului, dosarul fiind repus pe rol pentru perimare.
Analizând cererea de perimare în raport cu dispozițiile legale incidente și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an în materie civilă sau de 6 luni în materie comercială. Conform art. 252 din același cod, perimarea se constată la cerere sau din oficiu.
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul articolului menționat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt cele două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o prezumție de desistare de la judecată.
În speță, se constată că de la data suspendării judecării recursului pentru lipsa părților – 01.10.2012 - a trecut mai mult de un an și în acest interval de timp părțile interesate nu au mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului înainte de împlinirea termenului de perimare.
Prin urmare, fiind îndeplinite cerințele textului de lege mai sus citat, Curtea va admite sesizarea de perimare și va constata perimat recursul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite sesizarea de perimare a recursului.
Constată perimat recursul civil formulat de creditorii GALITA G. – C. DE A., cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 9, ..A, ., jud. Iași și FALOTA D. – C. DE A., cu sediul în Iași, .. 11, ., parter, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții ȘTEFANAGHE MILUȚĂ, cu domiciliile cunoscute în Tulcea, ., ., . și respectiv în Tulcea, .. 74, jud. Tulcea și ȘTEGANAGHE V., domiciliată în Tulcea, .. 74, jud. Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 76/20.05.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2013.
Președinte, G. L. | Judecător, M. G. | Judecător, Vanghelița T. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond M.L.V.
Jud.apel L.D.P.; M.V.
Tehnored.gref.M.C. 10.12.2013/2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 302/2013. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
