Legea 10/2001. Decizia nr. 111/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 9489/118/2012
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 111/C
Ședința publică din data de 11 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
Grefier - M. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant DRAGUȚ B., cu domiciliu ales la Cabinet avocat D. Daon, în C., .. 97, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 5681/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C., C. L. C. și MUNICIPIUL C. prin PRIMAR, cu sediile în ., județul C. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.F.P. C., cu sediul în . nr. 18, județul C., având ca obiect Legea nr. 10/2001 – revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 4.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului reclamant, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 11.02.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la 14.08.2012, reclamantul D. B. i-a chemat în judecată pârâții P. M. C., Municipiul C. prin Primar, C. L. C. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să restituie în natură imobilul teren în suprafață de 1.400 mp situat în C., Careul nr. 317, lot 28 sau, în subsidiar, obligarea pârâților la acordarea de măsuri reparatorii constând în bunuri echivalent valoric sau obligarea pârâților la acordarea în mod direct de despăgubiri, reprezentând contravaloarea imobilului stabilită la nivelul standardelor internaționale de evaluare sau obligarea pârâtelor să înainteze autorității competente dispoziția motivată cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri bănești.
În motivare cererii sale, reclamantul a arătat că, la data de 18.07.1935, în temeiul actului notarial autentificat sub nr.1770/1935, transcris sub nr.3379/1935 de Tribunalul C., terenul în suprafață de 1.400 mp situat în C., Careul nr. 317, lot 28 a devenit proprietatea exclusivă a autorului numitei Frenkian I., Diruhi M. Frenkian; imobilul a fost preluat în mod abuziv de către statul român în perioada 06.03._89.
În susținerea acțiunii, s-a mai precizat că, în calitatea de unică moștenitoare de pe urma autorului Diruhi M. Frenkian, în temeiul Legii nr.10/2001, Frenkian I. a notificat cu notificarea nr.302/14.02.2002 prin intermediul B. D. V. autoritățile locale în vederea restituirii proprietății sale, dar, nici până la această dată, autoritățile nu au răspuns la notificare.
Reclamantul a mai susținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 228/09.03.2010 la B.N.P. R. I. C., numita Frenkian I. a vândut numiților D. B. și I. A. toate drepturile succesorale de pe urma defuncților R. C. și Frenkian Aram; la data de 20.09.2011, cu contractul aut. sub nr. 1452, I. A. vinde, la rândul său, cota ce o deținea din drepturile succesorale numitului I. M., iar acesta cu contractul autentificat sub nr. 1489/23.09.2011 vinde numitului G. M., care a înstrăinat reclamantului D. B. drepturile cumpărate de la numitul I. M., astfel că la acest moment reclamantul întrunește calitatea de unic proprietar al tuturor drepturilor succesorale.
La 05.09.2012, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, având în vedere că nu este unitate deținătoare a imobilului și nu are obligația rezultată din art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 5681/29.10.2012, Tribunalul C. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins în consecință acțiunea formulată împotriva acestui pârât; a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții P. M. Constanta, C. L. Constanta, Municipiul Constanta prin Primar, ca nefondată, considerându-se că reclamantul nu a făcut dovada existenței imobilului a cărui restituire se solicită în patrimoniul lui Măgărdici Frenkian și, nici în patrimoniul bunicii paterne Diruhi M. Frenkian, astfel că dreptul de proprietate nu s-a transmis nici către moștenitoarea Frenkian I..
Pentru a constata că S. R. nu are calitate procesuale pasivă, tribunalul a avut în vedere decizia nr.27/15.11.2011 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii și a reținut că, în raport de disp. art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, legitimarea procesuală pasivă revine, în toate cazurile, entității investite cu soluționarea notificării care, în speță, este Municipiul C. prin reprezentantul său legal, P., iar art. 28 alin. 3 din lege, respectiv chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, reglementează exclusiv situația când unitatea deținătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru a ajunge la concluzia respingerii acțiunii, tribunalul a constatat că, prin notificarea înregistrată sub nr. 292/14.02.2001 la B.E.J. D. V., Frenkian Braconier I. a solicitat restituirea, în natură, a imobilului situat în C., .-fost 29 sau acordarea de despăgubiri bănești; prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 228/09.03.2010 la B.N.P. R. I. C., numita Frenkian I. a vândut numiților D. B. și I. A. toate drepturile succesorale de pe urma defuncților R. C. și Frenkian Aram; prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1452 I. A. vinde, la rândul său, cota ce o deținea din drepturile succesorale numitului I. M., iar acesta, cu contractul autentificat sub nr. 1489/23.09.2011, vinde numitului G. M., care a înstrăinat reclamantului D. B. drepturile cumpărate de la numitul I. M., astfel că la acest moment reclamantul deține toate drepturile patrimoniale ale cedentei, decurgând din calitatea sa de moștenitor de pe urma defuncților R. C. și Frenkian Aram.
Analizând actele existente în dosarul nr._/118/2010, atașat la prezentul dosar, prima instanță a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr.302/14.02.2002 la B.E.J. D. V., numita Frenkian I. a solicitat restituirea în natură, iar, în subsidiar, măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare sau a despăgubirilor bănești, pentru imobilul teren în suprafață de 6.300 mp, conform actului de partaj transcris sub nr. 3379/1935 de Tribunalul C., ce formează loturile nr.5, 6 (câte 900 mp), 11 (1200 mp) și 29 (1400 mp), situate în careul 317 din planul cartierului Viile Vechi, suburbia fiscală F., în regiunea Abatorului.
Tribunalul a mai observat că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar și certificatului de moștenitor nr. 59/1965, Frenkian I. este nepoata de fiu a numiților Misak Frenkian și Diruhi Frenkian (fostă Pestilmangian), fiica lui Aram Frenkian; prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1770/18.07.1935, transcris sub nr. 3379/1935 de Tribunalul C., Diruhi M. Frenkian și M. Gh. Sfetescu, în calitate de succesori ai defunctului Măgărdici M. Frenkian, au împărțit averea acestuia, ce se compunea dintr-un imobil compus din parter și etaj situat în C., . și mai multe terenuri, printre care și lotul nr. 28, imobil ce face obiectul prezentei cauze despre care s-a făcut mențiunea că este „fără titlu definitiv”.
Prima instanță a arătat că, din extrasul din Registrul de proprietăți vol. VIII, p.1506, 1936-1938, rezultă că la numele posesorului lotului 28, se menționează Frenchian M.&Fiii.; în anul 1932, când s-a dezbătut succesiunea de pe urma lui Misak Frenkian, potrivit actului de partaj voluntar transcris la Grefa Tribunalului C. sub nr.5535/25.11.1932, acest teren nu făcea parte din masa succesorală, singurul imobil primit în urma acestui partaj de către Măgărdici Frenkian, a fost cel din C., ., compus din parter și etaj, în indiviziune cu M. G. Sfetescu.
Tribunalul a mai observat - din situația juridică depusă la dosar de pârâtul Municipiul C. -, că întreaga zonă (actuală Faleză Sud) a făcut obiectul Decretului de expropriere și demolare nr.270/1980, iar expertiza topografică întocmită de exp. Hodorca N. a stabilit faptul că, în prezent, terenul în litigiu în suprafață de aproximativ 1.200 mp este afectat de blocuri de locuințe, stradă, spații verzi, trotuare, rețele subterane de apă și canalizare; lotul nr.28 nu figurează în planurile cadastrale din anii 1936-1938 și nici în planul anexă la decretul de expropriere, potrivit situației juridice prezentate de autoritățile locale.
Pentru a reține netemeinicia acțiunii, tribunalul a constatat că reclamantul nu a făcut - potrivit art.1 lit. e din Normelea metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 - dovada deținerii imobilului de către autorii săi la momentul trecerii în proprietatea statului, deoarece actul declarativ al partajului nu poate face, prin el însuși, dovada dreptului de proprietate asupra unui bun în patrimoniul unei persoane față de terți, ci numai între copartajanți; în plus, nu există nici un alt act originar de dobândire și nici nu se coroborează cu alte probe, cu atât mai mult cu cât chiar în actul de partaj se menționează „fără titlu definitiv”, astfel că, nefăcându-se dovada existenței imobilului a cărui restituire se solicită în patrimoniul lui Măgărdici Frenkian sau în patrimoniul bunicii paterne Diruhi M. Frenkian, dreptul de proprietate nu s-a transmis nici către Frenkian I. care nu putea transmite reclamantului mai mult decât avea.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 299 și urm. C. pr. civ., solicitând obligarea Primarului M. C. la restituirea în natură a suprafețelor libere din suprafața totală de 1.400 m.p. obiect al litigiului, suprafețe determinate prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic Hodorca N., pentru suprafețele ce nu sunt libere în natură să fie obligat același pârât să acorde un imobil echivalent valoric sau să propună acordarea de despăgubiri bănești la nivelul stabilit în același raport de expertiză, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la momentul acordării efective.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală prin prisma modului de interpretare a probatoriului administrat în cauză dar și prin modalitatea de administrare a probatoriului astfel cum a fost solicitat, deoarece, potrivit înscrisurilor existente la dosar, imobilul s-a aflat în proprietatea societății Misak Frenkian și fiul.
Recurentul a învederat că numitul Misak Frenkian a avut șase copii, Magardici Frenkian, Frenkian Aram, M. Araxi, Frenkian M., Sfetescu A., Frenkian Nevrik și Frenkian A.; Aram Frenkian este moștenitorul lui Misak Frenkian așa cum rezultă din actul de partaj voluntar autentificat sub nr._/1932, iar în calitate de fiică a lui Aram Frenkian, Frenkian I. este moștenitoare a acestuia așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 59/1965.
În acest context, recurentul a amintit că, potrivit dispozițiilor art. 193 Cod Comercial anterior anului 1990 „societatea în nume colectiv încetează prin moartea, interdicțiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia din asociați, afară numai dacă nu există convențiune contrarie”; prin înseși contractul de constituire a societății Misak Frenkian din 30.05.1912, s-a stabilit ca, la moartea acționarului Misak Frenkian, comerțul să fie continuat de fiul acestuia Mâgârdici Frenkian, iar moștenitorii celui dintâi să nu poată cere partajul bunurilor și drepturilor ce li s-ar cuveni de pe urma defunctului.
În aceste condiții, recurentul a pretins că bunurile achiziționate de societate au rămas proprietatea acesteia până la decesul lui Magardici Frenkian din anul 1935, când bunurile au trecut de drept în proprietatea moștenitorilor persoane fizice; Magardici Frenkian a decedat necăsătorit și fără copii astfel că alături de mama sa (așa cum reține și instanța de fond) la moștenire vin și frații săi, deci și tatăl autoarei lor, Aram Frenkian.
În opinia recurentului dovada dreptului de proprietate a făcut-o în condițiile art. 23.1 din Norma metodologică din 07.03.2007 la Legea nr. 10/2001 în sensul că actul de partaj coroborat și cu datele din Registrul de proprietăți vol. VIII, p. 1936–1938 face dovada dreptului de proprietate cel puțin așa cum impun literele „a” și „b” din amintitele norme metodologice; rezultă deci că a făcut dovada existenței în patrimoniul autorilor lor a dreptului de proprietate asupra imobilului obiect al litigiului, potrivit ultimelor înregistrări efectuate de autoritățile locale; totodată, potrivit actului de partaj voluntar nr. 1770/18.07.1935, la data de 18.07.1935 bunul se afla încă în patrimoniul autorilor lui, aceștia dispunând asupra proprietății exclusive și folosinței lui.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent, raportat de situația de fapt reținută de instanța de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Prealabil, trebuie observat că recurentul nu a contestat soluția dată de prima instanță, excepției lipsa calități procesuale pasive a Statului R. și dispozițiile de respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu Statului R., astfel că aceste măsuri ale instanței nu fac obiectul căii de atac și, în consecință, au intrat în autoritatea de lucru judecat.
Cu privire la terenul pentru care recurentul reclamant (în calitate de concesionar al dreptului aparținând lui Frenkian I.) solicită măsuri reparatorii, trebuie arătat că acțiunea introdusă la 20.09.2010 se baza pe susținerea că, terenul în suprafață de 1.400 mp situat în C., Careul nr. 317, lot 28 a devenit proprietatea exclusivă a autorului numitei Frenkian I., numita Diruhi M. Frenkian în temeiul actului notarial autentificat sub nr.1770/18.07.1935 și transcris sub nr. 3379/1935 de Tribunalul C..
În recurs, cu caracter de noutate, s-a pretins că imobilul s-a aflat în proprietatea Societății Misak Frenkian și Fiul, comerțul acestei societăți fiind continuat, după decesul lui Misak Frenkian de fiul acestuia, Mâgârdici Frenkian; bunurile achiziționate de societate ar fi rămas proprietatea acesteia până la decesul lui Magardici Frenkian din anul 1935, când au trecut de drept în proprietatea moștenitorilor persoane fizice, adică mama și frații săi, deci și tatăl cedentei Frenkian I., Aram Frenkian.
Potrivit art. 294 C. pr. civ. (aplicabil conform art. 316 C. pr. civ. și în recurs), în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi; excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Astfel, instanța superioară este chemată să judece numai ce a judecat și prima instanță, nefiind posibile modificarea elementelor cererii de la prima instanță și nici să se formuleze cereri noi.
Controlul judiciar trebuie înțeles ca fiind ansamblul drepturilor și obligațiilor pe care le au - în cadrul unui sistem judiciar - instanțele de judecată superioară de a verifica, în condițiile și procedura prevăzută de lege, legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare lor și de a desființa acele hotărâri care sunt greșite sau de a le confirma pe cele care sunt legale și temeinice.
Revenind la prevederile art. 294 alin. 1 și art. 316 C. pr. civ., prin aceste texte este instituită regula conform căreia nici în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată (printre altele) și a cauzei.
Noțiunea de „cauză” din perspectiva dispozițiilor art. 294 C. pr. civ., se referă la „cauza dreptului – causa debendi”, înțeles ca fundamentul dreptului invocat de cel care a formulat pretenția.
Or, în fața primei instanțe, reclamantul și-a justificat calitatea de persoană îndreptățită invocând „actului notarial autentificat sub nr.1770/1935, transcris sub nr. 3379/1935 de Tribunalul C.” prin care terenul în suprafață de 1.400 mp situat în C., Careul nr. 317, lot 28 ar fi devenit proprietatea exclusivă numitei Diruhi M. Frenkian, autoarea cedentei Frenkian I.; în recurs, pentru a combate argumentarea primei instanțe, reclamantul a pretins - pentru prima oară în cauză – că imobilul s-ar fi aflat în proprietatea Societății Misak Frenkian și Fiul la a cărei desființarea trecut pe cale moștenirii în patrimoniile mamei și fraților lui Mâgârdici Frenkian.
Dar, curtea nu poate să valorifice pe calea recursului această nouă cauză (demonstrat fiind că justificarea calității de persoană îndreptățită pe împrejurarea moștenirii de către Frenkian I. a tuturor pretinșilor succesori ai lui Mâgârdici Frenkian, care ar fi primit bunul la încetarea asociatului unic unei societăți în nume colectiv este o nouă cauză), ci trebuit să soluționeze pricina în limitele cererii fixate de reclamant în fața primei instanțe.
După cum s-a subliniat și în recurs, conform „Planului cadastral al orașului C. 1936-1938” și „Registrul de proprietăți” vol. VIII, p.1506, 1936-1938, rezultă că, la numele posesorului lotului 28, se menționează „Frenchian M.&Fii” cu observația „viran”; din adresa nr._/08.12.2009 mai rezultă că zona a făcut obiectul decretului de expropriere nr. 270/1980, dar în planurile anexă ale acestuia ternul nu a putut fi identificat.
Din analiza actului de partaj din 24.10.1932 (filele 29-30, dosar tribunal) reiese că moștenitorii lui Misak Frenkian sunt cei șase copii ai acestuia, N. (Nevrik) P.-C., A. (Araxi) S.-M., M. Sfetescu, A. Lewenhak, Migherditch Frenkian și Aram Frenkian; actul de împărțeală se indică și bunurile care fac obiectul indiviziunii succesorale (respectiv 5 imobile printre care nu se regăsește și lotul 28 careul 317) adică imobilele situate în C. la adresele: Tomis nr.12, M. nr.11, O. nr.2, O. nr.8 și C. nr.25; s-a arătat că astfel drepturile lor derivând din succesiunea lui Misak Frenkian sunt „complet lichidate”.
Conform „Actului de partaj voluntar” autentificat sub nr.3379/18.07.1935 (a cărui transcriere la Grefa Tribunalului C. se găsește la filele 19-20 dosar tribunal), singurii succesori ai lui Migherditch Frenkian au fost mama sa Diruhi Frenkian și sora sa M. Sfetescu; actul indică exhaustiv întreaga avere a lui Migherditch Frenkian: o casă cu teren în C., . alte terenuri care au fost atribuite lui Diruhi Frenkian.
Printre aceste terenuri care constituie „tot restul averei rămase de pe urma defunctului Mâgârdici M. Frenkian” se numără mai multe suprafețe multe situate în zona „viile vechi” sau „la vii”, dintre care cele enumerate la pct. 7-12 fac parte din careul 317 despre care se menționează expres că sunt deținute „fără titlu definitiv” – (loturile 5, 11, 26, 28, 29 din careul 317).
De aceea, având în vedere procesul-verbal_/11.04.1947 (fila 32, dosar tribunal) în care se indică faptul că moștenitorii lui Diruhi Frenkian (decedată la 20.04.1946), faptul că nu rezultă din alte evidențe că defuncta era proprietara lotului 28 din careul 317, prima instanța corect a stabilit că reclamantul nu a făcut dovada existenței imobilului a cărui restituire se solicită în patrimoniul lui Mâgârdici Frenkian și, nici în patrimoniul bunicii paterne Diruhi M. Frenkian, astfel că dreptul de proprietate nu s-a transmis nici către moștenitoarea Frenkian I. (discuția dacă reclamanta inițială Frenkian I. avea calitatea de persoană îndreptățită în raport cu moștenitorii lui Diruhi Frenkian - N. P., A. M., Aram Frenkian, M. Sfetescu și A. M., fostă Lewenhak, fiind una ulterioară, inutilă în condițiile in care Diruhi Frenkian nu era proprietara lotului 28 careul 317).
Având în vedere disp. art. 274 C. pr. civ., potrivit cărora, partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, față de împrejurarea că recursul a fost respins și având în vedere situația că pârâții au suportat onorariul avocatului ales în sumă de 427,8 lei (chitanța ._ nr.28/.04.02.2013 – fila 18 dosar recurs) va fi obligat recurentul la plata către intimații P. M. C., C. L. C. și Municipiul C. prin Primar a acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamantul DRAGUȚ B., cu domiciliu ales la Cabinet avocat D. Daon, în C., .. 97, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 5681/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C., C. L. C. și MUNICIPIUL C. prin PRIMAR, cu sediile în ., județul C. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.F.P. C., cu sediul în . nr. 18, județul C..
Obligă recurentul către pârâții intimați la plata sumei de 427,8 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2013.
Președinte, M. G. | Judecător, Vanghelița T. | Judecător, G. L. |
Grefier, M. P. |
jud. fond. B. M.
red. dec. jud. G.L./15.04.2013
tehnoredactat gref. M.P.
2 ex./15.04.2013.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 334/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act. Decizia nr. 433/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
