Validare poprire. Decizia nr. 14/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 7138/327/2011
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr.14/C
Ședința publică din 21.01.2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - G. L.
JUDECĂTOR - M. G.
JUDECĂTOR - VANGHELIȚA T.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta terț poprit .., cu sediul în Tulcea, ., . civile nr. 96, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 26 septembrie 2012, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. G. A. S.A., cu sediul în Tulcea, ..1, ., parter, județul Tulcea și intimații debitori VAVIOV D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., . și R. NICUȘOR, cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul grefierului de ședință prin care s-a învederat că procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și urm. C. pr. civ., că recursul este declarat și motivat în termen și timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru (fila 6) și 0,15 lei timbru judiciar, că nu au fost depuse întâmpinări la dosarul cauzei și că recurenta a trimis la dosar, la data de 17.12.2012, cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C. pr. civ., după care:
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12.10.2011, B.E.J. Asociați V. I. și V. M. a solicitat, în temeiul art. 460 și urm. C. pr. civ., validarea popririi înființate în mâinile terțului poprit .. Tulcea, până la concurența sumei de 2.020,74 lei, datorată debitorului V. D..
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că la cererea creditoarei S.C. G. A. S.A. și în urma relațiilor furnizate de către I.T.M. Tulcea, la data de 27.07.2011 s-a emis adresa de înființare a popririi asupra sumelor pe care terțul poprit .. Tulcea le datorează debitorului V. D., cu titlu de drepturi salariale, înștiințându-se, totodată, și debitorul asupra acestui aspect, dar, de la data înființării popririi și până la data formulării cererii, terțul poprit nu a virat nicio sumă de bani în contul de consemnări.
Legal citată pârâta terț poprit, nu a formulat întâmpinare însă, la solicitarea instanței a arătat că pârâtul debitor a fost angajatul său pe perioadă determinată până la data de 31.12.2011, iar începând cu data de 01.02.2012 este din nou angajatul său cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Prin sentința civilă nr. 920/27.03.2012, Judecătoria Tulcea a admis cererea și a validat poprirea înființată prin adresa nr. 325/2006/27.07.2011 a B.E.J.A. V. I. și V. M. până la concurența sumei de 2.020,74 lei, obligând terțul poprit .. Tulcea să plătească reclamantei creditoare în limita acestei creanțe, suma datorată pârâtului debitor.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că S.C. G. A. S.A. a solicitat executarea silită a debitorului V. D. în temeiul contractului de credit nr._/15.04.2005, prin care s-a acordat acestuia din urmă un credit în valoare de 4.500 lei, pe o perioadă de creditare de 4 ani, de către Casa de Economii și Consemnațiuni CEC S.A. prin Sucursala Județeană Tulcea.
Prima instanță a mai arătat că, prin adresa emisă la data de 27.07.2011, în dosarul de executare nr. 325/2006, executorul judecătoresc V. I. a înfiintat poprire asupra sumelor de bani pe care debitorul le are de încasat, cu titlu de drepturi salariale, de la terțul poprit .. Tulcea, până la concurența sumei de 2.020,74 lei, adresa respectivă fiind comunicată terțului poprit la data de 29.07.2011.
Judecătoria a stabilit că terțul poprit nu s-a conformat dispoziției de înființare a popririi și, prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 460 alin. 1 C. pr. civ., organul de executare a solicitat instanței validarea popririi – o fază procedurală execuțională care se declanșează la inițiativa creditorului, debitorului sau organului de executare în cazurile în care terțul poprit nu își aduce la îndeplinire obligațiile ce îi revin potrivit art. 465 Cod procedură civilă, în termenele legale, validare ce presupune existența a două raporturi juridice, pe de o parte, unul între creditor și debitoare iar pe de altă parte, altul între terțul poprit și debitoare.
Pentru a ajunge la concluzia admiterii acțiunii, judecătoria a constatat că debitorul V. D. a avut calitatea de salariat al terțului poprit în perioada 10.03._11 în baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată nr. 158/09.03.2011, prelungit prin act adițional, iar prin contractul individual de muncă nr. 171/31.01.2012, acesta a fost angajat pe perioadă nedeterminată de către aceeași societate comercială, luând naștere astfel un raport juridic prin care terțul poprit a devenit debitorul direct al creditoarei popritoare pentru suma poprită.
Judecătoria a apreciat că validarea popririi era posibilă în cauză, având în vedere că în practica judiciară s-a statuat că și veniturile viitoare ale debitorului pot constitui obiect al popririi, soluție ce nu prejudiciază terțul poprit în condițiile în care raportul juridic direct între acesta și creditor se naște în momentul în care creanța debitorului poprit în raporturile sale cu terțul poprit devine exigibilă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel terțul poprit S.C. „P.” S.R.L. Tulcea, criticând-o ca netemeinică, cu motivarea că, în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea fără să observe că în prezent, raporturile de muncă dintre societatea apelantei și debitor au încetat și nu-i mai datorează acestuia din urmă nici o sumă de bani.
În motivarea susținerea căii de atac, s-a arătat că, pentru a se dispune validarea popririi trebuie verificată exclusiv existența titlului executoriu și existența raportului juridic valabil între debitor și terțul poprit în temeiul căruia terțul poprit datorează sume de bani debitorului, astfel că terțului poprit are calitate procesuală pasivă dacă existentă unui raport juridic obligațional între debitorul urmărit și terțul poprit.
În aceste condiții, apelanta arătat că, nu mai există un raport obligațional între terțul poprit și debitorul urmărit deoarece, prin cererea înregistrată sub nr. 43/10.04.2012, numitul V. C. a denunțat în mod unilateral contractul individual de muncă iar decizia emisă de S.C. „P.” S.R.L. atestă faptul că debitorul nu mai figurează ca angajat al terțului poprit din data de 10.04.2012, raporturile de muncă dintre cele două părți încetând în baza art. 791 din Codul muncii
Prin decizia civilă nr. 96/26.09.2012, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondat apelul reținând că a fost dovedită culpa terțului astfel că acesta datorează creditoarei suma pe care ar fi trebuit să o rețină din drepturile salariale ce îi reveneau lui V. D. începând cu 13 august 2012 conform art. 456 alin. 1 C. pr. civ.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că poprirea a fost înființată la 27.07.2011 până la concurența sumei de 2.020,74 lei, fiind comunicată adresa către terțul poprit la 29.07.2011 și, cu toate că debitorul a fost angajatul societății comerciale „P.” S.R.L. până la 10.04.2012, terțul poprit nu a procedat conform adresei de înființare, dar a făcut dovada achitării unor sume către B.E.J. V. I. dar numai la 9.12.2011, și ulterior, la 9.01 și la 9.03.2012.
Instanța de apel a considerat că nu poate afecta temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de fond faptul că, ulterior, V. D. și-a dat demisia și la 10.04.2012 a încetat contractul său de muncă la S.C. „P.” S.R.L., deoarece culpa terțului a fost dovedită și acesta datorează creditoarei suma pe care ar fi trebuit să o rețină din drepturile salariale ce îi reveneau lui V. D. începând cu 13.08.2012 conform art. 456 alin. 1 Cod pr. civilă
Împotriva acestei decizii a formulat recurs terțul poprit S.C. „P.” S.R.L. Tulcea, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 299-312 C. pr. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii .
În motivarea căii de atac, s-a arătat că, prin adresa emisă în dosarul de executare silită nr. 325/2006, executorul judecătoresc V. I. a solicitat înființarea popririi asupra salariului datorat numitului V. D. până la concurența sumei de 2020,74 lei și, drept urmare, s-a procedat la virarea în contul indicat de executor a sumelor de 300 lei conform O.P. IB nr._, 150 lei conform O.P. IB nr._ și 150 lei conform O.P. IB nr._.
În critica deciziei recurate s-a învederat că, dând o interpretare greșită a dispozițiilor legale, atât instanța de fond cât și instanța de apel au dat curs solicitării executorului judecătoresc și au procedat la validarea popririi fără a observa că, în raport de finalitatea procedurii de validare a popririi, în sensul obligării terțului poprit la plata direct către creditor a sumei datorate de debitor conform titlului executor, se impunea verificarea dacă acest nou raport juridic se poate naște, inclusiv sub aspectul calității actuale de debitor față de debitorul inițial a celui indicat ca fiind terț poprit; or, din interpretarea logică și gramaticală a celor enunțate rezultă că ceea ce are de verificat instanța învestită cu cererea de validare a popririi este situația dacă terțul poprit datorează sume de bani debitorului la momentul la care face o asemenea analiză, iar nu la momentul la care a fost înființată poprirea.
În opinia recurentei, inexistența unui raport juridic obligațional între debitorul inițial și terțul poprit nu este în concordanță cu dispozițiile art. 460 pct. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora în situația când sumele sunt datorate periodic, pentru sumele scadente în viitor validarea își produce efectele numai la data când sumele devin scadente; în acest context, recurenta apreciază că obligarea sa la plata unei sume de bani, care nu-i incumbă, în condițiile inexistenței calității actuale de debitor față de debitorul inițial, reprezintă o încălcare a drepturilor protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis cu consecința modificării deciziei recurate în sensul că admiterii apelului, schimbării în parte sentința apelată și validării popririi pentru suma de 603,30 lei.
Astfel, printr-o adresă din 27.07.2011, B.E.J. Asociați V. I. și V. M. a solicitat recurentei poprirea sumei de 2020,74 lei din veniturile numitului V. D.; a fost înștiințat terțul poprit că, dacă în termen de 15 zile nu va proceda la consemnarea sumelor pe seama biroului executorului judecătoresc se va proceda la validarea popririi până la concurența sumei datorate; adresa de înființare a popririi a fost comunicată S.C. „P.” S.R.L prin afișare, la 29.07.2011.
Mai trebuie arătat că numitul V. D. a fost salariatul S.C. „P.” S.R.L în perioada 10.03.2011 – 31.12.2011 în funcția de manipulant mărfuri având un salariu brut de 670 lei; la 01.02.2012, V. D. a fost reangajat la societate până la data de 10.04.2012 (când salariatul și-a dat demisia de la locul de muncă) având salariul brut de 700 lei lunar.
După cum a rezultat din probatoriul administrat de către terțul poprit în apel, acesta s-a procedat la virarea în contul indicat de executor a sumelor de 300 lei conform O.P. IB nr._, de 150 lei conform O.P. IB nr._ și de 150 lei conform O.P. IB nr._.
În aceste condiții, hotărârile instanțelor de fond - care au admis cererea de validare pentru întreaga sumă, fără a lua în considerare plățile efectuate de societatea comercială în 13.12.2011, 13.01.2012 și 12.03.2012 și fără a acorda relevanța corespunzătoare împrejurării că sumele datorate de terț debitorului urmărit au natura unor venituri salariale - sunt nelegale și trebuie reformate.
Astfel, conform art. 452 al.1 C. pr. civ. sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente; conform art. 456 C. pr. civ., efectul principal al înființării popririi este stabilirea interdicției terțului poprit de a plăti sumele datorate sau pe care le va datora în viitor (art. 454 al.2) și - în maxim 15 zile de la comunicarea popririi, respectiv de la scadența sumelor de bani datorate în viitor -, să consemneze suma pe numele biroului executorului judecătoresc care face executarea silită.
Specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale care, în principal, presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit. Operațiunea implică, de asemenea, existența a două operațiuni juridice distincte: prima între creditor și debitorul său și a doua între debitorul urmărit și terțul poprit; pe calea popririi se naște un al treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit, în conținutul căruia intră obligații diferite de cele ale debitorului urmărit.
În aceste condiții, dacă creditorul popritor ca titular al unui titlu executoriu face dovada celor două raporturi juridice inițiale, sumele datorate de terț debitorului urmărit se vor indisponibiliza în măsura necesară pentru realizarea dreptului creditorului și, dacă în ciuda interdicției de plată, terțul plătește totuși sumele datorate de el debitorului urmărit, se poate cere validarea.
Validarea constă în verificarea și confirmarea popririi printr-o hotărâre judecătorească care constituie titlu executoriu pentru creditorul popritor față de terțul poprit care devine debitorul direct al creditorului popritor.
Soluționarea cererii de validare presupune verificarea raporturilor juridice dintre creditor și debitor, respectiv între debitor și terțul poprit; cercetarea acestui raport din perspectiva caracterului cert, lichid și exigibil al creanței debitorului față de terț presupune admisibilitatea oricărui mijloc de probă permis de lege, atât din partea creditorului urmăritor cât și din partea terțului poprit prin care acesta intenționează să reducă sau să anihileze creanțe ce se execută.
De aceea, trebuie admis că, în fața instanței de validare, se poartă adevărata dezbatere privind existența, întinderea și ajungerea la termen a obligației terțului față de debitorul urmărit; aceasta pentru că, deși prin poprire nu se urmărește decât ducerea la îndeplinire a unui titlu executoriu, în fapt, în procedura validării, terțul se poate apăra ca și cum s-ar judeca numai cu creditorul său (debitorul urmărit) invocând inexistența debitului, reducerea sau stingerea acestuia.
Acest proces tripartit trebuie privit și din perspectiva efectelor validării popririi: terțul va fi obligat să plătească creditorului suma datorată de debitorul urmărit, dându-se naștere unui al treilea raport juridic prin care terțul poprit devine debitorul direct al creditorului popritor.
Acest transfer judiciar este de fapt o cesiune (o cesiune execuțională), o transmisiune de drepturi de creanță ce se produce prin efectul legii.
Efectele acestui veritabil contract judiciar se produc însă numai din condițiile speciale de admisibilitate a acestui act juridic creat prin mijlocirea judecătorului, dintre care, cea mai importantă este aceea că se creează un contract judiciar doar în domeniul și materia în care este permis părților să tranzacționeze.
Or, art. 460 C. pr. civ. conduce la modificarea raporturilor juridice dintre debitorul urmărit și terțul poprit (de fapt, nașterea unuia nou) exclusiv sub aspectul creditorului din raportul obligațional, cesiunea de creanță rezultând aici nu din convenția părților (ca în dreptul comun, conform art. 1391 C. civil), ci prin efectul legii.
Această unică diferență nu schimbă cu nimic efectele cesiunii de creanță: din momentul realizării contractului judiciar (validarea popririi), creanța se transferă către creditorul urmăritor (cesionarul judiciar), cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului judiciar (debitorul urmărit); astfel, cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i toate drepturile, iar creanța rămâne neschimbată, în sensul că își păstrează natura sau garanțiile care o însoțeau.
Trebuie observat că, din cele două raporturi juridice, recurenta contestă existența legăturii juridice dintre ea și V. D. și, apoi, întinderea dreptului creditorului învederând că, până la validarea irevocabilă a plătit sume totalizând 600 lei.
Aici se impune revenirea la situația concretă a părților, relevantă în pricină fiind natura juridică a datoriei pe care S.C. „P.” S.R.L o avea față de V. D., respectiv plata lunară a unor sume cu titlu de venit din muncă în sumă de 670 lei brut, 510 lei net în perioada 10.03 – 31.12.2011 și 700 lei brut, 530 lei net în perioada 01.02 -10.04.2012.
Or, potrivit art. 409 alin. 1 lit. b C. pr. civ., salariile și alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii decât cele privind sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii.
De aceea, în perioada în care V. D. a fost salariatul ., chiar dacă această societate și-ar fi respectat obligația de a indisponibiliza sumele datorate de salariatul său, tot ar fi trebuit să plătească acestuia 2/3 din venitul lunar net și, în nici un caz, nu-l putea lipsi de o sursă esențială de câștigare a mijloacelor de subzistență.
Aceasta înseamnă că recurenta ar fi trebuit să consemneze pe seama B.E.J. Asociați V. I. și V. M. sumele datorate lui V. D. în perioada 01.08 (pentru că adresa de înființare a popririi a fost comunicată la 29.07.2011) – 31.12.2011 (data primei încetări a raporturilor de muncă) și apoi în perioada 01.02-10.04.2012.
Din perspectiva acestei a doua perioade de existență a raporturilor de muncă între terțul poprit și debitorul urmărit, trebuie subliniat că obligația inițială a . rămâne în vigoare și după reangajare, atât timp cât, în ipoteza schimbării locului de muncă, poprirea legal înființată impune aceleași obligații și unității la care se găsește noul loc de muncă al debitorului (art. 455 al.1 – text care a fortiori se aplică și în cazul reangajării debitorului urmărit).
Aceasta și pentru că o poprire produce efecte chiar dacă la momentul înființării terțul nu era dator debitorului urmărit, terțul apărând ca un datornic eventual.
Soluția se datorează și reglementării legale care include ca obiect al popririi și veniturile viitoare ale debitorului care, în baza art. 1718 Cod civil, răspunde cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare ele constituind gajul general și comun al creditorilor.
De aceea, ori de câte ori terțul poprit va deveni debitor al datornicului urmărit, aceste raporturi ale sale cu terțul, unite cu raporturile dintre creditor și debitorul inițial vor naște obligația în sarcina terțului ca, la momentul exigibilității creanței debitorului urmărit, terțului să-i incumbe toate obligațiile generate de înființarea popririi (indisponibilizare, consemnare etc.).
Față de acestea, având în vedere salariul net obținut de V. D. în perioada 01.08-31.12.2011 de 510 lei lunar și cota maximă de urmărire stabilită de art. 409 al.1 lit. b) Cod procedură civilă de 1/3, reiese că S.C. „P.” S.R.L trebuia să consemneze pe seama biroului executorului judecătoresc suma de 850 lei; pentru perioada 01.02._12, când V. D. s-a reangajat pentru un venit net de 530 lei recurenta nu putea plăti acestuia o sumă totală de 353,3 lei..
Cum, din suma totală de 1203,3 lei, recurenta a consemnat suma de 600 lei, reiese că doar pentru 603,3 lei se poate reține obligația acesteia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce trebuia de fapt să indisponibilizeze conform art. 456 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta terț poprit .., cu sediul în Tulcea, ., ., . civile nr. 96, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 26 septembrie 2012, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. G. A. S.A., cu sediul în Tulcea, ..1, ., parter, județul Tulcea și intimații debitori VAVIOV D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., . și R. NICUȘOR, cu domiciliul în Tulcea, ., ., ..
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul, schimbă în parte sentința apelată și validează poprirea pentru suma de 603,30 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. L. M. G. VANGHELIȚA T.
Grefier,
A. B.
jud.fond I.S.
jud. apel L.D.P.; V.M.
red. dec. jud. G.L. 13.03.2013
dact. gref. M.C. 03.04.2013/3 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 375/2013. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 334/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
