Legea 10/2001. Decizia nr. 155/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 6808/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/C
Ședința publică din 11 martie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți T. S., cu domiciliul în Con stanța, ., T. D.-G., cu domiciliul în C., ., ., . și T. (S.) S., cu domiciliul în C., ., ., . civile nr. 6380, pronunțată de Tribunalul C. la data de 27 noiembrie 2012, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., ambii cu sediul în C., ., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți, avocat C. M.-A., în baza împuternicirii avocațiale ._ din 11.03.2013 pe care o depune la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen; motivele de recurs au fost comunicate intimaților pârâți; recursul este scutit conform legii de plata timbrajului; intimații pârâți au depus la dosar (fila 13) întâmpinare, care a fost comunicată recurentului reclamant T. S. la data de 04.03.2013; după care:
Apărătorul recurenților reclamanți – cu privire la înscrisurile de care înțelege să se folosească - în raport și de cele prezentate de intimații pârâți prin întâmpinare, se referă la adresa emisă de Serviciul Juridic din cadrul Direcției Administrație Publică Locală a Primăriei M. C. sub nr._ din 20.11.2007, aflată în copie la fila 80 dosar fond, către S.C. cadastru Consulting S.R.L. C., precum și următoarele înscrisuri și, în raport de acestea, solicită instanței să pună în vedere entității locale să depună la dosar raportul de expertiză despre care s-a făcut vorbire prin adresa menționată. Solicită, totodată, să se dispună emiterea unei adrese către Primăria M. C. pentru a preciza categoria de folosință a imobilului în litigiu.
Instanța, deliberând, respinge cererea de suplimentare a probatoriului, întrucât înscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt relevante pentru dezlegarea pricinii.
Întrebat fiind, apărătorul recurenților reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurenților reclamanți, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii recurate și, admițând cererea de repunere în termenul de atacare a Dispoziției nr. 3493 din 02 iunie 2009 a Primarului M. C., să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul C..
Face un scurt istoric al speței.
Învederează că, în condițiile în care rezultă chiar din acte aparența că terenul restituit în natură este din aceeași categorie de folosință ca și înaintea exproprierii – respectiv teren construibil -, nu li se poate imputa o atitudine pasivă în ceea ce privește aflarea adevăratei categorii de folosință a acestuia.
Mai mult, consideră că se poate aprecia că emitentul dispoziției de restituire în natură a procedat la inducerea reclamanților în eroare, predându-le un teren care, în realitate, nu se află în categoria de folosință prevăzută în acte și nu reprezintă o reală despăgubire în natură potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Face precizarea că va solicita pe cale separată acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții T. S., T. D.-G. și T. S. au chemat în judecată pe pârâtul P. M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună repunerea în termenul de contestare a dispoziției nr. 3493/02.06.2009 emisă de pârât și anularea parțială a acestei dispoziții, cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 207,51 mp, situat în C., .. 89.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că autorii lor au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilului situat la adresa menționată, compus din teren în suprafață de 300 mp și construcția situată pe acesta. Prin Decretul de expropriere nr. 248/1984, imobilul a trecut în proprietatea statului, fiind ulterior ocupat în parte de un .>
Au mai susținut reclamanții că prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea în natură a terenului de 207,51 mp, iar pentru diferența de 92,49 mp s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de contestație, reclamanții au precizat că la începutul lunii aprilie 2012 au început demersurile în vederea edificării unei locuințe pe terenul restituit în natură, formulând în acest sens o cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism. Întrucât prin certificatul de urbanism nr. 1199/16.05.2012 au aflat că terenul restituit nu poate fi utilizat în vederea construirii unei locuințe tip D+P+1E, odată cu . act administrativ a intervenit motivul de anulare parțială a dispoziției de restituire, fiind evident că terenul nu putea fi folosit în scopul în care era utilizat anterior exproprierii.
Au mai subliniat reclamanții că nu au studii de specialitate pentru a fi putut aprecia situația terenului la momentul punerii în posesie, astfel că aparența posibilității de a construi reprezintă împrejurarea obiectivă, mai presus de voința lor, care i-a împiedicat să formuleze în termen contestația.
Asupra fondului contestației, au învederat reclamanții că dispoziția nr. 3493/02.06.2009 este lovită de nulitate absolută parțială, în ceea ce privește măsura restituirii în natură a terenului în suprafață de 207,51 mp, pentru motivul că obiectul acestei restituiri îl reprezintă un imobil impropriu retrocedării.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri:dispoziția nr. 3493/02.06.2009 emisă de P. M. C., proces-verbal de predare-primire nr._/04.06.2009, plan de situație al imobilului, certificat de urbanism nr. 1199/16.05.2012, încheiere de întabulare nr._/17.12.2009.
În apărare, pârâtul nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar întreaga documentație pe baza căreia a emis dispoziția contestată.
La termenul din 20.11.2012, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației, urmând a analiza cu prioritate condițiile în care reclamanții justifică depășirea evidentă a termenului de contestație, solicitând, pe cale de consecință, repunerea în termen.
Soluționând excepția invocată din oficiu a tardivității formulării contestației și a repunerii în termen a contestației solicitată de către reclamanți, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 6380 din 27.11.2012.
A fost respinsă cererea de repunere în termen a contestației ca nefondată.
A fost admisă excepția tardivității formulării contestației, invocată din oficiu.
A fost respinsă contestația formulat de către reclamanții T. S., T. D. G. și T. S. în contradictoriu cu M. C. prin Primar și P. M. C., împotriva dispoziției nr. 3493 din 02.06.2009 emisă de către P. M. C., ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că dispoziția contestată a fost emisă la data de 01.06.2009, dar nu a fost contestată, fapt pentru care la data de 04.06.2009 s-a realizat predarea-primirea imobilului restituit în natură, iar prin încheierea cu nr._ din 17.12.2009 pronunțată de O.C.P.I. C. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților.
Reclamanții au recunoscut că nu au formulat contestația în termen, dar au solicitat repunerea în termen cu motivarea că nu au avut posibilitatea obiectivă de a cunoaște motivul de nulitate parțială a dispoziției, până la comunicarea certificatului de urbanism.
Conform certificatului de urbanism nr. 1199 din 16.05.2012 s-a stabilit că terenul în suprafață de 207,51 mp deținut de reclamanți nu poate fi utilizat în scopul construirii unei locuințe tip D+P+1E, întrucât aceasta ar presupune modificarea planului urbanistic zonal.
Data comunicării acestui certificat de urbanism a fost apreciată de către reclamanți ca fiind cea la care a apărut interesul contestării dispoziției, cu motivarea că scopul reparatoriu al Legii 10/2001 nu a fost atins.
Instanța de fond a reținut că reclamanții nu au făcut dovada existenței unei împiedicări mai presus de voința lor, pentru a fi repuși în termenul de formulare a contestației împotriva dispoziției nr. 3493 din 02.06.2009 emisă de P. M. C..
Prin urmare, contestația a fost tardiv formulată.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 6380 din 17.11.2012 au formulat recurs reclamanții T. S., T. D. G. și T. S., ca fiind nelegală și netemeinică.
Critica sentinței se referă la repunerea în termen a contestației și la respingerea contestației ca fiind tardiv formulată.
Privitor la primul motiv, recurenții susțin că odată cu comunicarea certificatului de urbanism a apărut dreptul lor de a contesta dispoziția mai sus menționată, cu motivarea că scopul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 nu a fost atins ca urmare a restituirii imobilului în natură, fapt pentru care în baza art. 103 al.2 Cod procedură civilă au solicitat repunerea în termen.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins contestația ca fiind tardiv formulată.
Susțin că emitentul dispoziției de restituire în natură a procedat la inducerea în eroare, predându-le un teren care nu se află în categoria de folosință prevăzută în acte și nu reprezintă o reală despăgubire în natură, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, iar dreptul de a contesta dispoziția a început să curgă de la comunicarea certificatului de urbanism.
Pentru cele relatate au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, admiterea cererii de repunere în termen și trimiterea cauzei pentru soluționarea fondului la Tribunalul C..
Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
În baza art. 22 din legea 10/2001 reclamanții au formulat notificarea înregistrată la Primăria C. sub nr._ din 13.07.2001, în baza căreia au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 300 mp și construcție, situat în C., .. 89, județul C..
În baza art. 25 al.(1) din Legea nr. 10/2001 P. M. C. a emis dispoziția nr. 3493 din 02.06.2009, prin care a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în C., .. 98, compus din teren în suprafață de 207,51 mp (S1+S2+S5+S6) conform planului anexă.
Conform procesului-verbal de predare-primire încheiat la data de 04.06.2009 reclamanții au fost puși în posesie cu terenul în suprafață de 207,51 mp situat în C., .. 98, județul C..
Ulterior prin încheierea nr._ din 17.12.2009 pronunțată de O.C.P.I. C. a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea recurenților.
Potrivit art. 26 al.3 din legea 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speță, dispoziția a fost emisă la data de 02.06.2009 a fost atacată la data de 11.06.2012, după expirarea termenului prevăzut de lege, fapt recunoscut de către reclamanți.
Cu toate acestea reclamanții au solicitat repunerea în termen, cu motivarea că nu au avut cunoștință că terenul restituit nu poate fi utilizat pentru construirea unei locuințe, întrucât aceasta presupune modificarea planului de urbanism zonal.
Recurenții consideră că dreptul lor de a contesta dispoziția a apărut de la data comunicării certificatului de urbanism, fapt pentru care au solicitat repunerea în termen.
Potrivit art. 103 al.1 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, în cel din urmă caz, actul de procedură trebuie îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen în care trebuie arătate și motivele împiedicării.
Împrejurarea invocată de recurenți că s-au aflat în eroare cu privire la încadrarea terenului în categoria de folosință nu constituie o împrejurare mai presus de voința lor, întrucât această eroare este rezultatul propriei conduite caracterizată prin pasivitate și lipsa oricărui demers în vederea identificării situației juridice concrete a terenului restituit în natură.
Cerința legală pentru admiterea cererii de repunere în termen este condiționată de existența unei împiedicări în respectarea termenului determinată de o împrejurare mai presus de voința recurenților.
O asemenea situație, cât timp reprezentarea falsă a realității nu a fost indusă de către emitentul dispoziției de restituire, nu poate fi reținută ca motiv întemeiat pentru admiterea cererii de repunere în termenul de contestare a dispoziției.
Nefondată este susținerea recurenților conform cu care imobilul a fost intabulat cu regim de curți-construcții și au avut convingerea că terenul este apt construirii, întrucât încheierea de intabulare nu determină regimul tehnic al imobilului.
Prin urmare, nefiind îndeplinită cerința legală prevăzută de art. 103 Cod procedură civilă pentru repunerea în termen, se constată că, contestația formulată împotriva dispoziției nr. 3493 din 02.06.2009, emisă de P. municipiului C., a fost tardiv formulată, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenții reclamanți T. S., cu domiciliul în Con stanța, ., T. D.-G., cu domiciliul în C., ., ., .>T. (S.) S., cu domiciliul în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6380, pronunțată de Tribunalul C. la data de 27 noiembrie 2012, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., ambii cu sediul în C., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. G. VANGHELIȚA T. G. L.
Grefier,
A. B.
Jud.fond A.C.
Red.dec.jud.V.T. 27.03.2013
Dact.gref.M.C. 03.04.2013/2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 365/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
