Legea 10/2001. Decizia nr. 422/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

S-a admis acțiunea formulată de reclamanții T. G. - R., T. G. M., D. C. L. și D. V.-M.-I. în contradictoriu cu pârâtele . SA șiM. C. PRIN PRIMAR.

A fost obligată pârâta . SA să restituie în natură imobilul-construcție Vila 19 (fosta Vila F.) tip D+P+2 compusă din 7 camere și dependințe (suprafața construită de 138,11 mp) situat în Stațiunea M., județul C., astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză din 2.09.2010 de către expert C. C..

A fost obligat pârâtul M. C. prin Primar să restituie în natură imobilul-teren în suprafață de 439,64 mp reprezentând figura notată cu punctele ABCDGF situat în Stațiunea M., județul C., astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză din 2.09.2010 de către expert C. C..

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții T. G.-R., T. G. M., D. C. L. și D. V.-M.-I. în contradictoriu cu pârâta . fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta . este unitatea deținătoare a imobilului, construcție Vila 19, construcție care a ieșit din patrimoniul său în anul 1995, dată al cre unitatea s-a divizat și s-a înființat prin divizare . SA, unitate nou creată care a luat în patrimoniul său construcția – Vila 19.

Prin urmare, . este unitate deținătoare și nu are calitate procesuală pasivă de a sta în proces.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/4.12.1933 numita I. F. a cumparat de la numitul D. T. terenul in suprafața de 436,22 mp ( lotul 8 careul 34) situat in parcul de parcelare si sistematizare a plajei M..

Terenul figureaza în registrul de terenuri cu nr. 61/1935, pe numele F. Gral M. I. Pe acest teren a fost edificata o construcție proprietatea Feliciei Gh M I.. Pe acest teren este edificată o construcție, tip vila cu 6 camere si dependinte potrivit adresei nr._/2001- registrul rol vechi din anul 1942 si ulterior cu 20 de camere, asa cum rezulta din „tabloul de situația vilelor si hotelurilor din stațiunea M. la nivelul anilor 1948-1949” pe numele lui M. I..

In baza Decretului nr. 92/1950 imobilul a fost trecut in proprietatea statului, acesta fiind consemnat in anexa cu lista imobilelor naționalizate la poziția nr. 3686, proprietar I. M..

Dupa decesul soților I. M. ( 14.11.1961) si I. F. (8.11.1963) succesorii acestora au fost D. V. F. si I. Eglandina S., conform certificatului de moștenitor nr. 35/9.12.1998. de pe urma celor două au rămas ca moștenitori reclamanții din cauza de față, și anume: T. G. R., Terpodei G. M. de pe urma numitei I. Eglandina S. potrivit certificatului de moștenitor nr. 66/2007, iar reclamanții D. C. L. si D. V. M. I. de pe urma numitei D. V. F. conform certificatului de moștenitor nr. 22/2012.

În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamantele au demarat procedura administrativă, notificând după cum urmează:

- cu adresa nr. 147/2001 . SA;

- cu adresa nr. 148/2001 Ministerului Turismului ;

- cu adresa nr. 798/2011 - A..

Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că imobilul a fost preluat în mod abuziv și că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de legea specială pentru acest imobil.

A reținut că susținerea pârâtului M. C. – potrivit căreia notificarea este tardiv formulată este neîntemeiată – întrucât a fost formulată în termenul prevăzut de lege la una din unitățile ce aveau calitatea de unitate deținătoare – dar acestea nu au redirecționat cererea către M. C., care era deținătoarea terenului.

Prin urmare, notificarea adresată Municipiului C. a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce privește susținerea pârâtei . SA, potrivit căreia există autoritate de lucru judecat cu privire la construcție și că unitatea deținătoare este Ministerul Turismului, instanța de fond a apreciat că este nefondată, întrucât prin decizia nr. 3/2001 pârâta a respins notificarea privind restituirea în natură a construcției, decizie care a fost anulată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 76/2002 a Curții de Apel C..

Odată anulată decizia – notificarea nr. 147/2001 – adresată societății pârâte, este în continuare nesoluționată.

Faptul că prin sentința civilă nr. 534/2007 a Tribunalului C. a fost anulat Ordinul Ministerului Turismului de redirecționare a notificării către . SA și a fost obligat Ministerul Turismului să soluționeze notificarea nu are relevanță în prezenta cauză.

Astfel cum a reținut instanța de control judiciar, nu există identitate de părți între acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ și cea de față, obiect și cauză.

Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru impunerea efectului autorității de lucru judecat – atâta timp cât notificarea nr. 147/2001 este în continuare nesoluționată și sentința civilă nr. 534/2007 privește o altă notificare, cea cu nr. 798/2002.

În urma administrării probelor (expertiză, înscrisuri) s-a reținut că unitatea deținătoare a terenului în suprafață de 439,64 mp este M. C. și cea cu privire la Vila 19 (fosta Vila F.) este pârâta . SA.

S-a apreciat faptul că privitor la construcție sunt incidente dispozițiile art.21 alin 1 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 61 alin 2 din HG 250/2007 – fapt pentru care pârâta . fost obligată să restituie reclamantului construcția Vila 19.

În baza acelorași dispoziții legale a fost obligat pârâtul M. C. prin Primar să restituie reclamanților terenul în suprafață de 439,64 mp.

În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 2036 din 23 aprilie 2009 au declarat recurs părțile din proces, ca fiind nelegală și netemeinică.

Recursul declarat de pârâta . SA.

Motivează recursul arătând că instanța de fond a încălcat prevederile art. 315 C.pr.civ., pe cele ale art. 163 C.pr.civ. și de asemenea, pe cele ale art. 22 și 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001 cu privire la faptul că reclamanții au atacat dispoziția nr. 174 din 24 iulie 2006 – prin care a fost respinsă ca fiind tardiv formulată notificarea cu nr. 174 din 24 iulie 2006.

Prin decizia nr. 245/C din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. au fost admise recursurile reclamanților și cel al pârâtului M. C. prin Primar.

Pe cale de consecință, instanța de rejudecare a fost investită cu excepția conținută în motivele de recurs – dacă notificarea cu nr. 174 din 24 iulie 2006 a fost depusă în termenul legal.

Instanța de rejudecare nu s-a pronunțat cu privire la notificarea cu nr. 174 din 24 iulie 2006 adresată Primarului Municipiului C..

De asemenea a omis să pună în discuție faptul că reclamanții au atacat dispoziția Primarului Municipiului C. cu nr. 7959 din 11 noiembrie 2009, dispoziție prin care notificarea cu nr. 174 din 24 iulie 2006 a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, cauza fiind înregistrată sub nr. 13._ pe rolul Tribunalului C.. Instanța de rejudecare a motivat ca i cum a înlăturat pe cale incidentă această dispoziție a Primarului, deși nu a pus în discuție o eventuală excepție de nulitate a acestui act.

A fost atrasă atenția asupra acestui aspect prin notele de concluzii prin care au solicitat repunerea pe rol a cauzei, dar instanța de rejudecare a ignorat problema juridică amendată.

În ipoteza repunerii pe rol, au solicitat și analizarea incidenței litispendenței reglementată de art. 163 C.pr.civ., întrucât M. C. prin Primar este chemat în judecată în două cauze de aceiași reclamanți pentru același obiect juridic material (acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 având ca obiect restituire teren și construcție).

În prezenta cauză, reclamantele au solicitat restituirea terenului, prin urmare, dacă se are în vedere argumentul potrivit căruia au atacat Dispoziția primarului nr. 7959 din 11 noiembrie 2009 numai în ceea ce privește terenul – tot sunt incidente dispozițiile art. 163 C.pr.civ. privitoare la litispendență.

Chiar dacă instanța a reținut că cererea de repunere pe rol era nefondată, ea era ținută de problema litispendenței – întrucât a fost invocată prin întâmpinarea din 22 iunie 2009.

Această problemă a rămas nesoluționată la instanța de fond, cât și cea de recurs.

În motivarea acesteia au următoarele date:

-un act emis în baza legii nr. 10/2001 prin care o notificare a fost respinsă ca tardiv formulată, conform dispoziției Primarului cu nr. 7959 din 11 noiembrie 2009;

-această dispoziție a fost atacată în justiție dar nu a fost anulată

-în paralel – o hotărâre a unei instanțe o lipsește de consecințe juridice fără să fi fost investită în acest sens, potrivit legii.

Mai precizează că nici dezlegarea dată raportului dintre sentința civilă nr. 534 din 3 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul C. și prezenta cauză nu este legală. A fost înlăturată apărarea recurentei cu motivarea că notificarea adresată . SA sub nr. 147 din 11 noiembrie 2001 nu este încă soluționată.

Instanța de rejudecare s-a referit la faptul că decizia nr. 3/2001 emisă de recurentă prin care a fost respinsă notificarea reclamanților, a fost desființată prin decizia civilă 76/2002 a Curții de Apel C. și pe cale de consecință a rămas în sarcina sa să soluționeze această notificare – argument cu care nu este de acord recurenta.

Recurgând la acest argument, instanța de rejudecare a elucidat problema de drept referitoare la efectele deciziei civile nr. 534 din 3 februarie 2007 a Tribunalului C., și anume în ce măsură dispozitivul și considerentele le sunt opozabile reclamantelor care nu au luat parte la judecată.

Reclamantele, contrar opiniei recurentei, susțin că această hotărâre nu le este opozabilă.

Recurenta susține că având în vedere considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 534 din 2 martie 2007 pronunțată de Tribunalul C. nu are calitate procesuală pasivă de a sta în proces.

Pe fondul cauzei, recurenta susține că art. 27 în forma inițială cât și în forma actuală art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu conține distincții cu privire la:

-problema privatizării unității deținătoare;

-data de referință în funcție de care instanța apreciază aplicarea textului ș data, în funcție de care se apreciază dacă unitatea deținătoare este privatizată.

Instanța de rejudecare s-a raportat doar la prevederile art. 21 alin 1 (în forma actuală) considerând că interpretarea dată prin decizia de casare este singura posibilă.

A ignorat faptul că prin decizia de casare nu s-a stabilit dacă terenul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu valabil.

Instanța de rejudecare a stabilit că terenul a fost preluat cu titlu valabil, conform Decretului nr.92/1950.

Prin urmare, instanța de fond trebuia să stabilească raportul dintre dispozițiile art. 21 și cele ale art. 29 din Legea nr. 10/2001 cu referire la Decizia Curții Constituționale 830/2008.

În opinia recurentei, textul art. 29 este derogatoriu de la art. 21 – pentru că nu are în vedere situația particulară a societății comerciale integral privatizată și în același timp – proprietate privată dobândită cu bună credință este în mod egal ocrotită de lege.

Buna credință a fost invocată ca mijloc de paralizare a oricărei acțiuni îndreptată împotriva recurentei și care are ca obiect restituirea în natură a imobilului litigios.

Instanța de fond nu a răspuns acestui argument.

Soluția instanței de fond cu privire la restituirea în natură a imobilului este de natură să încalce principiul securității raporturilor juridice civile născute din procesul de privatizare.

În atare situație terenul dobândit de recurentă este protejat de prevederile art. 1 din primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru cele relatate, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Recursul declarat de pârâtul M. C. prin Primar.

Critica sentinței se referă la tardivitatea notificării formulată de către reclamantă.

Precizează că notificarea cu nr. 174 le-a fost transmisă la data de 24 iulie 2006, fapt pentru care trebuia respinsă ca fiind tardiv formulată.

Această notificare a fost soluționată de Primarul Municipiului C. prin respingere – conform Dispoziției nr. 7959 din 11 noiembrie 2009.

Această dispoziție a fost atacată în instanță – în prezent formând dosarul nr._/118/2009 – suspendat conform art. 244 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu.

Instanța de fond a analizat doar în parte susținerile, nedispunând nimic cu privire la situația că respectiva notificare – dacă se consideră că ar fi fost formulată în termen a și fost soluționată prin dispoziție, astfel că această instanță nu se mai putea considera investită cu o cerere de restituire a terenului, pentru situația în care notificarea nu ar fi fost soluționată.

În atare situație, în concluziile scrise a solicitat repunerea pe rol a dosarului – în vederea discutării chestiunilor procesuale legate de existența dosarului nr._/118/2009 al Tribunalului C. și necesitatea suspendării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._/118/2009, cerere care nu a fost analizată.

Față de cele menționate, recurentul a solicitat să se constate că în mod nelegal instanța de fond s-a considerat investită cu cererea de restituire a terenului, cât timp această cerere fusese deja soluționată pe cale administrativă și mai mult, această dispoziție a fost contestată în instanță.

Critica soluției se referă la întinderea suprafeței de teren care a fost restituită prin sentința recurată .

Conform acestei sentințe, s-a dispus în mod greșit restituirea întregii suprafețe de 439,64 mp în timp ce o parte din acest teren este afectat de utilități (alei, căi de acces, spațiu verde).

Instanța de fond putea să dispună restituirea a 259,75 mp – dat fiind cele relatate.

Pentru cele menționate, recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au demarat procedura administrativă, solicitând restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție Vila 19- conform notificării nr. 147 din 11 iunie 2001, nr. 798 din 10 august 2001 și nr. 148 din 11 iunie 2001 – adresate recurentei, A. și respectiv Ministerului Turismului.

În completarea acestor notificări, în anul 2006 la data de 24 iulie, autoarele reclamantelor s-au adresat Primăriei Municipiului C. – solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 436 mp și 22 cm, situat în M., județul C., pe care se află edificată construcția „Vila 10”.

Reiterarea acestei cereri în anul 2006 nu lipsește de efecte juridice notificările anterioare, întrucât potrivit dispozițiilor art. 22 din gl 10/2001 republicat care prevăd că „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice a respectării termenului prevăzut la alin 1, chiar dacă a fost adresată altei autorități decât cea care deține imobilul.

Prin urmare, notificarea trebuia direcționată la unitatea care deține imobilul, în speță municipiul C., cu privire la restituirea terenului.

În atare situație, în mod corect instanța de rejudecare a reținut că notificarea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, de 12 luni (14 februarie 2001 – când legea a intrat în vigoare – 14 februarie 2002).

Cu alte cuvinte, culpa aparține unității căreia i s-au adresat cu notificare autoarele reclamantelor și aceasta nu a înaintat-o Primarului Municipiului C..

Nedând curs notificării cu privire la restituirea imobilului în litigiu atât recurenta . SA cât și celelalte unități deținătoare, reclamantele în anul 2006 s-au adresat Primarului Municipiului C. pentru restituirea terenului în litigiu, având în vedere totodată că nu au direcționat notificarea către municipiul C..

În această situație, reclamantele s-au adresat instanței de fond în contradictoriu cu M. C. și . SA, pentru restituirea imobilului în litigiu compus din teren în suprafață de 436,22 mp aflat în patrimoniul Municipiului C. și construcție aflată în patrimoniul celeilalte entități deținătoare.

Procedând la soluționarea cauzei și reținând că reclamanții s-au adresat în termen Municipiului C., instanța de fond nu a încălcat prevederile art. 315 C.pr.civ., cât și pe cele ale art. 163 cod civil și de asemenea ale art. 22 și 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum susține recurenta.

De altfel, instanța de fond a fost investită cu cererea de restituire a imobilului în litigiu în contradictoriu cu cei doi recurenți și nu cu o contestație împotriva notificării 174 din 24 iulie 2006 – soluționată conform dispoziției nr. 7959 din 11 noiembrie 2009 prin care a fost respinsă ca tardiv formulată.

Împotriva Dispoziției nr. 174 din 24 iulie 2006, reclamantele au formulat contestație care a fost înregistrată sub nr. 13_ pe rolul Tribunalului C. în cadrul Secției civile.

În prezent, acest dosar este suspendat conform art. 244 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea prezentei cauze.

În mod corect instanța de fond nu a luat în discuție faptul că reclamantele au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 7959 din 11 noiembrie 2009 prin care a fost respinsă notificarea ca fiind tardiv formulată, având în vedere că aceasta formează obiectul unui alt dosar, nr._/118/2009 – suspendat în prezent, precum și împrejurarea că această contestație nu constituie obiectul investirii.

Privitor la excepția litispendenței invocată de către recurenta ., cu motivarea că aceasta poate fi admisă având în vedere dispozițiile 163 alin 2 care prevăd că această excepție se va putea ridica de părți sau de judecător în orice stare a pricinii – fără să distingă între cauzele active și cele a căror judecată este suspendată (dosar nr._/118/2009 al Tribunalului C.) – Curtea constată că aceasta este nefondată, în speță nefiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză

Obiectul cauzei – în speța de față, este diferit de cel ce formează dosarul nr._/118/2009

În prezenta cauză reclamanții au solicitat restituirea imobilului în litigiu în contradictoriu cu cei doi recurenți, pe când în dosarul nr._/118/2009 al Tribunalului C. reclamantele au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 7959 din 11 noiembrie 2009 în care se analizează legalitatea acestei dispoziții.

Se constată că obiectul cauzei este diferit, de asemenea părțile nu sunt identice – ca în prezenta cauză; reclamantele se judecă în contradictoriu numai cu emitentul dispoziției, în dosarul mai sus menționat.

2. Referitor la dezlegarea dată raportului dintre sentința civilă nr. 534 din 3 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul C. și prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 534 din 2 martie 2007, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

A fost anulat Ordinul nr. 1607 din 28 septembrie 2005 emis de pârât privind redirecționarea notificării nr. 798 din 10 august 2001 și obligat pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului să soluționeze cererea de restituire în natură formulată de D. V. F. si I. Eglandina S., autoarele reclamantelor, care ulterior au decedat.

Această hotărâre nu este opozabilă reclamantelor, întrucât în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ nu au fost părți în proces, cauza nu a vizat modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii ci doar competența de soluționare a unei notificări adresate Ministerului Turismului; nu a fost clarificată situația recurentei.

Nu există identitate de părți, între acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ și prezenta cauză, în primul dosar reclamantă era . și pârât Ministerul Turismului, iar în prezenta cauză reclamantele și recurenții.

De asemenea, obiectul cauzei este diferit (anulare act administrativ, restituire imobil – și cauza diferită, Legea nr. 10/2001 – privitor la notificarea 798/2001, Legea nr. 10/2001 privitor la notificarea 147/2002.

Principiul puterii lucrului judecat invocat de către recurentă împiedică numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect și aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziție procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, formulată într-un alt proces.

Având în vedere cele relatate, curtea constată că în speță nu acționează efectul puterii de lucru judecat și că sentința civilă nr. 534/2007 nu le este opozabilă părților din proces.

Pe fondul cauzei,

Susținerea recurentei . SA că nu are calitate procesuală pasivă este nefondată, întrucât prin cererile întemeiat pe dispozițiile legii nr. 10/2001 prin care se solicită restituirea imobilului preluat abuziv, calitatea procesuală pasivă o are unitatea deținătoare.

În speță, recurenta . SA are calitate procesuală pasivă, având în vedere că, construcția Vila 19 se află în patrimoniul acesteia din anul 1995, când .-a desființat și s-a înființat prin divizare . SA.

Prin protocolul de predare-primire nr. 1058 din 3 aprilie 1996 – încheiat între . . SA, construcția Vila 19 a trecut în patrimoniul acesteia din urmă.

Ca atare, se constată că . SA, astfel cum s-a menționat, are calitate de unitate deținătoare în patrimoniul căreia se află construcția a cărei restituire au solicitat-o reclamantele.

Imobilul din litigiu compus dintr-un teren în suprafață de 436,22 mp și Vila 19 situat în M., a fost preluat abuziv de către stat, conform Decretului 92/1950, astfel cum a reținut și instanța de fond.

În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul nu a fost preluat cu titlu valabil de către stat și recurenta nu a dovedit buna credință, întrucât nu a răspuns notificării privind restituirea imobilului-construcție până în prezent și nici nu a înaintat notificarea către Primarul Municipiului C. privitor la terenul de sub construcție și cel împrejmuitor acestuia.

Imobilul în litigiu, fiind preluat în mod abuziv, reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea acestuia, conform art. 1 alin 1 și art. 2 alin 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a procedat instanța de fond.

Susținerea recurentului M. C. reprezentat prin Primar, că instanța de fond a greșit restituind integral terenul în litigiu este nefondată, având în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, care a stabilit că imobilul compus din teren și construcție expertizat în prezent este identic cu cel din anul 1942 – având aceeași configurație – nu a suferit modificări.

Ca atare, în mod corect imobilul a fost restituit de către instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții pârâți S.C. C. O. MELODY, cu sediul procesual ales la SCA „H. și Asociații”, în C., .. 1B; M. C. prin PRIMAR, cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 2036, pronunțată de Tribunalul C. la data de 23 aprilie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. G. R. și T. G. M., ambele cu domiciliul în București, sector 2, .-31, ., . C. L., cu domiciliul în București, sector 1, . și D. V. – M. I., cu domiciliul în București, sector 2, Șoseaua C., nr. 17, ., . pârâtă S.C. M. S.A., cu sediul în M., .. 26, județul C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,

VANGHELIȚA T. G. L.

M. G.

Grefier,

A. B.

Red.s.civ.2036/2013 – jud.F.M.

Red.dec.jud.rec.V.T./13.12.2013

Tehnored.gr.A.B./2 ex.20.12.2013