Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 262/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 1068/254/2012**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 262/C
Ședința publică din data de 15 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător I. B.
Judecător M. P.
Grefier M. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta S.C. „R. E. DEVELOPMENT” S.R.L. prin administrator judiciar EDGE BUSINESS RESTRUCTURING ADVISORS SPRL BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales în . nr. 8, ., sector 3, împotriva deciziei civile nr. 88/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. „S. C.” S.R.L. BUCUREȘTI, cu sediul procesul ales în Splaiul Unirii nr. 223, sector 3, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 8.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.05.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei M., reclamanta S.C. „R. E. Development” S.R.L., prin administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors SPRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. „S. C.” S.R.L., a formulat plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. 1142/26.01.2012 pronunțată în dosarul nr.1142/2012 de către registratorul șef al O.C.P.I. C. – B.C.P.I. M., cu privire la imobilul cu numărul cadastral_-C1-U64 înscris în CF nr._-C1-U181 (CF vechi_/M.) a localității M., județul C., și a solicitat modificarea în tot a încheierii de respingere, prin admiterea cererii de reexaminare, anularea încheierii de înscriere a sentinței arbitrale atacată prin cererea de reexaminare și radierea notării sentinței arbitrale nr. 198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României pronunțată în dosarul nr. 284/2009, care a purtat între S.C. „S. C.” S.R.L., în calitate de reclamantă, și S.C. „R. E. Development” S.R.L., în calitate de pârâtă.
În motivare s-a arătat că la 21.06.2009, S.C. „S. C.” S.R.L. a depus o cerere de arbitrare înregistrată sub nr.419/21.06.2009 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, prin care a solicitat obligarea S.C. „R. E. Development” S.R.L. (numită în continuare R.E.D.) la plata sumei de 1.110.652.95 lei reprezentând echivalentul sumei de 26.256.571 euro, plus cheltuieli arbitrale.
La data de 5.04.2011 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva R.E.D., de către Tribunalul București–Secția a VII-a, în dosarul nr._/3/2011. Notificarea deschiderii procedurii a fost publicată la 18.04.2011 ( BPI nr. 4587), iar publicarea sentinței a fost efectuată la 25.05.2011 (BPI nr. 6144). Litigiul arbitral a fost soluționat la 13.10.2011, prin sentința arbitrală nr.198, care a admis cererea S.C. „S. C.” S.R.L.; această hotărâre a fost notată în Cartea Funciară la 23.12.2012.
Împotriva acestei sentințe a fost promovată acțiune în anulare care a fost admisă prin sentința nr. 34/20.03.2012 a Curții de Apel București, secția a V-a, cu consecința anulării sentinței arbitrale nr.198/2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a fixării termenului pentru evocarea fondului.
A susținut petenta că, urmare a anulării ei prin hotărâre judecătorească, sentința arbitrală este lipsită de orice putere și nu mai poate constitui obiectul unei notări în Cartea funciară pentru că nu mai atestă niciun act sau fapt juridic în sensul art. 47 din Legea nr. 7/1996.
S-a pretins, prin urmare, că raporturile dintre părți urmează a fi examinate pe fond de Curtea de Apel București–Secția a V-a și că față de dispozițiile art. 36 din Legea nr.85/2006 și de declanșarea procedurii de insolvență, în acel litigiu se va impune suspendarea soluționării pretențiilor S.C. „S. C.” S.R.L., care urmează a fi apreciate de judecătorul sindic și înscrise, dacă va fi cazul, la masa credală, pentru că exercitarea altor acțiuni în afara celor stabilite prin Legea nr.85/2006 nu este posibilă.
A invocat petenta și ignorarea de către BCPI M. a caracterului de drept al suspendării instituită de art. 36 din actul normativ anterior menționat și a arătat că, în condițiile în care măsura operează de drept, este fără relevanță dacă B.C.P.I. M. a cunoscut sau nu situația de fapt și incidența acestei prevederi, pentru că simpla admitere a unei cereri de notare în afara procedurii insolvenței, fără aprobarea Comitetului sau a Adunării Creditorilor, privind unele creanțe împotriva debitoarei, constituie motiv de admitere a cererii de reexaminare și de radiere a notării sentinței arbitrale.
Sub un alt aspect s-a pretins că actul înscris în Cartea Funciară nu îndeplinea nici la data înscrierii și nu îndeplinește nici în prezent condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.7/1996 pentru că fiind o sentință arbitrală - care odată „comunicată părților, are efectele unei hotărâri judecătorești definitive”, potrivit art. 363 alin.3 din codul de procedură civilă - aceasta era supusă reglementării stabilită de art. 47 alin. 2 din Legea nr.7/1996, în sensul că înscrisul legalizat ar fi trebuit să poarte mențiunea că hotărârea este definitivă și irevocabilă. Ori sentința arbitrală nr. 198/13.10.2011 nu a rămas niciodată irevocabilă pentru că a fost atacată în termenul legal de o lună cu acțiunea în anulare, care a fost admisă, astfel că nu era susceptibilă de înscriere în cartea funciară.
În drept s-au invocat art. 50 și următoarele din Legea nr. 7/1996 și art. 36 din Legea nr.85/2006.
În baza art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța a solicitat copia dosarului de carte funciară, care a stat la baza notării sentinței arbitrale.
Intimata S.C. „S. C.” S.R.L. a solicitat prin întâmpinare respingerea plângerii și menținerea ca legală a notării sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional.
Prin sentința civilă nr.1899/21.06.2012 Judecătoria M. a respins plângerea reclamantei ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că între petenta S.C. R. E. Development S.R.L., prin administrator judiciar Edge Business Restructuring Advisors SPRL, în calitate de beneficiar, și pârâta S.C. S. C. S.R.L., în calitate de antreprenor, s-a încheiat contractul de antrepriză generală nr.100/01.11.2006, care a avut ca obiect obligația antreprenorului de a executa pentru beneficiar lucrări potrivit Anexei nr. 1 și Proiectului de execuție nr._/2006, la obiectivul situat în Stațiunea Olimp, județul C.. Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 8.196.902 EURO, la care se adaugă TVA, clauze modificate prin actele adiționale nr.1/21.04.2008 și nr.2/20.11.2008 .
În temeiul acestui contract de antrepriză, antreprenorul S.C. S. C. S.R.L. a solicitat notarea privilegiului privind imobilul intabulat în cartea funciară, aflat în proprietatea petentei; notarea a fost dispusă prin încheierea nr.6162/2009, iar plângerea formulată împotriva acesteia, aflată pe rolul Judecătoriei M., nu a fost soluționată încă, astfel că imobilul este afectat de sarcina menționată.
A reținut instanța că prin înscrierea acestui privilegiu în cartea funciară, antreprenorului i se recunosc sumele datorate de beneficiarul proprietar al imobilului, ce reprezintă prețul edificării acestuia.
Ulterior derulării raporturilor contractuale, întrucât părțile nu s-au înțeles cu privire la lucrările efectuate și la sumele pe care și le datorează reciproc, S.C. S. C. S.R.L. a promovat o cerere de arbitrare înregistrată sub nr.419/21.06.2009 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, prin care a solicitat obligarea S.C. R. E. Development S.R.L. la plata sumei de 1.110.652.95 lei, reprezentând echivalentul în lei a 26.256.571 euro, plus cheltuieli arbitrale.
Litigiul arbitral a fost soluționat în sensul admiterii prin sentința arbitrală nr.198/13.10.2011, care a fost atacată cu acțiune în anulare, admisă prin sentința civilă nr.34/20.03.2012 a Curții de Apel București, cu consecința anulării hotărârii atacate și a fixării termenului pentru evocarea fondului; această din urmă soluție poate fi atacată cu recurs potrivit art. 366 Cod de procedură civilă.
A mai arătat instanța de fond că prin cererea de înscriere din 20.12.2011, S.C. S. C. S.R.L. a solicitat notarea sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011, prin care s-a constatat cu caracter provizoriu (întrucât sentința arbitrală nu este și irevocabilă) suma datorată de către S.C. R. E. Development S.R.L., garantată cu privilegiul antreprenorului, înscris prin încheierea nr. 6162 din 15.04.2009, a cărui notare nu a fost desființată de instanța de judecată.
Încheierea nr._/23.12.2011 a BCPI M., prin care s-a admis cererea de notare a sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011, a fost atacată cu cerere de reexaminare și s-a invocat nerespectarea art.47 alin.1 și 2 din Legea nr.7/1996, raportat la art.876 alin. 2 Cod civil.
Analizând înscrisurile depuse, instanța de fond a constatat că notarea sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost legal dispusă și că temeiurile juridice care au stat la baza acestei notări sunt: dispozițiile art.876 alin. 2 Cod civil; suma constatată provizoriu are legătură cu privilegiul special notat în cartea funciară de către antreprenorul pârât S.C. S. C. S.R.L.; acest privilegiu înscris reprezintă dreptul recunoscut creditorului în virtutea calității ,,creanței sale”, de a fi preferat la plată altor creditori, chiar ipotecari ( art. 1722 cod civil ) și chiar dacă asupra acestei notări sunt controverse (privind întinderea acestuia); acest privilegiu nu a fost radiat din cartea funciară; dispozițiile art. 902 alin.2 pct.19 și art.903 pct.3 din Codul civil.
A mai reținut judecătoria că reglementări specifice de carte funciară referitoare la notare se regăsesc și în cuprinsul art.19 alin.1 pct. C – partea a III-a, lit. b din Legea nr.7/1996, completate cu prevederile cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare a cadastrului și publicității imobiliare aprobat prin Ordinul nr.633/2006 și că prin notarea acestor ,,alte raporturi juridice” în cartea funciară, ele devin opozabile și terților, fără a garanta, însă, existența sau valabilitatea dreptului notat, având în vedere tocmai caracterul nedefinitiv și revocabil al sentinței arbitrale.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de petenta S.C. R. E. Development S.R.L. a fost respins ca nefondat de Tribunalul C. prin decizia civilă nr.88/19.02.2013.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că hotărârea Judecătoriei M. răspunde exigențelor stabilite de art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă și art.6 din C.E.D.O. din perspectiva caracterului clar, convingător și pertinent al motivării, în sensul că răspunde tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți în proces.
Astfel, soluția de respingere a plângerii reclamantei a fost fundamentată pe ideea conservării privilegiului antreprenorului înscris în cartea funciară, dar s-au analizat, totodată, și dispozițiile legale ce reglementează instituția notării în cartea funciară și s-au înlăturat motivat susținerile referitoare la nevalabilitatea înscrisului în baza căruia s-a efectuat notarea.
Criticile care au vizat fondul cauzei au fost, de asemeni, respinse ca nefondate.
S-a reținut că potrivit art.902 pct.19 Cod civil (în vigoare la data emiterii încheierii de notare a litigiului a cărei anulare se solicită), „sunt supuse notării în cartea funciară…și orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise”, iar pct. 3 al art. 903 Cod civil arată că se vor putea nota în cartea funciară „orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege”.
Raportând aceste dispoziții legale la împrejurările concrete ale speței tribunalul a concluzionat că valabilitatea încheierii de notare nr._/23.12.2012 emisă de B.C.P.I. M. și, implicit, a încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare împotriva acestei încheieri, a fost în mod judicios reținută de judecătorul fondului.
S-a constatat că valabilitatea unei notări în cartea funciară se examinează prin prisma împrejurărilor de la data efectuării acestei operațiuni pentru că procedura are caracter necontencios, iar în cadrul ei registratorul de carte funciară analizează doar îndeplinirea condițiilor de formă ale actului în baza căruia s-a făcut notarea și legătura dintre drepturile sau faptele la care se referă acest act cu imobilul înscris în cartea funciară. Anularea ulterioară a hotărârii arbitrale notată în cartea funciară nu prezintă nicio relevanță sub aspectul legalității încheierii de carte funciară prin care s-a dispus notarea, ci conferă părții interesate doar posibilitatea să ceară radierea acesteia, prin exercitarea acțiunii în rectificare prevăzută de art. 911 alin.1 Cod civil, întrucât notarea a încetat să mai fie exactă.
În condițiile în care reclamanta nu a formulat o acțiune în rectificarea cărții funciare s-a concluzionat că plângerea formulată în temeiul art. 50 alin.22 și următoarele din Legea nr. 7/1996 este nefondată, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs petenta S.C. „R. E. Development” S.R.L., prin lichidator Edge Business Restructuring Advisors SPRL, și a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- neîndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru efectuarea notării în cartea funciară câtă vreme împotriva hotărârii arbitrale se poate exercita o cale de atac specifică, iar până la împlinirea termenului de promovare a acesteia nu poate fi reținut caracterul irevocabil al hotărârii notate.
Deoarece caracterul irevocabil nu se confundă cu cel obligatoriu sau definitiv, s-a pretins că sentința arbitrală nu îndeplinește condițiile înscrierii în cartea funciară.
- necenzurarea aprecierilor greșite ale instanței de fond, inclusiv a faptului că judecătoria nu a analizat posibilitatea ca prin notarea privilegiului să se fi recunoscut dreptul antreprenorului la sumele datorate de beneficiar, cu un drept de urmărire și de preferință aferent înscrierii în cartea funciară.
A susținut recurenta că, în măsura în care înscrierea nu are nicio relevanță sub aspectul constituirii unei garanții asupra bunului imobil, atunci este lipsită de interes legitim și se impune radierea ei din cartea funciară.
- încălcarea prevederilor art.1742 din vechiul Cod civil, care impuneau o cerință specifică pentru notarea cuantumului unui privilegiu al antreprenorului, și anume prezentarea proceselor verbale întocmite de experți judiciari numiți de Judecătoria M., menționate de alin.4 al art. 1737 din Codul civil vechi, respectiv: un proces-verbal prealabil începerii lucrărilor, întocmit de un expert numit de Judecătoria M., cu referire expresă la lucrările ce beneficiarul intenționează a fi executate și un proces -verbal întocmit în cel mult 6 luni de la încheierea lucrărilor, tot de un expert numit de Judecătoria M..
S-a arătat că determinarea sumei pretinse cu titlu de privilegiu nu se putea face decât în condițiile stricte ale art. 1737 pct. 4 din Codul civil vechi și că toate elementele menționate de această normă legală lipsesc atât în prezenta cauză, cât și în acțiunea arbitrală, în sensul că nu a fost numit niciun expert de către Judecătoria M., nu s-au încheiat procesele-verbale, iar contractul de antrepriză dintre părți nu conține nicio clauză referitoare la un eventual acord sau vreo mențiune cu privire la înscrierea privilegiului constructorului.
În condițiile în care cuantumul sumei nu a fost determinat conform procedurii speciale, s-a apreciat că aceasta valorează doar pretenție chirografară, care nu poate fi notată ca și cuantum al privilegiului decât cu încălcarea legii.
- se impunea aplicarea art.36 din Legea nr.85/2006, care instituie suspendarea de drept a oricăror acțiuni privind realizarea creanțelor împotriva debitoarei începând cu data de 5.04.2011, când s-a deschis procedura insolvenței.
A susținut recurenta că, în condițiile în care debitoarea este supusă Legii insolvenței, constituirea oricărei garanții se putea face numai în cadrul acestei proceduri și era condiționată de aprobarea Adunării Generale a Creditorilor.
S-a mai arătat că suspendarea menționată operează de drept și că deschiderea procedurii insolvenței afectează imediat, nemijlocit și necondiționat statutul persoanei juridice și determină, astfel, nelegalitatea înscrierii.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, subsumate reglementării stabilită de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a constatat recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 50 din Legea nr.7/1996, pe care se întemeiază plângerea reclamantei, partea interesată poate formula plângere împotriva încheierii prin care se soluționează cererea de înscriere în cartea funciară, dacă apreciază că la efectuarea acesteia, înscrisul care atestă dreptul reclamantei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 48 din lege.
Procedura înscrierii în cartea funciară vizează îndeplinirea condițiilor de formă, pe care registratorul le poate verifica înaintea operațiunii înscrierii, iar nu condiții de fond, referitoare la valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită, și prin aceasta se deosebește de acțiunea în rectificarea cărții funciare, reglementată de art. 907–908 Cod civil.
Rezultă, deci, că în procedura înscrierilor în cartea funciară, competențele registratorului de carte funciară sunt limitate numai la verificarea condițiilor de formă impuse de lege pentru actul/faptul juridic ce constituie izvorul dreptului supus înscrierii, fără ca acesta să poată analiza legalitatea sau valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită sau care e deja înscris pe numele altei persoane.
Spre deosebire de înscrierea în cartea funciară, rectificarea cărții funciare, astfel cum e reglementată prin dispozițiile art. 907–908 și art. 911 Cod civil, urmărește radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuată în cartea funciară, când aceasta nu mai corespunde cu situația juridică reală; efectul rectificării este unul de înlăturare a operațiunii juridice sau de îndreptare, pentru motivul că actul în temeiul căruia operațiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.
Rectificarea cărții funciare presupune întotdeauna o verificare de fond a dreptului, care se realizează în cursul cercetării judecătorești – pentru că această operațiune juridică nu se poate realiza decât pe baza unei hotărâri a instanței care soluționează litigiul privitor la dreptul înscris - spre deosebire de plângerea împotriva încheierii de carte funciară, care are ca scop verificarea condițiilor formale ale actului în baza căruia se solicită înscrierea.
În cauză, reclamanta a apelat la procedura reglementată de art. 50 din Legea nr.7/1996, nu la cererea de radiere a notării întemeiată pe desființarea actului în temeiul căruia s-a făcut notarea (art. 908 pct. 1 coroborat cu art. 911 Cod civil), iar în soluționarea acesteia se constată că cerințele formale ale notării hotărârii arbitrale au fost respectate, decizia din apel fiind pronunțată cu respectarea art.902 Cod civil și ale art.28 și următoarele din Legea nr. 7/1996.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996, modificată prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „Înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea…”, iar conform alin.2 al textului „Cazurile, condițiile și regimul juridic al acestor înscrisuri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege”.
Articolul 881 Cod civil prevede că notarea se referă la înscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară și se realizează numai în cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art.902 pct. 19 teza finală, sunt supuse notării „… orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise”.
Prin încheierea nr._/23.12.2011, atacată în cauză, a fost admisă cererea de notare a sentinței arbitrale nr.198/13.10.2011 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, pronunțată în litigiul derulat între reclamanta (intimată în cauză) S.C. „S. C.” S.R.L. și pârâta (petentă în acest litigiu) S.C. „R. E. Development” S.R.L., hotărâre care stabilea cu caracter provizoriu suma datorată de pârâtă către reclamanta S.C. „S. C.” S.R.L., garantată cu privilegiul antreprenorului înscris prin încheierea nr. 6162 din 15.04.2009, și care corespunde exigențelor stabilite de dispozițiile legale anterior menționate.
Nu poate fi primită susținerea potrivit căreia notarea realizată la solicitarea creditoarei intimate este lipsită de interes legitim, în condițiile în care nu-i conferă un drept de urmărire și preferință și nici nu constituie o garanție asupra imobilului intabulat pe numele recurentei debitoare pentru că, potrivit normelor care o reglementează, notarea reprezintă înscrierea prin care actele sau faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobile cuprinse în cartea funciară devin opozabile față de terți ori, după caz, sunt înscrise numai cu titlu informativ.
Prin urmare, rosturile și reperele notărilor în cartea funciară sunt variate, de la simpla informare și publicitate, până la constituirea unor priorități juridice.
Sub acest aspect, în literatura juridică s-a apreciat că, prin notare, drepturile de creanță, drepturile potestative și alte raporturi juridice în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară devin opozabile și terților, fără ca înscrierea să garanteze existența sau valabilitatea dreptului notat (Tratat de publicitate imobiliară, vol. II, pag. 516, M. N.).
De asemenea, art. 84 alin.2 lit. r din Regulamentul de organizare și funcționare a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, prevede posibilitatea notării în cartea funciară și a altor acțiuni judiciare decât cele privitoare la proprietate sau la alte drepturi reale înscrise în cartea funciară; enumerarea nu este limitativă, ci exemplificativă, iar scopul acestor notări este acela de a-i informa pe terți cu privire la existența unor drepturi de creanță asupra imobilelor intabulate, respectiv cu privire la existența unei situații litigioase asupra dreptului întabulat.
Prin urmare, efectul notării în cartea funciară îl constituie exclusiv opozabilitatea și informarea terților, pentru că această procedură nu privește fondul dreptului, iar partea interesată poate solicita radierea notării când nu mai subzistă motivele care au determinat-o sau când actul în temeiul căruia s-a realizat a fost desființat.
Trebuie subliniat, în referire la efectele notării în cartea funciară, că aceasta nu conduce la blocarea evidențelor de carte funciară și nici la excluderea imobilului din circuitul civil; dimpotrivă, asupra acestuia se pot încheia în mod liber acte juridice care au ca obiect drepturi tabulare la care se referă notarea, numai că părțile acestor convenții își asumă toate riscurile ce rezultă din situația juridică a acelor drepturi, ca urmare a notării.
Nefondată este și critica referitoare la incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 conform căruia, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Norma legală menționată reglementează procedura suspendării de drept aplicabilă acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită care privesc realizarea creanțelor asupra debitorului sau asupra bunurilor acestuia, or notarea în cartea funciară a unui litigiu pendinte la momentul declanșării procedurii insolvenței, respectiv notarea unei hotărâri arbitrale existente la momentul deschiderii procedurii insolvenței, nu intră în categoria acțiunilor vizate de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Nici critica ce vizează efectuarea notării cu încălcarea dispozițiilor art. 1742 Cod civil nu poate fi reținută ca fondată, cât timp prin notarea hotărârii arbitrale s-a urmărit doar informarea terților despre existența unui litigiu între părți, respectiv despre existența unui drept de creanță al pârâtei împotriva recurentei, rezultat din derularea contractului de antrepriză nr. 100/1.11.2006, iar nu constituirea și conservarea vreunui privilegiu al antreprenorului.
Notarea în cartea funciară a litigiului dintre părți, respectiv a hotărârii arbitrale, constituie o procedură necontencioasă în care competențele registratorului de carte funciară sunt limitate exclusiv la verificarea condițiilor formale ale actului a cărui notare se solicită; părțile nu își dispută vreun drept, iar notarea nu dă naștere vreunui privilegiu, cum eronat susține recurenta.
Referitor la condițiile formale ale notării, aflate sub incidența Legii nr. 7/1996, dispozițiile art. 28 alin.1-3 din acest act normativ prevăd că cererea de înscriere în cartea funciară se depune la biroul unde se află cartea funciară în care urmează să se facă înscrierea și va fi însoțită de înscrisul original care atestă realitatea obiectului înscrierii ori de o copie legalizată de pe acest înscris; în cazul în care înscrierea se bazează pe o hotărâre judecătorească, aceasta va fi depusă în copie legalizată, cu mențiunea definitivă și irevocabilă.
Ceea ce s-a supus notării în cauză nu este un drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la imobil, drept, ci un conflict arbitral finalizat printr-o hotărâre arbitrală, scopul operațiunii fiind acela de a informa terții cu privire la existența unui litigiu cu caracter patrimonial între titularul cărții funciare - recurenta din prezenta cauză - și S.C. „S. C.” S.R.L., litigiu rezultat din executarea contractului de antrepriză încheiat între părți cu privire la imobilul intabulat în cartea funciară pe numele recurentei.
Prin urmare, efectuarea notării în cartea funciară impunea ca cererea de notare să fie însoțită de înscrisul original care atestă realitatea obiectului înscrierii, respectiv de hotărârea arbitrală, care a fost depusă la dosar, astfel că tribunalul în mod corect a apreciat asupra legalității operațiunii contestate.
Pentru motivele arătate și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta S.C. „R. E. DEVELOPMENT” S.R.L. prin administrator judiciar EDGE BUSINESS RESTRUCTURING ADVISORS SPRL BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales în . nr. 8, ., sector 3, împotriva deciziei civile nr. 88/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. „S. C.” S.R.L. BUCUREȘTI, cu sediul procesul ales în Splaiul Unirii nr. 223, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 mai 2013.
Pt.Președinte,Judecător,Pt. Judecător,
D. P.-C.O. I. BondocMihaela P.-C.O.
Semnează în cond.art. 261 al.2 C.p.c. Semnează în cond.art. 261 al.2 C.p.c.
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. S. N. S.
Grefier,
M. P.
Jud.fond:L.D.
Jud.apel:A.L./C.D.
Red. jud.:I.B./15.07.2013/2ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 477/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Legea 10/2001. Decizia nr. 155/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
