Obligaţie de a face. Decizia nr. 256/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 27461/212/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 256 C
Ședința publică din 15 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Judecător I. B.
Grefier C. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât B. M. domiciliat in Constanta, .. 65, județul Constanta, împotriva deciziei civile nr.46/31.01.2013, pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei prin care s-au evidențiat părțile, stadiul dosarului și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța, socotindu-se lămurită și având în vedere că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanul P. M. C. a chemat în judecată pe pârâtul B. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la desființarea lucrărilor de construire realizate ilegal, iar în caz contrar, abilitarea reclamantei să le desființeze pe cale administrativă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cadrul acțiunilor de control efectuate de inspectorii Direcției Corp Control la imobilul din C., .. 65 s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. (a) și a art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind executarea de lucrări fără autorizație de construire și proiect tehnic.
Pârâtul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție nr._/23.07.2008, dispunându-se ca măsură complementară obținerea autorizației de construire, iar în caz contra aducerea construcției la starea inițială.
Prin sentința civilă nr. 1651/06.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/23.07.2008 a fost sancționat pârâtul B. M. cu amendă în cuantum de 3.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 lit. a și art. 26 din legea nr. 50/1991.
S-a reținut prin actul sancționator că pârâtul B. M. a executat lucrări de construire fără autorizație de construire, constând în edificarea unei mansarde.
S-au stabilit totodată prin actul sancționator următoarele măsuri: obținerea autorizației de construire pentru lucrările menționate, iar în caz contrar, aducerea construcției la starea inițială.
Potrivit dispozițiilor art. 32 din legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Potrivit adresei înaintată de la dosar de Direcția Urbanism – Serviciul Autorizații în construcții din cadrul Primăriei mun. C., pârâtul a făcut demersuri și a obținut unul din documentele necesare emiterii autorizației de construire, respectiv certificatul de urbanism nr. 1090/13.03.2009 având ca obiectiv construire locuință P+1E+M conform PUZ, H.C.L.M. nr. 684/17.12.2008 – intrare în legalitate, pentru imobilul din C., .. 65, situație în care nu i se poate reproșa pârâtului pasivitatea față de măsurile dispuse de reclamant, din acest motiv acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul P. M. C. criticând-o pentru netemeinicie, arătând în esență că în mod eronat a reținut instanța de fond faptul că obținerea certificatului de urbanism este suficientă a dovedi executarea construcțiilor cu respectarea legii, fiind astfel nesocotite dispozițiile conținute de art.32 din Legea nr. 50/1990.
Legal citat, intimatul B. M. nu și-a exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac.
Prin decizia civilă nr. 46/31.01.2013 Tribunalul C. a admis apelul reclamantului P. M. C. și a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea reclamantului.
A fost obligat pârâtul B. M. să desființeze lucrările de construire realizate ilegal, astfel cum au fost indicate în Procesul-verbal de contravenție nr._/23.07.2008 emis de către P. M. C.: mansardă în suprafață de 35 mp, având două ferestre și ușă de acces, cu acoperiș realizat într-o singură apă.
A fost obligat pârâtul B. M. către reclamant la plata sumei de 508,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut în esență că lucrările de construire evidențiate în Procesul-verbal de constatare nr._/23.07.2008 dresat de Municipiul C. au fost realizate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 modificată, fără autorizație de construire, iar potrivit dispozițiilor art. 32 din același act normativ, în situația în care persoana sancționată nu se supune dispozițiilor organului constatator, în sensul obținerii autorizației de construire în termenul prescris în Procesul-verbal de contravenție instanța de judecată, la solicitarea primarului autoritatea administrativ-teritorială poate dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.
S-a mai reținut că împrejurarea potrivit căreia pârâtul a făcut demersuri pentru . a obținut o parte din actele care premerg eliberării autorizației de construire, nu îl exonerează pe acesta de obligația de se conforma măsurilor dispuse de organul constatator și nu echivalează cu autorizația de construire.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul apreciind că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 50/1991.
Susține recurentul că potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr.50/1991 dreptul de constatare și de sancționare a contravenției se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Cum imobilul în litigiu P+1E+M situat în C., .. 65 a fost edificat în anul 1995, a operat prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională și de a solicita demolarea lucrărilor realizate fără autorizație de construire.
Se mai arată că ulterior soluționării apelului, pârâtul a obținut autorizația de construire nr. 168/08.02.2013 emisă de Primăria M. C., situație în raport de care se impune a se constata că recurentul s-a conformat dispozițiilor organului constatator și a obținut toate documentele necesare intrării în legalitate cu privire la construcția situată în C., .. 55.
Conform art. 305 Cod procedură civilă s-a depus la dosar autorizația de construire nr. 168/08.2.2013 emisă de P. M. C., modificată prin Dispoziția nr. 436/26.02.2013 prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru: Construire imobil P+1Etaj+ M. Locuința individuală și împrejmuire teren - Intrări în legalitate.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. în raport de criticile recurentului pârât Curtea constată următoarele:
Instanța de apel a reținut în mod judicios situația de fapt, respectiv împrejurarea că pârâtul B. M. a executat o . lucrări la imobilul proprietatea sa din C., .. 65, fără autorizația prevăzută de Legea nr. 50/1991.
Sancționat contravențional prin Procesul-verbal de constatare nr._/23.07.2008, s-a impus . pârâtului prin obținerea autorizației de construire sau, în caz contrar, desființarea lucrărilor realizate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Pârâtul nu a contestat legalitatea Procesului-verbal de contravenție nr._/23.07.2008 ci a început demersurile pentru . pentru autorizarea lucrărilor menționate în actul de constatare ca fiind realizate fără autorizație de construire.
Se reține a fi nefondată critica recurentului pârât ce vizează prescripția dreptului la acțiunea în demolare în temeiul art. 31 din Legea nr. 50/1991, termenul reglementat de dispozițiile legale invocate vizează prescripția dreptului de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 din același act normativ.
Prin urmare, în condițiile în care pârâtul nu a contestat Procesul-verbal de contravenție și nu s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nulitatea actului de sancționare ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 republicată, acesta nu poate valorifica în prezenta cerere inițiată de P. M. C. pentru demolarea construcțiilor realizate fără autorizațiile legale, prescripția dreptului organului constatator de a constata și de a aplica amenzi. Pârâtul avea deschisă o altă procedură jurisdicțională pentru contestarea Procesului-verbal de contravenție, conform O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procedură ce nu a fost parcursă de pârât în termenul defipt de legiuitor.
Pe fondul recursului, Curtea constată următoarele:
Condiția existenței autorizației de construire este una impusă de legea specială în materie, respectiv art. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată și, în lipsa acestei autorizări, autoritatea care este prevăzută de lege cu atribuții în supravegherea respectării regimului și a siguranței în construcții este îndrituită prin lege să solicite desființarea construcțiilor realizate nelegal, conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991.
Articolul 32 alin. (1) lit. „b” din Legea nr. 50/1991 prevede că „ În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz (…) – „b” desființarea construcțiilor realizate nelegal”.
Curtea Constituțională, analizând conformitatea acestor dispoziții legale cu dispozițiile Constituției României (art. 44) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, a reținut că acestea sunt constituționale, prin demolarea unei construcții nelegal executate neaducându-se atingere dreptului de proprietate privată, care trebuie exercitat în limitele stabilite prin lege (Decizia nr. 159 din 28.02.2006 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 270 din 24.03.2006).
În acest sens Curtea Constituțională a reținut că potrivit art. 44 din Constituția României limitele și conținutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar alin. (7) al art. 44 din Constituție prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
De asemenea din jurisprudența Curții Constituționale și a C.E.D.O. se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general și interesul privat al cetățenilor (D.C.C. nr. 144/25.03.2004; C.E.D.O – cauza Sporrong și Lonnoth contra Suediei din 1982, Brumărescu contra României din 1999).
Interesul general al comunității impunea . pârâtului în termenul stabilit de autoritatea locală, întrucât așa cum am arătat mai sus exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate se poate realiza numai în limitele legale, care includ respectarea protecției mediului și a monumentelor istorice.
Conformându-se acestor dispoziții stabilite de organul constatator, pârâtul a efectuat toate demersurile legale pentru . până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în acțiunea în demolare inițiată de P. M. C., recurentul pârât a obținut autorizația de construire nr. 168/08.02.2013 rectificată prin Dispoziția nr. 436/26.02.2013 emisă de P. M. C. (filele 9-11 recurs).
Constatându-se că lucrările de amenajare realizate de pârât în imobilul proprietatea sa din C., .. 65, au fost autorizate conform Legii nr. 50/1991 modificată, curtea reține că nu se mai justifică demolarea acestor lucrări, cererea reclamantului rămânând fără obiect.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtului și se va schimba în tot decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâtului.
Modifică în parte decizia atacată, în sensul că urmare a admiterii apelului respinge cererea de demolare a lucrărilor efectuate de pârât ca fiind rămasă fără obiect.
Menține restul dispozițiilor deciziei cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 508,30 lei către reclamant, reținându-se culpa procesuală a pârâtului, care a obținut autorizația de construire pentru . soluționarea cauzei în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât B. M. domiciliat in Constanta, .. 65, județul Constanta, împotriva deciziei civile nr.46/31.01.2013, pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ..
Modifică în parte decizia atacată, în sensul că urmare a admiterii apelului respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Menține restul dispozițiilor deciziei în referire la cheltuielile de judecată din apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. PopoacăDaniela PetroviciIrina B.
Grefier,
C. I.
Jud.fond:A.C.V.
Jud.apel:B.M.-C.M.P.
Red.dec.jud.M.P./20.05.2013/2ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2013. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 307/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
