Anulare act. Hotărâre din 14-01-2013, Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 13921/212/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECICZIA CIVILĂ NR.4/C
Ședința publică din data de 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea apelurilor civil declarat de apelanții reclamanți C. V. și C. M., ambii cu domiciliul în C., . nr.70 bis, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.4384 din 11.09.2012 și a sentinței civile nr.5684 din 30.10.2012 pronunțate de Tribunalul C.-Secția civilă în dosar nr._/118/2010, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. PRIN PRIMAR și P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., județul C., N. E., domiciliată în 26 Priory Line, Pelham Manor, NY_, SUA, N. A. M., domiciliat în 26 Priory Line, Pelham Manor, NY_, SUA, K. D., domiciliată în 2 Bon Mar Rd., Pelham Manor, NY_, SUA, toți cu domiciliul procesual ales în C., . nr.5, județul C., la sediul Cabinetului de Avocatură „D. M.”, N. K. T., cu domiciliul procesual ales în C., . nr.5, județul C., D. D. N., domiciliat în C., . nr.5, județul C., S. M., domiciliată în C., ., județul D. și domiciliul procesual ales în C., . nr.5, județul C., la sediul Cabinetului de Avocatură „D. M.”, având ca obiect constatare nulitate absolută act.
La prima apelare a cauzei în ședință publică se prezintă avocat B. F. pentru apelanții reclamanți C. V. și C. M., în baza împuterniciri avocațiale nr.771 din 01.10.2012 – fila 14 dosar apel, avocat D. M. pentru intimatul pârât D. D. N. potrivit împuterniciri avocațiale nr.637 din 14.01.2013 pe care o depune la dosar, lipsind intimați pârâți N. E. N. A. M., K. D., N. K. T., S. M., M. C. prin Primar și P. M. Constanta.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimata pârâtă S. M. întrucât dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost restituită cu mențiunea „destinatar mutat”.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Totodată, menționează că apelul declarat de reclamanții C. V. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 5684 din 30.10.2012 este declarat în termen, motivat, scutit de timbraj (Legea nr.10/2001), solicitându-se judecata și în lipsă, conform art. 242 pct.2 Cod proc.civilă.
De asemenea, apelul declarat de reclamanții C. V. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 4384 din 11.09.2012 este declarat în termen, motivat, scutit de timbraj (Legea nr.10/2001), nesemnat, solicitându-se judecata și în lipsă, conform art. 242 pct.2 Cod proc.civilă.
La solicitarea instanței, avocat B. F. pentru apelanți reclamanți C. V. și C. M. complinește cerința prevăzută de dispozițiile art.287 alin.(1) C.pr.civ., semnând personal cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 4384 din 11.09.2012.
Avocat D. M. pentru intimatul pârât D. D. N. a arătat că la fila 108 din dosarul de fond – vol.I, în întâmpinare este precizat că pârâții N. E., N. A. M., K. D. au domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură „D. M.” și sunt reprezentați de d-na. avocat Calipetre T..
Totodată precizează că domiciliul intimatei pârâte S. M. este în C., . astfel cum rezultă din adresa emisă de SPIT pe care o depune la dosar, urmând să depună delegație de reprezentare pentru această pârâtă. De asemenea, confirmă faptul că toți intimați au primit motivele de apel.
Față de susținerile d-nei. avocat D. M., Curtea dispune modificarea citativului cu privire la intimata pârâtă S. M. potrivit datelor comunicate de S.P.I.T.
Se solicită de către părți stabilirea obligației privind plata taxelor judiciare de timbru, având în vedere că la judecarea fondului s-a impus o sumă de plată cu acest titlu.
Curtea învederează părților aspectul potrivit căruia prezenta cauză este scutită de timbraj conform dispozițiilor Legii nr.10/2001, care dispun asupra acestei facilități pentru toate cererile care intră sub incidența sa.
Cu privire la calea de atac, avocat B. F. pentru apelanții reclamanți susține că prezenta cale de atac este apelul.
Avocat D. M. pentru intimatul pârât D. D. N. arată că dacă obiectul cauzei se raportează la dispozițiile Legii nr.10/2001, calea de atac este cea a recursului.
Curtea, având în vedere că imobilul care face obiectul cauzei face parte din categoria celor reglementate de prevederile Legii nr.10/2001, raportându-se și la valoarea imobilului, cum a fost stabilită la data declinării competenței de către Judecătoria C., constată că hotărârea primei instanțe este supusă apelului.
Avocat D. M. pentru intimatul pârât D. D. N. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se a face dovada calității de reprezentant pentru intimata pârâtă S. M..
Deliberând, Curtea apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, după epuizarea listei de amânări fără discuție, pentru eventualitatea ca și celelalte părți să se prezinte în sala de judecată, având în vedere că pricina comportă discuții.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat B. F. pentru apelanții reclamanți C. V. și C. M., în baza împuternicirii avocațiale nr.771 din 01.10.2012 – fila 14 dosar apel, avocat D. M. pentru intimații pârâții D. D. N. și S. M. potrivit împuternicirilor avocațiale nr.637 și 638 din 14.01.2013, avocat Calipetre T. pentru intimați pârâți N. E., N. A. M., K. (N.) D., în baza împuternicirii avocațiale nr.1301 din 14.01.2013 și avocat N. I. pentru intimații pârâții M. C. prin Primar și P. M. Constanta, în baza împuterniciri avocațiale nr._-566/20.12.2012 pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă N. K. T..
Curtea apreciază că procedura de citare a fost acoperită cu intimata pârâtă S. M. prin prezența apărătorului, conform art. 89 alin. 2 Cod proc.civilă, având în vedere împuternicirea avocațială nr.638 din 14.01.2013 depusă la acest termen de apărător, și aduce la cunoștința doamnei avocat Calipetre T., apărător ales al intimaților pârâții N. E., N. A. M., K. (N.) D., și domnului avocat N. I., apărător ales al intimaților pârâții M. C. prin Primar și P. M. Constanta dispozițiile instanței de la prima apelare a cauzei.
Avocat D. M. pentru intimați pârâți D. D. N. și S. M. precizează că intimata pârâtă N. K. T. are domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură „D. M.”.
Avocat N. I. pentru intimații pârâții M. C. prin Primar și P. M. C. depune un înscris pentru susținerea cererii privind cheltuielile de judecată – 558 lei.
Întrebat de către instanță asupra probelor, avocat B. F. pentru apelanții reclamanți C. V. și C. M. a arătat că solicită în susținerea apelurilor proba cu înscrisuri, cele care se află deja în dosarul de fond, precum și proba cu expertiză tehnică imobiliară, întrucât apreciază că expertiza efectuată la fond nu a lămurit dacă există identitate între imobilul descris în actele de proprietate deținute de pârâții persoane fizice și care au stat la baza Dispoziției nr.3158 din 14.11.2003 și cel situat în C., . nr.70 bis, aspect relevat și în obiecțiunile la raportul de expertiză instrumentat la fond și reluate în apel.
Având cuvântul, avocat D. M. pentru intimații pârâți D. D. N. și S. M. solicită respingerea probei cu expertiză, întrucât apreciază că se tinde de către apelanți la tergiversarea cauzei. Menționează că pe rolul Judecătoriei C. există înregistrată o cerere de evacuare formulată de pârâții din prezenta cauză în vederea evacuării apelanților reclamanți, cauză care a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, cerere de suspendare formulată de C. V. și C. M.. Mai arată că autorul pârâților persoane fizice a cumpărat imobilul situat pe colțul dintre . nr.84 și I.Gh.D. nr.4. S-a făcut dovada de către pârâții intimați cu actele din 1940 referitor la configurația imobilului, care este identică cu proprietatea cumpărată de autor in 1920.
Avocat Calipetre T. pentru intimații pârâți N. E., N. A. M., K. (N.) D. solicită respingerea probei cu expertiză tehnică imobiliară în apel. Arată că, în mod evident, prin expertiza efectuată la instanța de fond s-a stabilit că imobilul care a aparținut autorului pârâților persoane fizice este cel restituit în baza Legii nr.10/2001. Este imposibil a se confunda imobilul situat la intersecția celor două străzi, respectiv . și I.Gh.D.. Subliniază că imobilul a fost restituit integral.
Avocat N. I. pentru intimații pârâți persoane juridice cu privire la probe solicită respingerea probei cu expertiză tehnică imobiliară întrucât apreciază că instanța de fond a soluționat acest aspect.
Avocat B. F. pentru apelanții reclamanți C. V. și C. M. mai arată că ceea ce nu s-a lămurit este motivul de nulitate, având în vedere că au existat două foi funciare pe numele autorilor pârâților. În realitate nu există identitate între I.G.D. nr.8 și I.G.D. nr.4-6. Nu s-a făcut la instanța de fond identificarea pe componența apartamentelor, iar datele din expertiză arată neconcordanțe.
Avocat D. M. pentru intimații pârâții D. D. N. și S. M., față de susținerile apărătorului apelanților, a arătat că potrivit foii de date pentru carte funciară a imobilului întocmită în anul 1941, imobilul situat în C., . nr.4-6 se afla în proprietatea moștenitorilor lui A.D.N., potrivit actului de partaj, ori . a fost renumerotată. Solicită respingerea probei cu expertiză față de aspectele invocate de apelanți.
Deliberând, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 295 alin.(2) Cod proc.civilă, va respinge cererea de suplimentare a probatoriilor în apel, în modalitatea arătată de apelanții reclamanți.
Având pe rând cuvântul, părțile prin apărători, precizează că nu mai sunt alte cereri sau excepții de formulat, solicitându-se acordarea cuvântului asupra motivelor de apel.
Curtea, în raport de susținerile apărătorilor părților, socotindu-se lămurită asupra cauzei, în temeiul art.150 C.pr.civ. declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra prezentului apel.
Avocat B. F. pentru apelanții reclamanți C. V. și C. M. solicită admiterea ambelor apeluri, cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată ca urmare a admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr.4384 din 11.09.2012 pronunțată de Tribunalul C., pentru motivele expuse pe larg în considerentele apelurilor.
Având cuvântul, avocat D. M. pentru intimații pârâții D. D. N. și S. M. solicită respingerea ambelor apeluri formulate de pârâți, urmând a se avea în vedere toate actele depuse la dosar, în sensul că s-a făcut dovada de către pârâții persoane fizice a calității de proprietari și moștenitori ai autorului lor prin actele originale prezentate. Totodată arată că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
Întrebat fiind de către instanță cu privire la S. M., apărătorul precizează că, prin actul de partaj din 1942 intervenit între moștenitorii defunctului Asimache N., imobilul în litigiu a fost moștenit de băieți în părți egale, iar imobilul alăturat, situat în C., . nr.70 (fost nr.84) – i-a revenit lui S. M.. Deci proprietarii imobilului în litigiu, situat în . nr.70 bis colț cu . - începând cu anul 1942 erau cei trei fii. Pentru imobilul din . nr.70, S. M. a formulat acțiune în revendicare și a fost admisă reintrând în posesia imobilului încă din 1999.
Avocat Calipetre T. pentru intimații pârâți N. E., N. A. M., K. (N.) D. a arătat că solicită respingerea apelului pe fondul cauzei, existând cărți funciare referitoare la imobilul din I.Gh.D. nr.6, întrucât acest imobil are alte caracteristici decât cel în litigiu.
Referitor la apelul privind cheltuielile de judecată, apărătorul solicită respingerea apelului având în vedere că pârâții au fost reprezentați de 2 avocați, timp de 2 ani de zile pentru volum de muncă depus în soluționarea cauzei. Insistă față de împrejurarea că prin concluziile scrise s-a solicitat plata onorariilor de avocat și a onorariului de expert.
Având cuvântul, avocat N. I. pentru intimații pârâți M. C. prin Primar și P. M. Constanta a arătat că reclamanții au reeditat în motivele de apel obiecțiunile formulate la raportul de expertiză la instanța de fond.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, pe fondul cauzei, cu obligarea la cheltuieli de judecată în sumă de 558 lei.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelurilor de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cerere înregistrată la 2.04.2010, reclamanții C. V. și C. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C., prin Primar, P. municipiului C., N. E., N. A.-M., K. D., N. K.-T., D. D.-N. și S. M. constatarea nulității absolute a dispoziției Primaului municipiului C. nr. 3158/14.11.2003 prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în C., . nr. 70bis colț cu . și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că ocupă apartamentul nr. 2 de la etajul 1 din imobilul menționat în calitate de chiriași din 1967. Întregul imobil a fost restituit în natură pârâților persoane fizice prin dispoziția atacată în baza Legii nr. 10/2001, dispoziție care este nulă absolut pentru cauză ilicită și imorală și pentru fraudă la lege. Astfel, dispoziția a fost emisă în favoarea unor cetățeni străini. De asemenea, dispoziția nu stabilește indubitabil identitatea dintre imobilul supus restituirii în natură și cel situat în C., . nr. 70bis colț cu . nu identifică fiecare apartament din cadrul acestuia. Dispoziția nu stabilește nici identitatea dintre imobilul în care reclamanții au calitatea de chiriași și cel pentru care pârâții au prezentat acte de proprietate. De altfel, aceștia nici nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 8170/1994 al Judecătoriei C. de către expertul tehnic imobiliar G. L. reținându-se că imobilul revendicat de reclamanta S. M. este amplasat la 9 metri de intersecția . cu . care face obiectul dispoziției de restituire nu a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, așa cum s-a reținut în cuprinsul referatului care a stat la baza emiterii dispoziției.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția insuficientei timbrări și excepția lipsei calității procesuale active, întrucât reclamanții nu sunt în prezent chiriași ai imobilului, precum și respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că dispoziția atacată întrunește condițiile legale de valabilitate, pârâții făcând dovada dreptului de proprietate anterior anului 1950. De asemenea, pârâții au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 24.09.2010, instanța a stabilit o taxă judiciară de timbru de 9.486,876 lei, iar prin încheierea din 19.11.2010 s-a dispus sub forma ajutorului public judiciar scutirea reclamanților de plata sumei de 7.200 lei. Diferența de taxă a fost achitată potrivit chitanței de la fila 151 din dosarul inițial.
Prin sentința civilă nr. 2906 din 11.02.201 pronunțată de Judecătoria C. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C., în considerarea valorii imobilului de 537.587,60 lei, unde dosarul a fost înregistrat la 8.03.2011.
Având în vedere că reclamanții au plătit taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina acestora, pentru rest beneficiind de ajutor public judiciar, instanța a constatat că excepția insuficientei timbrări este neîntemeiată și respins-o ca atare.
De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți, întrucât în absența dispoziției de restituire în natură aceștia ar prezenta vocație pentru continuarea raporturilor locative cu R.AE.D.P.P. C., astfel având interes în promovarea cererii și implicit și calitate procesuală, atâta timp cât nulitatea absolută a actului juridic poate fi valorificată de orice persoană interesată.
Prin notele scrise depuse la 25.10.2010, reclamanții au arătat că pentru imobilul în cauză exista o carte funciară diferită de cele privind imobilele din . nr. 4, respectiv 6, care aparține lui Gidian L.. Astfel, obiectul notificării a fost format de imobilul din . nr. 4-6, nu nr. 8, care este imobilul în litigiu, în vreme ce imobilul de la nr. 4-6 a fost demolat, în locul său fiind construit blocul de locuințe B. Astfel, colțul dintre . și . nr. 6 este diferit de colțul dintre . și . nr. 8.
Prin concluzii orale, pârâții M. C., prin Primar, și P. municipiului C. au solicitat respingerea cererii, arătând că dispoziția atacată întrunește cerințele legale de valabilitate, și au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar ordinul de repartizare nr. 2352/1967, contracte de închiriere, mandate poștale, dispoziția contestată, referatul nr._/2003 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, protocolul de predare-primire nr._/2003, sentința civilă nr. 859/27.01.2006 a Judecătoriei C., decizia civilă nr. 687/3.10.2006 a Tribunalului C., extrasul de carte funciară nr._/19.05.2008, raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosarul nr. 8291/2004 al Judecătoriei C. de către expertul B. E., raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 8170/1994 al Judecătoriei C. de către expertul tehnic imobiliar G. L., sentința civilă nr. 256bis/28.11.1942 a Tribunalului C., foaia de date pentru cartea funciară a imobilului din .. 8, precum și proba cu expertiză tehnică imobiliară. A fost atașată documentația care a stat la baza emiterii dispoziției atacate, cuprinzând acte de stare civilă, certificate de moștenitor, acte de proprietate, schițe.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 4384 din 11 septembrie 2011 prin care a respins excepțiile insuficientei timbrări și lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanții C. V. și C. M. în contradictoriu cu pârâții M. Constanta prin Primar, P. M. Constanta, N. E., N. A. M., K.
D., N. K. T., D. D. N. și S. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr.3158 din 14 noiembrie 2003 emisă de P. M. C., contestată de către reclamanți, s-a dispus restituirea în natură către pârâții persoane fizice a imobilului situat în C., . nr.70 bis colț cu bulevardul I.G.D., compus din construcție în suprafață de construită de 232,39 m.p.
Din terenul de 449,31 mp (232,39 mp suprafață construită și curtea interioară și gangul de 216,92 mp) s-a atribuit cota de 1/5 în proprietate pârâților D. D.-N. și S. M., iar pentru cota de 4/5 a fost atribuit pârâților N. E., N. A., K. D., și N. K. -T. un drept special de folosință care le conferă toate drepturile și obligațiile specifice proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție, având în vedere că aceștia din urmă erau la vremea respectivă cetățeni străini.
Pârâți persoane fizice au făcut dovada proprietății autorului lor Asimachi D. N., cu contractul de vânzare-cumpărare din 25 martie 1920 cu privire la imobilul situat în C., . nr. 68 colț cu . de 897, 50 mp.
În foaia de carte funciară, pentru imobilul din .. 6, reprezentând curte, sunt înregistrați moștenitorii lui Asimachi D. N. și pentru imobilul din ..4 (parter și două etaje) sunt înregistrate aceleași persoane.
În registrul de proprietăți în perioada 1936-1938 figura înregistrat autorul pârâților persoane fizice cu două imobile, unul pe . nr.6 și unul pe . nr.84 și . nr. 4.
Potrivit planului anexă la adresa .. 3524 din 25 iulie 1996, imobilul aflat la colțul celor două străzi are nr. 70bis pe . compus din parter și două etaje și imobilul de la nr. 70 este identificat parter și un etaj.
Imobilului de pe . nr. 70bis îi corespunde nr. 8 de pe ., cu mențiunea că în planul cadastral din 1936, nr. 8 actual era nr. 4 pe . și aparținea familie Gidian - cumpărat la data de 5 septembrie 1936.
În concluzie imobilul de la nr.8 era diferit de cel de la nr.4 și nu are legătură cu cel de la nr.8.
Dispoziția de restituire confirmă identitatea dintre imobilul restituit și acela care a aparținut lui Asimachi D. N. - ocupat de reclamanți în calitate de chiriași – situat la colțul străzilor Ș. cel M. și . având nr.8 la data închirierii și nu nr.4 pe vremea lui Asimachi D.N..
În urma decesului lui Asimachi D.N. moștenitorii acestuia au încheiat convenția de partaj pentru care s-a luat act prin sentința civilă nr.256bis din 28 noiembrie 1942 a Tribunalului C..
În urma partajului a fost atribuit lui A. N., N. N. și T. N. imobilul situat în C., . nr. 86 bis, colț cu ., compus din parter și 2 etaje, precum și terenul viran alăturat situat pe . nr. 4.
De asemenea, a fost atribuit Margaretei N. (ulterior căsătorită S.) imobilul din C., . nr. 86 fost 68, compus din parter cu trei prăvălii și etaj cu 2 apartamente.
Potrivit datelor de stare civilă și certificatelor de moștenitor s-a făcut dovada că pârâții persoane fizice au calitatea de moștenitori de pe urma defuncților A. N., N. N. și T. N. cărora li s-a atribuit imobilul în litigiu – conform sentinței civile nr.256bis din 28 noiembrie 1942 a Tribunalului C..
Prin urmare au calitatea de persoane îndreptățite.
S-a mai reținut că susținerile reclamanților sunt nefondate privind nulitatea dispoziției atacate întrucât nu se confirmă că ar fi afectată de o cauză ilicită, imorală și fraudă la lege.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 4384 din 11 septembrie 2011 a Tribunalului C. au declarat apel reclamanții C. V. și C. M..
Critica soluției se referă la următoarele:
(1) Instanța de fond a stabilit în mod greșit că există identitate între imobilul supus restituirii în natură și cel situat în C., . nr.70 bis colț cu . în care locuiesc în prezent apelanții reclamanți.
Susțin că în mod greșit instanța a reținut că există identitate între imobilul restituit și cel ocupat de către ei, întrucât nu s-a avut în vedere la efectuarea expertizei decât înscrisurile aferente dispoziției nr.3158 din 14 noiembrie 2003 – neanalizându-se de către expertă înscrisurile depuse de către ei, și în mod special foaia de carte funciară din anul 1941 pentru imobilul din C., . nr.8 actual . nr.70 bis format din teren în suprafață de 147 m.p. și în care figurează în calitate de proprietari familia Gidian L..
Experta nu a identificat imobil din . nr.70 bis prin cercetarea efectivă și descrierea fiecărei încăperi a acestui imobil, ci a preluat datele oferite de pârâții persoane fizice și a constatat că există identitate între imobilul restituit și cel ocupat de chiriași.
De asemenea, instanța de fond a interpretat în mod trunchiat și greșit concluziile raportului de expertiză în cauză de către expert G. L. care a ajuns la aceeași concluzie greșită.
(2) Instanța de fond a apreciat în mod greșit că pârâții persoane fizice au calitatea de persoane îndreptățite în conformitate dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001 în condițiile în care aceștia nu au calitatea de proprietari ai imobilului situat în C.. . nr.70 bis colț cu ..
(3) Instanța de fond nu a analizat faptul că imobilul care face obiectul Dispoziției de restituire nr.3158/2003 nu a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950.
În referatul de emitere al dispoziției de restituire se arată că imobilul a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr.92/1950 și se încadrează la art.2 lit.a) făcând parte din categoria „imobilelor preluate de stat cu titlu valabil”.
Din anexa la Decretul nr.92/1952 rezultă că de la autorul pârâților persoane fizice s-au confiscat 5 apartamente însă imobilul în care locuiesc apelanți reclamanți are 4 apartamente rezultate prin divizarea a câte unui apartament pe fiecare etaj.
Din anexa la Decretul de naționalizare nu se determină în mod exact imobilul confiscat, indicându-se două adrese: I.G.D. nr.8 și ..
Deci, rezultă că imobilul din . nr.70 nu a fost inclus în lista celor naționalizate conform Decretului nr.92/1950.
Reclamanții apelanți au mai declarat apel și împotriva sentinței civile nr.5684 din 30 octombrie 2012 prin care au solicitat reducerea onorariului de avocat în valoare de 4480 lei stabilit în sarcina lor.
Motivează apelul arătând că la solicitarea pârâților persoane fizice instanța a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.4384 din 11 septembrie 2012 și a dispus obligarea la plata sumei de 2480 lei în favoarea pârâților K. D., N. A. M. și N. E. și 2000 lei în favoarea lui D. D.-N..
Instanța de fond în mod greșit a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.274 alin.3 Cod proc. civilă în sensul reducerii cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu sunt disproporționate în raport cu munca depusă de avocați, avându-se în vedere complexitatea situației de fapt din speță și durata soluționării de 2 ani.
Pentru cele menționate apelanții reclamanți au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile apelate și constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.3158 din 14 noiembrie 2003 emisă de P. M. C., cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Au mai solicitat și admiterea apelului împotriva sentinței civile nr.5684 din 30 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul C., în sensul reducerii onorariului de avocat.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, curtea constată că apelul este nefondat.
Prin dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a prevăzut și o procedură judiciară derogatorie sub anumite aspecte de la procedurile judiciare comune.
Astfel, prin actul menționat, cât privește dispozițiile ori deciziile emise de unitățile deținătoare ale imobilelor preluate abuziv – în sensul art. 2 din lege, s-a instituit o procedură legală în care acestea pot fi contestate de persoanele îndreptățite (art.3 din Legea nr.10/2001).
În speță, reclamanții apelanții C. V. și C. M. nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, această calitate având-o doar pârâții persoane fizice care au apelat la procedura reglementată prin acest act normativ pentru a obține măsuri reparatorii pentru imobilul compus din teren în suprafață de 449,31 mp și construcție în suprafață totală de 232,39 m.p. situat în C., . nr.70 bis, județul C..
În baza dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001, P. M. C. a emis dispoziția nr. 3158 din 14 noiembrie 2003 prin care a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu către pârâții N. E., N. A. M., K. D., N. K.-T., D. D.-N. și S. M..
Apelanții reclamanți, fiind terți în raport de procedura reglementată de Legea nr.10/2001 în cadrul căreia a fost emisă dispoziția nr. 3158/2003 – au solicitat să se constate nulitatea absolută a acesteia.
Tribunalul C. soluționând contestația a pronunțat sentința civilă nr.4384 din 11 septembrie 2012 a respins-o ca nefondată.
Această sentință a fost apelată de către reclamanți conform motivelor de apel mai sus menționate.
1) Referitor la primul motiv de apel - ”instanța de fond a stabilit în mod greșit că există identitate între imobilul restituit și cel situat în C., . nr.70 bis colț cu .” în care apelanții locuiesc în calitate de chiriași – calitate care a declanșat prezentul litigiu, curtea reține următoarele:
Dispoziția nr.3158/2003 în baza căreia s-a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu, contestată de către apelanți – relevă identitatea imobilului – dintre imobilul restituit și cel ocupat de către chiriași.
Chiar în dispoziție se menționează că, chiriașilor le sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.40/1999.
Dealtfel referatul întocmit de membrii Comisiei Legii nr.10/2001 – care au făcut propunerea pentru restituirea imobilului-, în cuprinsul acesteia menționează chiriașii care ocupă imobilul printre care figurează și apelanții reclamanți C. V. și C. M..
În actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr.761 din 25 martie 1920 la Grefa Tribunalului C. s-a făcut dovada că autorul pârâților persoane fizice – Asimachi D.N. a dobândit de la E. Locmanian, dreptul de proprietate asupra imobilului teren și construcție situat în C., . nr.68 colț cu . clădire – la parter 3 prăvălii cu trei camere și dependințe, la etaj opt camere, antreu, closet și mansardă, în curte un grajd mare, un șopron, gheretă și dependințe. Curtea avea suprafața de 897,50 m.p. – având o deschidere pe . de 26,85 metri liniari și de 33,40 metri liniari pe ..
În registrul de proprietăți vol.I poz.123 nr.1225 din anul 1936 este consemnată proprietatea lui Asimachi D.N. situată pe colțul dintre Ș. cel M. nr.84 și I.G.D. nr. 4. În limitele acestei proprietăți sunt consemnate două imobile distincte: imobilul cu trei nivele pe . nr.4 și imobilul cu 2 nivele pe ..
Tot în planul cadastral pe anul 1936 în registrul de proprietăți vol.I pg.123 la nr.1223 este consemnată proprietatea lui Asimachi D.N. de pe . nr. 6 – constând în teren fără construcții cu caracter definitiv.
În planul cadastral întocmit în anii 1936-1938 a fost identificat imobilul situat pe . nr.84 colț cu . nr.4 aparținând lui Asimachi D.N., ceea ce denotă că imobilul era situat la colțul celor două străzi, fapt ce rezultă și din adresa eliberată de către Serviciul cadastru din cadrul Primăriei C..
Prin urmare în registrul de proprietăți figura înregistrat Asimachi D.N. cu două proprietăți: un imobil situat pe . nr.6 și altul situat pe . nr.84 și . nr.4, acesta din urmă se află situat la colțul celor două străzi.
Ulterior, urmare a renumerotării stradale, imobilul aflat la colțul celor două străzi are nr.70 bis pe . și îi corespunde nr.8 pe . cu precizarea că în anul 1938 nr.8 actual era nr.4 pe .. Acest imobil este compus din parter și două etaje. Imobilul de pe . compus din parter și etaj era situat la nr.70.
În anul 1938 – imobilul de pe . nr.8 aparținea familiei Gidian, diferit de cel situat la nr.4 numerotat în anul 1938.
Prin urmare, imobilul închiriat apelanților nu este cel restituit pârâților persoane fizice, astfel cum susțin aceștia, ci acela aparținând familiei Gidian. Cu alte cuvinte li s-a restituit un alt imobil ceea ce este total greșit și în contradicție cu probele administrate în cauză.
Astfel cum s-a menționat - dispoziția nr.3158/2003 și referatul întocmit de membrii Comisiei Legii 10/2001 conformă identitatea dintre imobilul restituit și cel preluat de la autorul pârâților.
Urmare a decesului lui Asimachi D.N. s-a procedat la partajarea succesiunii încheindu-se convenția de partaj pentru care s-a luat act prin sentința civilă nr.256bis din 28 noiembrie 1942 pronunțată de Tribunalul C..
În urma partajului imobilul în litigiu a fost atribuit moștenitorilor defunctului Asimachi D.N., respectiv A. N., N. N. și T. N. și celălalt imobil a fost atribuit pârâtei S. (N.) M..
Între data dobândirii și data partajului a intervenit o nouă numerotare a stradală, imobilul în litigiu era situat la nr.86 bis în . colț cu . și celălalt la nr.86 de pe aceeași stradă, iar ulterior nr.70 bis și respectiv 70.
La instanța de fond a fost administrată proba cu expertiză având ca obiectiv să se stabilească dacă există identitate între imobilul din actul de proprietate care a stat la baza emiterii dispoziției nr.3158/2003 și cel situat în C., . nr.70 bis.
În urma efectuări raportului de expertiză s-a stabilit că imobilul situat în . nr.70 bis colț cu . corespunde ca orientare, puncte cardinale, vecinătăți, regimul de înălțime, componența construcției pe nivele cu cel din actul de vânzare încheiat în anul 1920.
Conform adresei S.C. Proiect S.A. nr.3524/1996 numărul stradal I.G.D. nr.8 actual corespunde cu I.G.D. nr.4 din planul cadastral al orașului C. din anul 1936.
Toate aceste similitudini conduc la concluzia că imobilul situat în C., . nr.70 bis face parte din imobilul dobândit de Asimachi D.N. în baza actului de vânzare transcris sub nr.582/25.03.1920 în registrul de transcripțiuni al grefei Tribunalului C.; corespunde ca amplasament, vecinătăți și alcătuire cu imobilul dobândit de moștenitorii A. N., N. N. și T. N. în baza sentinței civile nr.256 bis din 28.11.1942 pronunțată de Tribunalul C. și cu imobilele cuprinse în Foile de date pentru carte funciară din 1940 pentru . nr.4 și 6 (nr.8 și 10 actuale).
În concluzie există identitate între imobilul restituit pârâților persoane fizice și cel ocupat de către apelanții reclamanți.
Privitor la această expertiză apelanții reclamanți nu au făcut referire în motivele de apel, ci la raportul de expertiză extrajudiciară care confirmă același aspect. Nu se impunea a fi analizat critic raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expert G. L. din moment ce în cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică pentru identificarea imobilului.
La soluționarea pe fond a cauzei instanța a avut în vedere toate înscrisurile aferente dispoziției nr.3158/2003 precum și înscrisurile depuse de către pârâți cu privire la elementele de identificare a imobilului și a numerotării stradale intervenite de la data dobândirii imobilului și până în prezent.
2) Instanța de fond în mod greșit a stabilit că pârâții persoane fizice au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform legii speciale (motivul II de apel).
Potrivit art.3 din Legea nr.10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art.4 alin.2 „de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite”.
Din dispozițiile legale mai sus menționate rezultă că legea reparatorie recunoaște dreptul la restituirea unui bun preluat abuziv în favoarea proprietarului persoană fizică la momentul preluării abuzive.
Prin persoană îndreptățită se înțelege deci persoana din patrimoniul căreia s-a preluat bunul de stat sau moștenitorii săi.
Ca atare, restituirea bunului preluat abuziv este condiționată de dovada calității de proprietar la momentul deposedării abuzive.
În speță, pârâții persoane fizice au făcut dovada dreptului de proprietate dobândit de autorul lor cu actul de vânzare transcris sub nr.761 din 25 martie 1920 la Grefa Tribunalului C. asupra imobilului în litigiu.
La data de 1 aprilie 1940 a decedat Asimachi D.N..
În urma partajului voluntar de care s-a luat act conform sentinței civile nr.256 bis din 28 noiembrie 1942 pronunțate de Tribunalul C.-Secția a II-a, imobilul în litigiu a fost atribuit lui A. N., N. N. și T. N. și celălalt imobil pârâtei N. M. căsătorită S..
De pe urma lui N. N. (N.) au rămas ca moștenitori D. N. (T.), C. Vasiliki, D. F. și pârâta S. M. și au fpcut dovada calității de succesori legali cu acte de stare civilă și certificatul de calitate de moștenitor nr.31 din 6 martie 2003 eliberat de B.N.P.A. „I. M. și P. S. G.”.
Din declarațiile autentificate rezultă că N. D. este una și aceeași persoană cu N. T. și N. Dumitrios.
La moștenirea lui C. Vasiliki au venit D. Floresntina și pârâta S. M. Borună Chirața care au făcut dovada calității de moștenitor conform certificatului de moștenitor nr.19 din 15 februarie 2000 eliberat de B.N.P. Borună Chirața.
De pe urma lui D. F. a rămas ca moștenitor D. D. N. conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 78 din 18 martie 2002 eliberat de B.N.P.A. „I. M. și P. S. G.”.
La moștenirea lui N. D. T. a venit pârâta N. K. T., fapt dovedit cu certificatul de moștenitor nr. 41 din 13 martie 2003 eliberat de B.N.P.A. „I. M. și P. S. G.”.
La moștenirea lui N. A. au venit pârâțiiN. E., K. D. și N. A.-M., potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 32 din 6 martie 2003 eliberat de B.N.P.A. „I. M. și P. S. G.”.
D. fiind cele relatate se constată că pârâții au calitate de moștenitori de pe urma defuncților A. N., N. N. și T. N. care au dobândit proprietatea imobilului în litigiu, conform sentinței civile nr. 256 bis din 28 noiembrie 1942 pronunțată de Tribunalul C., preluat de către stat.
Prin urmare au calitatea de persoane îndreptățite, calitate care a fost confirmată, astfel cum a reținut instanța de fond, conform dispoziției nr.3158/2003 emisă de Primăria M. C..
3) Instanța de fond nu a analizat faptul că imobilul care face obiectul Dispoziției de restituire nr.3158/2003 nu a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950 (motivul III de apel).
Din cuprinsul art. 1 alin.(1) din Legea nr.10/2001 republicată rezultă faptul că pentru a intra sub incidența legii speciale reparatorii, bunul a cărui restituire se solicită trebuie să întrunească cumulativ anumite condiții: să fie un bun imobil; imobilul să fi fost preluat abuziv de către stat, de organizații cooperatiste ori de alte persoane juridice; preluarea abuzivă să se realizeze în perioada de referință 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989; imobilul să nu fie restituit până la . legii speciale reparatorii.
Dispoziția cuprinsă în art. 1 alin.(1) este una cu caracter introductiv care descrie cadrul general și scopul reglementării, detaliile, inclusiv cele care se referă la domeniul de aplicare a legii au fost lăsate pe seama prevederilor aflate în corpul propriu-zis al legii.
Domeniul de aplicare a legii este practic indicat în art.2 alin.(1) care enumeră categoriile de imobile a căror preluare este considerată abuzivă.
Printre categoriile de imobile preluate abuziv se enumeră și cele naționalizate prin Decretul 92/1950 – cazul în speță, imobilul în litigiu.
Este considerată preluare abuzivă orice naționalizare realizată în temeiul acestui act normativ sau în baza altor acte normative indicate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 din Legea nr.10/2001, precum și cele preluate fără titlu.
Dispozițiile Decretului 92/1950 contravin Constituției vremii, din anul 1948.
Totodată, Constituția din 1998 prin art. 8 alin.(1) recunoaște și garantează proprietatea particulară iar trecerea silită în proprietatea statului era reglementată în art. 10, în schimbul unei drepte despăgubiri.
În art.3 al Decretului 92/1950 s-a prevăzut trecerea imobilelor în proprietatea statului fără nicio despăgubire, ceea ce încalcă flagrant legea fundamentală a epocii, precum și Declarația Universală a Drepturilor Omului din decembrie 1948, dispozițiile Codului civil – art. 480 și 481 și dreptul de proprietate al persoanei fizice de la care s-a preluat bunul - cazul imobilului în litigiu preluat abuziv de către stat de la autorii pârâților persoane fizice.
Din înscrisurile existente la dosar (adresa nr.3524 din 25 iulie 1996 și anexa la Decretul de expropriere - fila 67 vol. II dosar fond) rezultă că în baza prevederilor Decretului 92/1950 a fost trecut în proprietatea statului imobilul din . nr.8 (fost 4) fiind consemnat în anexa cu listă a imobilelor naționalizate în județul C. la pag.46, poz. 390, pe numele N. A.. În prezent imobilul din . nr.8 se află în administrarea R.A. Confort U. C. (în prezent R.A.E.D.P.P.) cu număr de inventar_, înregistrat la adresa . nr.70 bis, fiind folosit ca spații comerciale – parterul și locuințe la etajul I și II; clădirea se menține în aceeași formă.
Cele menționate denotă faptul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului 92/1950, nu cum susțin apelanții reclamanți că imobilul care face obiectul dispoziției de restituire nr.3158/2003 nu a fost naționalizat conform decretului anterior menționat.
Prin urmare instanța de fond a constatat corect calitatea de persoane îndreptățite a pârâților intimați și dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu, conform Decretului 92/1950, precum și legalitatea dispoziției nr.3158/2003 emisă de P. M. C..
Referitor la apelul formulat de către reclamanți apelanții împotriva sentinței civile nr.5684 din 30 octombrie 2012 prin care au solicitat reducerea onorariului de avocat în sumă de 4480 lei – stabilit în favoare lor:
În cazul în care s-au cerut cheltuielile de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe, partea le poate solicita pe calea unei cererii separate.
În cauza dedusă judecății petenții K. D., N. E., N. A. M. și D. D.-N. au solicitat cheltuieli de judecată la soluționarea pe fond a cauzei și Tribunalul C. a omis să se pronunțe, fapt pentru care au solicitat pe calea acțiunii separate – avându-se în vedere și faptul că au câștigat procesul.
Tribunalul C., conform sentinței civile nr.5684 din 30 octombrie 2012 a admis cererea și a dispus completarea sentinței civile nr.4384 din 11 septembrie 2012 și a obligat reclamanții să plătească pârâților K. D., N. A. M. și N. E. suma de 2480 lei precum și pârâtului D. D.-N. suma de 2000 lei – reprezentând cheltuieli de judecată.
În apel ca și la fond apelanții au solicitat reducerea cheltuielilor de judecată conform art. 274 alin.3 Cod proc.civilă – cerere care în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond.
Potrivit art. 274 alin.3 Cod proc.civilă „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Ori, în speță, astfel cum a reținut și instanța de fond nu sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere munca prestată de avocat, complexitatea cauzei și durata de soluționare a litigiului (2 ani).
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod proc.civilă va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanții reclamanți C. V. și C. M., ambii cu domiciliul în C., . nr.70 bis, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.4384 din 11.09.2012 și a sentinței civile nr.5684 din 30.10.2012 pronunțate de Tribunalul C.-Secția civilă în dosar nr._/118/2010, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. PRIN PRIMAR și P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., județul C., N. E., domiciliată în 26 Priory Line, Pelham Manor, NY_, SUA, N. A. M., domiciliat în 26 Priory Line, Pelham Manor, NY_, SUA, K. D., domiciliată în 2 Bon Mar Rd., Pelham Manor, NY_, SUA, toți cu domiciliul procesual ales în C., . nr.5, județul C., la sediul Cabinetului de Avocatură „D. M.”, N. K. T., cu domiciliul procesual ales în C., . nr.5, județul C., D. D. N., domiciliat în C., . nr.5, județul C., S. M., domiciliată în C., ., județul D. și domiciliul procesual ales în C., . nr.5, județul C., la sediul Cabinetului de Avocatură „D. M.”, ca nefondate.
Obligă apelanții reclamanți la plata, către intimații pârâți M. C. și P. M. C., a 558 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.01.2013.
Președinte, Judecător,
M. G. Vanghelița T.
Grefier,
M. G.
Jud.fond –M.S.-S.
Red.dec.apel-jud.V.T./05.02.2013
Thred.gref.G.M./12 ex./12.02.2013
Emis 10 .
| ← Anulare act. Decizia nr. 307/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 481/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
