Legea 10/2001. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 2205/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.8/C
Ședința publică din 21 ianuarie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - G. L.
JUDECĂTOR - M. G.
JUDECĂTOR - VANGHELIȚA T.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentele reclamante V. A. și T. A. A., ambele cu domiciliul procesual ales în București, .. 9, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul pârât M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în M., șoseaua Constanței nr. 13, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4387 din 11.09.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru recurentele reclamante, avocat P. C., în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București, ._/2012 aflată la dosar (fila 18), lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că recurentele reclamante au trimis la dosar (filele 17, 18), împuternicirea avocațială a apărătorului care le reprezintă, precum și precizări în sensul că nu se pot prezenta personal la termenul de judecată de astăzi și solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
După care:
Întrebat fiind, apărătorul recurentelor reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentelor reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentelor reclamante, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii principale în întregime – după cum a fost precizată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Face un scurt istoric al speței.
Solicită ca instanța să constate că recurentele reclamante au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru întreaga cotă ce a aparținut autoarei acestora, V. O., din imobilul – teren, fostul lot 42, în suprafață de 600 m.p., situat în M., . C..
Consideră că din acest punct de vedere instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Se referă și la dispozițiile art. 1121 alin.2 Cod civil.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 4387/11.09.2012 a Tribunalului C. a fost admisă în parte cererea reclamantelor V. A. și T. A.-A. formulată în contradictoriu cu pârâtul M. M. prin Primar, constatându-se că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru cota de 1/2 din terenul situat în M., . lot 42, jud. C., .. 5, în suprafață de 600 mp, identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de către expertul B. D..
Pârâtul a fost obligat să emită și să înainteze Instituției Prefectului Județului C., împreună cu documentația aferentă notificării înregistrate sub nr. 187/27.06.2001 la B. V. Ș., inclusiv prezenta hotărâre și raportul de expertiză efectuat în cauză, dispoziția prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea despăgubirilor bănești către reclamantele V. A. în cotă de 1/4 și T. A. - A. în cotă de 3/4, aferente cotei de 1/2 din terenul situat în M., . lot 42, jud. C., .. 5, în suprafață de 600 mp, identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de către expertul B. D..
Instanța de fond a respins cererea privind cealaltă cotă de 1/2 din același teren, ca neîntemeiată.
Această ultimă soluție s-a raportat la împrejurarea că, prin actul de vânzare vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2753/10.08.1938 de Tribunalul C., V. O. a cumpărat terenul situat în M., . 42, în suprafață de 600 mp, care ulterior a fost expropriat în baza Decretului nr. 31/1985, fiind afectat în prezent de construcția R13. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 12/8.01.1991, la moștenirea lui V. O. au venit V. S. (soț supraviețuitor) și P. M. și V. N. (fii), iar la moștenirea lui V. S. au venit P. M. și V. N., în calitate de fii. Ca urmare, drepturile proprietarului V. O. s-au transmis prin moștenire în cote de câte 1/2 fiecare către P. M. și V. N., numai acesta din urmă formulând notificarea în baza Legii nr. 10/2001.
Cum reclamantele se legitimează ca moștenitori doar în privința cotei autorului lor V. N., nu și a lui P. M., instanța de fond a considerat că acestea nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, decât în privința cotei de 1/2, astfel că cererea formulată cu privire la cealaltă cotă de 1/2 (aparținând lui P. M.) a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, reclamantele, criticile raportându-se la nerespectarea în primă instanță a dispozițiilor referitoare la dreptul de acrescământ.
Recurentele reclamante au arătat că instanța de fond a ignorat prevederile exprese ale Legii nr. 10/2001 în acest sens, dar și normele din Codul civil (art. 697 cod civil 1864, art. 1121 alin. 2 Noul Cod civil), care stabilesc că de partea renunțătorului la moștenire profită coerezii săi.
S-a solicitat, în aceste condiții, să se constate că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în raport de prevederile legii speciale, pentru întreaga suprafață de teren ce a aparținut autoarei lor, nu doar pentru cota de 1/2.
Pin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului, apărările părții raportându-se la conținutul certificatului de moștenitor nr. 12/08.01.1991 și la disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Analizând criticile de nelegalitate care se înscriu în sfera de aplicare a disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă (,,când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii’’), Curtea va reține că recursul este fondat.
Pentru a statua asupra corectei aplicări a dispozițiilor legale în prezenta cauză, instanța va reaminti conținutul art. 4 din Legea nr. 10/2001 rep. și modif., care dispune că:
(1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
(2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat mo ștenirea sunt repuși de drept î n termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pent ru bunurile a căror restituire se solicită î n temeiul prezentei legi.
(4) De cotele mo ș tenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilal ți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus î n termen cererea de restituire.
În speță, după decesul ambilor părinți (V. O., dec. la 0 1.08.1966 și respectiv, V. S t an, dec. la 27.12.1988), unicii moștenitori legali au rămas descendenții grd. I P. M. și V. N., conform certificatului de moștenitor nr. 12/8.01.1991 emis de fostul notariat de Stat sector II București, fiecare cu câte ½ din masa succesorală.
După decesul lui V. N., intervenit în luna mai 2002, moștenitori legali au rămas soția supraviețuitoare V. A., cu o cotă de ¼ și fiica T. A., cu o cotă de ¾ din masa succesorală.
An terior decesului său, însă, autorul recurentelor reclamante depusese notificarea înregistrată sub nr. 187/27.06.2001 la B.Ex. Jud. V. Ș., p entru imobilul situat în M., . 42, în suprafață de 600 mp, care ulterior a fost expropriat în baz a Decretului nr. 31/1985, imposibil a fi restituit în natură, V. N. fiind unicul deponent al notificării.
În aceste condiții, pentru persoana îndreptățită care a depus notificarea opera fără dubiu dispoziția cuprinsă în art. 4 alin. 4 din lege, potrivit cu care de cotele moșten itorilor legali care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Întrucât autorul lor avea dreptul la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, iar nu doar pentru cota sa de ½ constatată prin certificatul de moștenitor din 1991, este evident că succesoare le legale ale acestuia, care au dobândit la data decesului emolumentul patrimonial al de cujusului, aveau pe deplin drept u l de a pretinde măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață expropriată.
În speță, instanța de fond a dat o greșită interpretare situa ț iei de fapt și normelor incidente, câtă vreme recurentele reclamante nu formulaseră ele însele notificarea, pentru a putea pretinde exclusiv ceea ce ar fi putu t avea de pe urma autorul ui lor din patrimoniu l părinților acestuia ; doar în acest caz, în absența oricăror probe privind moștenirea mătușii lor, reclamantele nu puteau pretinde măsuri reparatorii pentru întregul bun, ci d oar pentru cota relevată a antecesorului lor.
Astfel fiind, instanța de fond a dispus în mod greșit asupra întinderii drepturilor reclamantelor.
Pe c ale de consecință, în raport de disp. art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, se va admite calea de atac și se va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul c onstatării calității reclamantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 600 mp ( lotul 42 din Manga lia, .>, cu obligarea pârâtului la emiterea dispoziției motivate, cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii conform Tit lului VII al Legii nr. 247/2005 pentru acest imobil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentele reclamante V. A. și T. A. A., ambele cu domiciliul procesual ales în București, .. 9, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul pârât M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în M., șoseaua Constanței nr. 13, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4387 din 11.09.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr. 220_ .
M odifică în tot sentința recurată, în sensul că admite acțiunea și constată că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru suprafața de 600 m .p.
Obligă pârâtul să emită dispoziție m otivată cu propunere de acordare de măsuri repara torii conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 600 m .p. situată în M., . lot 42, județul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. L. M. G.
VANGHELIȚA T.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond M.S. S.
Tehnored.dec.jud.rec.M.G./3 ex.
29.01.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 194/2013. Curtea de... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 200/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
